Cine vrea biserică pe platoul Bucegi

Hrăpăreț. Își mai aduce cineva aminte de cuvântul ăsta?
L-am aflat în copilărie, când citeam despre ciocoi însetați de avere, care sugeau sângele poporului pentru binele propriu. Haiducii se retrăgeau în codru din cauza boierilor și cu hangerul își făceau dreptate. Povești despre dorința de înavuțire și despre botnița pusă la cules de poamă, și despre nădragi rupți și o bucată de mămăligă.

Dintre toate arhaismele astea, hrăpăreț se potrivește cel mai bine preoților actuali.
Vulturi care dau roată leșului. Hiene care așteapăt să fure ciolanul. Ființe rapace, că oameni n-ai cum să le spui. Grandomani. Însetați nu să facă bine, ci să facă bani. Să te prostească. Să te jupoaie. Să te reducă la stadiul de prost care-i pupă mâna și se-nchină la cartea sfântă. Carte sfântă, pe naiba! O fi fost, când lumea încă făcea ceea predica. Când jurământul de sărăcie era luat în serios. Când orice om al bisericii predica faza aia cu ”ridică o piatră, și mă vei găsi”. Când n-aveai nevoie de clădiri maiestuoase ca să propovăduiești binele, și dreptatea, și credința.

Nu-s împotriva credinței și nu-s împotriva nici unui dumnezeu. Sunt împotriva dumnezeului propovăduit azi, de către preoți în sutane aurite, cu mașini ultimul răcnet și cu iphon-ul atârnat de ureche, unor linge-blide care n-au ce mânca, dar își dau ultimii bani bisericii și cred cu o privire tâmpă că, dacă aici mor de foame, în rai o să se-nfrupte cu lapte și miere. Și-s îndeajuns de îndobitociți încât să nu se-ntrebe de ce, dacă raiul e pentru cei săraci și cei săraci cu duhul, popa strânge avuții pe pământ.

Am făcut cota 2000 – Sfinx pe jos. Am mers cu telecabina și nu m-am rugat nici unui dumnezeu, cu toate că-mi tremura și sufletul de frică. Nici unui dumnezeu nu m-am rugat să nu-mi clacheze plămânii plini de nicotină și-n liniștea aia, și-ntre jepi, și-ntre cer și pământ, n-am auzit cor de îngeri.
Da` nici nu vreau să aud.
Nu vreau ca printre munți, acolo unde eu mă duc să mă relaxez, să mă regăsesc, să mă restartez înainte de a mă întoarce la viața reală, s-aud dangăt de clopote, să văd fuste lungi, și batice, și lumânări, și colivă, și pomană, și s-aud slujbe de pomenire a morților și rugăciuni către tatăl nostru ceresc, care cu mâna lui le-a făcut pe toate și lui trebuie să ne închinăm, acum și pururea și-n vecii vecilor, amin.

Nu e de ajuns că-n oraș bisericile sunt mai dese decât coșurile de gunoi sau budele ecologice? Iar astea din urmă chiar sunt utile.
Nu e de ajuns că nu poți să ai nici o zi liberă liniștită, că-ți vine popa și-ți bate-n ușă, că vrea să-ți descânte casa?
Nu e de ajuns că au parapon pus și pe vii și pe morți?
Nu e de ajuns că pun preț mai mult pe viața de dincolo, și cer taxe, cu toate că ei sunt scutiți de ele?
Nu e de ajuns că bani care ar putea fi folosiți într-adevăr pentru a face bine aici, pe pământ, pentru persoane care au nevoie de ajutor aici, pe pământ, se duc în construcții inutile și din ce în ce mai pompoase?
Nu e de ajuns că te amenință cu focul cel veșnic pentru fiecare câcat pe care-l faci?
Nu e de ajuns că șoferul de autobuz își face cruce pe lângă fiecare biserică pe lângă care trece, de fiecare dată când trece pe lângă ea și e mai posibil să faci accident că el a luat mâna de pe volan, decât că a ratat a 354-a cruce?
Că există îndreptare despre cum să-ți faci corect cruce?
Că se apără și prostesc fraieri cu profețiile unuia care vorbea de ouă, și apocalipse, și cum poți fi salvat dacă crezi în sfânta cruce și-n dreapta credință?
Că sunt ca gândacii ăia care pot trăi nu știu câte zile fără cap, că își arogă drepturi în numele unei ființe ireale, că se simt lezați dacă se spui toate astea și te amenință cu chinuri de neimaginat după ce vei muri, că interpretează orice chestie nasoală pe care o pățești ca pe un semn de la dumnezeu că e momentul să te căiești, că au titluri preasfințite și preafericite, că trăiesc mai bine decât o să trăiești tu vreodată, în timp ce-ți predică modestia și umilința, că te fac de bani de fiecare dată când te prind la ananghie, că-ți dau cu tifla de fiecare dată când au ocazia, că vor mai mult, mai mult, din ce în ce mai mult?

Nu e de ajuns.
Că încă n-au biserică pe platoul Bucegi. Și-o vor, că ar fi biserica de la cea mai mare altitudine din România.
Că nu e faza de fală, e pentru tatăl ceresc, care pe toate le-a creat.

Să mori tu? Zi zău, înaltpreasfințite Casian.
Și jură pe barba ta că totul e pentru slava dumnezeului tău.
Că n-are nici o legătură cu banii care ți-ar ieși din turism, și nici cu ăia care ți-ar ieși de la fiecare oaie care vine și aprinde nu o lumânare, ci mai multe, că altitudinea îl face să se simtă mai aproape de cer.
Și nici n-ai putea să folosești discursul ăla, cu chiar dacă dușmanii dreptei credințe ne-au pus piedici, domnul ne-a ajutat să le trecem pe toate, și să avem biserică aici, în inima Carpaților, după cum dreaptă a fost vrerea lui?
Și toate oile inculte și cu creierii spălați ți-ar ridica osanale, și te-ar vedea ca pe un al doilea mesia, sau măcar ca pe un nou Ilie.

Zi tu că nu vrei să distrugi cu bună știință unul dintre locurile încă neatinse de poluare, doar pentru că poți.
Zi că totul e pentru a păstra natura așa cum a lăsat-o domnul. Da` zi asta celor care vor strânge mucuri de lumânări și pahare goale de colivă și bidoane în urma credincioșilor tăi care se vor aduna pe platou, la Bucegi.
Că am auzit de planul de construcție – o clădire ecologică, pentru că e rezervație naturală, și trebuie protejată, și-am auzit și despre câtă lume va veni să viziteze biserica minune, da` n-am auzit nici un cuvânt despre cum din gloata de credincioși vor fi măcar câțiva care se vor ocupa de strâns mizeria de după. Sau poate exact de gândul ăsta erai atât de absorbit când ai urcat pe platou cu mașina de teren, cu toate că n-aveai voie, și-ai încălcat normele de mediu, da` bunul dumnezeu te-a protejat de-o amendă, pentru că doar mărirea lui te preocupa

Eu mă duc la munte pentru munte, nu pentru dumnezeu. Ca mine, mulți. Dacă vreau biserică, găsesc o oricare alta la orice colț de stradă. Eu nu vreau să mă pătrundă dumnezeu când ajung pe platou, la Bucegi. Sau nu vreau să mă pătrundă cu forța. Lasă-mă să simt eu prezența divină. Lasă-mă să mă bucur de măreție. Lasă-mă să-mi pun întrebări. Lasă-mă să apreciez natura, indiferent de religie. Poate că merg acolo tocmai pentru a uita de dumnezeul tău. Sau pentru a-l regăsi pe al meu.

Înțeleg că pierdeți teren și vă agățați de orice, pentru a mai rezista puțin.
Înțeleg că lumea a început să gândească departe de religie și să se-ntrebe de ce nu se poate ruga și fără intermediari.

Cine mai crede-n voi?
Bătrânii care ori păstrează tradiția, ori îi ajunge teama morții din urmă, și-și iau măsuri de precauție, că nu știu ce-i așteaptă după. Ăștia or să moară în curând.
Unii trecuți de 50 de ani, care s-au gândit să-și facă asigurare, în caz că. Și ăștia or să moară în curând.
Inculții, maneliștii, pârnăiașii până la eliberare. Toți ăștia vor învăța să citească, vor crede mai mult în bani decât în divinitate, vor ajunge liberi și vor nega că s-au rugat vreodată.
Lumea se schimbă. Se deșteaptă. Renunță la mituri și superstiții.
Simți cum se strânge lațul? Cu idei gen biserici în munții oamenilor liberi nu faci decât să-l strângi mai tare.

Norocul vostru e că oamenii deștepți n-or să vă pună lațul de gât și nici n-or să vă lege la stâlpul infamiei. Cu toate că, în locul lor, așa ați fi făcut.
Oamenii or să vă-ntoarcă spatele.
Și indiferența lor vă va face să dispăreți.
Ca niște viermi ce sunteți.

Comments (13)

  1. Tury

    „Sfinx pe jos”, hahahaha, e betoană! „Fix pe jos, dom’le!”

    Așa este… de-ar avea ocazia rapid ne-ar hăcui și termina cu lațul așa încet.

    Reply
    1. cami (Post author)

      bine că – încă – n-au puterea asta

      Reply
  2. valentin

    Biserică pe platoul Bucegi, seamănă deja ca o strategie de război. Îți dai seama că dăngănitul de clopot se va auzi muuuulți kilometri depărtare… Și o s-o facă, atunci sigur voi fi nevoit să plec din țară și să nu mă mai întorc.

    Reply
    1. cami (Post author)

      în curând fac biserică pe fiecare pisc și-și trimit mesaje secrete prin bătut de toacă.

      Reply
  3. Cati

    Ehe…dar ce-ti mai merge gura :))
    Despre biserica pe platoul Bucegi nu stiam si sper sa nu indeplineasca.
    O,doamne !

    Reply
    1. cami (Post author)

      tastatura, mai degrabă.
      mulți sperăm da` se pare că ține cu ei domnul ăsta

      Reply
  4. Mucegai

    Eu cred ca ne pacalesti. Nu brea nimeni bisercica la cucuietzi. Dar stai, daca e cruce, merge si o bisericuta. Eco.

    Reply
    1. cami (Post author)

      normal. biserica o să fie eco; mai greu cu oamenii care or veni să viziteze

      Reply
  5. Nautilus

    “Norocul vostru e că oamenii deștepți n-or să vă pună lațul de gât și nici n-or să vă lege la stâlpul infamiei. “

    Din nefericire. Fiindcă, aşa cum spunea proverbul strămoşesc, pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti.

    Ba chiar face tot posibilul să îţi scurteze timpul pe care îl ai de trăit. Cu pumni în cap pe stradă, cu şuturi în coaste cu geaca pusă în cap în gang. Cu ameninţări isterice, zi şi noapte, cu legea islamică Sharia, tăierea mâinii, ţeapa lui Vlad Ţepeş, şi alte fineţuri de genul ăsta. De parcă ar fi dictate de un anume Putin. Vladimir Putin.

    Reply
    1. cami (Post author)

      cu cine să se alieze BOR dacă nu cu prietenii noștri la fel de creștino-îndoctrinați din mama Rusie?

      Reply
      1. Nautilus

        Cu saudiţii şi iranienii (în practică nu poţi să te aliezi şi cu saudiţii şi cu iranienii, fiindcă se urăsc între ei şi s-ar bombarda unii pe alţii dacă nu le-ar fi frică de consecinţe. Dar la noi se ştie mai puţin asta).

        Reply
        1. cami (Post author)

          să semnăm pact cu mormonii și oastea lu` isus, dacă tot am ajuns aici

          Reply
  6. Pingback: Pioșii preoți ai vremurilor noastre | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *