Sfânta șpagă – p.2

Am avut concediu medical. Nu vă bucurați, că nu mi-am rupt nimic. Cam o dată pe an, răcesc. Cu febră, strănutat, tușit, munți de șervețele și cisterne de pastile. Repet, nu e grav. Dar când ți se mișcă imaginea din fața ochilor și da, job-ul tău presupune 8 ore cu nasul în comp, nu e tocmai plăcut. Că febra vine și trece și vine din nou, în câteva ore dau gata un bax de șervețele și click-urile alea pe care trebuie să le dau atent și responsabil, nu se mai duc nici la fel de repede, nici la fel de precis.

Așa că mi-a dat medicul de familie medical, cu rețetă lungă cât o zi de post, cu indicații de ceai și stat la căldură. El, săracul, mi-a sugerat medical doar cât s-a uitat la mine. Și l-a scris în doi timpi și trei mișcări, mi l-a înmânat pompos, mi-a dat un șut în fund virtual, să ajung mai repede acasă, și asta a fost tot.
Că medicul meu de familie știe să-și facă meseria rapid și curat, și-l știu de ani de zile.

Problema n-a fost aici. Problema a fost mai devreme, înainte de a ajunge la el, c-am pus-o pe maică-mea să-mi facă programare pentru că da, eu n-am numărul lui de telefon. Și ei se știu de ani mulți, c-au fost oareșcum colegi de întreprindere, că-i leagă multe amintiri și că da, lu` maică-mea îi place să vorbească la telefon, și mie nu.

Așa că i-am dat sarcină. Mi-a făcut programarea. M-a sunat să-mi spună ora și, evident, m-a întrebat de ce. Și i-am zis că febră, frisoane, tuse, tot tacâmul și că, cel mai probabil, o să am nevoie de medical.
A închis.

Peste 5 minute, a sunat din nou.
– Camelia (că așa se asigură ea că a sunat pe numărul meu și răspund tot eu, nu cine știe ce maniac care m-a răpit și m-a băgat în portbagaj), da` vezi, mamă, că dacă-ți dă medical, să-i lași un 50 de lei.

Ce glume are maică-mea în program! În primul rând, sunt înainte de salariu. N-am 50 de lei de aruncat nici dacă mă scuturi, ținându-mă de picioare. În al doilea rând, chiar dacă aș avea nu 50, 5000, tot n-aș da la medic. I-am explicat tacticos că, dacă o să fie nevoie de medical, fiind medicul meu de familie e obligat să mi-l dea. Gratis.
Închide.

Peste alte 5 minute, ghici cine sună.
– Camelia, uite, am vorbit cu taică-tu, și-ți dăm noi 50 de lei, să-i dai medicului.

Oroare! Decât să-i dai la medic, mai bine mi-i dai mie, că n-am bani de țigări, și mentolul din țigările mele mentolate ajută la răceală. Închide.

Alte 5 minute mai târziu.
– Camelia, uite, zice și taică-tu, îți dăm ție 50, pe care nu trebuie să ni-i mai dai înapoi, și 50 pentru medic. Nu-i frumos să te duci cu mâna goală, mai ales dacă e nevoie să-ți dea medical.

Sfânt Hipocrate, ține-mă, că-mi ies din minți. Și-i explic cât se poate de frumos, fără să ridic vocea, cu toate că-n mine țip și am și porniri violente, din alea de a îi da pe amândoi ai mei, oricât de bine intenționați ar fi ei, de toți pereții. Și dup-aia să fumez o țigară mentolată. Îi explic că eu nu dau bani la medic, atât timp cât mă duc la stat, nu la particular. Atât timp cât, el fiind medicul meu de familie, este plătit de stat să-mi dea medical când e cazul, și nu mă duc să mi-l dea pe un motiv inventat, vreau să mi-l dea pentru că mă simt rău și nu pot să prestez muncă în situația în care mă aflu. Închide.

A mai sunat de câteva ori, după care s-a lăsat păgubașă. Cred că încă mă consideră o ființă rea și fără scrupule pentru că nu m-am dus cu plicul la medicul care ia salariu tocmai pe chestii din astea.

Și ajungem la șpagă.
Eu plătesc niște bani, destul de mulți, lunar la CNAS. Din 12 luni, nu știu dacă ajung de 2 ori pe an la medicul ăla. Da` hai să zicem. Deci din 10 luni de CNAS, un anumit procent ajunge și la el, fără să mă servească cu absolut nimic. Doar pentru că sunt pe lista lui. Pe lângă alea 10 luni, eu să mă duc și cu plic? N-o să vezi!
El are un salariu, pentru care stă 8 ore pe zi la muncă. Eu tot 8 ore muncesc. Eu nu cer clientului plic, indiferent de cât de rapid îi rezolv cererea. Medicul meu muncește pentru cât are pe cartea de muncă.
Dacă tu ești fraier și vrei să-i împingi plicul, e dreptul tău să fii fraier. Eu știu pentru ce plătesc și, dacă aveam chef să dau bani, mă duceam la particular. Nu la ăla de stat, a cărui singură datorie e să mă ajute pe mine, în măsura salariului pe care-l primește.

Când m-am operat de apendicită, a fost la stat. Eram minoră și n-aveam treabă cu banii. Ai mei au insistat să-i împingă plic medicului, după ce m-a operat, și Segal le-a râs în nas. Se-ntâmpla la Municipal, acum mai bine de 10 ani.
Mai târziu, în Județean, am văzut medici, asistenți și infirmiere care refuzau plicuri întinse pentru că, dacă-i vedea Bacalbașa, îi dădea afară. Și românul insista să-i bage plicul în buzunar, și ăia nu știau cum să fugă mai repede, să nu fie prinși nici măcar în apropierea plicului.

Știu medici care refuză și știu oameni care insistă să dea. ”Lasă, că dacă nu dau, nici nu se uită la mine. Cine știe cum îmi mai face operația? Îi dau, să prindă anestezia, că fie bisturiul ascuțit, să mă coase ca lumea, să-mi facă o injecție dacă mă doare, să mă panseze cum trebuie, să nu uite ceva în mine, să-mi scoată ațele ca lumea, să nu uite nici una, să se poarte omenește cu mine, să scap viu din operație.”
Mentalitate rudimentară.

Dup-aia, după ce iese intact din operație, nu uită să-i mulțumească bunului dumnezeu că a avut grijă de el, dă plicul și-ncepe sondajul în salon, care cum a dat. Sotto voce, să nu-l audă asistentele, să creadă că se plânge. După ce iese din spital, mai mulțumește odată bunului dumnezeu, că doar el a ținut bisturiul, și-ncepe să-njure de sfinți, neamuri, anafură și cădelniță pe toți nenorociții ăia de medici care cer șpagă.

”Dacă nu-i dădeam, îți zic, nu știu dacă mai ieșeam viu de acolo. M-au pus să-mi cumpăr eu și pansament, și medicamente, m-au operat așa, în silă, ce condiții, dom`le, erau gândaci pe pereți și băile mai că se prăbușeau peste tine. Niște nemernici, medicii ăștia! De cerut știu să ceară, da` să facă ceva pentru tine… Mai că te scuipă-n ochi, dacă nu le convine cât le-ai dat. Îți bagă mâna-n buzunar degeaba. Niște dobitoci nemernici care profită de necazul tău!”

Nu-ți bagă nimeni mâna-n buzunar, tu te duci ca idiotul. Și tot ca idiotul te plângi după, că ai impresia că, dacă nu te-ai fi dus, cine știe, poate-ți scotea fierea în loc de apendic. Că-n mintea ta medici sunt dobitoci, răzbunători și da, nu știu să opereze decât pe bani.
Chiar dacă ai dat plicul, oare te aștepți să vină medicii să prindă manual gândacii din spitale, doar pentru că tu ai plătit? Eventual doar la patul tău, că vecinul de alături a dat mai puțin. Cât să-i alunge vreo două muște.
Cât despre pansamente și medicamente… La ce fonduri au spitalele, la câți bolnavi sunt, la câți care vin fără asigurare medicală, te-aștepți să fie pentru toată lumea? Că logica mea spune că nimeni n-are depozit de pansamente acasă doar ca să te pună pe tine, să ți le cumperi din prorpiul portofel.

Da, sistemul e de câcat. Da, nu sunt fonduri pentru chestii banale și necesare. Da, nu se compară nici cu clinicile particulare, nici măcar cu spitalele din vestul țării, darămite cu spitalele din afară, alea pe care le vezi prin filme sau pe care le știi din poveștile lu` cutare, care s-a dus să se opereze de inimă în Elveția.

Dar. În primul rând, dacă ai nevoie de o chestie banală, gen operație de apendicită și nu ești asigurat, la noi sunt obligați să te opereze, să te țină vreo două zile și dup-aia te descurci. În afară, dacă n-ai asigurare, plătești cât salariul pe un an. Amănunt minor.

Și, în al doilea rând nu, nu te obligă nimeni la plic. Tu te duci cu el, te chinui să i-l îndeși în buzunar, că ai impresia că așa trebuie, și tot tu te plângi dup-aia, că ți s-a cerut. Că ești prost. Că n-ai scăpat încă de mentalitatea aia puțin comunistă, de trebuie să dăm dacă vrem să avem, că nu poate să-ți intre odată pentru totdeauna în capul ăla sec că medicii sunt plătiți să aibă grijă de tine, nu trebuie să-i mai plătești tu încă o dată și că sfânta șpagă de care te lamentezi peste tot există încă pentru că sunt mulți cei ca tine, care o ajută să trăiască.

Nu medicii ar trebui puși la zid pentru că li se bagă-n buzunar. Tu, și toți cei ca tine ar trebui puși la zid, pentru că vă-ncăpățânați să le dați.

Comments (16)

  1. Abisurile

    Da, dar omul se simte mai impacat sa dea. Macar a facut tot ce a fost cu putinta. Si-n rest … Dumnezeu cu mila.

    Reply
    1. cami (Post author)

      dă cu japca la medici, mulțumește divinității, înjură sistemul și se plânge pe la colțuri. enervant!

      Reply
  2. mihaela

    Io cred ca mama era in stare sa se duca ea cu plicul si motivatia ca am uitat eu :P

    Reply
    1. cami (Post author)

      nu pot să nu mă gândesc că și maică-mea s-ar putea să facă asta.

      Reply
  3. Mucegai

    Eu cred ca maica-ta deja a dat aia 50 cat ai fost tu repauzata…

    Reply
    1. cami (Post author)

      nici nu o întreb, că n-am chef de nervi în plus

      Reply
  4. Belle dImagination

    Cu toate astea sunt unii medici care dacă nu-şi primesc plicul chiar nu se uită la tine. A se vedea nenumăratele cazuri de lăuze lăsate să crape născând natural fiindcă n-au cotizat pentru cezariană. Astea cazuri fiind cele mai vizibile. Iar mujicul în loc să îi reclame-n pizda mă-sii de cretini sau să le ofere o şpagă monumentală în pari pe cocoaşă, tace, se împrumută şi dă.

    Reply
    1. cami (Post author)

      toți se plâng, nimeni nu reclamă, se generalizează și se continuă obiceiul. am zis: de vină nu sunt medicii care acceptă, sunt cei care insistă să le dea

      Reply
  5. Florin

    Azi e ziua Canadei..Cred ca e un timp sa uitam de probleme, si sa ne uitam la noi insine..Sa sarbatorim ceva frumos, gindindu-ne la viitor..Sa invatam sa fim altfel, si sa ne gindim la toti..Cred ca meritam un moment de asta, de pace, si liniste in suflet..Asa ca si cind am sti ca ceva foarte frumos e aproape sa vina.. Si ca doar de noi depinde sa-l acceptam..Asa ca si cind am astepta Craciunul, pentru cadouri..Doar ca acum primim altceva..Ceva ca un fel de medalie pentru ca am stiut sa asteptam adevarurile sa vina spre noi..Si ca am stiut sa le primim.. Asa, ca si cind am facut o mare favoare tuturor, pentru ca ne-am etalat generozitatea ca o mare reusita a trecuturilor celor pline de nedeterminari..
    Cred ca azi chiar sarbatorim un mare eveniment..Cel in care simtim ca ne putem intoarce, cu liniste, spre noi insine..Asa, simplu, cum am facut-o de atitea ori..

    Reply
    1. Mucegai

      Pe bune Florine? Esti din alt film, zau!

      Reply
  6. valentin

    Și eu am avut nevoie de medical acum doi ani. Am mers beat pe bicicletă și m-am ales cu fractură de mandibulă cu stat în spital la Brăila vreo săptămână că ăștia din Galați și-au făcut concediul împreună. La medicul de familie când să mi-l vizeze cică să-i dau 20 de lei. I-am întins pe masă, că doar ce se dăduse ceva lege că orice vizită la medicul de familie se plătește. Îmi urase ziua bună, fără să-mi taie chitanță, așa că am luat banii și-am plecat. Trebuie să-l schimb. Mi-am adus aminte să-l pun pe lista de priorități. Ca să nu mai spun că atunci când am ajuns la urgențe, erau doi polițai care m-au auzit când i-am spus doctorului că băusem, că lui trebuia să-i spun să știe ce să-mi dea și vroiau să-mi pună fiola că am mers băut pe strada. Într-un final, cică să dăm la pace. M-au chemat în spatele spitalului lângă mașina lor să scriu în procesul verbal că de fapt eram pe trotuar. Vroiau șpagă. Am semnat și am plecat.
    Iar doctorița de la Brăila nici nu mi-a cerut, nici eu n-am întrebat-o și a fost foarte ok.

    Reply
    1. cami (Post author)

      deci se poate

      Reply
      1. valentin

        *voiau. Am un tic de scriere. :)) Normal că se poate. Am dezvățat-o și pe maică-mea anul trecut. Sau așa cred. I-am explicat că are niște drepturi la banii care-i dă, iar dacă doctorii vor mai mulți bani să se războiască cu guvernul. Poveste lungă.

        Reply
        1. cami (Post author)

          sau se face că a înțeles, ca să n-o mai bați la cap. mai fac și din astea, că cică să nu se ia după gura plozilor

          Reply
          1. valentin

            Nu-i stilul meu să bat la cap, mai preiau din sfaturi să testez ‘bunele intenții’. :)) Nu vorbesc prea des cu maică-mea încă de pe la 13 ani. Iar la chestii serioase vorbesc rar dar bine (treaba cu baba surdă) și și-o fi dat și ea seama după atâția ani. Singurul lucru de care mi-e frică e obișnuința.

          2. cami (Post author)

            oricum au obiceiul să ignore, după o anumită vârstă. și nu-i mai scoți din ale lor never ever

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *