La ce folosește controlul parental

Întotdeauna convorbirea începe cu CAMELIA! Pauză. Să audă că eu sunt aia care răspunde la telefonul meu. Cum nu spun nimic, pentru că știu ritualul, repetă, mai tare, să se asigure. CAMELIA?!?
De parcă ar fi sunat vreodată și-ar fi răspuns sfântu` duh.
De parcă nu știe că nu-mi place să răspund la tot numele meu. Mă simt ca la școală, când se făcea prezența sau, mai rău, când mă scotea la tablă. La ceva gen chimie, unde eram bâtă. Sau, și mai grav, când era ceva de rău, gen cine a spart tabla sau cine a închis copiii în baie la grădiniță și le-a stins și lumina?
Oricum, știe și insistă să ignore acest aspect.

Dacă CAMELIA se continuă cu informații generale și vorbit doar de dragul de a vorbi, scap ușor.
Calvarul e când se continuă cu ”am încercat să intru pe Inteeerneet…” Atunci știu că trebuie să mă înarmez cu răbdare, să mă aștept să-mi apară câteva fire de păr alb, să mă enervez, să-mi pun telefonul pe masă și să-l las să vorbească și, într-un final, să concluzionez cu nu știu din astea, cheamă și tu un specialist.

De obicei nu merge conexiunea. Nu știu de ce nu merge conexiunea, mai ales dacă eu sunt la capătul celălalt de telefon, departe de mouse și de monitor, în timp ce ea descrie cu patos ce mesaj de eroare apare când încearcă să se conecteze. Și insistă să descrie fiecare pas în parte, să-mi explice cum a dat restart la comp, cum a verificat și modemul, clipoceau toate cele 6 beculețe, în schimb mozilla îi spune că nu se poate conecta la net. Scuze, la Internet.

Și, evident, trebuia să caute ceva de o importanță vitală, gen cazare la mare, teren de vânzare în Poiana Brașov sau rețete cu fructe de mare. Și cum nici ieri nu s-a putut conecta, s-a gândit c-aș putea rezolva eu problema, prin telefon. Chit că am zis de mii de ori că nu știu, nu pot face nimic fără să văd, n-o pot ajuta cu puterea minții. Niciodată nu-și pierde speranța.

Uneori mă gândesc că părinții n-ar trebui să aibă acces la net. Nici să aibă profil de facebook. Să fie un soi de compuri speciale, cu acces restrâns, limitat doar la chestii elementare. Și nici să n-aibă voie să dea telefon când nu știu ceva. Să fie limitat accesul la telefon. Să se taie apelul dacă pronunță Internet. Să fie banați din rețeaua de telefonie dacă spun chestii gen word, mouse, tastatură. Să fie amendați dacă vor să le dictezi, pas cu pas, cum să-și seteze rețeaua. Să poată da apeluri de gen doar la call-center specializat. Să aibă voie pe net doar dacă se descurcă singuri. Și acolo să existe o supraveghere strictă. La ce caută, pe ce dau click, să apară grizat butonul ăla cu cumpără acum sau ai câștigat 100000$! Click aici pentru a-ți revendica premiul! Controlul parental chiar să fie o opțiune de control pentru părinții lăsați dezlegați pe câmpurile internetului.

Pe bune acum. Nu e de glumit. E un fenomen din ce în ce mai răspândit și mai periculos să-i lași să-și facă de cap în spațiul virtual. Le vin și idei. La un moment dat mă întreba pe ce site să intre să stea de vorbă cu lumea. Când am întrebat-o care lume, mi-a zis că o colegă de-a ei stă de vorbă cu multă lume. Și cum ei îi place să stea de vorbă, nu s-ar mai plictisi.
A insistat să-i iau microfon și cam. Nu le-a folosit niciodată, că n-are neapărat cu cine vorbi, epuizează acest aspect la telefon, dar totuși. Cu greu am convins-o că nu reușesc să le instalez. S-a mai calmat de când le are, chit că nu le folosește.
Și, apropo de idei, lu` taică-meu nu i-a intrat în cap că eu am terminat jurnalism, nu nimic legat de IT și, din când în când, mă mai întreabă dacă am mai făcut vreun program. C-a rămas el la perioada în care știam să desenez linii și cercuri în Basic și acum are impresia că-s messer. Plus că e degeaba compul dacă nu faci programe pe el.

Noroc că el n-are idei de net. Presupun că ar fi ultrafericit dacă i-aș instala NFS, dar nu mă risc. S-ar putea să se strice armonia în ei doi, c-or să vrea să stea la calculator în același timp. Și-acum îmi aduc aminte ce haos a fost când am avut primul Tetris, că nu se hotărau să-l împartă. Se cronometrau, îl ascundeau, recurgeau la tertipuri ca să-l obțină. Așa am ajuns eu cu 3 Tetris, că-ntre ei doi eu nu mai aveam loc. Deci mai bine nu.

Oricum. Din fericire n-a ajuns până la facebook. Adică a ajuns, dar n-a atras-o. Mulțumesc cerului pentru asta. Numai de telefoane gen ”CAMELIA, cum îmi dau check in?” n-aveam răbdare.

Comments (17)

  1. joe

    2 ani am împărțit calculatoru’ cu taică-meu, că descoperise table, cărți și zuma. trebuiau să mă înjure prietenii ca să se ridice să intru și eu. apoi a descoperit ceva cu întrebări de cultură la care se enervează maxim. apoi facebook-ul, coșmaru’ vieții. de fiecare dată când strica ceva, dădea vina pe mine. și când nu mergea netu’ mă punea să vorbesc eu cu ăia care-ți dau instrucțiuni prin telefon.

    pe bune, de ce au voie să facă asta. ar putea să le pună ceva cu buline de interzis ca la site-urile cu 18+. la orice

    Reply
    1. cami (Post author)

      partea cu împărțitul n-a fost, că până la laptop, oricum nu ne pupam cu programul. dar de ce nu merge netul se pare că e problemă generală.

      exact! doar că să fie ceva problemă foarte complicată, pe care doar cei care chiar se pricep să poată s-o rezolve.

      Reply
  2. Cudi

    Mama a fost victima concursurilor interactive de la televizor. “Stiu raspunsul, serios, chiar il stiu!”, motiva cu receptorul de la telefon in mana. A castigat 100 de lei, candva, cu care a platit 10% din valoarea facturilor telefonice.
    Parintii. Cum sa nu-i iubesti?!

    Reply
    1. cami (Post author)

      cine a trebuit să-și facă cont pe europa fm ca să vadă nu știu ce indicii, tot din motive de concursuri parentale? eu, evident!
      și dilemele curg, de fiecare dată când apare câte un concurs nou.
      oare de ce nu se-mprietenesc ei între ei, să-și rezolve tot între ei dilemele astea?

      Reply
  3. Mucegaiuri

    Doar ce am scapat de tata care mai avea putin si se urca pe mine in incercarea de a ma conecta cu forta la Facebook ca sa “vorbeasca” cu nepoata-sa din Spaia.
    Nu vroia in ruptul capului sa inteleaga ca nu am FB. Trebuie sa am, cum sa nu am?!

    Reply
    1. cami (Post author)

      vizualizez. și da, e o imagine amuzantă.
      da` chiar, tu când ai de gând să fb? măcar pt nepoata din spania!

      Reply
      1. Mucegai

        Păi e nepoata lui, nu a mea. Mă vezi pe mine feisbucind pentru o verișoară căpșunară?

        Reply
        1. cami (Post author)

          ok, pentru țeluri mai nobile atunci: selfie, farmville, colegi uitați de grădiniță

          Reply
  4. Altemps

    Wow, parca ai scris exact din experienta mea! Ma bucur ca nu sunt singura in suferinta :) :) :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      suntem mai mulți decât îți imaginai!

      Reply
  5. valentin

    La mine la școală se făcea prezența cu numele de familie. În schimb, prefer ca cineva să mi se adreseze cu numele mic complet, fără prescurtări, să fiu sigur că vrea să vorbească cu mine, mai ales că prescurtarea evidentă a numelui este Vali, preferată și de toți/toate Vasilicile și Valericile. Iar când cineva mi se adresează cu alt nume decât numele meu complet mi se pare că vrea să discute, de fapt, cu altă personalitate paralelă închipuită de ei.
    La control parental, la mine se cam limitează singuri, bunică-mea folosește doar yahoo messenger cu cam, o dată pe săptămână când vorbește cu fi-că-sa din Italia, iar de consultanță se ocupă văru-miu mai mic student la facultatea de hackeri.
    Maică-mea are facebook, dar nu sunt prieten cu ea, să nu vadă ce postez, pentru asta există sor-mea. Așa mai vorbesc și ele.

    Reply
    1. cami (Post author)

      prefer să-mi spui pe numele de familie.
      dar da, la tine e puțin mai grav. nu s-a trezit nimeni și cu faza aia cu ”domnu` Vali”? atunci devine serios.
      ai avut cum să te fofilezi. se sacrifică alții pentru tine.
      ce-or fi având atâta de vorbit?

      Reply
      1. valentin

        Nu se sacrifică nimeni pentru mine. Dacă o am pe maică-mea la friends sau nu, pentru mine e fix aceiași treabă, pentru ea la fel.
        Pentru sor-mea nu-i aceiași treabă dacă o am pe maică-mea la friends sau nu. Mi-au plăcut mult tare formulele de logică din clasa a noua, mai ales după ce am luat primul 4 din liceu.
        Nu contează cum îmi spun, oricum ar fi mi se pare că ar vrea să vorbească cu o personalitate închipuită.

        Reply
        1. cami (Post author)

          la sacrificiu era mai mult faza aia, cu reparatul conexiunii.
          logica merge bine, între oamenii care folosesc aceeași logică.

          aici te-nșeli. nu e o personalitate închipuită, e așa cum știu ei că ar trebui să fii tu ca să te încadrezi în logica lor.

          Reply
          1. valentin

            Nici așa nu se sacrifică pentru mine. La bunică -mea e compul lui plus la facultatea de hackeri, trebuie să se obișnuiască. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, varu-miu se sacrifică pentru soră -sa, dar cine mai stă să calculeze cine pentru cine se sacrifică?

          2. cami (Post author)

            sacrificiu colectiv, deci

  6. Pingback: Părinții te cred retardat | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *