No copyright claimed

Eu sunt de acord cu ăla care a spus că, înainte de a te apuca de scris, trebuie să citești mult. Profa` de română o să spună că ca să poți să-ți dezvolți vocabularul, să știi cum se pun virgulele și să-nveți diferența între propoziție, frază și paragraf. Eu spun că pentru toate astea plus faza aia în care reușești să-ți definești un stil. Pentru că ai citit atât de mult și de multe, încât ai ajuns să știi ce ți se potrivește, cum să întorci o frază și ce ton te prinde. Și din bunul și răul altuia – ai creat un stil al tău. Inconfundabil.

Dar când stilul tău devine copia fidelă a stilului altei persoane, nu se mai cheamă creație. Se cheamă copipeism. Și tu ești un copycat.

Argumentul pe care o să ți-l bage pe gât copipeistul e ăla cu nimic nou sub soare. Sau – ce, crezi c-ai inventat tu aia? Sau – nu mi-a trecut o clipă prin cap să te copiez, doar am vrut să-ncerc altceva. Sau – tu chiar ai impresia că te-am copiat? Credeam că mă cunoști mai bine de atât.

Și tu îi arăți, negru pe alb, că aia e ideea ta. Că mai ții minte când am discutat despre chestia asta, la o bere, și ți-am ținut un discurs de o oră, și-acum tot discursul meu e scris de tine, cu semnătura ta? O să-ți spună că de fapt da, sunt și unele lucruri pe care le-ai spus tu, dar el le-a dat o formă și și-a pus și amprenta personală. Adică virgulele.

Sau că, înainte, nu folosea nici repetiții, nici expresii licențioase, nici fraza nu și-o construia așa, că înainte nu folosea monologul închipuit ca să-și catalizeze nervii, că există cuvinte – da, chiar dacă sunt în dicționar de când lumea – pe care nu le-ar fi folosit niciodată și despre a căror existență nu știa, pe care le-a auzit la tine și acum le folosește excesiv, că încearcă să introducă un leit-motiv care să-l distingă de restul celor care scriu de-abia după ce a observat tendința asta la tine, că nu folosea nici argument și nici contra-argument și că totul s-a schimbat după ce a început să te citească.
Nu c-ai fi tu cea mare sculă de basculă. Nu. Simpla proximitate i-a schimbat la 180 de grade stilul.
Și-atunci se supără, și riști să-ți ridici toți cititorii în cap, că ei l-au descoperit pe el primul, chit că tu ai mai mulți ani în spate.

Dragă copipeist, care nu vrei să recunoști că ești așa, și-acum te burzuluiești că-s nedreaptă, citește ce sau cum scriai acum 4 ani. Orice din ce scriai atunci. Citește și ce scriai acum 2. Și-ajungi în prezent. Fă o comparație. Și vezi că nu-ndrăzneai să pui câcatul pe hârtie și-acum îl scrii la fel de firesc precum respiri.

Începuturile mele au fost ”cu lăbuța pe inimă”, cu ”bașca” și cu ”la bună vedere”. Cu neuron, manie pe zodii și cultul vărsătorului, gagici, pana mea, plozi, câcat, câte un băgat și-un scos timid, frate și palme virtuale. Când am văzut că, după mine, încep să le folosească și alții care n-aveau nici în clin, nici în mânecă cu ele, am început să le evit. Pe majoritatea. Exceptând plozii și câcatul. La alea nu pot renunța, că nu le-aș găsi echivalent. Dar am renunțat eu la chestiile mele, am inventat altele noi și-acum aștept să intre și alea în vocabularul comun, ca să mă mai chinui să găsesc altele.

Că mie nu-mi place copipeismul. Și-l evit, chiar dacă nu-l fac eu.

Și mie-mi place cum scriu mulți bloggeri. Da` n-o să mă apuc acum să scriu ca Dinu, Oama, Mantzy, Mucegai, Lorena Lupu, Lizu sau oricare dintre cei pe care-i citesc, ca semn de recunoștință, sau mulțumire, sau apreciere. Pentru că e una ce-mi place, și alta cum sunt. Și dacă cei care mă citesc și nu mă cunosc nu și-ar da seama că-s un fals, aș ști eu că-s falsă și mi-aș arunca laptop-ul pe geam, dacă nu m-aș putea abține. Dacă n-aș putea să stau departe de tastatură sau n-aș mai scrie ca mine. Probabil că aș scrie cu pixul pe hârtie, da`alea n-ar ajunge să fie citite de alții, să vadă și ei ce copie am devenit. Sau m-aș apuca de yoga, alergat sau văruit, ca să-mi sugrum în fașă instinctul copipeist care crește în mine.

Zilele trecute spunea cineva că nu e ok ca, ajuns la o anumită vârstă, să mai dai importanță blogului. Că, dacă te maturizezi, ajungi să ai alte priorități, ți se schimbă preferințele și plăcerile. I-aș da dreptate, dacă pentru mine blogul ar fi o plăcere trecătoare. Cum înainte poate îți plăcea înghețata de vanilie și acum preferi whiskey cu cola. Nu e un job, nu e un moft, scrisul e una dintre chestiile pe care le fac cu plăcere și, măcar uneori, chiar îmi iese foarte bine.

Normal că, în momentul în care-mi simt atacată plăcerea, reacționez. C-așa percep eu copipeismul. Ca pe-un atac. N-o să mă simt măgulită că mă copiezi. O să mă simt înjosită, nedreptățită, și-o să-mi vină să-ți sar la jugulară. Și pentru că nu sunt dispusă să-mi petrec ani buni departe de libertate pentru curul tău, o să-mi exteriorizez violența tot prin scris. Calmant.

Și-am mai dat și peste argumentul ăla, conform căruia copiatul este prima treaptă spre dezvoltarea unui copil. De acord. Dar, dacă ești capabil să-ți setezi o conexiune, să dai add new post și să și tastezi, evitând cu grijă greșelile, atunci nu mai ești copil. Ești un adult care a trecut de vârsta copiatului ca să învețe și copiezi din simplul motiv că nu te duce capul să faci altceva.

Comments (14)

  1. Abisurile

    Cine te-a suparat? Eu n-am “analizat” deloc problema. Cu alte cuvinte habar n-am daca ma copiaza cineva. Cum sa-mi dau seama? Eu nu copiez pe nimeni, jur “cu mana pe”. Presupun ca e nasa sa te simti in randurile altuia. Sper sa nu mi se intample. Sau poate ar trebui sa-mi doresc pe post de semn de apreciere? Era o gluma acid-amara.

    Reply
    1. cami (Post author)

      am analizat, că de la început au fost ”în cerc”. când n-ai contact, parcă e mai ușor.
      e dureros de-a dreptul.
      noroc că da, mă salvează acid-amarul

      Reply
  2. Dinu Roman

    eu ce naiba să mai zic?
    o să mă apuc de scris pupăza din tei

    Reply
    1. cami (Post author)

      poveștile prind, dinule, habar n-ai tu!
      tu scrii d`astea, eu mă apuc de din-alea lacrimogene, despre sensul vieții și să vezi ce de succes ajungem!

      Reply
  3. gemini

    mi-ar fi plăcut să analizez punctual “obiectul” nemulţumirii tale da’ nu cred că-i o idee bună să-i faci reclamă, deci te cred pe cuvânt.

    fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc singur. so… ai di grijî cu cine-ţi bei berea :D.

    Reply
    1. cami (Post author)

      prefer să se simtă. sau să fie descoperit. reclama negativă, tot reclamă e.

      de obicei am

      Reply
  4. Mucegai

    Până sa ajung la paragraful unde scria negru pe vernil că nu sunt eu acela care copiază mă cam panicasem. Sunt o persoană ușor influențabilă, am uzitat și eu “nimic nou sub soare” și cum te citesc de ceva vreme credeam că…
    Acum dacă am umprumutat ceva, iartă. Ești tare in pană, asta e problema ta. Ș))

    Reply
    1. cami (Post author)

      ai scăpat și de data asta.zici tu că ești influențabil dar eu n-am văzut la tine nimic fără sursă.hai noroc!

      Reply
  5. gemini

    băi, sper că nu te superi că-mi mâzgălesc iar un comentariu.
    am intrat pe vreo două bloguri din lista ta (blogroll sau cum s-o numi) şi pe unul din ele scrie vizibil: “Ideile de pe acest site sunt ale mele. Sper sa nu devina si ale tale…”. coroborat şi cu niscavai comentarii de aici, să deduc că cea mai mare spaimă a unui scriitor de internet (aş fi pus italice dacă aş fi ştiut cum) este să fie copiat?

    Reply
    1. cami (Post author)

      nu chiar cea mai mare, dar pe acolo. pentru că internetul e mare și copipeiști destui

      Reply
  6. joe

    pe mine mă ia cu crize la fiecare postare de-a ta de genu’. eu ți-am furat începuturile, cami? nu de alta, da’ te citesc de când n-aveam blogu’. scuze

    Reply
    1. cami (Post author)

      nope :)) da` nu te așteptai să trec fiecare blog care nu mă copiază și pe care-l citesc în listă, nu?

      Reply
      1. joe

        ah, lol, nu, nu m-am crizat de la aia. e aproape starea mea naturală

        Reply
        1. cami (Post author)

          relaxează-te, e prima vară din restul verilor tale

          Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *