Monthly Archives: September 2014

Religia în stat – lege sau alegere?

Când m-am născut eu, în `84, România era un stat cu o singură religie: a Conducătorului Suprem.

În familie am primit educație oareșcum ortodoxă, în ideea în care ai mei n-au avut parte de nuntă religioasă, eu am fost botezată ortodox și am crezut mulți ani că, dacă nu mă supun dreptei credințe, voi arde în iadul cel veșnic.

Desigur, existau povești din alea cu preoți aruncați în temniță și martirizați în numele dreptei credințe, unora le era teamă să-și facă o cruce pe stradă sau să fie văzuți la biserică, dumnezeu era așa, o entitate care cică sprijinea binele, dar numai bine nu era să ți se taie lumina la ceas de noapte, să stai la coadă la lapte sau să te milogești pentru un pui mai acătări.
În virtutea acestor contraste, Revoluția a fost privită ca un semn divin.

Bineînțeles că, după revoluție, la școală, s-au întrecut care mai de care să-mi împuie capul cu măreția domnului, cu războiul pe care-l purtăm tacit împotriva altor religii, inclusiv cea catolică, cu cât se vor chinui în iadul veșnic și luteranii, și baptiștii, și mahomedanii și toți cei care nu sunt ortodocși.

Am crescut cu impresia că religia de stat în România e ortodoxismul. Că așa ți se spunea. Că suntem sub o zodie norocoasă, că măicuța domnului veghează asupra noastră, că voia dumnezeului ortodox e să-i fim supuși, că preotul trebuie respectat, doar e mijlocitorul direct al divinității și că e de datoria ta să-i pupi mâna, să te apleci în fața lui și să-i strecori, pe lângă paharul cu vin și tradiționalul cozonac și-un ban. Mai mult lui, mai puțin la dascăl. Bani să fie.

Mai târziu am aflat că, pentru fiecare ban pe care-l dai cuiva, e musai să ți se taie chitanță. Că România nu e stat ortodox, e stat laic. Sau neutru din punct de vedere religios. În orice caz, fiecare religie are drepturi egale, nu plătește impozit pe teren, clădire sau autorizație de construcție și că incitarea la ură sau discriminare e interzisă conform legii.

Dacă trebuie să primești chitanță, de ce la nici o sărbătoare, când a venit popa și-a încercat clanța și-a cântat și stropit pereții, n-am văzut nici un chianțier? Că s-a-nverzit la față când i-am cerut chitanță pe ce bani i-am dat. De ce pentru cununii, botezuri, înmormântări, fiecare preot îți spune o altă taxă? De ce unii se mulțumesc cu ce le dai, dacă le dai, și alții îți spun că fără o anumită sumă nici nu discută cu tine? De ce pe suma aia nu dă nici unul chitanță, ci îi bagă sub sutană și ce-a intrat acolo, acolo rămâne? Ortodocșii.

Și de ce catolicii nu-ți cer niciodată nimic? Vin, te sfințesc și pe tine, și pe casă, te cunună, te botează, te înmormântează fără să-ți ceară bani?

Nu știu de restul cultelor din România. Nu știu pentru ce, când sau dacă cer bani. Dar toate sunt egale și autonome față de stat. Sau ar trebui să fie.

Și, dacă e așa, atunci să-mi zică și mie cineva de ce în școlile din România s-a introdus ora de religie obligatorie? Și nu oricum, ci religie ortodoxă. Predată de profesori de religie care au terminat Seminarul Ortodox. Hirotonisiți, sau nu. Până și profesoarele de religie sunt absolvente ale aceleași Facultăți de Teologie Ortodoxă.

Cu amendamentul că poți aduce hârtie de la orice altă biserică de care aparții, că ai făcut acolo ora de religie.

Cu observația că un copil în ciclul primar va fi discriminat când se va afla că e de altă religie decât cea pe care o predă doamna/domnul, pentru că toți copiii sunt cruzi și copiii discriminează chiar mai bine decât adulții.
Că se va râde de el și de obiceiurile lui ”ciudate”, că va fi sub presiune continuă cu sfinți și patrafire, când el poate poartă kipa și nu crede în Isus, că însuși profesorul care predă se va uita la el cu milă și le va inocula celorlalți copii ideea că cine nu e creștin, e sortit pieirii din start.
Că până și catolicii, protestanții, calvinii și luteranii sunt – conform religiei ortodoxe – eretici, cu toate că istoria ar fi trebuit să-i învețe pe cei care predau că sunt ramuri ale aceleași religii.
Că toți copiii sunt influențabili și că, plecând de la o idee care să le dea aripi, gen cruciadele sau Inchiziția, unii pot deveni violenți față de cine au aflat ei, la ora de religie, că e împotriva dreptei credințe.

De ce într-un stat neutru din punct de vedere religios sistemul de învățământ de stat impune doctrina ortodoxă? De ce nu se fac 18 ore de religie diferite, în funcție de fiecare cult existent, recunoscut prin legea privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor? (Legea nr. 489/2006)

De ce, dacă tot suntem un stat neutru, doar profesorii de religie creștină au acces în școli și sunt permiși în programă? De ce n-am văzut o singură oră de religie mozaică? Sau musulmană. Sau reformată. Evanghelică. Armeană. Penticostală. Orice.
De ce nu se face câte o oră de religie pentru fiecare cult în parte?

Sau, mai bine, o singură oră, care să nu se numească ”oră de religie”, să fie oră de istorie a religiilor. Predată de un profesor fără apartenență religioasă vădită. Fă-l profesor de istorie, cu specializare pe religiile lumii.
Ăla va descrie obiectiv ce e cu fiecare religie în parte. Ăla va instrui, nu va persuada.
Singura lui misiune ar fi să te deștepte, nu să te îndoctrineze. Să te culturalizeze, nu să te convertească. Să te-nvețe să gândești liber, nu să te lege cu lanțuri invizibile de-un dumnezeu al lui.

Dar România e stat laic. Sau neutru. Cum vă convine mai mult.

De asta Mitropolitul Ardealului își permite să amenințe cu vot de blam de la majoritatea covârșitoare de 86% de ortodocși, orice candidat la președinție care ar avea vreo idee de lege ”împotriva spiritualității creștine sfinte, împotriva moralității, împotriva sfințeniei vieții”. A se citi printre rânduri, orice lege care nu-i convine sfinției sale, sau religiei ortodoxe: legalizarea prostituției, căsătoria între două persoane de același sex sau, doamne ferește, adopția gay! Pentru că ar însemna pângărirea dreptei credințe, care nu e religie de stat, dar își arogă acest drept.

Sunt botezată ortodox, e problema mea în câte religii mă-mpart și sunt gay. Sfinția sa m-ar îneca în agheazmă, dacă statul i-ar conferi această putere. Asta după ce va încerca să mă convingă că sunt păcătoasă, împotriva firii și unealtă a satanei.
Cred cu toată puterea mea că dumnezeul lor nu ar fi de acord cu această judecată, dreaptă în ochii lor, dar împotriva uneia dintre învățăturile de căpătâi a bibliei pe care jură: cine-i fără de păcat, să arunce primul piatra.

De asta preasfințitul Casian urcă cu mașină de teren, cu toate că n-are voie, până pe platoul Bucegi, unde sfințește o biserică ale cărei planuri n-au fost încă aprobate, dar pentru care are terenul, ca donație din partea primăriei Bușteni, care vrea să se pună bine cu domnul. Pentru că mai avem atât de mare nevoie de încă o biserică și nu oriunde, în munți, la cea mai mare altitudine la care a fost vreodată construită o biserică ortodoxă în România. Pentru că argumentul suprem e că a fost cerută de credincioși. Numai că acolo, sfinția ta, nu urcă doar credincioși ortodocși. Urcă orice fel de om. Cu sau fără religie. În căutarea dumnezeului lui, în căutarea liniștii sau, pur și simplu, pentru că vrea să vadă cum arată un parc național, păstrat departe de om. Dacă tu aduci acolo o biserică, în numele domnului, strici exact perfecțiunea aia a naturii, pe care o propovăduiești. Strici creația lui pentru că, dacă voia biserică acolo, o făcea să apară ca prin minune. Nu te punea s-o construiești și nici să distrugi primordialul. Poate că platoul ăla e tocmai biserica pe care a vrut-o, dar tu ești prea plin de mândrie ca să recunoști că nu s-a sfătuit cu tine înainte de a-l pune acolo. Și mândria e păcat capital, sfinția ta.

De asta legea privind cimitirele private nu a fost contestată decât de biserica ortodoxă. Cum să înmormântezi un ortodox și-un catolic unul lângă altul? Chit că familiei nu-i pasă, atât timp cât își vede mortul îngropat. Chit că mortului nu-i mai pasă, că e mort și-n curând va putrezi. Chit că azi nimănui nu-i mai pasă ce religie are vecinul de mormânt, că-i mort și ceea ce e după moarte, nu s-a-ntors nimeni să spună.

Bisericii ortodoxe îi pasă! Că-și pierde aria de influență. Că dacă orice mort se-ngroapă în orice groapă, indiferent de religie, cauza morții sau tezaurul moștenitorilor, cum își mai fac ei buzunarul gros? Cum mai cer taxă dublă pentru înmormântarea creștinească a sinucigașilor? Cum mai păzesc ei sufletul nemuritor al ortodoxului, dacă e îngropat lângă mahomedan?
Da` dacă-l convinge ăla după moarte că Allah e mai tare ca Isus?
Da` dacă află familia mortului ortodox că imam-ul nu cere taxă de slujbă, pe când el da, și decide că e mai simplu și mai lipsit de cost să bagi mortul în pământ și să-l lași acolo?
Da` dacă o să afle, curând, toți ortodocșii că în suflet porți credința, nu în banii pe care îi împingi popii, că dacă există o forță supremă, atunci aia are nevoie de dovezi de bunătate, nu de dovezi de portofel, că mortul e carne și carnea putrezește, indiferent de câți bani dai la biserică și, până la urmă, de ce să existe cimitire private, unde poți îngropa când vrei, pe cine vrei, și primești și chitanță pe ce cheltuiești, când în cimitirul ortodox totul se duce în buzunarul popii și, implicit, al BOR-ului?

De asta, în loc să se investească în medicină și învățământ, fonduri uriașe din bugetul de stat se duc spre lăcașe de cult. Ortodoxe, bineînțeles. Nu în echipament medical, nu în asistență socială, nu în manuale sau restaurare de monumente, ci în biserici noi și-n preoți noi. Că se pare că un spital pe oraș e de ajuns, dar avem nevoie de câte o biserică în fiecare cartier. Stai, cel mai aproape spital e la câteva sate depărtare? Nu-i nimic! Bine că există biserică și la intrarea și la ieșirea din sat, să-ți aducă aminte că ești muritor și viața ta e în mâinile lui.
18300 de biserici, 4700 de școli și 425 de spitale. Raport grotesc, dar real.

România e stat laic. Sau neutru din punct de vedere religios. Are, în momentul actual, 18 culte religioase recunoscute. Cu amendamentul că fiecare persoană are dreptul de a-și exercita liber credința. Statul e neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.
Și atunci de ce statul, în forma lui actuală, permite Bisericii Ortodoxe să-și aroge dreptul de cult preferat? De ce îi dă drept de veto inclusiv în probleme politice, de genul alegerilor prezidențiale? Drept de îndoctrinare a maselor, drept de strecurat printre portițe legislative, drept de a amenința, drept de monopol, drept de a trișa fiscul, drepturi depline?

Sunt 86.6% ortodocși declarați. Pentru că așa au fost botezați. Nici eu nu m-aș declara atee, nu pentru că am fost botezată ortodox, ci pentru că religia mea, la care am ajuns în timp și pe care am ales-o, nu are un nume. E un mix de religii. Ca mine, mulți. Care vor declara la orice recensământ că au fost BOTEZAȚI ortodocși. Între ”botezat” – ceea ce se cere la un recensământ – și în ce cred eu, e o diferență majoră. Nu m-aș declara nici catolică, nici de religie mahomedană, nici măcar n-aș spune, de amuzament, că-s reptiliană. Pentru că nu-s. Dar faptul că majoritatea se declară ortodoxă nu dă dreptul BOR să presupună că România, ca stat, e ortodox. Nici să-ncerce să-și exercite puterea, nici să pună parapon pe mințile unor oameni care n-au nici în clin, nici în mânecă cu ce le șoptește lor domnul.

Și nici să transforme un stat laic, neutru – dacă vă convine mai mult – într-unul religios, ortodox, care s-ar putea deda, la imboldul bisericii creștin ortodoxe, la fapte demne de Inchiziție. Doar că Inchiziția a început acum aproape 1000 de ani, și însuși Papa și-a cerut iertare pentru greșelile pe care le-au făcut atunci. Cu 1000 de ani în urmă.

Părerea mea? Statul ar trebui să stea departe de biserică. Orice biserică. Să respecte neutralitatea religioasă din Constituție. Să nu mai favorizeze vizibil BOR și să nu mai permită amestecul religiei în stat, fie ea și majoritară.

Dacă acum, în 2014, ne lăsăm controlați de religia majoritară, ne-ntoarcem acolo, în Evul Mediu, când biserica era prima putere în stat. Într-o perioadă neagră pe care alții au ales s-o uite sau s-o renege dar pe care noi, ca români creștini, suntem în stare s-o luăm de bună, s-o readucem la viață și s-o perpetuăm, în numele dumnezeului ortodox.

Published: September 29, 2014 | Comments: 14

Printre nori – p.3

Mă relaxează să citesc. La un moment dat, mă satur și de net, și de jocuri, și de tot și mă retrag, eu cu mine și c-o carte. Am ajuns la recitit Shogun-ul și, ca de fiecare dată când sunt captivată de-o carte, îmi imaginez cum ar fi dacă. Inutil să spun că, de-a lungul timpului, am vrut ba să fiu mușchetar, ba să mă mut cu laponii, ba să mă retrag la o fermă, prin cine știe ce colț de Australie.
Acum, cu Shogun-ul, m-a lovit dorința de-a vedea Japonia.

Dintre toate ideile avute, asta ar fi cam cea mai ușor de realizat.
Am zis că renunț la comp și mă retrag cu-o carte? Am zis! Da` cum aș găsi bilete de avion dacă nu le-aș căuta rapid pe net?
Bilete ieftine de avion către Tokio am vrut.
Și mă și vedeam: zbor rapid, ajung în Tokio, harajuku, case bântuite, mâncare bună, partea veche de oraș, câte un samurai deghizat, batalioane de ninja sub acoperire, kimonouri, tradiții, ceai și sake, un week-end palpitant, adrenalină.

M-am dezumflat când am văzut că fac 21 de ore doar dus. Planul meu măreț a cam dispărut în ceață. Ar fi fost fezabil, chiar ar fi fost, cu condiția să am măcar o săptămână de concediu. Pe care n-o am. Biletele le-aș fi rezolvat rapid, totul ar fi mers ca uns.

Mă-ntorc la Japonia mea din carte. E-o călătorie pe care o pot face oricând, indiferent de timp și bani.

Published: September 28, 2014 | Comments: 0

Winter is coming

O furnică cară-n spate, un grăunte jumătate.
Asta era poezia. Vecinul cară-n spate doi saci. Nu te-ai gândit că-l ține, că când l-ai rugat să te ajute să muți canapeaua, a zis că are spatele sensibil și că e mai fragil așa, nu tocmai zdravăn. Da` sacii ăia îi cară. Nu unul, ci doi. Nu un drum, multe drumuri. C-a venit toamna și vecinul trebuie să-și facă provizii.
Winter is coming!

La un moment dat era o reclamă cu kilogramul de varză albă undeva sub un leu. Da` nu oricum, ci sacul de 20 de kile. Și de ce să iei un sac? Tu ești om de doar 20 de kile de varză murată? Da` la iarnă ce faci? Sarmalele în ce le mai învârți? Nu 10 sarmale, ca la sărăntoci, 50 – să fie! Nu un sac, vreo 3, că butoiul are 50 de kile, ce mai arunci, ce mai faci acum pe loc, taman bine de butoiul ăla. Ei, hai, 4 saci, că mai e și bidonașul pe care te-a bătut la cap nevasta să-l arunci, și acu` îi prinde bine, că dacă n-ar fi fost spiritul tău prevăzător, acum mai că rămâneați fără varză toată iarna!

Să fie, frate! Să ai ce mânca când se înghesuie nămeții, și alții ies prin viforniță și se duc la piață să-și ia un kil de varză murată la suprapreț. Și nici măcar nu știi ce pun hoții ăia în butoi, că aia numai varză murată nu-i. N-au sarmalele nici un gust. Să vină la tine, să vadă acolo varză murată. Butoiu` de 50 de kile, plus bidonașul ăla mai mic.

Să guste o sarma, să se minuneze, să-l pălească invidia și să te roage să-i dai și lui o varză, să facă și el o salată. Să te-nfoi mândru că el n-a fost la fel de prevăzător ca tine, să te codești puțin, să dai din colț în colț și dup-aia să-i pui cea mai mică varză din butoi într-o pungă, lasă, să fie acolo de milă și pomană, da` să se-nvețe la anu`, să fie pregătit! Și destoinic și gospodar, ca tine!

Și ce dacă ar trebui să mănânci 3 luni doar varză ca să termini măcar butoiul? Și ce dacă nu folosești nici jumate din ce ai cumpărat? Și ce dacă la primăvară o să pută tot cartierul, c-ai aruncat și varza, și zeama, și candește de parcă ceva s-a târât până la tine în butoi, s-a zbătut bine și dup-aia a început să putrezească în prețioasa ta murătură? Nu contează! Important e să fii pregătit, să ai proviziile pentru iarnă și să nu fii la cheremul hoților din piață.

Ai putea să pui mai puțin? Ai putea. Da` dacă rămâi fără? Tocmai când kilu` de varză, exact cât ai tu nevoie de o sarma, a ajuns la colosalul preț de 2 lei? Nu e mai bine să ai tu acolo, în cămară, tot ce-ți trebuie? Îs bani aruncați, zici, că arunci măcar jumate din ce pui? Cum să fie bani aruncați, dom`le? Da` când vrei o vărzică călită, acolo, sau o salată, sau niște plăcintă cu varză, nu mai dai bani pe transport, nu te mai târăști din casă, nu te mai chinui să cauți o marfă cât de cât decentă și, în plus, o mai și pui cu mâna ta. Știi, dom`le, ce mănânci.
Și ce dacă arunci în primăvară? Nici măcar n-arunci atunci, arunci în vară, când apare varza proaspătă și pute totul mai tare, că de la căldură pare deja c-a putrezit tot cartierul.

Dar asta nu e tot. Cum ar fi destoinic și gospodar dacă n-ar pune și-un butoi cu murături? Gogonele, din alea, să sară zeama din ele când le muști, la o fasole. Și niște pepenași, să fie! Să ai meniu diversificat, nu ca sărăntocii care salivează la rafturile din market și dau bani atunci, când le e poftă, pe o cutiută cu murături. Și castraveți? Și! Și murați, și la oțet, că n-ai de unde ști de ce o să ai chef tocmai la iarnă. Mai bine să fii prevăzător.

Zarvazat? Cum nu? Pune așa, un 30 de borcane, că se consumă la ciorbă, și pune și din ăla prospăt la congelator, și niște păstăi, morcov, vinete congelate, bașca vreo 50 de sticle de suc de roșii, să fie! Câți sunteți? Doar doi? Ce contează? Să fie, dom`le, să duduie frigiderul! Cămara să dea pe dinafară de bunăstare! Să fie provizii nu pentru 3 luni de iarnă, pentru vreo 10 ani, că nu se știe când scumpesc hoții ăștia totul, și da, se mai strică, mai arunci, mai vinzi, da` măcar nu te ia pe nepregătite.

Cum adică să cumperi de la magazin, de fiecare dată când ai nevoie, exact ce ai nevoie? Da` asta e nerozie curată. Că pe vremea comuniștilor, numai noi știm ce foamete am tras. Și cum te chinuiai să găsești ceva, orice de mâncare, și dacă n-aveai cămara plină, nici măcar cartofi nu găseai. Mâncai orez gol.

Da` ce, se compară bulionul de la magazin cu ce bulion fac eu? Sau zarzavatul, chit că e proaspăt, cu ăla pe care l-am pus cu mâna mea la congelat? Sau castraveții ăia de pe raft cu ăștia pe care îi pun eu? Îs buni, nu zic nu, da` dai banii degeaba, când îi poți face tu, acasă, în bucătăria proprie. Altfel te trag în piept hoții și profită de tine când te prind la ananghie!

Cartofi? Un chilipir! I-am găsit la 1 leu kilu`. Am luat 100 de kile, că nu se știe când îi mai găsești la prețul ăsta. Și ce dacă se mai strică și fac colți și se stafidesc, că nu mănânci și 100 de kile de cartofi pe lângă toate celelalte? Să fie! Mai bine îi arunc cu mâna mea decât să dau 2 lei pe kil la iarnă!

Să fie, dom`le! Să vadă toți vecinii cât cărăm noi și să fie verzi de invidie, că cămara lor nu e plină. Și nici frigiderul. Știu eu, că am rugat câțiva să-mi țină din provizii la congelator. Cum adică dacă am avut încredere? Normal c-am avut! Că am văzut eu că țin degeaba congelatorul ăla. Și mi-am și notat ce am dus la fiecare în parte. La iarnă, or să vadă ei. Când am poftă de ceva, pac! desfac punga, o las oleacă să se dezghețe, și-mi fac pofta. Nu ca ei, inconștienți, dom`le, să cumpere de fiecare dată când li se face poftă de ceva. Inconștienți!

Și nici gemuri nu și-au pus. Eu am făcut, îți zic acuma, doar vreo 30 de borcane. Că o clătită, o felie de pâine, o linguriță așa, de poftă de dulce, am? Am nu mă plâng. Da` ei? Își cumpără gemul. Un borcănaș. Da` se compară, dom`le, gemul din comerț cu gemul de casă? Cine știe ce pănărămi le pune în borcan? Parcă văd că nici nu e din fructe naturale. Îs din alea tratate, injectate, dom`le, ascultă-mă pe mine.
Mai am vreo 5 borcane de acum 3 ani, gem clasa I, de prune. Simți pruna acolo, o vezi în lingură, mustește de natural, dom`le! Cu zahăr adevărat, nu cu îndulcitori, cum se face acum.
S-a zaharisit de-a trebuit să-l țin o noapte în apă caldă, da` ce are a face? E natural? E! E gustos? E! Nu mai dau acum bani pe gem? Nu mai dau, dom`le!

Asta e rețeta, să știi să economisești. Să agonisești când ai, să-ți faci provizii, nu să mori ca șobolanul dacă e iarna prea grea, ascultă-mă pe mine.

Că dacă nu iei acum, din timp, hoții din piață îți mănâncă și urechile, dacă te prind la cotitură.

Dacă mănânc tot ce pun? Cum să nu? Tot! Ei, hai, mai arunc când dă primăvara, că varza trebuie aruncată, să fac loc pentru iarna următoare, cartofii se mai strică ei așa, gemul mai prinde aer, bulionul parcă prinde ceva mucegai, dintre astea congelate nu se păstrează toate, că nu le pun conservanți, natural e deviza mea, da` una peste alta, ies bine, dom`le! Ies bine.

Ce mai consum, ce mai arunc, important e să fim sănătoși și toamna viitoare, să cumpărăm din nou la preț bun, nu să-și bată ăștia joc de noi.
Că ce dacă dau 100 de lei acuma pe cartofi și consum doar de 20? Să dau eu 2 lei pe kilu` de cartofi la iarnă? Risipă! Risipă, îți spun, și la mine nu merge cu risipa!
Eu-s econom și ascultă-mă pe mine, mai degrabă îți faci vara sanie și iarna căruță.
C-om ști și noi câte ceva, că n-om fi îmbătrânit degeaba.

Și-acuma lasă-mă, că m-ai ținut destul de vorbă. Mă duc să iau struguri, că e preț bun la o tarabă, am auzit eu. Cum ce fac cu ei? Vin, dom`le, vin. Nici eu, nici nevastă-mea nu bem, da` facem vreo 50 de litri, să fie acolo. Ba o pomană, ba un musafir, doar n-oi da bani pe bere, sau ce mai beți voi, ăștia, risipitorii din ziua de azi!
Vine iarna, dom`le, n-ai auzit? Și ești mort dacă nu ești pregătit, ascultă-mă pe mine!

Published: September 25, 2014 | Comments: 17

Cine vrea biserică pe platoul Bucegi

Hrăpăreț. Își mai aduce cineva aminte de cuvântul ăsta?
L-am aflat în copilărie, când citeam despre ciocoi însetați de avere, care sugeau sângele poporului pentru binele propriu. Haiducii se retrăgeau în codru din cauza boierilor și cu hangerul își făceau dreptate. Povești despre dorința de înavuțire și despre botnița pusă la cules de poamă, și despre nădragi rupți și o bucată de mămăligă.

Dintre toate arhaismele astea, hrăpăreț se potrivește cel mai bine preoților actuali.
Vulturi care dau roată leșului. Hiene care așteapăt să fure ciolanul. Ființe rapace, că oameni n-ai cum să le spui. Grandomani. Însetați nu să facă bine, ci să facă bani. Să te prostească. Să te jupoaie. Să te reducă la stadiul de prost care-i pupă mâna și se-nchină la cartea sfântă. Carte sfântă, pe naiba! O fi fost, când lumea încă făcea ceea predica. Când jurământul de sărăcie era luat în serios. Când orice om al bisericii predica faza aia cu ”ridică o piatră, și mă vei găsi”. Când n-aveai nevoie de clădiri maiestuoase ca să propovăduiești binele, și dreptatea, și credința.

Nu-s împotriva credinței și nu-s împotriva nici unui dumnezeu. Sunt împotriva dumnezeului propovăduit azi, de către preoți în sutane aurite, cu mașini ultimul răcnet și cu iphon-ul atârnat de ureche, unor linge-blide care n-au ce mânca, dar își dau ultimii bani bisericii și cred cu o privire tâmpă că, dacă aici mor de foame, în rai o să se-nfrupte cu lapte și miere. Și-s îndeajuns de îndobitociți încât să nu se-ntrebe de ce, dacă raiul e pentru cei săraci și cei săraci cu duhul, popa strânge avuții pe pământ.

Am făcut cota 2000 – Sfinx pe jos. Am mers cu telecabina și nu m-am rugat nici unui dumnezeu, cu toate că-mi tremura și sufletul de frică. Nici unui dumnezeu nu m-am rugat să nu-mi clacheze plămânii plini de nicotină și-n liniștea aia, și-ntre jepi, și-ntre cer și pământ, n-am auzit cor de îngeri.
Da` nici nu vreau să aud.
Nu vreau ca printre munți, acolo unde eu mă duc să mă relaxez, să mă regăsesc, să mă restartez înainte de a mă întoarce la viața reală, s-aud dangăt de clopote, să văd fuste lungi, și batice, și lumânări, și colivă, și pomană, și s-aud slujbe de pomenire a morților și rugăciuni către tatăl nostru ceresc, care cu mâna lui le-a făcut pe toate și lui trebuie să ne închinăm, acum și pururea și-n vecii vecilor, amin.

Nu e de ajuns că-n oraș bisericile sunt mai dese decât coșurile de gunoi sau budele ecologice? Iar astea din urmă chiar sunt utile.
Nu e de ajuns că nu poți să ai nici o zi liberă liniștită, că-ți vine popa și-ți bate-n ușă, că vrea să-ți descânte casa?
Nu e de ajuns că au parapon pus și pe vii și pe morți?
Nu e de ajuns că pun preț mai mult pe viața de dincolo, și cer taxe, cu toate că ei sunt scutiți de ele?
Nu e de ajuns că bani care ar putea fi folosiți într-adevăr pentru a face bine aici, pe pământ, pentru persoane care au nevoie de ajutor aici, pe pământ, se duc în construcții inutile și din ce în ce mai pompoase?
Nu e de ajuns că te amenință cu focul cel veșnic pentru fiecare câcat pe care-l faci?
Nu e de ajuns că șoferul de autobuz își face cruce pe lângă fiecare biserică pe lângă care trece, de fiecare dată când trece pe lângă ea și e mai posibil să faci accident că el a luat mâna de pe volan, decât că a ratat a 354-a cruce?
Că există îndreptare despre cum să-ți faci corect cruce?
Că se apără și prostesc fraieri cu profețiile unuia care vorbea de ouă, și apocalipse, și cum poți fi salvat dacă crezi în sfânta cruce și-n dreapta credință?
Că sunt ca gândacii ăia care pot trăi nu știu câte zile fără cap, că își arogă drepturi în numele unei ființe ireale, că se simt lezați dacă se spui toate astea și te amenință cu chinuri de neimaginat după ce vei muri, că interpretează orice chestie nasoală pe care o pățești ca pe un semn de la dumnezeu că e momentul să te căiești, că au titluri preasfințite și preafericite, că trăiesc mai bine decât o să trăiești tu vreodată, în timp ce-ți predică modestia și umilința, că te fac de bani de fiecare dată când te prind la ananghie, că-ți dau cu tifla de fiecare dată când au ocazia, că vor mai mult, mai mult, din ce în ce mai mult?

Nu e de ajuns.
Că încă n-au biserică pe platoul Bucegi. Și-o vor, că ar fi biserica de la cea mai mare altitudine din România.
Că nu e faza de fală, e pentru tatăl ceresc, care pe toate le-a creat.

Să mori tu? Zi zău, înaltpreasfințite Casian.
Și jură pe barba ta că totul e pentru slava dumnezeului tău.
Că n-are nici o legătură cu banii care ți-ar ieși din turism, și nici cu ăia care ți-ar ieși de la fiecare oaie care vine și aprinde nu o lumânare, ci mai multe, că altitudinea îl face să se simtă mai aproape de cer.
Și nici n-ai putea să folosești discursul ăla, cu chiar dacă dușmanii dreptei credințe ne-au pus piedici, domnul ne-a ajutat să le trecem pe toate, și să avem biserică aici, în inima Carpaților, după cum dreaptă a fost vrerea lui?
Și toate oile inculte și cu creierii spălați ți-ar ridica osanale, și te-ar vedea ca pe un al doilea mesia, sau măcar ca pe un nou Ilie.

Zi tu că nu vrei să distrugi cu bună știință unul dintre locurile încă neatinse de poluare, doar pentru că poți.
Zi că totul e pentru a păstra natura așa cum a lăsat-o domnul. Da` zi asta celor care vor strânge mucuri de lumânări și pahare goale de colivă și bidoane în urma credincioșilor tăi care se vor aduna pe platou, la Bucegi.
Că am auzit de planul de construcție – o clădire ecologică, pentru că e rezervație naturală, și trebuie protejată, și-am auzit și despre câtă lume va veni să viziteze biserica minune, da` n-am auzit nici un cuvânt despre cum din gloata de credincioși vor fi măcar câțiva care se vor ocupa de strâns mizeria de după. Sau poate exact de gândul ăsta erai atât de absorbit când ai urcat pe platou cu mașina de teren, cu toate că n-aveai voie, și-ai încălcat normele de mediu, da` bunul dumnezeu te-a protejat de-o amendă, pentru că doar mărirea lui te preocupa

Eu mă duc la munte pentru munte, nu pentru dumnezeu. Ca mine, mulți. Dacă vreau biserică, găsesc o oricare alta la orice colț de stradă. Eu nu vreau să mă pătrundă dumnezeu când ajung pe platou, la Bucegi. Sau nu vreau să mă pătrundă cu forța. Lasă-mă să simt eu prezența divină. Lasă-mă să mă bucur de măreție. Lasă-mă să-mi pun întrebări. Lasă-mă să apreciez natura, indiferent de religie. Poate că merg acolo tocmai pentru a uita de dumnezeul tău. Sau pentru a-l regăsi pe al meu.

Înțeleg că pierdeți teren și vă agățați de orice, pentru a mai rezista puțin.
Înțeleg că lumea a început să gândească departe de religie și să se-ntrebe de ce nu se poate ruga și fără intermediari.

Cine mai crede-n voi?
Bătrânii care ori păstrează tradiția, ori îi ajunge teama morții din urmă, și-și iau măsuri de precauție, că nu știu ce-i așteaptă după. Ăștia or să moară în curând.
Unii trecuți de 50 de ani, care s-au gândit să-și facă asigurare, în caz că. Și ăștia or să moară în curând.
Inculții, maneliștii, pârnăiașii până la eliberare. Toți ăștia vor învăța să citească, vor crede mai mult în bani decât în divinitate, vor ajunge liberi și vor nega că s-au rugat vreodată.
Lumea se schimbă. Se deșteaptă. Renunță la mituri și superstiții.
Simți cum se strânge lațul? Cu idei gen biserici în munții oamenilor liberi nu faci decât să-l strângi mai tare.

Norocul vostru e că oamenii deștepți n-or să vă pună lațul de gât și nici n-or să vă lege la stâlpul infamiei. Cu toate că, în locul lor, așa ați fi făcut.
Oamenii or să vă-ntoarcă spatele.
Și indiferența lor vă va face să dispăreți.
Ca niște viermi ce sunteți.

Published: September 22, 2014 | Comments: 13

Cum am ajuns ateu

Un preot mi-a dat canon în clasa a 7-a să merg nu știu câte duminici la biserică și să fac nu știu câte sute de mătănii și să nu mai intru în biserică până nu îndeplinesc canonul. Nu făcusem avort, nu făcusem nici măcar sex și, dacă bine-mi aduc aminte, aveam doar un sărut la activ. N-am omorât pe nimeni, nu înjuram, nu furam, nu mă băteam, nu chiuleam, n-aveam tatuaje, nici pierce-uri, nu fumam și nu beam. Nu mințeam, nu înșelam, nu blestemam. Ce putusem să fac atât de rău la 13 ani? Habar n-am. Da` așa a considerat el de cuviință să țină oile rătăcite aproape.

Următorul mi-a zis că nu poate să mă lase să mă împărtășesc și m-a scos de sub patrafir pentru că n-am făcut canonul anterior. Cu toate că nici el nu mi-a putut explica de ce un canon așa de greu. Și-atunci mi-am promis să nu mai intru în biserici decât ca să le vizitez. În nici un caz pentru spovadă sau împărtășanie.

Un altul a aruncat afurisenii și chestii ciudate asupra mea pentru c-am întrebat unde e biserica catolică din oraș. Voiam doar s-o vizitez, ca un bun turist ce sunt.

Proful de religie, care se-ntâmpla să fie și preot, a tras concluzia că sufletul meu nu mai are salvare, că-s lesbiancă și probabil satanistă, și-a întins cu gura lui zvonul la toate clasele la care preda. Mi-ar fi plăcut să știe că n-avea decât pe jumătate dreptate și ar fi fost frumos, profesor fiind, să știe că ”lesbiancă” nu e nici măcar corect gramatical.

Un preot cerea bani la o înmormântare. Un altul stătea cu mâna întinsă la o cununie. Al treilea cerea bani în exces pentru o sfințire de casă. Următorul strâmba din nas că-s prea puțini bani pentru faptul că el a venit cu bobotează și-a fluturat de 3 ori din busuioc. Următorul s-a gândit că nu e tocmai ok că nu i-am pupat mână. Altul a încercat clanța, pentru că e normal să intri în casa cuiva, chit că nu vrea să-ți dea el drumul. Până când ai mei n-au mai catactisit să deschidă poarta la toți cerșetorii.

Un sobor de preoți a decis să facă scandal, pentru că niște umbreluțe din Botoșani e posibil, probabil și foarte sigur să aibă niște simboluri gay adânc ascunse între culori. În stilul ăsta or să iasă cu cădelnițe și tunuri cu aghiazmă de fiecare dată când mai apare câte un curcubeu pe cer. Că un curcubeu clar e de la diavol, nu de la dumnezeu, că dumnezeu urăște homosexualii, n-ai văzut că-i lovește cu sida și diavolul încearcă pângărirea sfintei noastre țărișoare, în detrimentul măicuței domnului care stă-n genunchi și plânge pentru păcatele noastre.
Îi văd în stare.

Nu tot ei au cerut schimbarea covoarelor din primărie – da, tot Botoșani – pentru că era un desen cu cruci, și nu poți călca sfânta cruce în picioare?

Mai grav decât nebunia preoților, e că au fost ascultați. Covorul a dispărut, umbreluțele vor fi schimbate, în curând vor dispărea și bumerangele alea, în formă de cruce, care se vând la Peleș, că patriarhiei nu-i convine că arunci crucea, chit că se-ntoarce la tine. Nu poți fi un bun creștin dacă dai crucea de toți copacii.

Bisericile sunt spitale de suflete, spun ăștia care nu văd nici o problemă în a avea 18300 de biserici, 4700 de școli și 425 de spitale. Nici nu e un raport grotesc. Pentru că orice suflet care se duce la domnul, aduce un profit bisericii, chit că corpul e mort sau viu. Că în școli e posibil să se-ndepărteze de dumnezeu, că-nvață să gândească singur și să nu mai creadă că omenirea a ieșit dintr-un cuplu care a avut doi băieți, dar incestul e pedepsit și prin lege, și prin morală. Și-n spitale e posibil să se nască sau să se vindece, ceea ce aduce da, un botez în plus, dar multe înmormântări în minus.

Că e nevoie să se audă grohăit sinistru de coruri bisericești din toate cele patru puncte cardinale, oriunde ai sta, să-ți aducă aminte că muritor ești, și la judecata cea dreaptă vei ajunge.

Că nu contează că nu știi să citești. Cu atât mai bine. Nu citești, ești mai ușor de manipulat. Că nu știi prea multe, și crezi toate brașoavele pe care ți le spune autoritatea în sutană. Chit că tu ești mort de foame, și el râgâie încă de la baieramul de aseară.

Și nu contează că plozii tăi n-au ce mânca, contează că ai lui sunt rotofei, pe măsura burții sfinției sale.
Și nu contează că tu poți să mori de la o banală apendicită, contează că el îți va salva sufletul, în timp ce el, dacă-l doare mai tare mațul, c-a uitat să-și ia extraveralul, se caută și-n cur, la spitale prin străinătate, că tu ai fost îndeajuns de prost încât să-i faci lui buzunarul gros.

Și nu contează că râde pe sub mustață și barbă de prostia ta, contează ca tu să fii sclavul care pare că-i face o favoare că-i dă banii.
Și contează să avem catedrala mântuirii neamului gata până în 2018, că doar așa putem spera la o viață fără de moarte după ce murim.
Și cu cât mor mai mulți, cu atât mai bine, că se câștigă mai bine la o înmormântare decât la o nuntă, că dacă omul e terminat de nervi și de tristețe, nu mai gândește limpede, și-mpinge banul gros, poate-poate nu-l mai doare atât de tare. Dacă e deja fericit, se gândește de două ori înainte de a scoate portofelul.

Și de ce să plătească impozit pe cât bagă-n buzunar? Doar e legătura directă cu domnul. Nu-i poți cere impozit lu` dumnezeu, că e cam greu să ceri impozit unei ființe ireale.
Nici curvele de pe centură nu plătesc impozit. Da` când le prinde poliția, le bagă amendă, le dă și două scatoalce, le bagă oleacă la pârnaie, și dup-aia se-ntorc pe centură, unde iar nu plătesc impozit.
Nici bișnițarii nu plătesc impozit. Nici dealerii de droguri. Nici zilierii. Nici aurolacii. Nici cerșetorii.

În rest, oricare persoană cu un job, cu un contract, cu carte de muncă și cu o profesie pe care nu i-e rușine s-o spună-n gura mare, plătește impozit. Până și parlamentarii plătesc impozit. Nu și cei din casta preoțească. Pentru că nu-i ceri impozit lu` dumnezeu, dumnezeu îți cere ție taxă. De protecție, în principiu.
Și mai știu o tagmă care cere taxă de protecție: frăția peștilor. Da, ăia care se ocupă să le plătească amenda curvelor prinse pe centură că n-au plătit impozit. Da` la ăia te uiți cu scârbă. Ce scursuri ale societății. Ce ratați. Oare nu le e rușine? Bagă mâna-n buzunarul statului și, implicit, în al tău, fofilându-se de la taxe și impozite. Ce derbedei. Ți-e scârbă până și să te uiți la ei, atât îs de netrebnici. Și mai pui un acatist la biserică, mai bagi un ban sub patrafirul popii, mai plătești o slujbă de pomenire a viilor, poate plodul tău nu ajunge atât de scârbavnic ca un pește. Auzi tu, să nu plătească impozit statului! Mai bagă niște bani la preot, la biserică și la catedrală, poate o să-ți înmulțească pâinea și peștele și poate o să-ți ajute copilul să-și ia bacul fără să fi învățat nimic.

Pe lângă asta da, e perfect normal să bagi religia obligatorie în școli și să ameninți plozii cu focul cel veșnic, și să le spui că, dacă mint, vor arde în iad alături de hinduși și budiști și musulmani, și reptilieni și sataniști, că nici ăia nu respectă cuvântul domnului. Și treci și peste istorie, și spune-le că și catolicii sunt eretici, că dreapta credință e doar ortodoxia. E perfect normal.
Notă politică: cred că madam Macovei a pierdut o groază de voturi c-a dat dovadă de bun-simț și-a zis că religia nu are ce căuta în școli decât ca istorie a religiilor. Ciudată mișcare electorală. Puțin hazardată. Madam Macovei are cam prea multă încredere în nivelul de inteligență al românilor dacă a afirmat asta înainte de prezidențiale, da` de la mine are un chapeau!

De ce nu-mi plac preoții creștin ortodocși, de ce le-aș retrage toate drepturile, de ce i-aș pune să plătească impozit, de ce i-aș obliga să facă ceea ce propovăduiesc, de ce nu mai cred în autoritatea bisericească, de ce, de fiecare dată când văd unul, nu am nici cea mai mică urmă de respect, ci mi se-ntoarce stomacul și de ce am ajuns aproape ateu datorită lor?

Pentru că mă neagă ca femeie măcar o dată pe lună, pentru că mă neagă ca sexualitate și mă trimite la dracu`, pentru că nu ajută, ci agonisesc, pentru că nu vor binele public, îl vor doar pe al lor, pentru că nu vor să te deștepți, vor să te îndobitocească, pentru că dobitocii sunt mai ușor de controlat, pentru că mulți dintre ei sunt niște cutre cu două fețe și pentru că, dacă exista dumnezeul ăla pe care ți-l bagă pe gât de fiecare dată când încearcă să te convertească, atunci dumnezeul ăla a murit demult. De depresie.

Felicitări Patriarhiei Române pentru un act pe care nu l-a mai reușit decât biserica catolică, la Inchiziție: să transforme prospecții în atei. Și botezații. Și toate persoanele cu o rămășiță de creier. Restul de 70% din populație va scrie 666 pe Monica Macovei, își va înoda strâns basmaua și va cânta cu patos la fiecare biserică din cele 18300. În creștere. Și va spera la raiul etern în timp ce va împărți o pâine la 5 plozi. Că nu e ok să prezervativ.

Published: September 16, 2014 | Comments: 40