Martiri și eroi

Îmi place de mor martirismul și tendința unora de a scoate la lumină cât de drepți, juști, permisivi, deschiși la minte, toleranți, și uitați-vă la mine cât sunt eu de tare, cum deschid drumuri și aduc extinctorul să te-ajut să stingi rugul pe care arzi. Exact în momentul în care deja ți-a cam ajuns focul la picioare. Pentru că unora le place să fie martiri și altora eroi. Și e de-ajuns să apară un martir, să sară eroul să-l salveze în ultimul moment, ca să apară imediat și alți eroi, care să-l aplaude și să-și pună-n piept insigna nu pentru că ar fi făcut ceva, ci pentru că da, sunt de aceeași părere cu eroul.

Să mă explic.

Da, știu, probabil v-a ajuns până-n gât de subiectul cu ăia doi gay care s-au dus la sală cu copilu` și blablabla discriminare. Ăia sunt martirii. Că câți sunt bătuți, violați sau pur și simplu stau toată viața în șifonier, nu contează. Contează că s-au dus tăticii și vai, dragă, nu ne-au lăsat să ne schimbăm fetița în vestiarul bărbaților. După 11 ani petrecuți în România, e prima dată când suntem discriminați.
Parafrazez, că n-aveți decât să citiți declarațiile totale pe net.

Pana mea, poate că unii bărbați nu se simt confortabil să apară-n pula goală în fața unei fetițe de 4 ani. Știu că mie nu mi-ar conveni să-mi fâlfâi sânii în fața unui băiețel, indiferent de cine e însoțit.

Apelative gen bulangiu și poponar mă-ndoiesc sincer că n-au auzit în 11 ani în România. Dar, nah, poate ei au trăit în altă Românie decât în asta în care trăim cu toții.

Și încă ceva: patronul a schimbat regulile pentru toți membrii, nu doar pentru cuplurile homosexuale.
De ce le-a schimbat tocmai atunci? Pentru că probabil nu s-a lovit de-o situație din asta până acum. Că a vrut să evite un scandal, eventual mai mare. Că unii sunt retardați și poți să le dai și c-o bâtă-n cap, tot n-or să priceapă că nu e ok să-l faci pe gay poponar și nici să-l ameninți cu bătaia. Și, decât să se lase cu sânge altădată – în sală, sau la ieșirea din sală – mai degrabă schimbă regulamentul. Într-unul general valabil.

Dacă spunea că doar cuplurile gay n-au voie cu copii de sex opus în vestiar, atunci da, ar fi fost discriminare.
Așa e doar o gloată de retardați care au început să-njure și-un patron care a făcut ce-i mai bine pentru afacerea lui, indiferent de clienți.
Că mă-ndoiesc sincer că s-a dus patronul, a găsit câțiva membri mai cu tupeu și le-a spus să-i facă de câcat pe ăștilalți, că-s gay. Sincer mă-ndoiesc.
Discriminare? Da. La nivel personal, nu la nivel de grup, sală, instituție.

Da` stai, că ăștia sunt cetățeni străini stabiliți în Români. Dacă mă duceam eu și reclamam că m-am simțit discriminată în momentul în care mi-au disecat viața pe toate părțile, mi s-ar fi spus să mă duc acasă și să keep a low profile, că așa-i în România, și că n-au destule dovezi pentru o reclamație oficială. Sunt străini? Să le pupăm picioarele și să le dedicăm și-o baladă mică. Că mai presus de toate, românul e pupincurist cu străinii.
Și nu spuneți că nu-i așa. Că dacă vrei tu să-ți scoți buletinul, îți ia 2 săptămâni. Dacă se duce unu` nenăscut aici, se rezolvă imediat. Cu plecăciuni pân` la clanță și, eventual, cu atitudinea aia umilă, cum că ce tare ești că nu ești născut în Românica asta de câcat.

Mă rog, martirii sunt ăștia care se dau răniți. Clubul ne-a discriminat că suntem părinți gay. Greșit! Nu clubul te-a discriminat, te-au discriminat niște târtani. Și doi, zi mersi c-au schimbat regulile, că nu se știe cui i se punea pata și a doua oară nu scăpai doar cu injurii.

Și-ajungem la partea a doua: eroii. Ăștia sunt ăia care caută prospecți de martiri.
Un țigan bătut în Franța? Să scriem despre cum ar trebui să nu mai discriminăm pe criterii rasiale, chit că ăla a fost bătut că fura, nu pentru că era țigan.
O femeie n-a primit postul de director? Să scriem despre cum ar fi cazul să dispară discriminarea între sexe, chit că aia a fost singura femeie care a candidat, între 10 bărbați, sau e proastă de pute.
Un copil cu sindromul Down a luat bacul? Să scriem despre cum ar trebui să fie el un exemplu și cum ar trebui să înceteze discriminarea pe motiv de handicap, chit că ăla e singurul copil cu Down care a încercat să dea bacul în România, pentru c-a fost un caz mai fericit și da, l-a ajutat maică-sa, n-a fost lăsat dezlegat în cine știe ce orfelinat.

Ăștia-s ăia care nu se trezesc că sunt eroi decât după ce li se dă la nas subiectul.
De ce nu s-a trezit nimeni acu` o lună să spună ”frate, uite, eu am un prieten gay și mi se pare nașpa că nu poate să spună în public că e gay, că se uită lumea ciudat la el, și pe stradă i se adresează injurii, săptămâna trecută l-a bătut o gașcă de nenorociți, am stat cu el în sala de urgențe, nu știe nimeni că a fost bătut, n-a apărut la știri, și nici faptul că poate familia nu-i răspunde la telefon n-a ajuns pe prima pagină.
Așa că m-am gândit eu, ca un prieten bun, să-l încurajez și să vorbesc cu toată lumea care-l cunoaște, să ne adunăm și să-i dovedim că-i suntem prieteni. Să-ncercăm să spunem și altora că să fii gay nu-i nici păcat, nici rușine, nici împotriva firii. Așa e el. Și, dacă nu-ți convine, sugi pula.”

Și nu în scrisoare publică, lacrimogenă și strângătoare de alți eroi care se trezesc și ei că sunt toleranți și mărinimoși, ci în viața reală. Nu pe net, nu în ziare, nu în public. Că omul real nu trăiește acolo. Poate că zâmbește când vede că are 2 milioane de prieteni virtuali, da` când se duce acasă e el cu el, și dacă e să-și ia șuturi, like-urile alea virtuale nu-i micșorează durerea. Că nici când te doare capul nu te ajută o pastilă virtuală.

Cum de apar eroi de-abia după ce se erijează unu` în rol de martir?
Și discuții, și argumente, și hai să dăm unii în alții din spatele tastaturii, pentru că clar așa o să dispară discriminarea.
Ăla care te strigă poponar pe stradă nu stă să vadă wow! ai nu știu câte mii de like-uri, ce bazat ești, nu mă iau de tine. Și nici nu îl poți convinge că tu ești ok și că n-ar trebui să-i pese de ce faci tu cu viața ta, ar trebui mai bine să-și vadă de-a lui. Că dacă ar fi așa, ușile n-ar mai avea vizor, că n-ar mai avea cine să stea să spioneze pe el.

Oamenii sunt stupizi. Oamenii stupizi fac copii stupizi. Copiii stupizi devin adulți la fel de stupizi. Perpetuarea prostiei. Dacă am fi fost în evul mediu, ăștia ar fi fost ăia care au dat voie Inchiziției să se întâmple. Care organizau vânătoarea de vrăjitoare și băteau din palme când se aprindea rugul. Faptul că nu mai ardem oameni pe rug nu e decât evoluția mijloacelor de tortură. Vrăjitoarele au fost înlocuite cu orice altceva. Și, dacă n-ar exista oareșce legi, am asista la carnagiu. Singura chestie care-i oprește să-ți dea cu cărămida în cap e că sunt puțin mai evoluați și le e frică de închisoare. Scoate-le pedeapsa cu închisoarea și bine ai venit în Evul Mediu.
N-ai cum să-i educi. Oricât de erou te-ai crede și oricâți prieteni ai avea.
Singura chestie pe care o poți face e să-ți păzești spatele și să speri că cei mai mulți dintre ei n-or să facă copii. E singura soluție.

Și, ca idee, martirismul înseamnă să mori pentru cauza ta. Iar eroii apar înainte de se întâmpla ceva rău, nu la o oră după.

Comments (5)

  1. valentin

    Eroii cam sunt ăia de luptă pentru o cauză, unii mai și mor, care de cele mai multe ori nu este a lor pentru o insignă. Cazul ăsta mediatizat nu dă bine de nici o parte, dacă există baricade. E loose-loose.

    Reply
    1. cami (Post author)

      aici nu pot decât să fiu de acord cu tine

      Reply
      1. valentin

        Cuplul, se pare că nu a așteptat să se mai elibereze, sau să acopere fetiță, ori s-o ducă într-un colț, ăia de i-au înjurat de-abia așteptau un motiv să se ia de ei. Trist.

        Reply
        1. cami (Post author)

          fiecare trage, de fiecare dată, pe turta lui.

          Reply
          1. valentin

            Da-o dracului de treaba si răspunde la mesaje

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *