Monthly Archives: November 2014

Pioșii preoți ai vremurilor noastre

Pentru că osânza crește și se întreține cu bani și, mai ales, cu multă nesimțire, poveștile de cuvioasă pioșenie se-nmulțesc. Toate în numele domnului și pentru viața aia de apoi, de unde nu s-a-ntors nimeni să povestească cum e. Sau dacă e.

În numele domnului fac procesiuni la care se-ngrămădesc cu miile, să pupe rămășițe de mortăciuni.
Li se-ntoarce stomacul dacă le povestești cum te-ai chinuit să-ți îngropi mâța, c-a murit, și nu te-a lăsat sufletul s-o arunci barbar la gunoi, dar pupă oase de necunoscuți, c-așa le zice popa că-și asigură locul în rai. Și, la fel de pios, se calcă-n picioare s-atingă sfințenia, să guste din sarmalele gratis sau să bălească icoane. Leșină, se păruie, se-njură și-ajung la urgențe, totul în numele credinței.
Dacă-i întrebi cine-a fost Noe sau câți apostoli sunt, ridică cretin din umeri și-și rânjesc gingiile.
Și-și dau pensia la biserică, da` cu-mprumut dacă le ceri 10 lei, nu-ți dau, că-s săraci. Și jură că n-au, și-și mai fac un set de cruci.
Un set complet de cruci își fac pe lângă fiecare biserică pe lângă care trec, de fiecare dată când trec pe lângă ea, da` n-au probleme să otrăvească un câine și scuipă disprețuitor spre aurolacul care-și ia prenandez din bani cerșiți.
Pioșii inculți ai vremurilor noastre.

Și totuși. Problema nu-i la ei. Că-s ușor de manipulat și nu e vina lor. Problema e la cultivatorii de osânză pe banii proștilor. La ăia care s-au făcut preoți pentru că vinul e dulce și gratis, și banul gros și viața ușoară. Care s-au prins că e de ajuns să știi să cânți oleacă, să-ți lași barbă și să ai o preoteasă grasă, cu 3 copii acasă și să-ți crești burta în interes de serviciu. Pentru care cuvântul domnului e amenințarea supremă, că oamenii îs mulți, da` proști și e imposibil să nu fraierești îndeajuns de mulți încât să-ți iasă afacerea. Și să propovăduiești smerenia, și umilința, și sărăcia, da` să te lăfăi în 4×4-ul tău, pentru că ai conexiune directă cu divinitatea.

Biserică pe platoul Bucegi. Că-s destule biserici, câte una la aproape fiecare colț de stradă, da` aici iese banul și de la turiști.
Îți dai seama câți vor da bani să vadă biserica de la cea mai mare altitudine din țară? Mulți!
Dumnezeu îți dă, da` nu-ți bagă și-n traistă, așa că profită de orice poți, pentru un portofel mai gros. Deocamdată e liniște. Nu se știe dacă pe motiv de aprobări și avize dar, odată încolțită ideea, ortodoxul nu se lasă. E acest pitbull care te-a agățat de jugulară.

Catedrala mântuirii neamului e un subiect îngropat. În bani. În fonduri de la stat și-n donații pentru o construcție grandioasă și inutilă.
Că dacă vrei să ajuți săracii, îi ajuți dându-le, nu luând de la ei.
Donațiile alea pe care le ceri, și pe care ei ți le dau ca proștii, ar fi mult mai utile dacă ar avea ce mânca, cu ce se-mbrăca, cu ce-și trimite copiii la școală.
Da` profiți de naivitatea lor, cu biciul divinității de partea ta, ca să le vinzi iluzii, pe bani reali.
Ca șarlatanii din trecut, care promiteau leacuri miraculoase pentru chelie, impotență și dragoste.
Doar că ăia stăteau câteva zile și dispăreau, să nu fie prinși.

Tu, preafericitule, ești constant și de neatins. Că promiți minuni și viață veșnică. Dacă minunile nu se-ntâmplă, a fost voia domnului, și nu-l poți trage la răspundere pe-un dumnezeu invizibil. Iar viața veșnică, cu asta poți jongla la infinit, că e la fel de invizibilă ca divinitatea în numele căreia vorbești.

Mă gândesc așa, ca prostul: oare banii ăia pe care i-ați băgat în biserica de la Ghimbav, oraș fără policlinică, grădiniță sau azil de bătrâni, doar pentru că ați vrut cupolă aurită și altă biserică unică în România, nu făceau mai mult bine în altă parte?

Oare dumnezeul vostru nu vă iubea la fel de mult, ba chiar în plus, dacă ridicați o construcție ieftină cu altar și cruce deasupra, și de restul banilor făceați da, măcar un dispensar?

Nu erați mai aproape de biblia pe care o propovăduiți, bătându-vă cu pumnii în piept că vă pasă de oameni, dacă făceați ceva cu adevărat util? Că de rugat, te poți ruga oriunde. Da` mă-ndoiesc că poți face o banală operație de apendicită într-o biserică. Fie ea și cu cupolă aurită. Sau că tot sub cupola aia adunați toți copiii care ar trebui să meargă la grădiniță, sau toți bătrânii de care n-are cine să aibă grijă.
Dar e un oraș prea mic pentru medicină sau asistență socială. Îndeajuns de mare, totuși, pentru o construcție de 1 milion de euro.

Bisericii nu-i pasă de bani. De fapt toți noi ăștia, care ne plângem de construcții, și taxe, și considerăm nesimțire crasă felul în care biserica manipulează populația suntem atei, degenerați, defecți, posedați sau damnați pentru eternitate. Posibil nebuni, nu știm despre ce vorbim, și-o să vedem noi ce pedepse ne așteaptă. Că biserica nu se poate impune decât dacă amenință.

Și să te ferească sfântul portofelelor să ajungi la o oareșcare biserică din Călărași și să aprinzi lumânări străine, că te paște amendă. De 50 de milioane. Vechi. Cu ștampila parohiei, că n-ai voie să aprinzi în biserică decât lumânări cumpărate de acolo.

Da` când cumperi lumânare, îți dă cineva bon?
Cum se poate depista dacă lumânarea ta e una infiltrată, sau una autentică, din biserică?
Dacă-ți dă amendă, cu ce drept ți-o dă?
Cu autorizația cui?
Îți dă și chitanță pe ea, s-o poți contesta în instanță?
Și, la urma urmei, ce-i pasă parohiei de arborele genealogic al lumânării tale?

Tu ești acolo să te rogi. Sau în vizită. Și-aprinzi o lumânare c-așa simți atunci. Poți să aprinzi și lumânări din alea, cu numere, să pui 6 lângă 9, și tot n-ar trebui să-i pese nimănui. Că eu nu știu să scrie undeva ”aprindeți lumânări ca să demonstrați că vă rugați” și nici nu e specificat pe nicăieri modelul și dimensiunea lumânării.

Dar. Aprinzi lumânări străine, banii nu se mai duc în bugetul bisericii. Nici în buzunarul preotului. Se duc, probabil, în bugetul unui supermarket de unde ai cumpărat bax din ăla, de 100 de lumânări, pe care le ții după tine, c-așa ești tu mai ciudat, și-ți place să aprinzi câte una în fiecare biserică.
Îți place, nu? Amendă! Dedarea la plăceri e instrumentul diavolului. El o să-ți ia sufletul după moarte, preotul o să-ți ia banii, cât mai trăiești încă.

Bisericii nu-i pasă de bani. Nu-i cere, îi adună pe post de taxa de protecție.
Persoanele fizice pot intra la închisoare pentru evaziune fiscală pentru că n-au declarat o chirie de 100 de euro pe lună. Pe preoți nu-i caută nimeni câte sute de euro adună, fără chitanță, din marea mărinimie a credincioșilor.

Poate chiar există, mă, dumnezeul lor, dacă pe ăștia nu-i ridică poliția, indiferent de cât de mult fraieresc. Și nici nu-i trage nimeni la răspundere, nu li se-ntâmplă nimic rău, nu-i ating nici cuvintele, nici petițiile, nici plângerile. Ba chiar le merge enervant de înfloritor.

Published: November 29, 2014 | Comments: 11

35 de motive pentru care ești încă tânăr

Știu. Pare că toți din jurul tău s-au vorbit să se nască după revoluție. Unii dintre ei atât de mult după, încât tu dădeai deja bac-ul când ei intrau într-a 5-a. Sau, mai grav, deja terminai facultatea. Vorbesc despre 2000 de parcă ar fi fost în mezozoic, fac schimb de cursuri și au abonament pe autobuz decontat, fără să fie pensionari. Eventual, bunicii lor au aceeași vârstă cu părinții tăi. Acu` o săptămână au votat pentru prima dată și Madonna sau Angelina Jolie li se par demodate. Odată cu ele, te simți și tu demodat, prăfuit și bătrân.

Doar că nu e chiar așa. Nu ești bătrân, ești încă tânăr, și-o să-ți spun de ce.

1. Raftul la care stai cel mai mult în magazin e ăla cu dulciuri. Ciocolată, jeleuri, napolitane, cântărești opțiunile, calculezi bugetul și, până la urmă, ajungi la casă cu toate. Că nu poți rezista tentației.

2. Când îți declari vârsta reală toți fac ochii mari. Te credeau cu măcar 5 ani mai mic. Dacă ești cu adevărat norocos, o să ți se ceară buletinul când cumperi alcool, sau când te duci într-un club.

3. Indiferent de job, cel mai bine te simți într-un bigmen, cu blugi și adidași.

4. Nu deții decât cel mult un costum ”elegant”, c-a fost odată, demult, o nuntă pe care n-ai putut-o evita.

5. În ciuda costumului, n-ai și pantofi care să meargă la el. C-ai fost în bocanci sau teniși.

6. Că faci sau nu cumpărături pe net, mereu o să dai click pe reclama aia cu reduceri la bascheți. Sau la geci de motor. Și de-acolo o să ajungi la tricourile cu imprimeuri neserioase și ceasuri cu Mickey Mouse. Care era desenul ăla animat cu veverițe? Să stăm vreo 2 ore pe desene, zic. Și să-l găsim și pe lupul ăla cu Nu zaietz, nu pagadi!

7. Părinții te consideră un pierde-vară, fără direcție și scop. Și speră foarte vocal c-o să dai la încă o facultate și-o să ajungi prim-ministru.

8. Încă îți repeți, în secret, că job-ul pe care-l ai de câțiva ani deja e doar temporar.

9. Bei bere măcar de 2 ori pe săptămână și nu poți să-nțelegi de cât de prost erai în copilărie, când nu-ți plăcea.

10. Luna nu e lună fără mahmureală. Un shot, boxe, discuții, amintiri, nu mai beau în viața mea și uite că nu-s așa de rangă, încă-mi știu parola de facebook. Și nu mi-am pierdut nici cheile.

11. Mă doare-n dreapta. O să mor. Mai bine caut de net ce am decât să mă duc la medic, că e posibil să-mi facă injecție și trebuie să-i vorbesc politicos, cu ”dumneavoastră”. Vai, o să mor! A, nu e decât fierea! Nu se moare din asta! Unde e berea?

12. Preferi să-ți iei o șaorma decât să gătești, pentru că ai frigiderul gol. Sau să nu mănânci deloc, decât să te duci la cumpărături.

13. Prima întrebare când se-ntoarce oricine din concediu e ”ce mi-ai adus bun?”

14. Îți plătești factura la lumină, da` încă nu știi exact ce e ăla kilowat și nici de ce sunt atâtea rânduri scrise pe ea. Tu te duci și plătești cât scrie acolo, jos, la sold total.

15. Nu știi exact cât sau ce e tva-ul, nu ceri și nu păstrezi chitanțe, habar n-ai cât e salariul tău brut și pe ăla net îl cheltui în așa fel încât să rămâi fără, cu măcar o săptămână înainte de următorul.

16. N-ai cont de economii și nu-ți faci descoperire de card, că ți-e frică de tine, c-o s-o termini într-o zi. Și nici n-o s-o mai pui înapoi în viața asta.

17. Nu te interesează prețul la gresie, faianță, parchet, decât dacă ai câștigat la loto. Și atunci primul lucru pe care-l faci e să dai de băut și, dup-aia, dacă mai rămâne ceva, te gândești la renovat.

18. Uiți să te dai preventiv cu cremă de față în fiecare seară. Oricum e doar preventiv.

19. Nu înțelegi de ce părinții le impun copiilor ora 8 de intrat în casă, sau doar 2 ore pe zi afară. Părinții ăștia pot fi atât de absurzi câteodată!

20. I-ai cumpăra o bere lu` ăla de 16 ani care te-a rugat, și ți-a dat și banii.

21. Colegii tăi, familiști și cu responsabilități, arată de-a dreptul matur. Ca părinții tăi, la 30 de ani. Tu nu pari de-o vârstă cu ei.

22. Te-ncântă ideea de o seară cu jocuri. Comp, boardgames, mim, orice, numai să te joci.

23. Eviți pe cât poți reuniunile de familie. Pentru că mătușa grasă o să te ciupească de obraz și-o să te pupe zgomotos, după care va trece la-ntrebări serioase, de genul când te căsătorești, sau când faci copii. Dacă nu ești căsătorit și ai deja un copil, te va anunța c-o să se roage pentru sufletul tău păcătos.

24. Încă ai dileme de genul ”dar era imposibil pentru Noe să salveze câte o pereche din fiecare animal” sau ”cum a supraviețuit Iona în balenă”. Pentru că ești conștient că e doar literatură, dar încă îți plac poveștile. De asta ai văzut Game of Thrones.

24. Dacă te-ai lovit, te gândești în primul rând ce mișto o s-arate cicatricea aia și ce poveste nouă și captivantă o să ai de zis.

25. Te simți puțin vinovat că nu dai locul bătrânilor în autobuz. Și, din moment în moment, te aștepți să fii apostrofat.

26. Pixuri, penare, jucării multe, la grămadă, le iei, le-ncerci, le studiezi. Dacă nu cumperi pân` la urmă ceva, tot ți le dorești pe toate și ți se par fascinante.

27. Nu-ți faci provizii de iarnă, dar profiți de ale altora.

28. Știi ce e procrastinarea. Și o exersezi din plin.

29. Te exasperează înghețata de ciocolată.

30. Încă mai mănânci, direct din copac, flori de salcâm, zarzăre verzi sau cireșe necoapte. Cleiul de copac încă îți face cu ochiul.

31. Te-ai gândit, măcar o dată, să-ți înlocuiești farfuriile cu unele de unică folosință.

32. Ai cumpărat ceva de care n-aveai neapărat nevoie, doar ca să faci suma necesară să-ți dea Stickeez. Și la McDonald`s te duci mai mult pentru jucărie.

33. Ți se pare amuzant să-ți mâzgâlești colegul cu pixul.

34. Și să-i lipești mouse-ul sau să-i ascunzi tastatura.

35. Te simți direct vizat când auzi vorbindu-se peiorativ de ”generația din ziua de azi” sau ”generația facebook”.

Dacă ai așteptat motivele astea da, ești tânăr. Încă.
Poate nu-s la fel de puternice ca cele pentru care ești bătrân, da` există.
Și, atât timp cât mai poți face un traseu de munte, încerca chestii noi de mâncare, face o formatare, sări la un concert, molfăi un jeleu, râde la o comedie stupidă – nu contează cifra din buletin. Contează că faci ce vrei, îți place și ești tânăr după standardele tale, nu ale unora care nici măcar nu te cunosc.

Published: November 23, 2014 | Comments: 23

35 de motive pentru care ești deja bătrân

Da, știu, o să citești titlul și-o să zici că la în jur de 30 de ani nu ești bătrân. Bătrân ești după 60 de ani. Că încă nu ești înțelept, cu păr alb, cu nepoți, cu apartament cumpărat din bani proprii, nu cu credit, că încă n-ai riduri, că nici măcar în floarea vârstei nu ești, că pân` la urmă nu contează cifra, contează cum te simți etc.

Dar ești bătrân. Asta e. Obișnuiește-te cu gândul.
Nu bătrân ca pensionarii care-ți vânează locul în autobuz, nici ca vecina care te spionează pe vizor, nici ca bunica care-și aduce aminte de cum a fost în al doilea război mondial și pentru care maximum de impuditate era să-și arate glezna dar, totuși, bătrân. Și-o să-ți spun de ce.

1. Dacă nu ți-ai schimbat buletinul pe motiv că l-ai pierdut sau că te-ai măritat, cel mai probabil la anu` îl schimbi că expiră. A doua oară. Și da, primul tău buletin a fost din ăla cu foi și coperți plasticate, de care ai fost extrem de mândru la 14 ani. Adică da, acum măcar 10 ani.

2. Ai fost în ultima generație care n-a dat examen de capacitate ca să intre la liceu. Sau prima care l-a dat.

3. Cutare se plânge că nu mai e așa tânăr. Când întrebi ce vârstă are, îți răspunde melancolic ”ehei, am deja 24 de ani”. Și-ți vine să-l împuști în rotulă pentru că, dacă la 24 de ani el e bătrân, tu ești deja o hoașcă.

4. Pentru ăștia din jur, comunismul e o perioadă istorică la fel de îndepărtată pe cât e pentru tine evul mediu. Sau renașterea. L-au învățat la ora de istorie în clasa a 2-a, în timp ce tu ai trăit în el. Eventual pionier.

5. Când le spui povești de atunci, te ascultă la fel cum o ascultai tu pe bunica, atunci când povestea despre nemții care îi cedau locul în autobuz și-i dădeau ciocolată și despre cum era la ea la școala de fete, la pension.

6. Lucrezi și-ți plătești singur facturile de mai mult de 5 ani. Cu carte de muncă. Și știi ce-i ăla impozit de venit, declarația la finanțe și asigurarea medicală.

7. Când vine vorba de jocuri, tu încă suspini după Tanks și Hercules. Iar table, șah, remy, ȚOMANAP, avioane, pâinile, spânzurătoarea și poker ai învățat să joci cu adversari reali, nu on-line.

8. Tamagotchi-ul cu un singur personaj la care ai sperat tu câteva crăciun-uri la rând se vinde ca vintage pe net. La fel și Tetris-ul.

9. Ai mai mulți ani decât avea diriga ta din clasa a 5-a și ești de-o vârstă cu proful pe care atunci îl considerai bătrân.

10. Dacă tu n-ai, colegii tăi din gimnaziu deja au copii. Care au intrat deja la gimnaziu.

11. Guma Turbo de acum nu are surprize la fel de mișto ca atunci când făceai colecție. Și știi și de Minti, Tipi-Tip, Kent, Koukouroukou, Bonibon, Topi-Top, Tropicana, guma Sindy, Brifcor, OtoMoto, ciocolata Scufița-Roșie și Kiss, cocoșeii de zahăr și semințele de la țigani, iar înghețata era doar vafă de ciocolată sau de vanilie.

12. Înainte puteai să lucrezi de la 8 dimineața, să ajungi acasă, să party-party într-un bar, să dormi 4 ore și, a doua zi, s-o iei de la capăt. Constant. Acum tre` să dormi măcar 8 ore ca să fii funcționabil.

13. Mahmureala nu mai ține câteva ore, ci o zi. Uneori două, dacă s-a lăsat grav, cu toată noaptea pierdută. Iar aspirina nu mai e la fel de eficientă pe cât era odată. Dar e indispensabilă.

14. Trosnești din toate vertebrele și parcă ai prins și-un început de reumatism.

15. Ai în geantă pastile de stomac, fiere sau colon, fără să ai probleme cu motivație medicală.

16. Încă mergi pe principiul conform căruia viața de noapte începe după ora 22, și nu-i înțelegi pe cei care ies la o bere la ora 5 după-amiaza. Nici cafenelele care închid la 00. Pe vremea ta…

17. Chiar ai început să folosești ”pe vremea mea”.

18. Folosești și ”copiii”, cu sprânceana ridicată către cei cu măcar 5 ani mai mici, uimit fiind de câtă energie pot avea, sau de ce chestii îi fac să râdă spasmodic.

19. Te enervează și te amuză în același timp invitația de a te uita în buletin când spui că te doare ceva, sau că nu mai ții la delilah cum țineai odată.

20. Ai votat la prezidențiale de măcar 2 ori.

21. Copilul vecinilor îți vorbește cu ”dumneavoastră”, vecinul îți spune ”săru` mâna” și pe stradă mămicile își atenționează copiii cu ”las-o pe tanti să treacă”.

22. Te sperie ideea că în week-end o să primești invitații de ieșit, când tu nu vrei decât să dormi. Sau să lâncezești. Și modelul tău în viață e leneșul ăla care e ajutat să treacă strada, sau loris-ul Kinako. Dacă nu știi cine e, căută pe net. Dacă nu știi să cauți pe net, atunci chiar ești foarte bătrân.

23. Nu ți se pare deloc ciudat să te uiți la filme făcute în anii `90. Ba chiar te identifici cu personajele. Purtai și tu haine din alea, ascultai aceeași muzică și aveai aceleași hobby-uri. Și compul cu ecran negru și cu scris verde ți se pare atât de familiar.

24. Te deprimă să afli câți ani au personajele din Beverly Hills 90210 sau Saved by the bell. Și da, nu pierdeai nici un episod. Și multe din chestiile din Star Trek nu mai sunt SF, au devenit realitate.

25. Încă mai crezi că telefonul e în primul rând pentru vorbit, nu neapărat pentru ascultat muzică, intrat pe net sau făcut poze. Atunci de ce ar mai exista mp3-player, comp sau aparat foto?

26. Ai văzut procesul Ceaușeștilor în direct. Și ai și înțeles ceva din el.

27. Ai poze alb-negru, developate de pe film, cu margini zimțate și hârtie din aia groasă, frumos așezate în albume foto. Și poze color pentru care ai adunat din banii de pachet ca să le developezi. Și știi foarte bine ce-nseamnă developat de poze.

28. Și măcar o poză cu tine bebeluș, în fundul gol, pe pătură. Sau cu ursul împăiat, la munte. Sau cu maimuța, la mare.

29. Ți se pare ciudat să pui costum de baie copiilor sub 3 ani. Și la fel de ciudat să vezi poze cu bebeluși goi pe facebook.

30. Poți spune clar că nu mai ai mofturi, ci tabiet-uri sau dependențe.

31. Milf-ul după care salivează toți e cu 3 ani mai mare ca tine. Dacă ai avea copil, ai trece drept milf.

32. Melodiile trecute mai nou la ”oldies but goldies” le ascultai drept hit-uri în adolescență. Ce considerai tu ”oldies” e în prezent pe același plan cu Mozart. Clasic.

33. Cu hainele pe care le purtai în adolescență, fierul de călcat de atunci și posterele de pe pereți ai putea face bani buni, de la colecționari de vechituri.

34. Știi diferența între ”milițian” și ”polițist”, și-ntre ”tovarăș” și ”domn”.

35. Citeși asta și dai nostalgic-afirmativ din cap.

Dacă te-ai recunoscut în măcar 20 din chestiile de mai sus, da, ești bătrân. Obișnuiește-te cu ideea.
Drept consolare, data viitoare – lista cu motive pentru care ești încă tânăr. N-aș vrea ca din cauza mea să crească rata de sinucideri printre gerascofobi.

Published: November 22, 2014 | Comments: 20

Prezidențiale 2014 – turul 2

Mă duc mâine să votez, cu sentimentul inutilității bine conștientizat.

În primul tur am fost naiv entuziastă.
Ca-n copilărie, când știai deja că nu există Moș Crăciun, îți doreai o anume jucărie scumpă, erai conștient de faptul că părinții n-au cum să ți-o cumpere, că n-au atâția bani și, totuși, până-n dimineața în care primeai cadourile, sperai. Că poate.
Cu fiecare cadou util pe care-l primeai, îți scădea și speranța, și entuziasmul. Ajuns la ultimul cadou, cel mai probabil o pereche de șosete, te dezumflai de tot.
Știai că nu există nici Moș Crăciun, nici bani, da` sperai, până nu mai aveai la ce spera.

Așa am fost eu cu Macovei. Știam că șansele să ajungă-n turul doi sunt aproape inexistente, că toată susținerea de facebook e infimă pe lângă majoritatea celor care nu știu nici măcar în ce țară trăiesc, că e un candidat don quijotesc și, totuși, până s-au numărat ultimele voturi, am sperat. Că poate.
Cu fiecare raport, mi-a scăzut și speranța, și entuziasmul. Până m-am dezumflat de tot.
Am sperat, până n-am mai avut la ce spera.

Știu, a fost stupid din partea mea să cred că cele câteva sute de persoane pe care le cunosc indirect, plus încă vreo câteva mii la fel de naive ca mine ar putea constitui, vreodată, o majoritate. Sau măcar un 10% din populația cu drept de vot.
A fost stupid să număr persoanele cunoscute direct, care ziceau ca mine. Vreo 10. Să le adun la alte câteva mii de pe facebook și să sper că se poate schimba perspectiva.
Se cheamă îmbătat cu apă rece.
Pentru că 10, 100, 1000, 100000 de persoane care zic ca tine nu înseamnă nimic.
Un milion de persoane care votează ca tine nu înseamnă absolut nimic. Nu pe lângă restul de X milioane care nici măcar nu știu despre ce vorbești. Care știu un nume care le-a dat ulei și zahăr sau care le-a fost sugerat șoptit, la biserică. Sau pe care l-au auzit la televizor, că vorbește mult și repede, fără să spună, de fapt, nimic.

Nu e vorba despre deștepți și proști. E vorba de informare și dezinformare.
Despre ce afli, de unde afli și, mai ales, de cât ești dispus să crezi.
Dacă aș fi urmărit Antena 3 constant, dacă aș fi fost puțin mai credulă și cu urechea mai mult plecată spre scandal, dacă n-aș fi știut ce-i aia persuasiune de presă, dacă aș fi fost puțin mai ușor de convins, cu afinități spre tupeu și puțină mitocănie, dacă aș fi fost omul căruia îi place de cineva pentru că ”le zice”, atunci l-aș fi avut și eu pe Ponta la icoană. Și-aș fi fost convinsă că restul sunt anticriști.

Obiectivitatea nu e doar în ceea ce zici, ci și în ceea ce auzi. Nu se învață.
Și, pentru cei cărora le place să fie convinși, Ponta e omul care să convingă. Nu contează că nu zice nimic. Contează că zice. Mult, repede, cu siguranță.
Cam pe principiul pe care luam eu note mari la geografie, cu toate că eram bâtă. Dacă subiectul era relieful din America de nord, găseam o cale să mă duc spre istorie, amerindieni, dreptul la vot pentru femei și negri, flower power, războiul din Vietnam. Vorbeam atât de mult și cu atâta convingere despre un subiect total paralel, încât proful era convins că, dacă i-am spus atâtea chestii irelevante, relieful e un mizilic pentru mine. Și-mi punea notă mare. Eu bâtă, el convins că-s tobă de geografie.
Un profesor mai puțin dispus să-mi asculte bălăriile m-ar fi obligat să-nvăț geografie. Doar că el era dispus să mă creadă.

Așa și cu Ponta. Nu contează ce zice. Contează că are debit. Cu o singură chestie a reușit să mă convingă: că ar fi în stare să vorbească până și despre fizica cuantică, cu la fel de multă siguranță și să dea impresia că știe despre ce vorbește. În timp ce doar te abramburește, până ai uitat de la ce a pornit, și-i dai dreptate.

Revenind la ziua de mâine.
Mă duc să votez, cu sentimentul inutilității bine conștientizat. Pentru că, în ciuda faptului că am pus pariu că nu iese Ponta președinte, cel mai probabil am să pierd.

Da, oamenii au ieșit în stradă. Da, au fost sute de persoane care au scandat ”nu Ponta!” Dar mă uit la cifre.
În Galați, aseară, în stradă, au fost vreo 500 pro Iohannis versus 3500 pro Ponta. Raport strivitor.

Și nu-i pun la socoteală pe cei care vor vota Ponta din pură convingere, dar n-au avut chef să iasă în frig, pe stradă. Nici pe cei care au impresia că Iohannis e de înlăturat, pentru că e protestant, pentru că nu e român verde, pentru că are bani și 6 case, pentru că un scandal vechi cu trafic de copii, pentru că nu vorbește, pentru că nu înjură, pentru că nu zâmbește, pentru că alianțe politice, pentru că nu e carismatic decât pentru ciudații cărora nu le place să zâmbești fără motiv, pentru că e sadic și se vede, pentru că e clar neonazist dacă are rădăcini nemțești, pentru că nu face show, pentru că nu le zice, pentru că refuză să arunce cu câcat, pentru că i se taie macaroana și de către un copil de 6 ani cu tupeu, pentru că-l cheamă Klaus și nu e Moș Crăciun.

Pe ăștia nu i-am pus la socoteală.

Nici pe cei ultra-religioși, nici pe băbuțele cu basma din vârf de munte, care au impresia că popa e reprezentantul lui dumnezeu pe pământ, nici pe cei cu degete boante, nici pe ăia care vor pâine și circ, nici pe cei care nu știu să lege două vorbe și-i convingi ușor la un pahar de spirt, nici pe ăia care n-au ce mânca și-un litru de ulei e mană cerească, nici pe pensionarii care s-au simțit importanți când i-a băgat oricare politician în seamă numindu-i ”bieții pensionari care au muncit o viață-ntreagă”.

Numărându-i, îs mai mulți. Vizibil și de necontestat.

Așa se-adună voturile. Și ăștia care nu știu nici măcar pe ce planetă se află, ăia care suspină în secret după perioada comunistă, în care aveau loc de muncă și apartament asigurat de stat, ăia care sunt convinși că tânăr și cu tupeu e ideal, ăia care de-abia-și mai mișcă pârțul și nu se știe dacă mai ajung în viață la următoarele alegeri, ăia care au impresia că, dacă nu dai cu pumnul în masă, ești moale și prost, ăștia decid cine iese președinte.

Nu cei care-s în stare să-ți dea un argument viabil pentru alegere, nu cei care știu să citească printre rânduri, nu cei ca mine și ca tine, care stau și freacă netul toată ziua și a căror viață nu se va schimba, indiferent de președinte, decât dacă le tai accesul la informație.
Majoritatea nu e formată din cei care-s de acord cu tine, e formată din ăia pe care nu-i vezi și despre a căror existență nici măcar n-aveai habar.

De asta zic.
Votez mâine fără speranțele naive și stupide din turul 1, aproape sigură că-s mai mulți decât noi, conștientă de faptul că vin cu argumente solide, repetate papagalicește de pe nu știu ce post teve, nefiltrate și subiective. Fără să cred în ”răul cel mai mic”, fără să prezint lista de argumente.
Doar așa, ca să mă conving încă o dată că nu contează în ce crezi, sau cât de adevărat e, dacă ei sunt mai mulți ca tine.
Și că majoritatea face legea, indiferent de epocă.

Published: November 15, 2014 | Comments: 20

Concedii și agenții

Îmi place să călătoresc și nu-mi place să stau la cozi.
Țin minte perioada aia în care, dacă voiai să cumperi un bilet de tren, trebuia să stai la o coadă consistentă, printre cei care-șiprogramaseră concediul, eventual în grup și nu cumpărau un singur bilet, ci de la 5-6 în sus. Perioada de glorie în care biletele erau cumpărate de la agenția de turism oficială și, uneori, în gară, cu juma` de oră înainte de a pleca trenul. Perioada aia în care, pentru un singur bilet așteptai vreo 10 minute, cu bilet de carton găldui, căruia i se mai adăuga unul ca supliment de viteză, cred, cu vânzătoare țanțoșe și puse pe harță, de la care te puteai aștepta oricând să-nchidă ghișeul, pentru că i s-a făcut de pauză, exact înainte de a ajunge tu la gemuleț. Plus partea aia, cu informații lente, în care nu-ți prezentau neapărat toate datele problemei și, fără să-ți dai seama, te trezeai cu bilet la mare, când tu voiai să ajungi la munte. Și-alți nervi, altă așteptare până se rezolva totul.

De asta m-a încântat apariția agențiilor de turism on-line. Simplu și direct. Fără cozi, fără nervi, fără posibilitatea de a ți se încurca destinația. Găsești oferta, plasezi comanda, în maximum 48 de ore primești răspunsul și, implicit, confirmarea, plătești on-line, rezervarea la hotel se confirmă și ea și tot ce-ți mai rămâne de făcut e să aștepți concediul și da, să te bucuri de el. Simplu și rapid.
Pentru alte întrebări sau nelămuriri, există-ntotdeauna opțiunea de chat on-line, unde ți se va răspunde promt, scurt și la obiect.

Nu știu despre alte agenții, da` așa stau lucrurile pe DirectBooking.ro. Cu o experiență în domeniu de peste 4 ani, aici găsești o gamă completă de pachete turistice, atât cu transport charter avion și autocar, cât și pachete cu transport individual. Grecia, Bulgaria, Turcia, România, Croația, Muntenegru, Spania, Austria, Italia, gândeștete la o destinație, și aici vei găsi ajutorul de care ai nevoie pentru a-ți planifica vacanța. Plus că nu riști să te trezești la plecare că-ți lipsește nu știu ce document vital, pentru că ți se oferă toate informațiile pe care e musai să le știi. Repet, simplu și rapid.

Mă duc să le studiez ofertele. Nu de alta, da` am în plan o sesiune de relaxare în curând. Și, dacă tot i-am descoperit, de ce să nu se ocupe cei de la Direct Booking de partea administratvă, astfel încât să pot să mă relaxez total, încă înainte de a-mi începe concediul propriu-zis?

Published: November 14, 2014 | Comments: 2