Părinții te cred retardat

A mai observat cineva că părinții ne consideră retardați?
Indiferent de vârstă, diplome, școli, meserie, orientare sexuală, situație civilă, materială, psihică, fizică, părinții ne consideră retardați. Incapabili de a face ceva ca lumea sau de a lua o decizie corectă. În absolut orice domeniu, în afară de calculator și Internet.

Când vine vorba de sfântul Internet, părinții se vor uita la tine ca la un zeu. Chit că tu nu știi mai mult de a deschide compul și de a face o banală formatare, ei te vor vedea ca acest Shiva al IT-ului. Nu le spune de IT, că nu știu ce înseamnă dar, cel mai probabil, își imaginează că freci compul ăla lucrând la programe care vor revoluționa lumea.

Le moare boxa? Mâna pe telefon, sună plodul retardat și-ntreabă-l dacă e vreo problemă că boxa nu se aprinde. E în priză? Normal! Ce, mă crezi bătută-n cap? Mă chinui de 2 ore și tot nu se aprinde. Bine, mă mai uit o dată… Camelia… de fapt nu era băgată-n priză. Cred că a scos-o mâța sau ceva…

Nu se mai aprinde sursa? Mâna pe telefon și-ncepe plângerea. Nu contează că plodul e la kilometri distanță și prin telefon nici nu-și poate imagina ce s-a întâmplat. Poate s-a ars sursa, poate orice, tu descrie cu lux de amănute cum nu se deschide compul, timp de măcar 15 minute și dup-aia așteaptă să se pogoare verdictul, ca îngerul deasupra fecioarei și, pentru că verdictul întârzie să apară, hotărăște că nu vrea să te ajute.
Cu toate că l-ai purtat 9 luni în pântec, te-ai chinuit cu el când avea febră și colici, l-ai hrănit și i-ai spus povești, el, nerecunoscătorul, refuză să te ajute. N-are cum să nu știe, nu vrea, asta-i clar! Și dacă-ți sugerează să chemi pe cineva care chiar se pricepe, e din lene, că-ți știi odrasla comodă și delăsătoare.
Revino cu verdictul peste o bucată de timp, pe un ton mustrător, că mai degrabă te-a ajutat străinul căruia i-ai dat bani, decât propriul copil.

Dar asta se întâmplă doar legat de tehnologie. Doar acolo ai dreptul să ai păreri.
Orice ai face altceva, nu te-ai maturizat destul, nu știi să iei o decizie ca lumea, tot plod prost ai rămas.

Vrei să faci un credit? Crreditele nu sunt bune. Dacă ai pune și tu bani deoparte, de la salariu la salariu, și n-ai mai cheltui pe tot soiul de tâmpenii, dacă ai ști de unde să-ți faci cumpărăturile mai ieftin și dacă n-ai mai merge atâta cu taxi-ul, n-ai avea nevoie de credit. Dar, fie, ești încă copil și vrei să te legi la cap cu banca.

Cu care bancă? Orice răspuns ai da, va fi cel greșit. Întotdeauna vor avea ei o variantă mai bună. Vor fi mai informați în legătură cu DAE și procente, costuri și fiabilitate. Alegerea ta va fi desființată bucățică cu bucățică, dacă faci greșeala de a le spune. Nu că ai ținut morțiș, ci pentru că da, ai avut nevoie de factura la lumină.
De asta e bine să ai măcar o factură pe numele tău. Pentru a evita bătaia de cap legată de credite. Că nu te freacă banca la fel de grav pe cât te freacă îngerii dreptății și ai adevărului absolut.
Pe ce sumă? Iar orice ai răspunde, va fi greșit.
Pentru ce? Idem.
Nu contează că vrei gresie, faianță, mobilă, concediu, bani de buzunar, mașină, aspirator sau frigider, nici un răspuns nu va fi satisfăcător. Pentru că tu nu știi nimic și ai impresia că tot ce zboară, se mănâncă.
Ideal ar fi, dacă vrei un credit, să fii silent assasin. Nu le spune, nici măcar dpă ce ți-a fost aprobat. Că dup-aia or să-nceapă să ia la puricat ce-ai făcut cu banii. Și, crede-mă, orice gresie, faianță sau mașină ți-ai fi luat, mereu o să aibă ei o variantă mai bună calitativ și mai ieftină. Mereu.

Vrei să-ți iei casă? Ce nevoie ai de casă? Poți sta cu chirie sau, mai bine, în cuibul părintesc, decât să arunci cu banii. Că de asta aia vut nevoie de credit, că nu știi să te chivernisești.
Și-n ce zonă vrei? Cu câte camere? La ce etaj? În ce preț?
Oricare ar fi răspunsul, mereu vor avea o variantă mai bună. Și vor veni și cu exemplul lu` cutare, care și-a luat așa și pe dincolo, da` nu vrei tu mai bine să vorbească ei cu cutare, să ia informațiile persoanei care s-a ocupat de tranzacție, să te rezolve și pe tine? Că tu nu ești în stare să faci ceva de unul singur.
O cameră? Prea puțin. Două? Hm… mai bine, dar nu perfect. Trei? O să te rupă la întreținere.
Cum o dai, nu e bine. Mai degrabă nu le spui nimic. Nu, nu-i ruga să te ajute când te muți și, mai ales, nu face prostia de a le da adresa după. Keep a low profile, ca să eviți discuțiile de după. Cu cât ești mai departe și mai anonim, cu atât vei fi mai liniștit și mai calm.

Nu vrei un copil? De ce? O să vezi, la bătrânețe n-o să aibă cine să-ți aducă o cană cu apă. Te sălbăticești și o să regreți foarte curând alegerea asta. Mai ai vreo 10 ani în care ovulele tale sunt fertile și vârsta îți permite un copil fără riscuri. Îi lași fără nepoți și se stinge cu tine linia familiei.

Vrei un copil? Da` ești încă tânără. Cu ce o să-l crești? Cu ce o să vă întrețineți? N-aveți nici loc, nici bani. Mai bine mai așteptați, că sunteți încă prea necopți pentru o decizie atât de mare. Un copil îl ai pe viață, nu e ca un scaun, de care te descotorosești când nu mai ai chef de el. Noi zicem să vă mai gândiți, că încă nu e trai în țara asta pentru un copil.
Dacă până la urmă îl faci, ține-l departe. Nu le spune. Sau spune-le de-abia când ajunge plodul la majorat. E mai sigur și pentru el, și pentru tine.

Nu votezi? Din cauza ăstora ca tine se duce țara de râpă.
Votezi? Cu cine? Nu e bine. Ei sunt mai informați, urmăresc mai multe emisiuni și-au evaluat toți candidații până au ajuns la concluzia bună. Doi părinți, două păreri diferite. Da` nu contează. Oricum opțiunile lor sunt mai bune decât ale tale, care habar n-ai cu ce se mănâncă politica.
Ești un plod retardat dacă votezi cu X. Ei, ce să știi tu. N-ai văzut câte am văzut noi, nici n-ai ascultat câte emisiuni am ascultat noi, nici nu știi ce știm noi.
Orice argument le-ai aduce, oricât de întemeiat și de bun simț ar fi, concluzia e clară: habar n-ai de nimic. Și vor veni cu alte argumente, care n-au nici o legătură nici cu discuția, nici cu candidatul, nici cu alegerile, doar ca să-ți dovedească că n-ai dreptate. Că nu știi nimic.
De preferat să nu te bagi cu părinții în politică. Eu am încercat și, după 5 minute, am decis să nu mai repet niciodată greșeala. Nu de alta, da` mai aveam puțin și-i strângeam de gât pe amândoi. Pentru că argumentul lor suprem era că n-am de unde ști eu ce e bine. Am crescut, da` tot fraieră am rămas.

Concluzia? Oricât de mult s-ar lăuda în fața prietenilor, rudelor, amicilor cu tine, oricât de mare ar fi competiția între ei și oricât de strălucitoare ar fi lumina în care te prezintă în fața altora, părinții te consideră retardat.

Ce-ai făcut bine a fost o întâmplare, ai avut doar noroc și, de cele mai multe ori, or să-și aducă aminte că ai un job bun la un call-center, pe franceză, pentru simplul motiv că, în clasa a 5-a, ei au hotărât să te dea la clasă de intensiv franceză. Altminteri ai fi fost, cel mai probabil, un șomer ratat.
Mai ales dacă făceai ce voiai, gen profil real, mate-info sau bio-chimie.
Bunăstarea ta de acum se datorează exclusiv alegerii lor de atunci. Întâmplare, sau mâna lor călăuzitoare.
Orice altceva faci de capul tău, nu e bine. Și-o să vezi tu, c-o să te dai cu capul de sus, mai devreme sau mai târziu.

Și așteaptă acel mai devreme sau mai târziu cu o plăcere sadică. Să vină momentul ăla în care să exclame, triumfători, ”ți-am zis noi!”

Pentru că, și la 50 de ani, tot retardat o să fii. Mai ales dacă ești așa, ca mine, și nu ți-ai întemeiat până acum o familie, n-ai dorințe de schimbat jobul pe unul pompos, de preferat medic sau avocat și vrei să trăiești după cum te taie pe tine capul, nu după decaloagele lor. Și idealul suprem e un concediu, cu bere, discuții și somn.

Ce plozi retardați sunteți!

Comments (30)

  1. Belle d”Imagination

    Nervi de oţel!

    Reply
    1. cami (Post author)

      mda. în cv trec deja rezistentă la stres – nivel doctorat!

      Reply
  2. mortladatorie

    Cu exemplele alea mă ucid de-a dreptul. Dar există și reversul, când le spui că l-ai întrecut pe X la nu-știu-ce, moment în care ei sunt cei care zic că nu-i interesează de alții.

    Reply
    1. cami (Post author)

      normal. mereu comparația va fi în defavoarea ta. ferească sfântul să le pese că altul a luat 4, și tu 7! (exemplu minor)

      Reply
  3. valentin

    Să înțeleg că am avut noroc că m-au trimis cu bocceluța de la treișpe ani? Nu sunt nici avocat, nici medic, nici trafaletist, nici cântăreț, nici artist. Dar liceul mi-l am ales eu, nici uman, nici real. Pe-acolo.

    Reply
    1. cami (Post author)

      normal. norocosule!

      Reply
      1. valentin

        Dar nu-ți dai seama că am fost privat de mic de dragostea sufocantă a părinților? Că am fost luat de la sânul mamei mult prea devreme? Că a trebuit să-mi gătesc, spăl, cumpăr bere singur? (Da, știu că-i pleonasm).
        Mai nou, am prieteni, unii deja foști prieteni care-mi dau sfaturi din cele de mai sus, la care se mai adaugă: ”Nu te duce la concert Rammstein” sau ”Nu te duce la concert Marilyn Manson”. Bine că n-am făcut poze. Deci pune-mă și pe mine pe listă. Retardat.

        Reply
        1. cami (Post author)

          mai că-mi dă o lacrimă. de fapt nu, că ai supraviețuit.

          Reply
  4. oamadetinichea

    Io-s tare norocoasă! Mama-și mai bagă ea nasul, mai mult de curiozitate că așa curaj să comenteze nu prea mai are, însă tata de multă vreme îmi zice: „nu știu ce să zic, noi suntem din alte timpuri, generația ta deja ne-a depășit în toate, nu mai putem avea păreri care să conteze”.
    Există, evident, și un revers: când ești un adolescent vai de capul lui, confuz și bezmetic și parcă ai avea nevoie de un sfat, mergi la părinți, iar ei zic „păi cum să dăm noi un sfat bun, tu deja ești mai deșteaptă decât noi, orice sfat ți-am da cu siguranță nu e mai bun decât o decizie pe care o iei singură”. Atunci mă enervam, acum zic mersi!

    Reply
    1. cami (Post author)

      nu comentează pe față. da` îmi imaginez ce discuții se iscă între ei după ce află ceva…dacă nu-i auzi, fii sigură că despică firul în patru după ce ai plecat

      Reply
  5. boemul

    există şi o parte bună a situaţiei, cel puţin la mine: maică-mea trece p-aici cam o dată pe lună, îmi face curat şi îmi calcă ceva rufe. uneori face şi mâncare!

    Reply
    1. cami (Post author)

      și nu vine cu judecăți de valoare după?

      Reply
      1. boemul

        să vină, că-s ignorate oricum. am încetat de mult să mă prefac că n-aş fi beţiv şi leneş :))

        Reply
        1. cami (Post author)

          da` știi că ea crede că ai putea să nu fii, da` doar nu vrei

          Reply
  6. Anca

    Mie mi-a dat-o maica-mea maxim cand am anuntat-o ca am intrat in stagiul doctoral la proful la care voiam samd. Si ma intreaba “Cu ce nota?”.”8.80, dar e neimportant” am zis eu…”Da de ce n-ai luat 10? Ma gandeam ca intri si tu cu 10. A luat cineva 10?”. Moment in care se da cu telefonul de pereti.

    Reply
    1. cami (Post author)

      da` chiar, nu puteai să iei 10? atunci dilema ar fi fost dacă ai fost singura și dacă nu, de ce.

      Reply
  7. joe

    tata încă crede că puiul meu nu iese bun pentru că nu-l dau prin ou așa cum face el și pastele nu-s bune pentru că nu le pun cât sos pune el. și de fiecare dată îmi explică în detaliu cum se scot banii de pe card, mai rău ca la proști,dar niciodată nu se obosește să recunoască că unele chestii le fac mai bine decât el. doar dacă da, e vorba de ajutor la calculator.

    e ca și cum fac copii ca să-și dovedească cât de oameni mișto sunt ei

    Reply
    1. cami (Post author)

      chiar dacă ai găti identic, tot ar găsi ceva de comentat, bat pariu!

      nu cred că pornesc cu ideea asta, cred că se dezvoltă în timp. dar da, e și asta o chestie de luat în calcul

      Reply
  8. Mucegai

    Mie părinții mi-au admis o mare calitate, aceea de a nu spune nu. în rest total retard.

    Reply
    1. cami (Post author)

      bun. bine că nu faci notă discordantă

      Reply
  9. corporatistu

    Hai sânii laudăm puțântel pe aicișea, daț tăt din casă, ziceț…

    Reply
    1. cami (Post author)

      păi, povestea ta cum e?

      Reply
      1. corporatistu

        O mama isi dojeneste fiul:
        – Aha, deci in Spania nu vrei sa te duci, in Italia nu vrei sa te duci, fotbal nu stii sa joci, manele nu vrei sa canti… Bine ma, atunci da la facultate, sa ajungem de rasul blocului!

        Dupa al cincilea doctorat, maica-mea a zis ca bentley-ul meu nu e de fata mea si de suparare am dat cu cheile de la vila in pian. Are dreptate, de aia mi-am luat iaht. Dar, dupa aia, a aprins cineva lumina si-a strigat: “scoala dracului si du-te la munca”..

        Reply
        1. cami (Post author)

          mișto poveste.
          eu de ce nici în vis n-am iaht?

          Reply
  10. Cristian

    wow da ce nota de 8,80 nu e deja mare?

    Reply
    1. cami (Post author)

      e, da` drama începe dacă au alții mai mult. și dacă a avut cumva, altcineva, 10

      Reply
  11. Kathy Bates

    Ce-ai făcut bine a fost o întâmplare, ai avut doar noroc și, de cele mai multe ori, or să-și aducă aminte că ai un job bun la un call-center, pe franceză, pentru simplul motiv că, în clasa a 5-a, ei au hotărât să te dea la clasă de intensiv franceză. Altminteri ai fi fost, cel mai probabil, un șomer ratat.
    Mai ales dacă făceai ce voiai, gen profil real, mate-info sau bio-chimie.

    La prima vedere, atitudinea Generaţiei Cu Carnet De Partid e absurdă. Dar numai la prima vedere. De fapt, ei sunt foarte înţelepţi şi pragmatici.

    Hai să zicem că loaza, la vremea ei, ar fi dat la o clasă în domeniul în care era talentată. Să luăm un exemplu, loaza căreia îi plac biologia şi chimia. Care doarme cu capul pe seria BIOS a lui Tudor Opriş, care pune deoparte banii din alocaţie să îşi ia ultimul National Geographic, care visează structuri moleculare ca August Kekule.

    Aparent, ai zice că dacă şi-au dat din clasa a 5-a până într-a 12-a loaza la chimie-biologie, dorm liniştiţi.

    De fapt e invers, problema doar începe.

    Mai ai motive să îi dai palme după ceafă loazei atunci când vine acasă numai cu 10? Când ştie lecţia din clasă şi nu toceşte niciodată?

    În regimul de rahat din şcolile anilor ’90, cu fosilele (co)mu(n)iste care-şi uitaseră până şi numele, loaza care are numai 10 e de nestăpânit. Dacă ar fi o loază obişnuită, care se luptă să scape de corigenţă, s-ar teme. Ar şti să pupe în cur profesorii, să le aducă mici ciubucuri. Dar dacă are numai 10 şi vede prostia (co)mu(n)iştilor din jur, nu mai are pentru ei nici măcar consideraţia pe care ar avea-o faţă de un rahat. (Fiindcă de un rahat trebuie totuşi să te fereşti, să nu calci în el.) L-ar înjura pe profesor, ar boxa cu profesorul în clasă.

    Proverbul strămoşesc spune: baţi calul care trage, nu pe cel care leneveşte.

    Era un act de elementară înţelepciune să îţi dai puştiul la clasa cu acele materii la care ştiai că nu ştie. Cele pe care le urăşte din fundul maţelor. La care trebuie să tocească pentru 10, să compenseze faptul că are două note de 4 şi îl paşte corigenţa.

    Atunci puteai fi sigur că timp de câţiva ani va fi prea terorizat ca să mai îndrăznească să ridice capul. Se amâna problema pentru vremurile facultăţii sau ale jobului, când se presupune că a devenit adult responsabil.

    Reply
    1. cami (Post author)

      uite că la explicația asta nu m-am gândit până acum. e chiar plauzibilă.

      dar cu mine planul a eșuat! că-s mai mult pe uman decât pe real și nici n-am devenit adult responsabil. unde or fi greșit?

      Reply
      1. valentin

        Lipsa de experiență.

        Reply
        1. valentin

          Mister Zet a admis că este obedient unui anumit sistem. Dubios că n-am ”recording”.

          Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *