Omidee, Daniela și Aschiuță și alte povestiri

Azi în taxi mi-am adus aminte de ce urăsc emisiunile pentru copii și, mai ales, emisiunile radiofonice pentru copii.

Vreo doi adulți se scălâmbăiau în direct, făceau ca toți dracii și așa îmi imaginez eu că reacționează persoanele posedate, nu ca aia din Exorcistul.
Când le treceau dracii, săreau la vocea aia de adult cu retard mental sever, undeva de la 80% în sus.
Imaginați-vă o voce masculină, care se simte că e masculină, încercând să vorbească ca un copil de 3 ani care e costumat în pasăre. Și pasărea are idei și impresii.

Pe lângă adulții retardați, în studio mai erau și vreo 3 plozi, din ăștia de n-au încă vocea definită, nici consoanele toate învățate, dintre care unul zbiera isteric că vrea să plescăie afară, că înăuntru nu se poate plescăi. Adultul pasăre îl contrazicea, că mai bine se plescăie înăuntru, exemplificând și împroșcând cu salivă microfonul. Plodu` zbiera că nu, că el vrea să plescăie afară. Și-au ținut-o așa vreo 2 minute, până s-au decis să-și ia pauză publicitară.

Și-atunci m-a lovit: adulții care fac emisiuni pentru copii au impresia că le fac pentru copii retardați. Care nu pricep decât dacă le silabisești. Și dup-aia repeți, silabisind mai rar. Altfel nu-mi explic de ce insistă să-și schimbe vocea. Toți vorbesc la fel. Rar, puțin peltic, subțire și mieros, cu un soi de gâlgâit sinistru din gât. Dacă atunci când eram mică mă enervau teribil, acum am impulsul de a le trimite un pumn direct prin monitor.

Să ne aducem aminte de Club Anda și Omidee sau de Daniela și Așchiuță?
Dacă ați copilărit cumva în același vremuri cu mine, știți despre ce vorbesc.
Presupun că li se părea că atrag public dacă se costumează stupid și-și trag voce care atrage pedofilii și clovnofilii.
Total greșit!
Atrăgeau public pentru că erau jenanți și ridicoli și pentru că n-aveai la ce altceva să te uiți.

Și dacă pe la 7 ani nu mi se păreau jenibili, undeva pe la 8 mi s-a luminat creierul. Da` tot n-aveam altceva mai bun de văzut, că am fost copil din ăla care n-a avut cablu până târziu. Undeva prin gimnaziu.

Magicianul era genial. Cât nu apărea el. Sau cât făcea povești din alea gen piesă de teatru. Dar era primul. Era Magi și țin minte și acum că l-am văzut live, la Sala Sporturilor, și-am regretat mult timp că n-am reușit să-mi dea un autograf. Mi-a frânt inima atunci și-am trecut cu greu peste traumă. Și-acum când îl văd pe Marian Râlea la teve, nu realizez din prima că e un actor și are un nume propriu și personal. Îmi vine să-l scutur bine de guler și să-i repet până-i intră bine de tot în cap: Tu nu ești Marian, ești Magi!

Pe Arlechino nu l-am suportat din prima, că părea așa, între psihopat și libidinos. Dacă aș fi știut atunci termenii ăștia selecți. Nu. Atunci pur și simplu mă enerva și-mi stârnea un fior nu tocmai pozitiv. Dar avea și el povești frumoase, pentru care-l iertam. Cumva.

Tip Top Minitop mă fascina. Că eu nu cântam frumos și, de fiecare dată când încercam să-mi exprim liber talentul, țipa careva la mine să tac, că nu vreau să sparg geamurile. Și-mi plăcea și de Ioan Luchian Mihalea. Cred că când a murit am avut una din primele contacte conștiente cu moartea. Asta nu m-a împiedicat să mă uit la emisiune și fără el.

Ce mai era? Feriți-vă de măgăruș, Ba da, ba nu și dup-aia am încetat să mă mai uit la din astea pentru copii, că mă lovea din ce în ce mai grav falsitatea. Oamenii ăia parcă făceau teatru radiofonic din 1970. Cred că de atunci urăsc umorul simplu, ăla la care pică toată lumea și după care se aud râsete și aplauze. Și, chit că nu făceau emisiuni pentru copii, nu i-am suportat nici pe Stela și Arșinel, Țociu și Palade sau Nae și Vasile. Că dacă-mi dai mur în gură, am impresia că mă iei de prost.

Revenind la emisiunile pentru copii și, mai ales, la alea radiofonice. Nu le înțeleg rostul. Plodul o să fie fericit dacă-i bagi orice, de la desene animate până la povești pe placă. Sau cd, sau tabletă, că presupun că plozii de azi nu știu exact ce-i ăla un pick-up. Îl văd doar la muzeu, ca piesă de colecție, și-au impresia că e un soi de patefon. Mi se pare normal, că nu ești bătut în cap să lași pick-up-ul pe mâna plodului. Dar sunt mulțumiți cu orice. Oricum nu pricep și, la vârsta la care încep să priceapă, deja își aleg singuri muzica și trec direct la filme. Pentru copii, dar filme.

De ce mai faci emisiuni radiofonice pentru copii? Sunt această pată neagră în istoria radio-ului, mai ales dacă te încăpățânezi să le faci pe același format ca acum 40 de ani. Repet: copiii nu mai folosesc pick-ul, nici radio cu lămpi. De ce să le faci emisiune ca și când ar folosi?

Plus că nu e nevoie să-ți schimbi vocea într-un mod hidos, nu-i nevoie să folosești babyvoice, nu trebuie să te strâmbi. Știi că înțelege și dacă vorbești normal cu el, nu? Dacă nu înțelege, poate ar trebui să-l duci la medic. Neuropsihiatru.

Oricum. Acum mi-am adus aminte de diapozitive și diafilme. Și de cât timp pierdeam, uitându-mă obsesiv-compulsiv la ele. Le știam pe de rost, și tot mă fascinau. A, da, și avea și-un diafilm în rusă despre Lenin și pionieri sau ceva. Era foarte patriotic și plin de sentiment. Pe ăla l-am văzut cel mai rar. Nu mă săturam, în schimb, de diapozitivele din Moscova. Aveam vreo sută ca popa, pe care le vedeam iar, și iar, în timp ce ascultam pentru a mia oară Slugă la doi stăpâni, da, la pick-up. Ce vremuri!

Și chiar și acum aș fi în stare să mă uit la zeci de diapozitive și da, mi-am dat jos Slugă la doi stăpâni. Pentru că atât sunt de obsedată!

Comments (8)

  1. valentin

    Dacă un copil nu înțelege din prima când îi vorbești normal, trebuie să iei în considerare să te duci tu la neuropsihiatru. Dar mai întâi să-i vorbești normal.

    Reply
    1. cami (Post author)

      mai greu

      Reply
  2. Mucegai

    Nu stiu cum m-am putut uita la asa ceva. Stai, nu m-am uitat ha ha ha!

    Reply
    1. cami (Post author)

      ahaha! ai sarcină să cauți, să vezi măcar o emisiune integral!

      Reply
      1. valentin

        Când eram mic, ascultam poveștile la pickup să le compar cu alea din cărți.

        Reply
        1. cami (Post author)

          pe vinyl oricum erau variantele foarte prescurtate

          Reply
  3. provo

    Io n-am fost mic niciodata :))) Singura emisiune pe care o ascultam la radio era cenaclul flacara. Aveam vreo 12 ani
    .

    Reply
    1. cami (Post author)

      da` la teve? la teve nu te uitai la nimic?

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *