Winter is coming

O furnică cară-n spate, un grăunte jumătate.
Asta era poezia. Vecinul cară-n spate doi saci. Nu te-ai gândit că-l ține, că când l-ai rugat să te ajute să muți canapeaua, a zis că are spatele sensibil și că e mai fragil așa, nu tocmai zdravăn. Da` sacii ăia îi cară. Nu unul, ci doi. Nu un drum, multe drumuri. C-a venit toamna și vecinul trebuie să-și facă provizii.
Winter is coming!

La un moment dat era o reclamă cu kilogramul de varză albă undeva sub un leu. Da` nu oricum, ci sacul de 20 de kile. Și de ce să iei un sac? Tu ești om de doar 20 de kile de varză murată? Da` la iarnă ce faci? Sarmalele în ce le mai învârți? Nu 10 sarmale, ca la sărăntoci, 50 – să fie! Nu un sac, vreo 3, că butoiul are 50 de kile, ce mai arunci, ce mai faci acum pe loc, taman bine de butoiul ăla. Ei, hai, 4 saci, că mai e și bidonașul pe care te-a bătut la cap nevasta să-l arunci, și acu` îi prinde bine, că dacă n-ar fi fost spiritul tău prevăzător, acum mai că rămâneați fără varză toată iarna!

Să fie, frate! Să ai ce mânca când se înghesuie nămeții, și alții ies prin viforniță și se duc la piață să-și ia un kil de varză murată la suprapreț. Și nici măcar nu știi ce pun hoții ăia în butoi, că aia numai varză murată nu-i. N-au sarmalele nici un gust. Să vină la tine, să vadă acolo varză murată. Butoiu` de 50 de kile, plus bidonașul ăla mai mic.

Să guste o sarma, să se minuneze, să-l pălească invidia și să te roage să-i dai și lui o varză, să facă și el o salată. Să te-nfoi mândru că el n-a fost la fel de prevăzător ca tine, să te codești puțin, să dai din colț în colț și dup-aia să-i pui cea mai mică varză din butoi într-o pungă, lasă, să fie acolo de milă și pomană, da` să se-nvețe la anu`, să fie pregătit! Și destoinic și gospodar, ca tine!

Și ce dacă ar trebui să mănânci 3 luni doar varză ca să termini măcar butoiul? Și ce dacă nu folosești nici jumate din ce ai cumpărat? Și ce dacă la primăvară o să pută tot cartierul, c-ai aruncat și varza, și zeama, și candește de parcă ceva s-a târât până la tine în butoi, s-a zbătut bine și dup-aia a început să putrezească în prețioasa ta murătură? Nu contează! Important e să fii pregătit, să ai proviziile pentru iarnă și să nu fii la cheremul hoților din piață.

Ai putea să pui mai puțin? Ai putea. Da` dacă rămâi fără? Tocmai când kilu` de varză, exact cât ai tu nevoie de o sarma, a ajuns la colosalul preț de 2 lei? Nu e mai bine să ai tu acolo, în cămară, tot ce-ți trebuie? Îs bani aruncați, zici, că arunci măcar jumate din ce pui? Cum să fie bani aruncați, dom`le? Da` când vrei o vărzică călită, acolo, sau o salată, sau niște plăcintă cu varză, nu mai dai bani pe transport, nu te mai târăști din casă, nu te mai chinui să cauți o marfă cât de cât decentă și, în plus, o mai și pui cu mâna ta. Știi, dom`le, ce mănânci.
Și ce dacă arunci în primăvară? Nici măcar n-arunci atunci, arunci în vară, când apare varza proaspătă și pute totul mai tare, că de la căldură pare deja c-a putrezit tot cartierul.

Dar asta nu e tot. Cum ar fi destoinic și gospodar dacă n-ar pune și-un butoi cu murături? Gogonele, din alea, să sară zeama din ele când le muști, la o fasole. Și niște pepenași, să fie! Să ai meniu diversificat, nu ca sărăntocii care salivează la rafturile din market și dau bani atunci, când le e poftă, pe o cutiută cu murături. Și castraveți? Și! Și murați, și la oțet, că n-ai de unde ști de ce o să ai chef tocmai la iarnă. Mai bine să fii prevăzător.

Zarvazat? Cum nu? Pune așa, un 30 de borcane, că se consumă la ciorbă, și pune și din ăla prospăt la congelator, și niște păstăi, morcov, vinete congelate, bașca vreo 50 de sticle de suc de roșii, să fie! Câți sunteți? Doar doi? Ce contează? Să fie, dom`le, să duduie frigiderul! Cămara să dea pe dinafară de bunăstare! Să fie provizii nu pentru 3 luni de iarnă, pentru vreo 10 ani, că nu se știe când scumpesc hoții ăștia totul, și da, se mai strică, mai arunci, mai vinzi, da` măcar nu te ia pe nepregătite.

Cum adică să cumperi de la magazin, de fiecare dată când ai nevoie, exact ce ai nevoie? Da` asta e nerozie curată. Că pe vremea comuniștilor, numai noi știm ce foamete am tras. Și cum te chinuiai să găsești ceva, orice de mâncare, și dacă n-aveai cămara plină, nici măcar cartofi nu găseai. Mâncai orez gol.

Da` ce, se compară bulionul de la magazin cu ce bulion fac eu? Sau zarzavatul, chit că e proaspăt, cu ăla pe care l-am pus cu mâna mea la congelat? Sau castraveții ăia de pe raft cu ăștia pe care îi pun eu? Îs buni, nu zic nu, da` dai banii degeaba, când îi poți face tu, acasă, în bucătăria proprie. Altfel te trag în piept hoții și profită de tine când te prind la ananghie!

Cartofi? Un chilipir! I-am găsit la 1 leu kilu`. Am luat 100 de kile, că nu se știe când îi mai găsești la prețul ăsta. Și ce dacă se mai strică și fac colți și se stafidesc, că nu mănânci și 100 de kile de cartofi pe lângă toate celelalte? Să fie! Mai bine îi arunc cu mâna mea decât să dau 2 lei pe kil la iarnă!

Să fie, dom`le! Să vadă toți vecinii cât cărăm noi și să fie verzi de invidie, că cămara lor nu e plină. Și nici frigiderul. Știu eu, că am rugat câțiva să-mi țină din provizii la congelator. Cum adică dacă am avut încredere? Normal c-am avut! Că am văzut eu că țin degeaba congelatorul ăla. Și mi-am și notat ce am dus la fiecare în parte. La iarnă, or să vadă ei. Când am poftă de ceva, pac! desfac punga, o las oleacă să se dezghețe, și-mi fac pofta. Nu ca ei, inconștienți, dom`le, să cumpere de fiecare dată când li se face poftă de ceva. Inconștienți!

Și nici gemuri nu și-au pus. Eu am făcut, îți zic acuma, doar vreo 30 de borcane. Că o clătită, o felie de pâine, o linguriță așa, de poftă de dulce, am? Am nu mă plâng. Da` ei? Își cumpără gemul. Un borcănaș. Da` se compară, dom`le, gemul din comerț cu gemul de casă? Cine știe ce pănărămi le pune în borcan? Parcă văd că nici nu e din fructe naturale. Îs din alea tratate, injectate, dom`le, ascultă-mă pe mine.
Mai am vreo 5 borcane de acum 3 ani, gem clasa I, de prune. Simți pruna acolo, o vezi în lingură, mustește de natural, dom`le! Cu zahăr adevărat, nu cu îndulcitori, cum se face acum.
S-a zaharisit de-a trebuit să-l țin o noapte în apă caldă, da` ce are a face? E natural? E! E gustos? E! Nu mai dau acum bani pe gem? Nu mai dau, dom`le!

Asta e rețeta, să știi să economisești. Să agonisești când ai, să-ți faci provizii, nu să mori ca șobolanul dacă e iarna prea grea, ascultă-mă pe mine.

Că dacă nu iei acum, din timp, hoții din piață îți mănâncă și urechile, dacă te prind la cotitură.

Dacă mănânc tot ce pun? Cum să nu? Tot! Ei, hai, mai arunc când dă primăvara, că varza trebuie aruncată, să fac loc pentru iarna următoare, cartofii se mai strică ei așa, gemul mai prinde aer, bulionul parcă prinde ceva mucegai, dintre astea congelate nu se păstrează toate, că nu le pun conservanți, natural e deviza mea, da` una peste alta, ies bine, dom`le! Ies bine.

Ce mai consum, ce mai arunc, important e să fim sănătoși și toamna viitoare, să cumpărăm din nou la preț bun, nu să-și bată ăștia joc de noi.
Că ce dacă dau 100 de lei acuma pe cartofi și consum doar de 20? Să dau eu 2 lei pe kilu` de cartofi la iarnă? Risipă! Risipă, îți spun, și la mine nu merge cu risipa!
Eu-s econom și ascultă-mă pe mine, mai degrabă îți faci vara sanie și iarna căruță.
C-om ști și noi câte ceva, că n-om fi îmbătrânit degeaba.

Și-acuma lasă-mă, că m-ai ținut destul de vorbă. Mă duc să iau struguri, că e preț bun la o tarabă, am auzit eu. Cum ce fac cu ei? Vin, dom`le, vin. Nici eu, nici nevastă-mea nu bem, da` facem vreo 50 de litri, să fie acolo. Ba o pomană, ba un musafir, doar n-oi da bani pe bere, sau ce mai beți voi, ăștia, risipitorii din ziua de azi!
Vine iarna, dom`le, n-ai auzit? Și ești mort dacă nu ești pregătit, ascultă-mă pe mine!

Comments (17)

  1. newparts

    Ai reusit sa surprinzi perfect goana dupa umplutul camarii si a beciului pentru iarna. N-ai ce face cu generatiile mai in etate care-s obisnuite sa puna totul pe iarna de nu le mai ajunge spatiul de depozitare.
    Intr-adevar faci mai multa risipa si arunci mai multa mancare la un calcul matematic simplu si nu ai la cine explica si pe cine sa faci sa inteleaga. Oricum n-ai ce face, parintii sunt setati pe asa ceva si nu-i poti dezobisnui din rutina de-a umple camara si cu rost si fara rost. Is mai rai ca prospectorii ce alergau in goana dupa aur :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      poți să le explici cu creion și hârtie, că tot nu vor să-nțeleagă. că tu ești copil, deci nu știi nimic, chit că nu mai ai demult 12 ani.

      Reply
  2. valentin

    Dureros, dar adevărat. Ăia din piață chiar te ard la iarnă, că s-au prins și ei că cine depozitează câștigă, iar asta e meseria lor. Să te fure la preț, nu numai pe noi, ci și pe producători, care unii se apucă de așa ceva că n-au încotro.
    Eu, de exemplu, sfătuiesc să se facă provizii și nu-i vorba de zgârcenie, dar așa nu ajuți un hoț. Dar să ai și unde să le ții, nu să arunci scaunele din bucătărie și să mănânci cu curul pe bidonul de murături, sau să dormi cu sucul de roșii sub pat + gemul în camera copiilor.
    De fapt, e și zgârcenie, ca să pot să beau o bere rece liniștit la iarnă. Poate undeva pe o plajă. Că Winter is coming.

    Reply
    1. cami (Post author)

      e o diferență între a lua 10 kile de cartofi (provizii) și a lua toată piața.

      diferențele de preț chiar nu sunt atât de mari și câtă varză murată poți mânca, până la urmă? oricât de multă bere ai vrea să bei dup-aia.

      Reply
      1. valentin

        Da, și se mai întâmplă o fază comică.
        Toamna încep să-și caute prin agende numerele de telefon ale rudelor cantonate la țară, de obicei prin zone pe unde au și ei un sfert de pogonaș de pământ, eventual cu vreo cociabă pe el. Și dacă primesc gratis, e bine, dacă nu, încep ‘Ia uite la Ionică, kilu de vinete în piață e patru lei, mie mi l-a dat cu doi și sigur la piețari le dă cu un leu jumate’. Și încep să-și facă planuri cu sfertul ăla de pogonaș pentru la anul de zici că-i revelionul. Ar fi o idee de business să le vindem la ăștia pcnitori și artificii în perioada asta. :D

        Reply
        1. cami (Post author)

          și chiar dacă n-au pământ, tot se duc cu săru`mâna, poate-poate pică ceva, câtuși de puțin.
          nu cumpără, că-s scumpe și nu se mănâncă!

          Reply
  3. boemul

    bine că mi-ai amintit… să-l sun săptămâna viitoare pe amicul care mi-a zis că mă ajută cu murăturile anul ăsta, să facem planurile, c-am stabilit că punem până în jumătatea lui octombrie :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      noroc de mine c-o să ai provizii iarna asta!

      Reply
  4. Mucegai

    M-ai demoralizat complet. Tu si Pilat din Cyborg sunteti Nemesishii mei. Tu cu conservele Pilat cu pungile. Nu mai pun un borcan la boxa, gata. Da’ ce fac cu bidoanele de PET cu tuica? O saptamana mi-am luat concediu ca sa bag pe foc…

    Reply
    1. cami (Post author)

      țuica se aprobă. alcoolul nu se strică, se consumă. ai dezlegare la pet-uri cu țuică!

      Reply
  5. oamadetinichea

    Aș mânca o sarma de mor! Și mi-am făcut deja planul: săptămâna viitoare cum ajung în țară cum direct la mâncat sarmale fug. Plus mămăligă. Nici nu mă gândesc să nu-mi iau o pungă cu mălai când plec.

    Reply
    1. cami (Post author)

      sărmăluță din aia, drăguță, învelită fiecare în frunza ei, care se topește în gură și își cheamă și prietenele doar pentru bucuria ta? mmm, o bunătate!

      o pungă. fie, poți lua și 2. da` nu mai multe, că stricăm prietenia!

      Reply
  6. Belle d”Imagination

    Cami, aici te contrazic.
    Preţul unei conserve din comerţ e mai mare decât preţul unei conserve puse de tine. Şi dacă citeşti eticheta, te ia un pic cu nervi. Bulionul e cam jumătate amidon. În dulceaţă e o mulţime de pectină adăugată/ gelatină. Iar gustul murăturilor e naşpa rău pe limba mea.
    Şi toate au potenţiatori de gust, conservanţi şi alte căcaturi.
    Da, sunt de acord că trebuie să faci o analiză de cantitate şi să nu iei decât consumul estimat ca p-ormă să nu te ducă aceleaşi conserve de casă la un preţ lejer triplu decât cele din magazin

    Reply
    1. cami (Post author)

      bulionul era adăugat celorlalte tone de provizii.
      mai mare decât prețul unei conserve, de acord. dar câți pun O conservă și câți pun cu zecile de borcane pe care, mai apoi, le aruncă. eu spuneam de raportul cantitativ. mulți își fac provizii pentru sfârșitul lumii, nu pentru 2-3 luni de iarnă. și pentru un clan întreg, nu pentru 2-3 persoane.

      și câți n-am fost amenințați cu gem de anu` trecut, în timp ce ăsta nou abia fierbea?

      Reply
  7. Belle d”Imagination

    Eu n-am fost ameninţată. Ai mei puneau aproape fix cât se consuma. Iar ce rămânea la începutul noului sezon de fructe/ legume, se termina într-o mâncare rapidă

    Reply
    1. cami (Post author)

      ai scăpat ușor.

      Reply
  8. Pingback: Tradiții de Crăciun | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *