Camera de urgențe – p.6

Știi cum toată lumea se plânge de medicina de stat din România? Din diverse motive.
Și cum, pe oricare ai întreba, îți spune că preferă să se ducă la particular, că dai un ban, da` știi că face?
Ei, uite așa cum vă plângeți voi de stat, eu mă plâng de particulari. Că la stat mi-au scos apendicul rapid și gratis, la stat mi-au făcut analize la sânge curat și rapid și, tot la stat, dentistul meu meșterește plombe eterne.

La particular pe de altă parte…

La particular asistentele îs mai scârboase decât alea din spital, nu te-ntâmpină nici cu prăjiturele, nici cu lapte și se mai și uită la tine de la înălțimea unei prăjini cu toate că, pe tocuri, abia-mi ajung la umăr.

La particular am pierdut o măsea sănătoasă, scoasă rapid și fără timp de gândire, în timp ce măseaua cu problemă era exact alături. Și medicul la care m-am dus, căruia nu-i știam decât numele de familie, s-a dovedit a fi soțul mai puțin practicant și mai puțin talentat al doamnei doctor care îmi fusese recomandată.
A catacdisit să mă anunțe înainte de a sta triumfător cu măseaua mea sănătoasă în vârful cleștelui? Nu! A țipat la mine, că eu trebuia să știu ce măsea e cu problemă? Da!

La particular… Dar să-ncepem cu-nceputul.

Periodic am câte o criză de ipohondrie. De data asta a fost ceva mai simplu. ORL. Că n-am mai fost la un orelist de când mi-au scos amigdalele, la 4 ani și mi-a venit mie ideea că nu mai aud la fel de HD ca odinioară.

Datorită job-ului, o grămadă de chestii sunt gratuite la o clinică da, particulară. Mare, frumoasă, pompoasă, aproape, ce mai! Am zis că mă vindec de ipohondrie numai cât intru în clinica cu pricina.
Ca orice clinică care se respectă, se merge pe bază de programare. Așa că am sunat să mă programez la orelist. Și-am sunat. Și-am sunat. Trei zile la rând. Ori nu răspundea nimeni, ori intra faza aia cu ”așteptați până când apelul dumneavoastră va fi preluat de un operator.” Nici un operator n-a răspuns. Timp de 3 zile.

Într-un final glorios, am făcut programarea în persoană. Nu, nu la orelist. La generalist. Care trebuie să-mi dea trimitere la ORL. Că cică doar un medic generalist își poate da seama de ce soi de specialist ai nevoie. De parcă eu aș fi vrut să mă vadă un oftalmolog, să-și dea cu părerea dacă aud bine sau nu. Sau un cardiolog. Mă rog, am zis că, na, oamenii sunt tâmpiți și mulți dintre ei îs mai ipohondri decât mine și abuzează de specialiști fără să aibă nevoie, mai ales că-i gratis. Și-am acceptat să mă vadă un generalist, să-mi dea trimitere la orelist pentru ca, mai apoi, să-mi fac programare și la el.

Programare generalist – 9.50 dimineața.

Cu câteva ore de somn în minus, ajung la clinică la 9.45, în ideea în care să nu las medicul să aștepte.
Clinică.
Coadă la recepție.
Trebuie să stai la coada de la recepție pentru a prezenta buletinul și a confirma programarea pentru care ai mai stat o dată la coadă, că ei n-au răspuns la telefon, să te salveze de stat la prima coadă.
Coadă. Nu mare. De vreo 4 persoane în fața mea.
Voi ăștia, care ați stat la coadă în spital, la stat, pentru analize, programare sau control și vă plângeți c-ați așteptat 20 de minute până să vă vadă medicul, imaginați-vă că, pentru 4 persoane la particular, am stat 20 de minute. La recepție, nu în fața cabinetului.

Dar ce lume! Ce mirosuri! Ce viitori foști pacienți!
Îți imaginezi că, fiind la particular, nu vin decât anumite persoane. Nu știu de ce, așa mi-am imaginat eu. Că la particular merg ăștia mai simandicoși, care au bani și se și spală. Greșit!
Juma` din pacienți erau pensionari. Da, din ăia care se plâng că-s pensiile mici, că nu le ajung banii de medicamente, că după ce au muncit o viață, statul își bate joc de ei. În haine de blană și cu tot aurul la vedere. Și să ne înțelegem că vorbim despre o clinică la care eu nu mi-aș permite neapărat să achit nota, dacă n-ar fi gratuit din partea firmei. Și eu am salariu, n-am haină de blană, nici aur, și nici nu mă plâng. Dar da, clinică cu scoruri mari.
Vreo 2-3 d`ăștia d`alde mine.
Restul – să spunem doar că miroseau de parcă au tăiat total bugetul la apă și săpun pe câteva luni.

20 de minute de stat la coadă, la recepție, pentru 4 persoane în fața mea. Din spate se-ngrămădeau vreo alte 4. De parcă, dacă se-nghesuiau ca sardelele, ajungeau mai repede. E dovedit științific că ajungi la fel de repede și dacă nu practici metoda sandviș, dar cred că ei erau certați cu știința. Pe lângă apă și săpun.

Ajung și-anunț programarea la generalist. Mi se cercetează buletinul, angajatorul și amprentele dentare și mi se indică etajul și cabinetul. Cu un zâmbet pe față? În nici un caz! O mai știți pe asistenta aia grasă și fioroasă care ținea copiii la școală, când era vremea să faci vaccinul? Ei, fără kilogramele asistentei ăleia, dar cu aceeași atitudine.

Față-n față cu cabinetul, aștept. Că e cineva înăuntru. Și chiar dacă programarea mea era pentru acu` juma` de oră, mai e cineva și în fața ușii, înaintea mea. Fie. Cât poate să dureze o vizită la generalist? Zici ce te doare, se uită la tine și-ți scrie trimiterea. 3 minute. Atât a durat la mine, după ce am mai așteptat 35 de minute să iasă ăla care era înăuntru deja, să intre persoana din fața mea și să și iasă.

Da. Cu programare, la clinică particulară, am așteptat aproape 1 oră, pentru 3 minute de mâzgâlit o trimitere.

Din nou jos. Coadă. N-am stat. Am fost nesimțită, m-am băgat în față cu trimiterea, și-am zis că vreau programare la orelist. Azi, de preferat. Programare rezolvată, mai pe după-amiază.

În speranța că se va rezolva rapid, ajung la ora cu pricina, din nou la clinică.
Altă coadă, alte asistente, alte mirosuri.
Alt stat la coadă, cu programarea făcută, pentru confirmarea programării.
Vreo 10 minute, că erau 2 persoane în fața mea. Dintre care una mai avea puțin și mă lua la palme, că eu am crezut că pot să mă prezint cu programarea, să-mi spună camera la care trebuie să ajung, fără să mai stau la coadă. A sărit coadă, rupeți-i capul! Asistenta – de aceeași părere cu aia din fața mea. Insist să cred că am scăpat cu viață doar pentru că existau martori.

Celor care au stat cu sufletul la gură până acum să afle dacă-s sănătoasă (fizic) sau nu, tre` să le spun că da. Cică n-am nimic, aud bine, pot să fac și-o audiogramă, de control dar, în principiu, sufăr de ipohondrie acută, care se manifestă o dată la câteva luni.

Celor care se plâng de sistemul medical de stat, nu pot să le spun decât că eu îs dezamăgită mai mult de ăsta particular. Că da, își iau mult mai mulți bani.
Și unii, și alții, îs cadre medicale. Jurământul lui Hipocrate, bunăstarea pacientului și toate vrăjelile de genul ăsta.
Poate că-n spatele nepăsării, neputinței, nervilor, lipsei, incompetenței, neglijenței unora din sistemul de stat, stă frustrarea de a fi învățat pe brânci și de a nu le fi recunoscută și răsplătită (financiar și nu numai) munca.
Da` ăștia care-și scot bani cu sacul, că lucrează la particular, ce scuză au să te trateze la fel de prost sau poate chiar mai prost decât la stat?

Și, ca să fiu corectă până la capăt, trebuie să fac precizarea că nu a fost vorba despre medici în sine, ci despre partea cealaltă: asistente, hârțogăraie, administrație.

Până la urmă e adevărat că pân` la dumnezeu te mănâncă sfinții și că banii nu-l fac pe om.
Să-mi aducă cineva aminte, de fiecare dată când mă pocnește vreo durere, c-ar fi bine să-mi tratez, înainte de toate, ipohondria. Așa scăp și de stat, și de particular, și de nervii pe care-i implică amândoi.

Comments (9)

  1. geo

    vai, dar zi mersi că era gratis, pentru c-ar fi trebuit să te cerți să-ți dea banii înapoi, ca un roman autentic.

    Reply
    1. cami (Post author)

      nu mă cert eu pe din astea. și, în plus, dacă nu era gratis, sincer nu m-aș fi dus acolo.

      Reply
  2. fabi

    Deci vorba aceea ca numai la medic sa n-ajungi, ramane in picioare. Si apoi ca e la stat sau ca-i la particular, tot de mentalitatea de roman te lovesti. Personal am o experienta mai buna la particular. Dar eu sunt norocos din fire :D

    Reply
    1. cami (Post author)

      prefer să cred că nu contează neapărat instituția, cât felul omului, în sine. dar, sincer, pentru câți bani își iau, ar putea măcar să-ncerce să pară că-s altfel.
      bineînțeles că poveștile diferă, de la om la om și de la noroc la noroc ;)

      Reply
  3. valentin

    Corect.

    Reply
  4. oraseanul

    ar trebui dezbatut si subiectul hoardelor de pensionari care fac cozi la institutii, medici de familie, spitale etc.

    Reply
    1. cami (Post author)

      s-a făcut pe-aici, mai demult. dar, la cerere, se poate relua, cu material nou

      Reply
  5. Lumi

    Locuiesc in Anglia. Unei prietene I-a fost scoasa tot asa, o masea buna in locul celei stricate. Tipa a reactionat imediat,a rugat o colega englezoaica sa o ajute, pentru ca engleza amicei nu era perfecta,a cerut radiografia si hartiile, doctorita n-a vrut sa I le dea, in fine, s-a lasat cu tambalau si politie, dar amica nu s-a lasat si I-a dat in judecata, pe principiul no win no fees. Au trecut un an jumate, dar a castigat. Zece mii de lire.
    Nu cred ca asa ceva ar fi posibil in Romania dar daca da, poate ar merita sa incerci? Pana la urma, un implant ca sa inlocuiesti maseaua buna te va costa cam tot pe-acolo.
    Toate cele bune.

    Reply
    1. cami (Post author)

      ar fi fost posibil, dacă n-ar fi trecut ceva ani de atunci. cam mulți.
      și parcă n-aș vrea să existe o ”data viitoare”, doar ca să văd dacă merge

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *