Meid in Galați – p.2

– Ce-ți dai tu cu părerea? Ești doar un câcat cu ochi!
Adulții. Adulții care te văd copil, indiferent de vârstă. Da` când erai copil, nu ezitau să-ți și spună. Vizualizam un câcat cu ochi. Și-mi dădeam de pe atunci seama că adulții sunt bizari, nu văd bine și au o percepție disimulată a realității. Se vedea doar cu ochiul liber că e o comparație forțată și falsă.

Dacă insistai, se trecea la artileria grea. Câcat în iarbă dovedea clar că adulții, pe lângă vădită miopie, mai au și o lipsă totală de imaginație. Centrul complimentelor lor era câcatul.

Nu trebuia să te bagi în vorba lor pentru că erai catalogat ca având un tupeu de te dă jos de pe câcare și culmea argumentului era că-ți arde mintea ca gheața. De unde tragem concluzia că adulții nu-s buni nici la fizică, pentru că gheața nu arde. Nici la logică, și nici la altceva decât să scoată expresii inutile pe bandă rulantă.

În virtutea acestei realități, nu e de mirare că generația mai sus ponegrită a încercat să-i întreacă. În imaginație, în sadism și-n idei anormal de periculoase.

Pe vremea mea, la mine-n cartier și, cel mai probabil, și-n cartierele vecine circula o serie de obiceiuri aproape păgâne. Cu toate că toți copiii își făceau cruce când treceau pe lângă o biserică și aveau mare grijă să nu scuipe împărtășania. De trei ori cruce și eu am scuipat-o de la etajul 9, pierzându-mi astfel, pe veci, nemurirea.

Dacă fredonai un colind în afara sezonului clar specificat pentru astfel de îndeletniciri, se trezea măcar unu` care să-ți spună că nu e bine. Să-ncetezi, sau îți apar bube dulci pe limbă. Ce-s bubele dulci? Habar n-am. Un soi de bau-bau al bubelor din întreaga lume. Suna oareșcum scârbos. Pustule buboase care se sparg pe limbă și au un gust dulce. Absolut scârbos. În ciuda acestui fapt, fredonez anumite colinde tot anul, și niciodată nu m-am molipsit de respectivele bube fantomă.

Dacă te călca cineva din greșeală, trebuia să-l calci la loc, altfel îi murea mama. Reciproca era valabilă.
Și dacă refuzai să te supui unui asemenea calvar, călcat după călcat, riscai să fii fugărit prin tot cartierul ca să fii călcat, la rândul tău și să eviți, astfel, prin puterea magică a unei tălpi pe bombeu, tragedia unui deces în familie.
Am văzut maratoane de călcat și copii plângând spasmodic, convinși fiind că, pentru că n-au returnat călcatul, acasă îi va aștepta o înmormântare. Faptul că nu se întâmpla nimic nu însemna că, a doua zi, n-o luau de la capăt. Copiii au memoria scurtă.

Pășeai peste cineva tolănit în mijlocul drumului? Altă dramă! Ce căuta în mijlocul drumului e total irelevant. Musai trebuia să-l pășești din nou, altfel nu mai creștea. Rămânea pitic pentru eternitate. Și, din nou, alergături, lacrimi, rugăminți. Atmosfera propice pentru șantaj. Îl pășeai pe unu` și dup-aia nu-l pășeai la loc decât după ce-ți dădea colecția lui de surprize, mingea, jucăriile, ciocolată, orice. Puteai ajunge mahăr dacă erai atent pe cine și când să pășești. Și dup-aia, cu bunurile lui în buzunar, îl pășeai salvator și redeveneați prieteni.
Copiii sunt și proști.

Când din greșeală te procopseai cu un cucui de la capul altuia, ghici ce! Trebuia să vă loviți din nou. Cap în cap, ca să nu plouă. De obicei cucuiele de gen se întâmplau în zile însorite, când n-aveai chef să te duci în casă pe motiv de vreme. Așa că, în loc de un cucui te mândreai cu două, da` și cu titlul de salvator al vremii frumoase.

Cum nici între copii nu lipsește invidia, orice ai fi avut în plus față de altul, o notă bună, o ciocolată, un joc câștigt, ritualul era același.
Bravo mie, ciudă ție, bagă nasu`n diaree!
Pentru că nu doar adulții aveau manie pe fecale. Doar că ăștia mai copii știau să pluseze. Ce e mai nasol decât un câcat? Unul moale, bineînțeles!
Adversarul nu se lăsa mai prejos. El știa clar că urmarea e: diareea la veceu, bagă nasu`n curu` meu!
Câte planuri, câtă strategie ca să nu fii primul care dă replica, ci cel de-al doilea. Să-i arăți tu lui! Să-l umilești, așa cum a vrut să te umilească pe tine. Cel mai tare e cel care are ultimul cuvânt și, pe vremea aia, nici măcar nu se punea problema cu cel mai deștept cedează. Rămâneai în pană de replici? Puteai oricând să-l calci, ca să-l ameninți cu o moarte în care credea. Sau să-l urmărești zile-ntregi, să-l pășești.
Viclenia e cea mai bună strategie de supraviețuire.

Te făceai unu` prost? Cine zice ăla este, ca măgaru` din poveste.
Doar că era și continuarea.
Și măgarul a murit, și tu l-ai înghițit.
Eu m-am dat după perdea, și-ai mâncat și porția mea!
N-aveai de unde ști dacă adversarul știe continuarea, așa că trebuia să te porți cu mănuși. Nu mergeau mănușile? Treci la partea cu călcatul!

Adevărul e că exista un fetiș evident pentru animalele moarte. Pentru că măgarul nu era singurul pasibil de a fi mâncat. Să ne amintim de Marița? Cum care Marița? Era doar una. La ea în poartă e o mâță moartă. Cine-o râde sau vorbi, drept în gura lui va fi! Și știm cu toții cât de greu e să-ți stăpânești râsul exact în momentele în care știi clar că n-ai voie. Cineva clar mânca mâța aia moartă. Mereu te rugai să nu fii tu.

Ghinionul tău dacă te chema Gelu. Sau Nelu. Sau Ion, sau Ionuț, că se ajungea rapid la Nelu de la numele tău. Și, în funcție de nume, erai nebunul care trage cu tunul pân` la ora 1 și împușcă rațele, le mănâncă mațele. Din nou, fetiș pe mâncat animale moarte sau chestii dezgustătoare.
Umilință publică!

Oricare ar fi fost replica, cineva avea una mai bună și mai scabroasă decât a ta. Dacă nu, reluăm, se trecea la șantajul cu călcatul, pășitul, sau cucuiele. Că nici asta cu cucuiele nu era așa, doar între două persoane. Toată gașca voia soare. Așa că, dacă nu te loveai cap în cap din nou de bună voie, se trezea unu` mai mare și mai puternic care ordona să fiți prinși și dați cap în cap. Era mai puțin dureros s-o faci de bunăvoie.
Da` dacă-l călcai pe șef, cu toată autoritatea lui nu te putea obliga, că trebuia să fie călcat înapoi de bunăvoie. Și-l aveai la mână. Până scăpa din laț, și-atunci era nevoie să fii bun alergător. Sau să fii dispus să nu-ți mai arăți fața la joacă măcar câteva zile, până uita și redeveneați prieteni. Am mai spus că plozii au memoria scurtă?

Oricum. Nu-mi imaginez că părinții actuali, foști copii etichetați drept câcați cu ochi, să ducă mai departe tradiția. Drept urmare copiii din ziua de azi sunt mai lipsiți de imaginație. Că e cam greu să pășești pe cineva din spatele monitorului. Sau să ameninți cu o mâță moartă. Că se isterizează și protecția copilului, și protecția animalelor.
De-asta îmi tresare inima de bucurie când mai trec pe lângă copii care da, au uitat de sadismul și fetișismul în care am crescut noi, da` mai joacă încă ascunselea și prinselea. Și mai că m-aș băga și eu la o rundă. Doar că-s din ce în ce mai rari. Și mai simandicoși. Și mai triști.

Comments (14)

  1. joe

    mie încă-mi place să cred c-am crescut atât de mult pentru că m-a pășit înapoi fiecare om. și că ieșea soarele pentru că dădeam cap în cap a doua oară. și mi-a plăcut ascunselea așa rău încât am învățat să număr până la 100 la copac.

    partea mai tristă e că uneori cred că devenim niște babe de autobuz care vorbesc despre chestii care nu mai există și pe care nimeni nu vrea să le bage-n seamă

    Reply
    1. cami (Post author)

      erau prea mulți care credeau. cine știe, poate chiar o fi adevărat.

      i-auzi la ea, babe! refuz cu tărie să te aprob. plus că eu nu merg cu autobuzul. deci clar nu suntem babe. poate doar nostalgice, uneori.

      Reply
  2. boemul

    astea cu călcatul, datul cap în cap şi împuşcatul raţelor se practicau şi în cartierul meu din Bucale.
    dar pisica moartă era întotdeauna “la popa la poartă” :))

    Reply
    1. cami (Post author)

      Marița era nuanța de Galați, cred

      Reply
  3. Magda

    Vai, mi-ai adus aminte de copilarie… si eu am memoria scurta din pacate, dar am ras cu lacrimi. Foarte multe imagini revenind in memoria mea scurta dupa atata timp. Nu imi amintesc sa fii fost facuta cacat cu ochi, dar cu cacatul in iarba…. de aia imi aduc aminte. Daca faceam o prostie si nu ziceam nimic primeam replica : Ce taci ca cacatu’n iarba?. La noi la bloc nu au fost nebuniile cu cucuiele, in principiu pentru ca mereu careva avea capu spart si am avut si eu… din cauza unui alt copil, cu o caramida in mana si cu o aruncare proasta peste gard si cu un gard prea inalt…. Calcatul… eee sa te tii la santaj si sa fugi repede….. succes garantat. La mata moarta… vorba era la Popa la poarta e o mata moarta cine rade sau vorbeste s-o manance coapta!!! Am mancat multe din astea :D ca eu rad din orice…. iar cand eram mica si la apogeu aveam si crize de 15 minute de ras isteric :D

    Gata, mi-ai facut ziua mai buna,
    Felicitari…

    Magda

    Reply
    1. cami (Post author)

      mă bucur că te-am readus la copilărie, când totul părea mai simplu. da` regulile interne erau greu de urmărit.

      mâța coaptă n-o știam, deci se adaugă la arhivă.

      mulțumesc frumos!

      Reply
  4. valentin

    Cred că mi-era milă de ăștia cu numele Gelu, Nelu, Petronel, la un moment dat căutau răzbunare cred că din cauza numelui lor, nu că nu era fun gluma. Îți dai seama că și numele meu avea o poezie. Și parcă moda asta era adusă de bucureșteni.

    Reply
    1. cami (Post author)

      singura rimă care știu că se folosea era cu buletin.
      zi poezia

      Reply
      1. valentin

        “Valentin / buletin / Da din coadă și bea vin “. Să te cred că n-o știai, deși am fost la lidl să caut cartofi bio?

        Reply
        1. cami (Post author)

          faza cu buletinul, da. faza cu coada mi-a ieșit total din minte.
          ai găsit?

          Reply
          1. valentin

            N-am găsit ; mi-au spus vânzătoarele că s-au vândut foarte repede și fiindcă era prea profitabil au desființat raionul de cartofi bio. :D

          2. cami (Post author)

            long live non-bio cartofu`!

  5. Dan

    Încerc să citesc și articolele anterioare, partea I merge dar link-urile mă duc la pagina aceasta. Ex. : http://lagrimme.blogspot.ro/2010/09/de-pastele-tau-mamico.html
    Se pot citi în vreun fel ?

    Reply
    1. cami (Post author)

      mda, acum am observat și eu…
      pot fi găsite direct aici, cu un search în caseta de căutare. merge, c-am testat acum ;)

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *