Promoție la noul Marlboro

M-am trezit ieri dimineață fără țigări. Și cum o zi bună nu poate fi bună fără țigări, m-am dus să-mi cumpăr. De la magazinul meu preferat, unde lumea mă cunoaște, mă anunță din prima ce au mai primit, ce nu au, un soi de cafeneaua din Friends, mutată în Galați și transformată-n magazinaș universal. Universal, adică cu de toate.

Până să-mi beau cafeaua, nu funcționez în parametri normali. Mă mișc în reluare, pricep greu și e de preferat să nu-mi adresezi multe cuvinte, pentru că eu de-abia mă concentrez să fixez imaginea pe tine. Ăștia de la magazinul meu știu, așa că nu-mi pun întrebări complicate gen ”ce faci?” sau ”bună”.

Intru în magazin, cu retardul meu subtil de dimineață și cer Virginia. Mentol. În diminețile proaste, cer doar țigări, și primesc exact ce vreau. De data asta am făcut imprudența de a rosti marca. Și apare, frate, dintr-un colț, una. Nu știu cum s-a materializat, cred că funcționează ca duhul din lampă, și apare când spui țigări. Oricum, apare, mă salută și-ncepe:

– Am observat că sunteți fumător. Avem promoție la Marlboro nu știu de care. La un pachet cumpărat, primiți o pereche de ochelari de soare extraordinari și cu cutie originală împletită manual. La două pachete cumpărate, nu știu ce brichetă care se aprinde pe bază de gânduri, sau la alegere, altceva la fel de impresionant, iar la 3 pachete cumpărate din noul Marlboro, aveți fabuloasa șansă de a câștiga… Dar asta nu e tot, noul Marlboro aduce în plus, față de cunoscuta savoare a țigărilor companiei noastre și minunatul beneficiu de a fuma fără să fiți nevoit să…

Mă rog, nu garantez exactitate discursului sau că premiile alea erau chiar așa, cert e că era vorba de Marlboro și ea nu se mai oprea din vorbit. Am încercat să găsesc o breșă în discursul ăla, să-i explic că nu mă interesează, că eu vrea să-mi iau Virginia mea și să mă duc la cafeaua mea, unde să-ncep să mă trezesc, și ea vorbea. Un moment m-am temut că n-o să se mai oprească niciodată. C-o să-mbătrânesc în magazinul ăla și ea n-o să se oprească. C-o să treacă lume pe lângă noi, că se vor întâmpla cutremure și revoluții, și noi vom fi tot acolo, îmbătrânind treptat, în timp ce ea încearcă să mă convingă să iau Marlboro. Ei începea să-i crească părul, mie-mi apar primele riduri, magazinul dă faliment și da, noi tot acolo suntem. M-am panicat puțin.
La un moment dat cred că i s-a terminat aerul din plămâni și-a făcut o pauză infimă, să-și reîncarce bateriile. Și-atunci, nesperat de promt, am prins acea breșă și i-am strigat din toți plămânii mei care tânjeau după Virginia:

– NU, MULȚUMESC!

Bine, poate n-am țipat, dar pentru mine s-a simțit ca răcnetul de eliberare a lui William Wallace.

Mi-am luat țigările și, tocmai când credeam c-am scăpat, a început din nou să vorbească.
– Dar vă felicit pentru alegerea făcută. Știți că Virginia îs făcute tot de compania noastră și…

Am fugit literalmente din magazin. Bine, poate n-am chiar fugit, dar am plecat repede și aia a rămas vorbind în urma mea.

Aceeași zi, mai pe după-amiază. Îmi savuram țigara la serviciu, liniștită, c-o cafea și-o pauză.
Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, apare cred fratele lu` aia de dimineață. Pus la 4 ace și-un bold. Nu, nu avea țigări la el. Era din ăia mai periculoși, mai mârșavi, care vor să-ți bage pe gât carduri și asigurări de viață. După tradiționalul bună ziua, a început.
I-am zis că nu mă interesează.
– Dar știți de beneficiile pe care banca noastră le
– Nu mă interesează!
– Și totuși n-ați avea 2 minute
– NU MĂ INTERESEAZĂ!
De data asta posibil chiar să fi ridicat puțin tonul. Că atunci când spun că nu mă interesează, nu-s timidă și nu-ncerc să mă las greu. Chiar nu mă interesează. Și dacă voiam să aflu beneficiile cardului tău, mă duceam dracu` pe net sau la o bancă și mă interesam. Nu ieșeam la țigară ca să aflu informații importante de la un papițoi care asudă în cămașă și se prelinge pe servietă, și care se uită la mine cum se uită țânțarii în Deltă la turistul de-abia sosit, alb și cu sânge dulce.

Din fericire al treilea ceas rău n-a mai fost. Dar mi-am adus aminte de ăia care-mi sunau la poartă, cu mapă cu poze cu copii desfigurați și traumatizați, care-ncercau să mă convingă să donez. Nu mă interesează. Dar totuși nu vreți să vă gândiți puțin la bieții copilași. Nu mă interesează. Și care, în zelul lor nebun, îmi impingeau poarta și-ncercau să-mi intre-n curte. Meritau să-i prind la ușă? Să dau câinele pe ei? Meritau. Noroc că-s fire blândă și nu făceam decât să le fac vânt în stradă. Dacă l-a lovit pe vreunul mașina, nu e problema mea.

Ăștia care umblă pe stradă cu chestii îs moartea. Moartea vă spun. Știi scaieții ăia care ți se prind de șosetă în Sinaia și ajungi cu ei până-n Deltă, unde-i reperezi, îi dai jos și ei rămân acolo și fac pui, aidoma lor? Așa-s ăștia. Se țin scai de tine. Poți să le spui că nu te interesează, poți mima că nu vorbești limba sau că ești orb-surdo-mut, ei nu te lasă. Te-au prins, al lor ești. Or să-ți deseneze, vor învăța Braille în limbajul semnelor în chineză în doar 30 de secunde și vor rămâne agățați de tine. Fugi? Vor fugi cu tine. Leșini? Cine va fi la capul tău, la spital, când te trezești? Îi dai în cap? Îi cresc 3 capete.

De asta, în principiu, când văd unul din ăsta, înainte de a-l lăsa să deschidă gura, îi spun NU! Și fug. O fi rușinoasă fuga, da` din ghearele lor nu mai ai scăpare.
În speranța că ați avut o zi la fel de plină de vânzători ambulanți ca și a mea, mă duc să-mi iau țigări. Dacă aia e și azi acolo, o să-mi cumpăr un cartof. Și-o să fug.

Comments (10)

  1. valentin

    Deci ăia din fața erau cu asigurări. De mine nu s-au luat că am intrat pe fullspeed cu bicicleta în parcare. Poate trebuia să -i asculți: plăteai asigurare 3 ani, după aia dădeai o șpagă la un doctor să -ți inventeze o discopatie lombară de la stat pe scaun și trai neneaca. Ești sigură că Virginia mentol sunt țigări?
    PS. N-am câștigat la loto, măresc doza.

    Reply
    1. cami (Post author)

      prefer să mă duc eu la ei, nu să mă agaseze ei pe mine.
      să mă gânde…DA!

      bagă mare

      Reply
  2. joe

    era una de la marlboro sau kent în vamă. mi-a zis că-mi dă un pachet de țigări dacă răspund la niște întrebări. și întrebările erau ceva gen știi că n-ai 18 ani, de ce fumezi, la ce riscuri te expui, încearcă și țigările noastre, de-astea. și nu înțelegeam de ce mai dă țigări dacă-mi zice c-o să mor. după ce i-am răspuns la alea, am aflat că trebuia să cumpăr un pachet ca să primesc unu’ gratis:) oamenii ăștia sunt minunați

    Reply
    1. cami (Post author)

      nimic în viață nu e gratis. nici măcar un pachet gratis de țigări.
      îmi închipui că și acasă fac d`astea. cu șantaj semi-emoțional.

      Reply
  3. Florin

    Hahaha, clar tre’sa fugi mai repede ca ei, ca astia au antrenament, ca vor sa-si vinda produsele, alea care sint, si cum sint..PE mine ma timpeau astia ca ma suna sa-mi vinda asigurari de tot felul..
    Chestia e ca tre’sa fii tare..Adica sa le-o zici, si baaang, inchizi telefonul, sau le transmiti mesajul pe viu, dar tare, si hotarit..Acuma si ei, saracii, incearca sa cistige niste bani, asa e, dar nu cu mine, ca reactionez:))
    Ii intelegi si pe ei, dar e o limita in toate..
    Mai tu ziceai de primarele de la Dunare, pai stiai ca a cheltuit sume fabuloase din banii contribuabililor pe studii de fezabilitate pentru tunelul de sub Dunare, sau cine stie ce alte ciudatenii..
    Eu stiu din surse sigure ca la primarie multi au facut excursii prin tari exotice ca sa ceva, din banii publici..Iti dai seama ca totul e si functie de cit s-a cheltuit fata de cit s-a realizat efectiv..MA rog, treaba lor..
    Se mai si lauda si ei, si mai si fac unele chestii ca sa pacaleasca ochiul vigilent al multimii..
    E complicat, pentru ca si celelalte sint cu dus-intors, sint interese multe de furat bani, prin toate metodele..Ca daca vezi o chestie facuta, tre’sa te gindesti si cit para-indarat presupune asta, ca na, nimic nu se face fara un interes..Si citi bani s-au alocat, catre ce firme, care au cotizat cum, etc.. E ca la romani..

    Reply
    1. cami (Post author)

      la telefon îs mai groaznici, că nu pricep din primul nu. sună de câte 15 ori până renunți la politețe și le spui de dulce. de-abia atunci, posibil, încetează.

      toți din funcții publice se distrează pe bani publici. atât timp cât nu se face nimic național, de ce am fi noi mai cu moț?

      Reply
  4. mihaela

    Eu astept cu emotie sa scap de tanti cu care lucrez de la asigurari, care se chinuie de minim 4 ori pe an sa ma faca sa mai cumpar ceva de la ei pe langa ce stiam eu de acasa ca vreau.
    Iar pe strada cel mai tare ma tem de tantile alea cu fuste lungi care se uita stramb la unghiile mele rosii si ma alearga sa imi transmita mesajele lui Isus. Frate, daca ma interesa ce are de spus ii dam numarul de telefon sa vorbim direct, ce nevoie aveam de intermediere ?

    Reply
    1. cami (Post author)

      uite că din astea cu fuste lungi nu m-a acostat nici una. de-abia aștept momentul ăla. sincer. pe unde le găsesc? le apar eu în cale, dacă ele se-ncăpățânează să fugă de mine!

      Reply
  5. boemul

    am observat că doriţi să cumpăraţi cartofi. daţi-mi voie să vă prezint noul hibrid de cartof dezvoltat de către compania noastră – mai dulce, mai hrănitor, mai sănătos! vă face să vă lăsaţi de băut şi de fumat, vă îmbunătăţeşte memoria şi vă creşte libidoul! aveţi cinci minute pentru a completa un formular? :))

    Reply
    1. cami (Post author)

      doar dacă trebuie să completez un formular și pentru a primi pixul cu care completez formularul

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *