Tichete de tren pentru pensionari

Îi recunoști din prima: sunt ăia care-s în gară cu măcar o oră înainte de a le pleca trenul. Inițial, ai senzația că au venit pentru trenul anterior. Care are întârziere, sau pe care l-au pierdut. Nu. Îs acolo pentru același tren ca și tine. Singura diferență e de măcar 50 de minute pe care tu ți le petreci aruncând un tricou și niște șosete din șifonier în rucsac, iar ei pe peron.

Ai ajuns cu 50 de minute după ei în gară și te miști leneș să-ți iei bilet. Mai ai hăăt, 10 minute timp pentru asta. Berechet. Dar. Te-au reperat. Zeci de priviri critice din spatele ochelarilor. Că-n mod clar ești o amenințare, pentru că ai bagaj puțin, te miști mai repede și s-ar putea chiar să le pui piedică în timp ce-ncearcă să se urce în tren.
De asta și-au dat seama când au văzut că ai pierce-uri. Sau tatuaje. Ferească sfântul să ai dread-uri, că-i pe vezi pe toți, la unison, cum încep să-și facă cruci și să-și dea coate. Concomitent.
Și, în timp ce-ți iei o cafea și-ți aprinzi o țigară, sfânta frăție a pensionarilor va încerca să te asasineze din priviri, ca nu cumva să călătorească cu satana în compartiment.

În tren.
Te uiți la bilet să nimerești măcar vagonul. Că nu contează, neapărat, unde stai. Scaun să fie. Și te așezi la întâmplare.
Pensionarul e ăla care vrea neapărat să stea pe locul lui. Ăla scris cu litere de foc pe bilet. Cum nu-l găsește din prima, se va foi de câteva ori de-a lungul vagonului, va întreba măcar două persoane dacă e vagonul numărul 2, să se asigure că nu vrea cineva să-l păcălească, și va decide, într-un final glorios, că stai exact pe locul lui.
Te va pune să te muți, chit că de jur împrejur sunt doar locuri goale și trenul a pornit deja. Nu se mai urcă nimeni, nu va ocupa nimeni altcineva locurile alea goale, dar pensionarul nu va fi mulțumit decât dacă stă pe locul tău. Adică al lui.

Prima bătălie a fost câștigată. Ți-a arătat el ție.
Urmează bagajele. O geantă cu roți, una din aia de mână, o sacoșă și-o borsetă de care nu se dezlipește orice ar fi, că-n ea sunt banii, biletul, cupoanele și ochelarii. Sacoșa adânc înfiptă-ntre picioare. Incomod, dar sigur. Niciodată nu se știe cine va vrea să-ți fure sacoșa.
Celelalte două genți lăsate strategic pe culoar, că nu s-a obosit să le urce-n plasă. Că e bătrân, nu poate și tu stai ca nesimțitul și nu te oferi să i le ridici. Arată, într-adevăr, dureros de grele și tu n-ai terminat școala de valerică.

Îți aruncă alte priviri ucigătoare, că nu te-ai oferit să-i ridici gențile. Nu că te-ar fi rugat. În nici un caz. S-a făcut că vrea să le ridice, a oftat demonstrativ, din toți rărunchii și din fundul stomacului din care ghicești că a mâncat aseară măcar juma` de ceapă, le-a lăsat la loc, a mai încercat o dată, cu puterea minții să te facă să i le ridici tu, și s-a resemnat. Acum așteaptă controlorul, să i le ridice el. Că controlorul a terminat școala de valerică.

Toate bagajele alea afli, dintr-o discuție ulterioară, că și le-a luat pentru 2 zile. Pentru că orice pensionar care se respectă va găsi măcar un altul ca el, cu care să se întrețină de-a lungul drumului. Și afli tot despre copii – care-s cei mai buni, cei mai deștepți, cei mai realizați, cei mai descurcăreți -, despre nepoți – care-s cei mai buni, cei mai deștepți, cei mai realizați, cei mai descurcăreți -, despre ce nu merge în țara asta, despre cum nu mai cresc pensiile și despre cum tineretul din ziua de azi și-a pierdut tot bunul simț, tot respectul, până și religia. Și aceleași coate și priviri sugestive către tine, care mai și fumezi în stații.

Cu măcar juma` de oră înainte de a ajunge la destinație, începe freamătul. Toți pensionarii se foiesc neliniștiți în scaune. Se ridică. Oftează. Roagă controlorul să le dea jos bagajul. Și-l strâng aproape de corp. Și-l mută la capătul trenului. Cu calcule înainte, să vadă care capăt e mai aproape de ușa gării.
Din capătul stâng, se plimbă până-n capătul drept, cu bagajele după ei, că cică ușa aia e mai aproape.
Își iau ”la revedere” de la pensionarii cu care au călătorit până la cu jumătate de oră înainte de a ajunge la destinație. Și se postează la ușă. Drepți. În picioare. Lângă bagaje. Cu trenul mergând, încă o jumătate de oră. Ca nu cumva piedica aia pe care nu i-ai pus-o la urcare, să i-o pui la coborâre.
Cu un ochi rău către tine, care stai în continuare pe scaun și nu-ți pasă, pentru că da, gara aia e capăt de linie. Fără să te îmbulzești, fără să-i respiri respirația cu ceapă, fără să-i simți burta cum te-mpinge sau bagajul care-ți intră adânc în fluierul piciorului. Nesimțitule!

Și-n timp ce așteaptă să se oprească trenul, vor mai discuta despre cât de scump e transportul în ziua de azi, ce de câcat e CFR-ul și cum nu-ți mai permiți, dom`le, nici măcar cu cupoanele de reducere să te plimbi în fiecare săptămână. Că dintr-o biată pensie de 1500 de lei, cum să te mai împarți?
Și mă uit la biletul meu, fără reducere, luat din salariul meu mai mic ca pensia lor, și-mi zic că măcar pentru asta eu merit să stau pe scaun cu juma` de oră mai mult ca ei.

Diferență de percepție între cum vezi tu mersul cu trenul și pe pensionarii din el și cum văd ei mersul cu trenul și pe tine.
Vreau să văd articolul pensionarului care o să descrie chestia asta. Dacă vreun pensionar care merge cu trenul are și blog. Sau măcar așa, de dragul polemicii, va încerca să mă contrazică.

Comments (16)

  1. Dinu Roman

    De asta am făcut eu sfaturile.
    Pe când un tren?

    Reply
    1. cami (Post author)

      numai bune de urmat!
      la ce oră pleacă primul mâine? către unde?

      Reply
      1. valentin

        Idee de expediție cu trenul, trip feroviar sau de tras pe nas șine de tren.
        Cu 3 operatori feroviari diferiți
        CFR
        Galați 4:15 – Buzău 7:43 – 19 lei
        Regiotrans
        Buzău 9:40 – Bârlad 12:30 – 34 lei
        Transferoviar
        Bârlad 13:16 – Galați 15:56 – 16 lei

        Cu 69 de lei te plimbi toată ziua cu trei operatori feroviari diferiți. Din păcate au scumpit destul de mult Regiotrans biletele că era mai ieftin.

        Reply
  2. valentin

    Niciodată n-am ajuns la tren cu mai mult de un sfert de oră înainte. Odată, chiar am urcat din mers, în București, de mi-a sărit și telefonul din buzunar. Nokia 3100. Rezistent telefon.

    Reply
    1. cami (Post author)

      din cauza telefonului tău s-a bușit calea ferată?

      Reply
      1. valentin

        Nu s-a spart, dar nici eu n-am avut cum să-l mai iau, ar fi însemnat să sar din tren din mers și să aștept pe următorul. I-a plăcut și milogului care l-a găsit, că nu mi l-a mai dat înapoi. Și n-ar fi creepy să ajungi la București într-o oră cu TGV-ul?

        Reply
  3. Mucegai

    Am citit blogul unui pensionar pe vremea când fainul era fain. Era hazos si tanar la minte. Avea exact ce le lipseste celorlalti, simtul autoironiei si constientiza ca are ceea ce multi se tem prosteste ca nu au – timp liber. Poate de asta nu a mai scris sau l-am pierdut. O sa-l caut…

    Reply
    1. cami (Post author)

      dacă-l regăsești, dă și mie. nu fi egoist

      Reply
  4. gemini

    bre, nu-s pensionar şi, peiorativ vorbind, sper să nu ajung vreodată. te iei de bieţii oameni la grămadă, da’ uiţi mata neşte chestii.

    cică acolo unde calcă nenea elefantu’ nu mai creşte iarba. pune comunism în loc de animal şi poate se iţesc nişte ipoteze de lucru.

    “toţi pensionarii”. generalizările nu te ajută decât eventual să-ţi simplifici orientarea prin viaţă şi să-ţi justifici grosier anumite opinii, însă, atunci când apelezi la ele rămâi la un nivel superficial de pătrundere a realităţii. just an opinion.

    folosesc frecvent un tip de mijloc de transport în comun la care trebuie să spui prezent cu minim juma’ de oră înainte de plecare. minimumul ăla se duce spre două ore şi nimeni nu se plânge de asta. dacă vii cu chiloţii-n vine cu zece minute înainte de plecare e treaba ta. toţi îţi vor zâmbi dar atemporalitatea ta va fi doar problema ta. chestia e că, printre altele, spiritului nostru latin îi cam lipseşte punctualitatea.

    dacă io-s o babă ce merge la eforie cu trei geamantane de izmene blănoase iar tu o tipă cool ce merge în vamă doar cu un vibrator portocaliu într-o poşetă cu cap de mort pe ea, crezi că ai dreptul să mă blamezi? dacă nu depăşesc volumul şi greutatea acceptate, să fim noi sănătoase.

    ai vrut opinii diferite? mai am destule, chiar şi mai acide, am avut şi la alte scrieri de-ale tale. oricum, citesc cu plăcere ce scrii. keep walking, cami.

    Reply
    1. cami (Post author)

      generalizările fac bine la text. excepțiile întăresc regula. excepțiilor ălora le-am zis, de fiecare dată, chapeau!

      și ”spiritului nostru latin” tot un soi de generalizare e. doar că mie-mi place punctualitatea.

      te blamez dacă gâfâi lângă mine, pentru că refuz să-ți ridic geamantanul.

      i am this johnny walker

      Reply
  5. gemini

    n-am somn, ronţăi biscuiţi, beau votcă, bântui pe internet şi mă bucur de-un relativ întuneric.

    darling, da’ ia zi tu de ce, dacă pe bilet scrie vagonu’ 3 şi locu’ 2, alegi să te aşezi comod pe locul paişpe din vagonu’ 2? în condiţiile în care trenul e destul de gol, cum spui, iar garniturile acum au maxim patru-cinci vagoane?

    refuz să caut ce-i aia “dread”. de dragul conversaţiei, fără ironie, aştept să-mi spui tu despre ce-i vorba. mă depăşeşte.

    tu eşti o persoană puternică, fizic şi psihic vorbind, iar timpul şi spaţiul are, o anumită valoare. pentru o persoană în vârstă dimensiunile astea se dilată. tu în zece minute te pişi, dai două telefoane, fumezi două ţigări, îţi schimbi hainele, toate, chemi un taxi etc. toate la foc automat. un pensionar le are pe toate astea la “foc cu foc” şi doar cu cremene. think about it.

    cami… priveşte oamenii de lângă tine, zâmbeşte-le sau nu şi încearcă să-i descifrezi. probabil că se numeşte empatie. tu arzi în prezent, mănânci clipa, dar personajele tale “trăiesc” precum o caracatiţă, cu corpul scufundat în istoria lor personală iar tentaculele sunt descendenţii prin care îşi alină frustrările şi-şi ling rănile.

    see you later, aligator, merg la somn.

    Reply
    1. cami (Post author)

      să spunem că din cauză de așezarea ciudată a locurilor din tren. hai, nu 2 cu 14, dar 13 cu 14, clar.

      http://en.wikipedia.org/wiki/Dreadlocks

      da` eu n-am zis nimic de cât îi ia lui să se pregătească. eu am zis că stă în gară o oră, nu că-și face bagajele în 5.

      nu-mi plac persoanele care zâmbesc fără motiv. iar descifratul merge și să fără empatie. un soi de ”te citesc, da` n-aș vrea să fim prieteni”.

      Reply
  6. gemini

    interesant, nu ştiam că aşa le spune moaţelor alea. nu trebuie să fii pensionar ca să rămâi căscat, am văzut un asemenea individ spectaculos şi-mi venea să-i cer amintire o parâmă din capul lui. deh, în general prietenii mei au ceafa lată şi părul lipsă.

    când o să revin în galaţi o să-mi aduc aminte să nu cumva să zâmbesc fără motiv, problema-i că nu prea am motive ca să nu zâmbesc :).

    Reply
    1. cami (Post author)

      nu mai sunt o raritate, să știi

      îmi place să-mi păstrez motivele pentru mine

      Reply
  7. Marius

    Se pot spune multe despre unii care se cred buricul pamantului si fac orice sa impartaseasca oabla lor parere! Imi vine in minte zicala cu cainele ce moare de drum lung si a prostului de grija altuia.

    Reply
  8. Pingback: 35 de lucruri pe care trebuie să le știi când pleci în concediu | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *