Cum n-am ajuns pionier

Eu mi-am dorit din tot sufletul să fiu șoim. Șoim al patriei. Pentru mine era un statut, nu o pasăre. Șoimii erau primul pas către pioneri. Aveau cravată cu insignă și, când spuneau poezii, erau aplaudați de sute de oameni, nu doar de musafirii adunați în sufragerie. Dădeau flori și primeau cadouri. Multe cadouri. Sau așa îmi imaginam eu, că doar nu spuneau poezii gratis.

Iar pionierii… pionierii erau cutezători, și vajnici, și curajoși. Despre faptele lor de vitejie citisem doar cărți întregi. Și făceau chestii frumoase, mergeau în tabere, dădeau spectacole, ce mai! Erau acest model demn de urmat și idealul meu pe când aveam vreo 5 ani.

Revoluția a stricat tot. De-abia mă făcuseră șoim, aveam cravată albastră și ținteam spre cravata roșie de pionier. Câțiva ani – și mi-aș fi văzut visul cu ochii. Dar au vrut democrație și mi-au călcat speranțele în picioare. Da, mă bucur că nu trebuie să-mi încep fiecare dimineață cu mulțumiri către mult iubitul tovarăș Nicolae Ceaușescu. Mă bucur că a fost revoluție și m-am bucurat încă de pe atunci, dar tot mă gândesc cu jind la aventurile pionierești la care n-am apucat să particip.

M-am bucurat când a fost revoluția, pentru că și la aproape 6 ani îți dai seama că nu e bine să se taie lumina în fiecare zi, nici să vorbești în șoaptă despre marele conducător, nici să iei pâine cu porția, nici să stai la coadă cu orele pentru un pui amărât, nici să te uiți cu jind la pachete primite de alții, din afară, cu dulciuri, și ciocolată, și gumă, când tu te rogi o zi întreagă să fie țiganii bișnițari cu Turbo în piață. Și să mesteci guma aia până când nu mai e dulce deloc, parcă ai mesteca elastic și, cu toate astea, să fii cel mai șmecher pentru că măcar tu ai gumă. Nici să n-ai desene animate, nici să fii exasperat de Cântarea României, nici să-ți dorești să moară Ceaușescu ca să ai toate chestiile la care visezi. În afară de cravată de pionier.

Da` nu urăsc perioada aia. Nu am dorințe de a mă fi născut mai târziu.
Atunci m-a învățat cum e să te bucuri de-o ciocolată, chiar dacă-i din aia mică, învelită-n staniol, căreia-i zice Scufița sau Kiss.
Cum nu e indicat nici să-ți bagi capul în cuptor, nici să pui mâna pe drotul încins, nici să bei amoniac. Fără childproof sau chestii închise cu lacătul. Și nici să nu-mi tai degetele cu foarfecele. Chiar dacă nu mi-a zis nimeni, instinctul îmi spunea că s-ar putea să doară.
Să mă bucur la lucruri mici, gen o portocală, pentru că portocale nu erau decât de Crăciun. Și alea mici și, posibil, acre. Sau orice, pentru că erau rare cadourile și, de cele mai multe ori, erau ciorapi și maiouri.
Că nu e o tragedie nici dacă te julești în palme sau în genunchi decât dacă te duci în casă, plângând. Pentru că atunci o să fii certat că ai căzut, pedepsit să fii dezinfectat cu spirt și rivanol și să nu mai ieși la joacă decât – posibil – a doua zi. Dacă te-ai julit, pui o frunză peste, sau dai cu praf, sau o speli la prima gură de canal și dup-aia continui să te joci. Nici nu te arestează nimeni în casă, și mai și câștigi puncte de curaj în fața celorlalți juliți.
Că nu stai în casă decât dacă ești bolnav sau pedepsit sau fără chef de zbenguială. În rest, ești afară fugărind alți copii, fugărind mingea, făcând cazemate, săpând tranșee, mâncând fructe neidentificabile, și frunze, și flori, plănuind expediții sau găsind și-ntr-un banal drum până-n complex – o aventură.
Că, dacă n-ai chef de zbenguială, oricând poți da iama prin bibliotecă. Când se termină a ta, au alții și pentru tine.
Că e mai mișto să stai de vorbă față-n față – decât la telefon.
Că e foarte mișto să trimiți bilețele și să aștepți răspunsul, tot prin bilețel.
Că e cașto să spui mișto, chiar dacă adulții zic că-i limbaj golănesc. Și e bengos să fii rebel.
Să știu că banul e ban, dacă-l câștigi cinstit. Indiferent dacă ești muncitor pe șantier, inginer sau profesor. Și că da, suntem egali, atât timp cât suntem ok unul cu celălalt.
Cuvântul ok. Pe care-l scriam ochei.
Cum e să vezi rafturile goale, chit că mama zice că sunt bani, și să-ți dorești să fii în altă țară, unde compotul, și bomboanele, și parizerul nu dispar niciodată din galantar.
Care e diferența între tovarăș și domn.
Cum e să porți uniformă și cum e să-ți dorești să nu mai porți niciodată. Pentru că uniforma uniformizează nu doar fizic, ci și psihic.

Și dup-aia, după `89, cum e să ai acces la tot. Filme, desene, haine, mâncare. Să nu mai fii bătut la palmă. Să stai drept și să spui că nu ești de acord. Să-ți dorești ceva și să n-ai bani să iei. Să poți face comparații. Să-ți dai seama ce mic și prost erai când erai mic și prost. Să știi și trecutul și prezentul. Să ai nostalgii legate de trecut, și nervi, și regrete. Și povești de spus pentru că da, pentru o bucată de timp, ai fost acolo.

Mi-am dorit să fiu șoim.
Nu mi-aș fi dorit să mă nasc mai târziu.
Și azi, în supermarket, când am fost întrebată insistent dacă am peste 18 ani, am zâmbit sincer. Am atâta istorie în spate și, din fericire, nu se vede.

Comments (16)

  1. Tury

    Superb articol la care am doar o minusculă observație; cel puțin aici, în Cluj-Napoca, țiganii ce erau full de legături, comercizlizau nu gumă cu gust de elastic ci chiar produse din fosta Germanie federală, Austria și Ungaria. În rest totul e pliat.
    Excelent articol, dragă Cami! O lectură de seară plăcută oferită de tine!

    Reply
    1. cami (Post author)

      deci la voi se oprea marfa aia bună!

      mulțumesc, tury! (blush-blush)

      Reply
      1. Tury

        :lol: Exact, aici se oprea. :lol:
        Ce mai erau bune, țigările, aduceau țiganii Kent auriu fabricate-n la nemțalăi, foarte bune.

        Reply
        1. cami (Post author)

          așa, fă-mi în ciudă în continuare…

          Reply
  2. valentin

    Și acum se vorbește în șoaptă de marele conducător, măcar atunci era caterinca. Caterincă=împușcat. Și portocalele de Crăciun sunt ca un smartphone cadou acum, sunt la același preț kilu. Ar trebui ca dimineață să alerg la un semimaraton pentru căini și pisici, dar când au auzit amicii cu bani că pragul psihologic de donare e 50 de lei pe kilometru alergat, au decis să mă-mbete pe banii lor. Că e mai ieftin. Wish my luck.

    Reply
    1. cami (Post author)

      good luck!

      Reply
  3. valentin

    Wish me luck*

    Reply
  4. boemul

    sâc! io am fost pionier, ba chiar şi comandant de grupă, până am fost degradat pentru că am chiulit o zi :))

    Reply
    1. cami (Post author)

      bad comandant! da` măcar a fost un chiul pe cinste?

      Reply
  5. Marian

    Unii bloggari au …un fel d e stele { cinci d e obicei } pe care , in functie de cat d e mult ti-a placut postarea , dai un click , d e la una la ….cinci stele si primesti un …. Thank You . La dumneata din pacate , chiar nu exista asa ceva deoarece …daca exista , postarea dumitale merita , cel putin zece click-uri si n-ar fi fost necesar nici macar acel multumesc scris in engleza ! Multumesc…iti spun eu stimata gazda deoarece …chiar meriti acesta multumire . Nici eu n-am ajuns pionier deoarece ….n-aveam 10 nici macar la ” purtare ” daca nu ” pe linie ” precum ceilalti elevi ! Daca mi-a parut vreodata rau …nu stiu sa spun , poate ca nu-mi cadeau prea bine admonestarile parintilor si mai ales cum eram privit de catre ” colegii ” { nu mai vorbesc despre ” tovarasele profesoare ” } de clasa deoarece , doar eu si…inca unul nu purtam cravata rosie , ” coltz din steagul comunist ” ;-) ! Fireste , asta se intampla in…secolul trecut , prin ’63 ! Postarea dumitale , ar trebuii citita cu atentie d e multi dintre ” nostalgicii ” ….acelei perioade . Traind din plin si ce-a fost dar si ce este azi , nu pot spune decat : EXCEPTIONALA POSTARE !Felicitari Cami !!!!!

    Reply
    1. cami (Post author)

      rebel de mic? se aprobă!
      mna, totul era în secolul trecut ;)

      mulțumesc mult!

      Reply
  6. Mucegai

    Bine că ai avut cravata și nu limba albastră, că acum erai interzisa la export în UE. Și nu te mai da crocantă, că știi vorba moldavă: vrabia-i tot pui…

    Reply
    1. cami (Post author)

      aici te contrazic: am avut și limba albasră, de la bomboane din alea cu albastru de metil! da` mi-a trecut repede.
      cum mă faci tu să mă simt tânără!

      Reply
  7. Provo Ghidusul

    Bre n-ai chef de mai multe like-uri , am in plus…? Acum tiganii nu mai vand guma , invart milioane de euroi , au castele, aur si rege iar noi am ramas la fel fugim dupa nimic avem 14 candidati la presedintie( stiu ca nu esti informata) sic! :) si o tara faina pacat (e veche asta ) ca e locuita.

    Reply
    1. cami (Post author)

      lasă, că mai sunt încă din ăia cu gumă, i-am văzut eu!
      ca să te uimesc, de data asta chiar mi-am făcut temele a propos de prezidențiale. da` numai de data asta.
      dar da, multe chestii chiar au rămas la fel…

      Reply
  8. Pingback: 35 de motive pentru care ești încă tânăr | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *