Soma-soma, airsoft!

Primul joc preferat, pe care l-aș fi jucat non-stop, dacă n-ar fi trebuit să mai intru și-n casă, la insistențe grave pentru că era musai să mănânc și să dorm, a fost ascunselea. În grupuri cât mai mari, cu perimetru bine stabilit, cu n-avem voie decât pân` la etajul 1, până-n complex și-n jurul blocului, ascunselea a fost jocul meu de suflet. Câte palpitații, câte planuri bine puse la punct, câte nopți în care adormeam căutând un loc mai bun de ascuns, imposibil de dibuit, așa încât să fiu ăla care scapă turma.

Găselnița următoare a fost hoții și vardiștii. Un soi de ascunselea, cu tactică mai bine pusă la punct, care implica și-oleacă de fugă. Că nu era de ajuns să te găsească, trebuia să te și prindă. Urmată îndeaproape de soma-soma. Dacă vardiștii n-aveau, neapărat, arme, la soma-soma era obligatoriu să ai. Că veneai cu țeava de cornete, că-ți făcea bunicu` din lemn sau ți-l modelai singur, din polistiren răzuit de peretele blocului, spre exasperarea vecinilor, trebuia să ai pistol. Altfel nu jucai soma-soma. Și, crede-mă, voiai să joci. Voiai să somezi și să eviți să fii, la rândul tău, somat. Și tot cartierul era plin de plozi care alergau dezlegați, agitând nervoși imitații jalnice de arme în aer și urlând cât îi țineau plămânii ”soma-soma”. Era un balamuc total.

Și-apoi a venit școala. Sau maturizarea. Nimeni n-a mai vrut să joace nici ascunselea, nici hoții și vardiștii, nici somatelea. C-au crescut și li s-a părut ciudat să se mai alerge prin cartier, cu pistoale de jucărie. Și totuși. Să-l văd eu pe ăla care zice că n-a stat niciodată, la biroul lui pompos, în ținută de muncă, eventual costum la dungă, la ședințe plicticoase, aceleași fețe în fiecare zi, aceeași cafea de la serviciu și aceeași colegi pe care ai prefera să-i vezi oriunde în altă parte, și nu și-a făcut un scenariu. În care munca se oprește, regulile nu mai există și lasă deoparte și dosare, și rapoarte, și termene limită, și-ncep să joace ceva. În care capsatorul, și tastatura, și suportul de creioane nu se transformă, miraculos, în imitații de arme, și-ntreaga clădire devine teren de somatelea.

Evident că asta n-o să se-ntâmple. Nici biroul nu va fi transformat in teren de luptă, nici n-o să mai alergăm vreodată prin cartier într-un joc organizat. Că suntem adulți responsabili și societatea nu vede cu ochi buni adulții care se joacă, ostentativ, în văzul tuturor. Și-n plus, aceeași societate nu-nțelege cum să te joci cu replici de arme în public. Că e mai bine să te plictisești regulamentar și adult, decât să te amuzi cu gândul la copilărie.

Alternativa adultă, responsabilă și fără sprâncene ridicate interogativ din partea societății, e jocul de airsoft. Un soi de somatelea mai evoluat, pe echipe, sau după bunul plac al jucătorilor, în diverse locații special amenajate, sau prin foste fabrici și uzine, cu echipament specific și da, arme aproape reale. Adică replici. Pistoale airsoft.

Pe mine, una, nu m-ar deranja să alerg printre ruine, agitând un Cybergun prin aer și trăgând în adversari. Bineînțeles că, în mintea mea, am și echipamentul necesar pentru airsoft și-s această G.I.Jane, cu vestă tactică și bocanci, cu buzunarele pline de-ncărcătoare mid-cap și cu capul plin de planuri de capturare a celorlalți. Ceilalți fiind, mereu, băieții răi.

Și-ar fi foarte simplu să apelez la un magazin airsoft, să-mi comand echipamentul, să aleg între pistoale airsoft, să stau mai mult decât ar trebui pe secțiunea de articole vestimentare, pentru că nu mă pot decide în care geacă mi-ar sta mai bine sau ce bocanci se mulează pe mine și-apoi să plec ”la război”. Total în siguranță, pentru că, teoretic, bilele de airsoft folosite nu lasă urme și protecția minimă obligatorie o reprezintă ochelarii de protecție speciali pentru airsoft. Adică nu-ți scoate nimeni ochii și pleci fără vânătăi. Ar fi cu atât mai simplu, cu cât Airsoft6 comercializează acest echipament direct din Constanța. La un pas distanță de mine.

Singura mea problemă e că nu știu exact câte persoane s-ar băga la o partidă de airsoft cu mine. Și nici nu știu să existe un club airsoft România, Galați. Dar, dacă există, pe când o somatelea reală? Sau airsoft, ca să ne prefacem că n-am dat, din nou, în mintea copiilor? Ne jucăm responsabil, parol!

Comments (4)

  1. Mack

    Stiu ca articolul asta e d-ala de SEO dar dar daca chiar te intereseaza, sa stii ca exista o comunitate destul de mare. Mai multe informatii aici http://www.airsoftromania.com

    Reply
    1. cami (Post author)

      e de seo. da` și ideea îmi place

      Reply
  2. valentin

    Ce tare e SEO, mă luați la airsoft, de când vreau să te împușc.

    Reply
    1. cami (Post author)

      nu

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *