Printre nori – p.3

Mă relaxează să citesc. La un moment dat, mă satur și de net, și de jocuri, și de tot și mă retrag, eu cu mine și c-o carte. Am ajuns la recitit Shogun-ul și, ca de fiecare dată când sunt captivată de-o carte, îmi imaginez cum ar fi dacă. Inutil să spun că, de-a lungul timpului, am vrut ba să fiu mușchetar, ba să mă mut cu laponii, ba să mă retrag la o fermă, prin cine știe ce colț de Australie.
Acum, cu Shogun-ul, m-a lovit dorința de-a vedea Japonia.

Dintre toate ideile avute, asta ar fi cam cea mai ușor de realizat.
Am zis că renunț la comp și mă retrag cu-o carte? Am zis! Da` cum aș găsi bilete de avion dacă nu le-aș căuta rapid pe net?
Bilete ieftine de avion către Tokio am vrut.
Și mă și vedeam: zbor rapid, ajung în Tokio, harajuku, case bântuite, mâncare bună, partea veche de oraș, câte un samurai deghizat, batalioane de ninja sub acoperire, kimonouri, tradiții, ceai și sake, un week-end palpitant, adrenalină.

M-am dezumflat când am văzut că fac 21 de ore doar dus. Planul meu măreț a cam dispărut în ceață. Ar fi fost fezabil, chiar ar fi fost, cu condiția să am măcar o săptămână de concediu. Pe care n-o am. Biletele le-aș fi rezolvat rapid, totul ar fi mers ca uns.

Mă-ntorc la Japonia mea din carte. E-o călătorie pe care o pot face oricând, indiferent de timp și bani.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *