Taxa de viciu

Un leu în plus la cărți.
Un leu în plus la cărți nu mă afectează.
Un leu îl găsești pe stradă. Îl dai cerșetorului care se satură doar privind vitrinele. E o pâine, iar eu nu cumpăr decât foarte rar pâine. E bacșișul mai nemulțumit din bar. E restul pe care i-l lași taximetristului. E suma pe care nu știi c-ai pierdut-o. O țigară, dacă ai cumpăra țigări la bucată.
E nimic material, dar e taxă de viciu.

Nu era viciu când părinții tăi, ai mei sau ai noștri strângeau banii de pachet și-și luau o carte pe săptămână. Când Biblioteca pentru toți se mutase în biblioteca lor. Când cărțile se făceau cadou la aniversări. Când covrigii cu susan se transformau în file de carte. Când ei au umplut rafturile cu cărțile pe care le citești și azi.

Cu biblioteca plină, azi e viciu să-ți cumperi o carte.
La fel cum e viciu să-ți aprinzi o țigară, sau să-ți cumperi o bere.
Citesc, beau bere și fumez, fără să mă simt vicioasă. Dar mi se spune că sunt. Că trebuie să plătesc pentru viciile mele.

Mi se spune că a fuma e un obicei barbar. Urât, scârbos, nesănătos.
Că dacă vreau să fumez, trebuie să plătesc pentru asta. Financiar și psihic.
Că nu o să am voie să fumez decât acasă. Că locurile publice s-au săturat să miroasă ca o scrumieră. Că-n baruri, cluburi și restaurante n-o să mai am voie să fumez. Că plătesc cu bani țigările care m-ar putea îmbolnăvi și plătesc prin izolare că i-aș putea îmbolnăvi pe alții.
Că e momentul ca fumul meu să se oprească să le mai intre în plămâni, să-i înnegrească pe interior și să-i violeze vizual și olfactiv.
Că trebuie să mă opresc din a ieși din casă, pentru a lăsa orașul să fie populat de nefumători fericiți și fumători frustrați. Da, frustrați. Pentru că li se refuză plăcerea unei țigări, într-un loc public.

În locuri publice ies să mă relaxez. Nimeni nu oprește obezii, mârlanii, violenții verbal, nespălații, libidinoșii, zgomotoșii, proștii să iasă din casă, să se relaxeze. Cu toate că mă violează vizual, auditiv și olfactiv.
Lor nu li se pune taxă de viciu și nu li se interzice nimic. Nici măcar să socializeze. Îs absolviți de păcate, pentru că nu fumează. Li se spune că e ok să fii obez, mârlan, violent verbal, nespălat, libidinos, zgomotos, prost, atât timp cât nu fumezi.
Că e viciu, atât timp cât se poate pune taxă pe el.

Demistificarea nu începe cu mituri și religie. Alea sunt ok.
Demistificarea începe cu pași mărunți. Cu primul om care și-a aprins o țigară pe sticlă. Cu Garbo fumând. Cu Clark Gable. Cu Marlboro man. Cu icoane mici de băieți răi și femei pe care toată lumea le-a așteptat să prindă voce.
Cu soldații. Soldații? Ei pot să fumeze.

Ei pot să fumeze pentru că mi se spune că trebuie să fiu soldat. Să lupt într-un război care nu-i al meu. Că trebuie să-mi apăr țara, că trebuie să scotocesc după un patriotism care nu-i al meu, într-un joc în care n-am ales să joc.
Sau poate că eu nu trebuie să lupt. Nici tu, nici tu, nici tu, pentru că suntem fete. Și fetele nu pot fi chemate în armată. Dar ei, da. Și tatăl meu, și tatăl tău, și tații tuturor, care-s încă rezerviști și nu-s destul de bătrâni să-i fi uitat armata.
Li se spune că trebuie, că, dacă e cazul, vor fi chemați, că nu pot refuza, că nu e nici demn, nici patriotic și că nu e viciu să fumezi, pentru că nimeni n-a văzut soldat nefumător. Cu toate că războiul e un loc public.

Mi se spune că BDSM-ul e bolnav, și păcătos, și murdar și că nu e normal să-ți placă sexul violent. Pentru că toți au văzut 50 shades of Grey. Și militează pentru poziția misionarului, drepturile femeii și sex cu lumina stinsă, doar după căsătorie.
Eu n-am văzut 50 shades of Grey. Fără să țin cu nici una din părți, mi se pare că a vedea sau nu un film, e o alegere personală. La fel cum e o alegere personală ce mănânci, ce bei, pe ce parte a străzii mergi, dacă faci sau nu sport, pe cine placi sau nu, pe cine iubești, ce condimente folosești, dacă-ți plătești sau nu facturile, dacă te vopsești, cum te tunzi sau ce faci în dormitor.
Interesant e că toți scuipă pe BDSM cu toate că, până acum o bucată de timp, nu știau nici măcar de existența termenului.
Dar e bolnav, și păcătos, și murdar pentru că ei nu-l practică. Și-și scuipă-n sân, și-s fac și cruce, că asemenea murdării văd lumina zilei.

Mi se spune ce e bine să mănânc, și ce nu. Mai nou, și cartofii prăjiți, și șnițelele-s nesănătoase și cancerigene. Ce intervale orare ar trebui să-mi placă la serviciu. De câte ori pe săptămână ar trebui să dau cu aspiratorul. Cum nu e sănătos să mă spăl pe cap în fiecare zi. De câte ori pe săptămână e bine să fac sport. Câtă apă ar trebui să beau. Ce timpuri verbale ar trebui să folosesc. Cum ar trebui să devin adult și să știu unde și cum se retrage TVA-ul. Unde ar trebui să donez. Cum să fiu un cetățean responsabil. După ce reguli gramaticale să mă ghidez. Ce filme ar trebui să-mi placă. Ce muzică ar trebui să ascult. În ce dumnezeu să cred. Către ce se duce impozitul. Ce e viciu și ce nu. Cât să plătesc pentru fiecare viciu în parte. Ce-mi face bine, și ce nu. Cum ar trebui să merg, să stau pe scaun, să tastez, să respir, să trăiesc.

Fără să mă conformez decât chestiilor obligatorii prin lege, cu dorință din ce în ce mai acută de revoluție pentru a schimba legile lor, nu pot să nu mă-ntreb: cine a murit și v-a lăsat, pe voi ăștia, experți în viața altora?

Comments (25)

  1. Newparts

    Iti dau perfecta dreptate. Si eu ma intreb tot mai des cine-i legitimeaza pe toti expertii in vietile altora :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      cred că-s auto cursuri, cu auto diplomă. altfel nu-mi explic

      Reply
  2. Lotus

    Cu observaţia că cele mai multe critici vizau parcă filmul şi nu practica BDSM-ului în sine.

    Cât priveşte restul, nu-s toate chiar pe acelaşi palier. Unele chestii le poţi ignora (obezii, că te uiţi în altă parte), altele deranjează numai uneori (beţivii, când îşi cască gura), de altele n-ai cum scăpa (fumătorii sau nespălaţii, în aceeaşi cameră cu tine). Iar lectura… meh.

    Oricum, eu cred că soluţia nu-i să permiţi fumatul peste tot, că totuşi e toxic şi unora nu le place, ci să interzici nespălaţilor să iasă din casă. Iar lectura, eventual s-o faci obligatorie. :) Glumesc. Deci, chiar dacă tu ai dus lucrurile mai departe, şi te-ai legat de însăşi ideea de taxă, există ceva diferenţe între aceste taxe. Care le fac să fie mai mult sau mai puţin discutabile. Iar asta pe cultură e strigătoare la cer, imho.

    Reply
    1. cami (Post author)

      filmul în sine e BDSM. criticile erau că nu e sănătos, normal, moral să faci un asemenea film.

      îs exact pe același palier, pentru că fiecare deranjează pe altcineva, în parte. cine poate spune că eu nu mă îmbolnăvesc (fizic sau psihic) din cauză că respectivele categorii n-au interdicție să iasă în public?

      n-am zis să permiți fumatul peste tot. nici eu nu mi-aș aprinde o țigară într-o grădiniță. dar există locuri publice în care ieși să socializezi și să fumezi. zonele pentru fumători /nefumători sunt ok. atât timp cât există amândouă.

      e strigătoare la cer pt că te afectează pe tine. pt mine și aia pe țigări e la fel de strigătoare la cer.

      Reply
    2. Lotus

      Hai tu Cami, că putem face distincţia dintre film şi tema lui. Poate fi un film despre artă şi fericire mizerabil, sau un film excelent despre defectele umane. Ori filmul ăsta, din ce-am văzut eu, e criticat în primul rând pentru că-i foarte slab, nu pentru că-i cu BDSM. Uite, eu n-am văzut decât 48 de secunde din el, şi fără sex, şi mi-au fost de ajuns pentru un scurt comentariu.

      Sunt pe paliere diferite pentru că fumatul este toxic în timp ce lectura elevează. Dacă fumezi lângă mine, o să îmi intoxici şi mie organismul, cu efecte obiectiv-negative. Dacă citeşti lângă Florin Salam, cel mult rişti să-i declanşezi un proces cathartic interior, care să-l facă să vomeze în prima fază, că n-are structura necesară să suporte un aflux de energii rafinate. :) Dar n-o să moară, nici n-o să devină mai prost, poate invers.

      Fumatul e un viciu, chiar dacă ţie nu-ţi place epitetul, în timp ce lectura nu. Eu sunt perfect de acord să faci ce vrei tu. Susţin libertatea ta de a alege, pentru că dacă n-aş face-o, ar însemna că sunt obtuz mental. Şi eu am vicii. Dar recunosc că sunt vicii. :) Adică, că nu mă ajută, obiectiv vorbind, chiar dacă sunt liber să le dau curs. Şi de aici diferenţa la timbru. O taxă pe viciu are o anumită justificare, chiar dacă discutabilă, în sensul că promovează anumite principii morale, înttr-o societate, că asta e, nu trăim izolaţi. N-ar trebui să existe nici aia, dar pe undeva îi înţeleg motivaţia. (De fapt, motivaţia e dorinţa politicienilor de a lua şi mai mulţi bani de la noi, dar na.) O taxă pe lectură este însă absurdă din toate punctele de vedere, chiar şi la nivel teoretic, declarativ. Iar taxa asta este şi mai absurdă prin faptul că banii obţinuţi din ea se vor duce chipurile pentru susţinerea lecturii. E ca şi cum ai zice că vei pune un timbru pe bere, iar banii colectaţi îi vei da vânzătorilor şi producătorilor de bere. De parcă n-ar putea ei să-şi vândă berea mai scump, dacă vor. Şi n-ar fi mai natural să coste mai mult berea mai bună şi mai proaspătă.

      Reply
      1. Lotus

        …se vor duce chipurile pentru susţinerea culturii*, voiam să zic

        Reply
      2. cami (Post author)

        eu vorbesc despre comentariile pe care le-am auzit eu în legătură cu filmul. și, crede-mă, nu criticau valoarea artistică a filmului.

        nu te obligă nimeni să stai lângă mine în timp ce fumez. e alegerea ta să mergi în locuri publice unde se fumează.

        principiile cui?
        ultima frază din text.

        Reply
        1. Lotus

          principiile cui?

          Ok, deci divergenţele noastre pe tema vin din definiţia noţiunii de viciu. Eu susţin că fumatul de care nu te poţi lăsa e un viciu în timp ce lectura de care nu te poţi lăsa, nu. Tu susţii că sunt acelaşi lucru din punctul ăsta de vedere. N-avem cum să împăcăm cele două teorii, dar pe linia asta, dacă nu există nişte repere exterioare, obiective, universale, spune-mi te rog cum poţi evalua calitatea unei piese muzicale sau a unei opere de artă. Cum poţi spune că manelele sunt zgomot şi nu muzică sublimă, doar pentru că ţie nu-ţi plac. :)

          Reply
          1. cami (Post author)

            eu am întrebat cine decide ce e viciu și ce nu. și în baza cărei autorități.
            tocmai că nu evaluez. îmi exprim părerea, în funcție de gust, dar nu bag pe gât nimănui preferințele mele. de aici și diferența

  3. valentin

    Experții în viața altora nu sunt pe cale de dispariție, mai ales că mi se pare că, de fapt, ei duc lipsă de expertiză, dar măcar să fie calificată.
    Taxe pe viciu tot o să plătim, de la viciul de a munci cu acte în regulă, la a da bon fiscal. Cum viciile sunt multe, plătim și pentru țigări, bere, cârciumi, chiar și pentru cartoful din piață pentru care plătești un preț la care bișnițarii se prefac că plătesc taxe. Ar mai fi multe taxe de pus, dar ar intra mulți în faliment.

    Reply
    1. cami (Post author)

      să se caute de diagnostic atunci!

      Reply
  4. provo

    Să spunem că aici unde trăiesti nimeni nu-ti va ingradi libertatea de a face tot ce-ti doresti … Taxele sunt libertatea din sistem .Nu ai nicio taxă in Dubai ,dar nu consumi alcool unde doresti .Fiecare regula naste o altă regula. Niciunde pe planeta asta nu vei fi liber sa poti face chiar totul. Da, cine nu vrea totul fara ca cineva sa-l deranjeze… Exista totusi libertatea fiecaruia de a fenta sistemul .. Faptul ca nimeni nu cerea taxe pe timpul răposatului nu inseamna ca atunci nu erai limitat la alte mijloace de a avea tot ce-ti doreai .. Fumai oriunde,dar nu aveai mâncare, ti se oferea o locuinta dar trebuia sa faci ce -ti spunea sistemul.

    Reply
    1. cami (Post author)

      și totuși. n-am făcut paralelă între înainte și acum

      Reply
    2. Nautilus

      Nu fumai oriunde. Ca să fumezi, trebuia în primul rând să ai ţigări (care erau produse de contrabandă, că în comerţul oficial ciuciu), şi ca să ai ţigări provenite din contrabandă trebuia să ai bani, iar ca să ai bani trebuia să ai o meserie bănoasă şi să te bucuri de autoritate, ca să nu te întrebe nimeni de unde ai banii, şi ca să ai o meserie bună… (dintr-un anume punct de vedere, fumatul era un semn al privilegiului social :) )

      Reply
  5. provo

    Nu s-a inventat un sistem in care toti sa ne tinem de manute si sa acceptăm gândirea celuilalt, sau s-a inventat ,cel comunist ,nu existau taxe ,in schimb trebuia ca toata lumea sa fie la fel . Asa ca mergem cu taxe , cu libertate de miscare , ca asta e, planeta nu mai are resurse , suntem distructivi ,azi ne place , mâine nu, atunci toti erau ca o turmă , poate mai buni. Da ,anii 50-80 sublimul omenirii .

    Reply
    1. cami (Post author)

      nici n-ar fi intereant să gândim toți la fel. ar fi, însă, să nu mai existe ograda vecinului

      Reply
  6. Nautilus

    Din câte ştim, a murit unul care a raţionalizat alimentele, curentul şi benzina, ca să nu poţi mânca ce vrei tu şi nici să dai cu aspiratorul când vrei tu.

    În locul lui au venit 3 experţi, pe post de Cele 3 Ursitoare din poveşti:

    – una care vrea să fie interzise vaccinurile;

    – unul care a interzis Nymphomaniac II;

    – unul care a decis că te bagă 4 ani şi jumătate la puşcăria din Timişoara dacă te pişi pe ce nu trebuie.

    E interesant că din aceste 3 ursitoare de ambele sexe, niciuna nu avea autoritatea legală în chestiune.

    Spre deosebire de Ăla Micu’ şi Creţu’ din Scorniceşti, care avea totuşi autoritatea funcţiei.

    Reply
    1. cami (Post author)

      și personajele pozitive unde-s?

      Reply
      1. Nautilus

        Ceva asemănător a întrebat Brejnev când a văzut tabloul “Lenin la Praga”. Deşi se spunea că el n-a întrebat nimic şi că e un banc. Cu pixeli albaştri.

        Reply
  7. MU

    Mie îmi pare bune ca or să pună taxă pe carti. Acum vazand ca e prohibitie, unii s-ar putea apuca de lectura, asa din fronda! :P

    Reply
  8. valentin

    Eu, recunosc, dau la pește la portofel. N-am portofel, sau am, dar nu-l folosesc. Prohibiția este taxe.

    Reply
    1. Nautilus

      Portofel columbian, adică din cel care plătește în monedă de plumb? :D

      Reply
  9. valentin

    Trebuie să recunosc că am avut capturi impresionate.

    Reply
    1. cami (Post author)

      ?

      Reply
      1. valentin

        Dacă era pentru mine semnul ăsta fără deget în mijloc ridicat, voiam să spun că am avut capturi pescărești impresionante la portofel.

        Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *