Nisipul să fie ud, iar marea puțin amară

Am stat 3 zile aproape fără telefon. Adică am avut telefonul la mine, dar a fost aceeași chestie ca și cum aș fi avut cartelă din aia, pentru care trebuia să cauți un telefon public, liber și funcționabil, de la care să suni. Sau de la care să dai bip, să se prindă lumea că ești ok. Dacă aș fi avut nevoie să sun la poliție sau la ambulanță, l-aș fi rugat pe cutare să-mi împrumute telefonul lui, pentru că al meu zăcea undeva, în rucsac, cu o singură liniuță care-l despărțea de moarte. Nici măcar nu l-am încărcat. L-am avut după mine doar așa, ca să am cu ce chema un taxi când ajung acasă.

Am întâlnit cele mai obositoare două femei în viață. Dacă ar fi fost după mine, ar fi fost obligate prin lege să poarte botniță, sau să fie izolate la carceră. Au vorbit constant și degeaba, timp de-o oră jumate.
Urăsc tiparul ăsta de femei. Sunt foarte rare situațiile în care spun că urăsc ceva, sau pe cineva. Dar tiparul ăsta mă scoate din minți.
Femeile care vorbesc, ca să nu tacă. Tare și, de obicei, subiecte de interes public, gen politică, turism și de ce se duce țara de râpă. Să audă lumea cât sunt ele de deștepte, de culte și de informate.

Ele știau clar de ce Badea a chemat lumea în stradă și știau că, chiar dacă el a zis că nu, ce, noi suntem proști să credem minciunile lui? Una dintre ele a trecut pe lângă minerii de la mineriadă și, stupoare, nu i-au făcut nimic. Adică, nici măcar nu s-au luat de ea, îți dai seama? Dar știe clar și sigur că ar fi făcut-o piftie dacă ar fi zis ceva de Miron Cosma. Da` unde suntem aici, dom` șofer? Și unde e centrul în Eforie? Cum adică, ăsta e centru? Străduța asta? Păi, la noi în București, acolo să vezi centru, nu panarama asta de uliță. Vai, am fost în Deltă, ce condiții. Cum pot oare oamenii ăia să trăiască fără apă curentă și fără budă în casă? Știți că ei sunt nevoiți să treacă cu barca să-și cumpere o pâine? Mi-era o milă de ei anul trecut, când am dat 2 milioane jumate pe noapte la cazare, săracii, dacă altceva în afară de pescuit nu știu. Dar vă dați seama că ei vând icrele negre cu o sută de mii kilul și dup-aia în restaurante plătești de zece ori mai mult? Ce jecmăneală, săracii de ei, dacă atât îi duce capul și nu se pot ridica la o condiție mai bună. Și cât facem până în Constanța? Atât de mult? Da` există deja avion până-n Deltă, care face o oră jumate, și noi facem o oră doar din Mangalia? Se duce țara de râpă. E o conspirație, la fel ca ăla cu Ebola. De la Sida mai scapi, mai trăiești câțiva ani, dar cu Ebola asta nu e de glumit. Cel mai sigur americanii ne-au făcut-o. Trăim războiul rece, vă spun, o bombă și ne face piftie. Sau au venit americanii cu Ebola asta în fiolă, că e virus făcut în laborator, ca să scape de noi. Îs interese politice aici, nu jucărie. La fel ca-n Africa. Săracii copii, mi-e o milă de ei, cum n-au ei nici măcar apă de băut. A, când am fost anul trecut la Paris, erau cerșetori români pe stradă. Vă dați seama? Mi se rupea inima, dar n-aveam ce face. Eu, dacă aș putea, i-aș lua pe toți acasă, dar, nah, ce poate face o femeie singură, într-o țară străină? Plus că a doua zi aveam rezervare în Elveția. Aș fi vorbit la ambasadă, dar nu mai aveam timp. Oricum, nu știu cu cine o să votez. Data trecută am votat cu Vadim, că e singurul care iubește țărișoara asta. Cred că și de data asta la fel, că-n rest îs numai hoți. Hoți, vă spun, ascultați-mă pe mine, că știu ce zic.

Maca-maca. În continuu. Dacă aș fi fost șofer, aș fi tras pe dreapta și le-aș fi lăsat cu curu`-n drum. Nu credeam în vampiri de energie, da` după o oră cu astea, am dormit alte 3 în continuu, că mi-au făcut creierii ferfeniță.

Dar așa am aflat eu c-a fost un suspect de Ebola. De-abia azi am auzit că Voiculescu nu știu ce-a pățit și că s-a sinucis Robin Williams. M-a lăsat rece c-a murit Amy Winehouse, dacă-mi spui mâine că s-a sinucis Ryan Gosling, aceeași reacție o s-o am, da` la Robin Williams m-a lovit cumva dureros. Că i-am văzut mai toate filmele și a fost omul care, într-o oră jumate, mă făcea să fiu pe burtă de râs și dup-aia să rămân fără șervețele, că dramă. Și mi-era drag, cu fața lui de bunicuță și cu privirea șireată. Ochi care râdeau. De el chiar îmi pare rău. Da` pân` la urmă, toți trăim cu alegerile pe care le facem. Sau murim. Notă: maraton filme Robin Williams.

Revenind la telefon. Sau la 3 zile fără.
Nu am citit știrile, nu m-am uitat pe facebook, n-am făcut decât vreo câteva poze și alea nu pot fi făcute publice, nu mi-am dat check-in la fiecare 5 minute și da, m-am simțit senzațional.
Dar cum adică nu ți-ai dat check-in? Cum adică n-ai pozat fiecare chestie pe care ai mâncat-o și nu știe nimeni unde ai fost, ce ai băut și cum ai stat tu cu cracii în nisip sau cum ai petrecut la concert? Care concert? N-a apărut pe fb, deci clar n-am fost la nici unul. Și nici n-am mâncat, și nici n-am băut și da, nici buda n-am folosit-o timp de 3 zile pentru că, dacă aș fi folosit-o, apărea on-line. Cu tag la hârtia igienică.

Eu îi înțeleg pe ăștia care trebuie să facă public în orice moment ce au făcut, când și cu cine. Care se duc în locuri și văd chestii doar ca să adune like-uri. Că nu se simt importanți și nu se pot bucura de moment decât dacă îi aplaudă cineva pe fundal.

Îi înțeleg și, în același timp, e derutant. Pentru că nu mai simt chestiile pe care le fac decât în virtutea celorlalți. Și-i vezi că, dacă într-o dimineață nu și-au dat tag cu cafeaua, toți ceilalți intră în panică. Ești bine? S-a întâmplat ceva? Tu-ți bei cafeaua în fiecare dimineață. Azi nu, deci ori te simți rău, ori ai murit.
Sau. N-ai mai pus demult nimic pe wall. Ai stat doar în casă? Ești deprimat că n-ai bani sau treci printr-o despărțire nasoală? N-ai scris că ești pe punctul de a-ți tăia venele, deci clar ți le-ai tăiat deja. Să chemăm salvarea? Pune un status, să știm exact dacă sunăm acum, sau în 10 minute.
Waaa, ai fost la munte și n-ai decât 52 de poze, trebuie să fi fost nasol tare. Și doar 235 de la mare? Era apa rece, sau te-ai îngrășat?

Am crescut într-un mediu în care n-aveai nevoie de aprobarea celorlalți. În care filmul avea 24 de poziții și-l developai când aveai bani. În care nu te duceai în concediu pentru poze. În care întâi simțeai și trăiai, și de-abia dup-aia, dacă aveai timp/chef/lumină/poziții pe film trânteai și-o poză. Pe care o arătai peste 3 luni, când îți aduceai aminte s-o developezi. În care check-in-ul însemna să te cazezi, să-ți lași bagajele în cameră și să te duci pe plajă, fără să știi decât tu și ăla de la recepție. În care îți luai o bere fără să te gândești dacă marca aia dă bine pentru imagine și-ți comandai mici, fără să te gândești că toți cunoscuții or să vadă poza și-or să se gândească că miroși a usturoi. Ți-i comandai că aveai chef de mici și te durea în 14 de cum dau în poză. În care nu-ți luai șezlong pentru că altfel toată lumea o să gândească că, dacă stai pe cerșaf în nisip, n-ai avut bani, chit că așa te simți tu confortabil. În care pe plajă îți luai bere la bidon și, eventual, o mai și legai de-un cataroi, în apă, să se mențină rece, nu-ți luai fresh de maracuja, că dă bine estetic și prostu` o să dea căutare, să vadă ce-i aia maracuja. În care făceai ce aveai chef, cum aveai chef, nu în funcție de setările instagram-ului. Și-n care, dacă nu dădea lumea de tine, însemna că ești în concediu, nu avea nevoie de reminder, status sau tag ca să se prindă. Și nici tu.

Iar faptul că n-apare moaca mea glorioasă pe tot netul în diverse locații, nu-nseamnă că locațiile alea n-au existat sau că trăiesc într-o hrubă, la cap de coridor.

Concluzie: cele mai proaste invenții sunt telefonul mobil cu acces la net și rețelele de socializare. Și dacă ajungi să fii la fel de dependent de ele pe cât sunt eu de țigară, ai belit-o. Norocul meu e că-mi cultiv dependențele în mod egoist și mă doare la doi metri mai în față dacă voi credeți că în week-end-ul ăsta am fost total invizibilă pentru că mi-au tăiat netul, că n-am plătit factura. Și telefonul. Și lumina. E un scenariu plauzibil, mai ales că nu sunt bronzată. N-am nici dovezi pe cameră, deci e suspect.

Dilema zilei: am fost în concediu, sau am dormit 3 zile în continuu, pe motive de lipsă de bani?

Comments (15)

  1. Cronicarul

    Like! :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      tnx! :)

      Reply
  2. Tury

    Oblu scrâs-ai! Mi-o plăcut tare!

    Reply
    1. cami (Post author)

      ca de obicei

      Reply
  3. mab

    dupa ce te duci sa bei, mai te duci sa bei
    cu coronita cu flori de preminat de plastic. sunt pe bordura.
    ganduri de la tușnad.pa.

    Reply
    1. cami (Post author)

      îmi place când îți dai check in

      Reply
  4. boemul

    ce norocoşi e unii, bre! îşi ia concedii! şi se mai şi plânge de femei enervante… da’ dacă n-are bani de căşti, de unde a avut de concediu? deci a fost vis :))

    în Eforie am fost în copilărie vreo 10 ani la rând, aveam rude acolo. da’ presupun că tu erai doar în trecere. şi sunt de acord cu mobilul şi reţelele.

    Reply
    1. cami (Post author)

      notă personală: să nu mai visez cu ochii deschiși.

      de fiecare dată am fost doar în trecere. dar am înțeles că e frumoasă. poate data viitoare chiar fac și-un popas.

      normal. fiecare dintre noi a fost, la un moment dat, afectat de ele.

      Reply
  5. valentin

    Logic, n-ai plătit lumina, te-ai dus în vacanță și ai dormit trei zile.

    Reply
    1. cami (Post author)

      and we have a winner!

      Reply
  6. Muiemab

    Madam Ponta, a-nceput sa cam puta a Dinu cu damf de ipocrizie. Na, scrie despre asta, macar ar fi ceva nou. Daca te tine neuronu’

    Reply
  7. mab

    2 garoafe.

    Reply
    1. valentin

      Cumpărate, unde le livrez?

      Reply
  8. Gabriela Militaru

    Cam asa am facut si eu: domnle, cat suntem in concediu, suntem in concediu. ori ma duc sa ma relaxez, ori sa-mi zbarnaie telefonul? nici nu l-am cules din camera. l-am luat, vorba ta, chem un taxi si atat. si nici check-in n-am dat… tragic. noroc ca am facut poze si m-a crezut lumea. ca altfel ziceau c-am fost la lacu sarat

    Reply
    1. cami (Post author)

      îs fotoșopate, clar! n-ai dat check-in, nu ești pe hartă!

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *