Agudul cel rău și viclean

Am încetat de mult să mai cred în jurnaliști. În meseria aia pe care ți-o predau la facultate, în etică și deontologie, în imaginea aia cu care am crescut, din filme și povești uitate. Cred c-am mai spus că am terminat jurnalismul doar pentru diplomă, fluierând, muncind 8 ore pe zi într-un domeniu departe de specializare. Și că de unii jurnaliști mi-e scârbă, alții mă amuză, alții nu încetează să mă uimească prin stupiditate și că prea puțini își merită titulatura.

Am trecut peste faza că știrile care se vând sunt alea lacrimogene, cu burbunele în ochi și subliind cât mai mult aspectul social și cum uităm să mai fim oameni. Sau scandalul. Scandalul se vinde, chit că e real sau speculație. Teoriile conspirației iar se vor vinde ca pâinea caldă, nedreptatea făcută unor nume câtuși de puțin cunoscute și injustiția din factura de la lumină.
Dar aia nu e jurnalism. E țăție și rating. E profitat de prostia unora și de lipsa lor de viață, în afara pungii de semințe sparte pe bordură.
Fie. Am înțeles asta. Că jurnalismul nu mai e ce era și nici ce ar trebui să fie.

Dar când agudul cel rău ajunge să fie subiect de știri, nu pot să nu mă-ntreb ce soi de ciuperci a consumat autorul.
Agudul cel violent, ca subiect principal al unei știri de ziar.
Da, știu, poate e un pamflet ascuns, poate era scris la mega, poate mai era un spațiu de 5 rânduri care trebuia umplut cu 5 minute înainte de a da ziarul la tipărit, dar totuși. Pe bune, Victoraș? Agudul lovește din nou sau răzbunarea agudului?

A ajuns săracul pom fără nici o vină în afară de aceea de a exista și a face ce face orice pom respectabil, adică da, fructe, acest bau-bau al orașului. Și al trotuarului. A fost transformat în acest inamic public numărul 1.
Să ne ascundem copiii și femeile de mânia agudului! Să purificăm Galațiul de acest element negativ, nociv și nesimțit, și anume adugul de la 3 star.
Că doar nu o să fie o știre despre orice fel de agud. Nu, tre` să fie unul cunoscut, unul important și de renume, un agud monden, să zicem.

Nu poți publica o știre despre agudul din 40. Nu, aia ar fi așa, o știre pe care n-o citește nimeni. Ca și cum ai spune că Cutare Cutărescu a intrat la închisoare pentru tâlhărie. Dacă spui că a intrat Becali pentru evaziune fiscală, aia va fi știrea citită.

Deci da, nu poți să scrii despre orice agud. Ăla de la 3 star deja e faimos. Are o reputație. Plus că e și aproape de centru. Nu e un agud mărginaș, nu e unul anonim, toată lumea din Galați îl cunoaște pe ăla. Că a călcat sau nu în agudele lui, că i-a mâncat sau nu agudele, sau pur și simplu a stat sub el, la umbră. Toată lumea îl cunoaște!

Și dacă mai lovești puțin și la coarda sensibilă, cum că agudul ăla face agude care da, pică pe jos și se face o mâzgă scârboasă, ai lovit exact în publicul țintă: pensionarul care se teme că va aluneca pe mâzga aia și-și va murdări călcâiul sau, mai grav, își va luxa șoldul că, nah, de la o anumită vârstă te afectează ideea că-ți rupi sau luxezi ceva. Sau bunicul care se teme că va consuma prea multă apă spălând plodul care a căzut în mâzga aia. Și da, bunicii au probleme cu apometrele. Și mămicile speriate de microbi, și duduile care se tem să-și rupă tocul, și toată gloata de gălățeni nemulțumiți de primar, Bacalbașa sau de toți de la conducere.

Ți-ai atins scopul! Ai reușit să revolți juma` de Galați pe agudul de la 3 star.

Da` nu se termină aici. Dacă mai faci apel și la mândria gălățeanului strâns legată de tei, bull`s eye! Că teii au fost tăiați, cu toate că nu erau la fel de teroriști ca sus-numitul inculpat, dar el își face veacul liber și liniștit. Și sugerezi așa, subtil, tăierea lui. Nu spui negru pe alb. Sugerezi. Ca să nu te simți vinovat dacă, peste o săptămână, cineva o să mătrășească copacul. Tu n-ai făcut nimic. Doar n-ai pus drujba în mâna nimănui. Nici măcar autor moral al crimei nu te simți pentru că, din nou, tu ai sugerat subtil. Ai făcut o comparație, n-ai dat cu toporul.

Partea interesantă e că agudul a fost transformat în lupul cel rău. Da` la familia lui nu te gândești? L-ai desființat public. Ce-o să gândească rudele, prietenii, amicii lui când îl vor vedea așa, deodată, prezentat drept capo di tutti capi? În urmărire generală pentru o chestie pur naturală. Acest terorist gălățean. Acest Osama Agud Daden.

Serios vorbind acum. Merită agudul ăla să fie subiect de știre? Cum a ajuns subiect de știre, doar prin locație? Era mai la îndemână, nu? Îs mii de aguzi în Galați. Toți făcând același lucru. Nici unul n-a ajusn vedetă. Și, pe bune, știre despre aguzi? În curând o să ajungă vedetă omida care stătea în agudul pe care tocmai l-a tăiat primăria, și-or să sară asociațiile pentru protecția animalelor și ăia cu verde și natură, și-o să ajungem să facem știre despre fiecare gândăcel călcat din neatenție.

Io-te d`asta nu mai cred eu în jurnalism. Că se scrie subtil și impresionabil, că se-ncearcă persuadarea cititorului, că au ajuns să scrie că Bacalbașa e rău pentru că iubește maidanezii și maidanezii sunt fiarele alea care pândesc din întureric să vă atace și să vă mănânce copiii, deci clar Bacalbașa pândește din întuneric să vă atace și să vă mănânce, că jurnalismul ar trebui să fie fără apartenență politică și fără mur în gură ieftin, gândește ca noi, că se face teoria conspirației consiliului municipal care nu se ocupă de orașul ăsta și uite dovada, dudul criminal, pentru că nu se merge pe informare, se merge pe sunteți proști, gândiți cum vă dictăm noi să gândiți.

Nu se mai scrie că sunt mii de aguzi, că poți să ocolești zona, dar dacă ești dobitoc te bagi direct în mocirlă, nu se scrie că, uite, bă, s-au reparat trotuare, se arată gropile rămase, nu scrie nimeni decât în treacăt despre faptul că bugetul e prost împărțit și sănătatea și învățământul îs la pământ decât când se câștigă câte un proces, în schimb facem știre despre aguzi. Eventual versus tei, că ăia sunt importanți.

Nu de acum. De când am scris eu despre ăla care făcea labă lângă mine în autobuz, și nu l-a băgat încă nimeni la nebuni, și poate încă circulă liber. Aia era o știre prea neagră pentru a fi publicată, deci n-a fost cunoscută decât de cei cărora le-am povestit-o.
Nici despre cum banii pentru orfelinat ajungeau în buzunarul directorului și al femeilor de serviciu, în timp ce plozii de acolo mergeau în papuci de gumă la școală, în timpul iernii, și făceau cu schimbul la pantofi. Ăla n-a fost publicat pe motiv de culoare politică a ziarului, pe vremea aia.

Dar să scriem știri despre aguzi. Și despre cum s-au întors rândunelele. Clar asta e conform crezului jurnalistului: informează, încearcă să schimbi ceva, nu persuada.
Mă-ntreb cum ar fi dacă medicii și-ar uita crezul și ți-ar da cianură în loc de antibiotic. Acolo clar se va trezi cineva să scrie o știre nervoasă și atent informată. Dar doar dacă medicul e din partidul politic advers angajatorului.

Io-te d`aia nu profesez eu.

Comments (14)

  1. Ruxandra Ionita

    Si eu am facut jurnalismul, dar ma tin departe de el…

    Reply
    1. cami (Post author)

      se pare că e decizia corectă

      Reply
  2. valentin

    Jurnalism independent există, așa cum există publicarea cărților ieftină. Just try.

    Reply
    1. cami (Post author)

      de aia există bloguri

      Reply
      1. valentin

        Îmi cer scuze, am vrut să mă refer la publicarea de știri obiective și documentate, sau de povești cu introducere, cuprins și încheiere care să aibă mai mult de două pagini.

        Reply
        1. cami (Post author)

          asta e mai greu, mai ales într-un ziar

          Reply
          1. valentin

            Evident, :) dar,este și jurnalism independent și de a publica romane destul de ieftin. Povești să fie…

          2. cami (Post author)

            unde sunt când e nevoie de ele? :))

  3. boemul

    a trebuit să dau cu google ca să nu rămân prost, habar n-avem că dudul se mai numeşte şi agud :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      îți dai seama ce confuză a fost copilăria mea. am trăit un timp cu impresia că-s doi copaci diferiți.

      Reply
  4. Mucegai

    Nu-mi vine sa cred ca ala a scris asa ceva. Si individual ti-a fost coleg? jizas! La agude cu el!

    Reply
    1. cami (Post author)

      el scrie foarte bine. de obicei.
      eu n-am înțeles, totuși, de ce era subiect de știre

      Reply
  5. newparts

    Eu zic ca sunteti un caz fericit ca nu aveti un Kronospan prin apropiere si costa cam mult transportul … ca altfel ramanea jurnalistul fara stire.
    Buna faza cu teroristul galatean Osarma Agud Daden :)

    Reply
  6. cami (Post author)

    ar fi fost vorba de agucid în masă; altă știre de interes mondial

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *