Cea mai nasoală meserie din lume

Cred că una dintre cele mai nasoale meserii e aia de dentist. Că-ți bagi degetele-n gura omului, îți respiră-n față direct din stomac, pipăi rămășițe din cina lui de ieri, te-mproașcă cu salivă și praf de măsea, gem de dinți.

Bine, mai nasol e să fii ginecolog, că nu știi ce beaver te așteaptă, ce grote cu vegetație naturală și neatinse de săpun cu anii trebuie să explorezi, ce soi de animale necunoscute te atacă, dar, nah, când ți-ai ales specializarea, știai c-o să fie cel puțin bizar.

Dar ca dentist, măcar puțin cred c-ai crezut în reclamele alea la pastă de dinți, în care pacienții toți sunt responsabili și vin doar așa, de-un control de rutină și au toți apa de gură după ei. Nimic mai greșit, bineînțeles.

E nașpa să fii dentist. Să le fie tuturor frică de tine, unii să ajungă să te urască, iar tu să fii nevoit să porți conversații inteligente cu uvula, în timp ce cureți un canal și omori un nerv.
Da` mai nasol decât să fii dentist, e să fii pacient la dentist.

Când eram mică, dinții de lapte mi-i scotea regulamentar Bucur, cu ața. Se lega dintele bine, mă punea să mă uit la bec, o zvâcnitură din încheietură și bang! oleacă de sânge, loc gol, dinte aruncat de la balcon, să crească altul sănătos în loc. De obicei se aruncă pe casă, da` stăteam la etajul 9 și cred că era puțin ciudat să arunc cu dinți pe acoperișul unui necunoscut. Așa că-i aruncam de la balcon. Celor care au crezut că trebuie să fie neapărat un acoperiș implicat, le demontez superstiția, pentru că ai mei au crescut toți, chiar dacă strămoșii lor au luat un cap de asfalt, după cădere liberă preț de 9 etaje.

Oricum. Câțiva ani și câteva experiențe traumatizante mai târziu, am descoperit dentistul care nici nu mi-a lucrat nimic pe viu, nici n-a răcnit la mine, nici nu mi-a scos vreo măsea sănătoasă, doar pentru că poate. Și totuși. E ceva groaznic să fii pacient de dentist.

Mai întâi trebuie să te convingi că ai nevoie de dentist.
Dup-aia, să te convingi să-ți faci programare.
Să te mai convingi puțin.
Amâni.
Te iei de guler și suni.
Programare efectuată. Peste o săptămână.
Stresul acelei săptămâni. Să nu uiți de programare, cine știe ce o să-ți facă, dacă te doare, dacă îi tremură mâna, că doar a trecut ceva timp de când ai fost la ea ultima oară, dacă tocmai la tine uită să dezinfecteze ustensilele, dacă îți taie limba, dacă îi fuge freza din mână și-ți perforează creierul, dacă îi alunecă ciocănelul și-ți scoate ochiul, vai, dar e atât de dimineață programarea, n-o să dormi cât trebuie, toată ziua ta e pierdută, ce durere, ce trauma, ce chin!
Ziua fatidică a venit.
Te trezești. Bei cafeaua. Fumezi câteva țigări, să-ți ajungă până după dentist.
Periază! Bine! Mai bine! Așa! Ți-a sângerat gingia? Nu contează, doar te duci la meșterul reparator.
Ajungi.
Ai programare la 10.30, și-ai ajuns punctual la 10.29.
Stai în picioare, pentru că speri c-o să intri în următoarele 10 minute. Care trec.
Ajunsă înaintea ta, o gașcă de pensionari socializează. Le tremură protezele, din profil vezi cum la fiecare frază se-mproașcă unul pe celălalt cu salivă, miroase a dezinfectant și-a spray pentru molii. Dezinfectantul de la dentist, sprayul – de la colegii de așteptare.
Și pentru că socializează și vorbesc tare și discută despre orice, de la politică, la botezul nepotului procreat cu chin și tratamente, afli că și ei au programare. Înaintea ta. Când? La 10. E 11, și ei intră rând pe rând, lent și discutând în continuare, înaintea ta.
Pentru fiecare pensionar care intră, mai vin 2 în loc. Pompoși. Cărora le pică proteza când aud că da, și tu ai programare, la fel ca ei, doar că înaintea lor. Că ei au programare la 13, da` au venit din timp, să prindă loc. Irelevant.
Pensionarii socializează. Femeia de serviciu spală holul. La celelalte cabinete intră rar câte un pacient. Coada aia mare e da, la dentistul tău.
Și nu e deloc încurajator că, din când în când, de după ușile închise, se aude zgomot de freză. Zgomotul ăla care-ți ajunge până-n creieri. Vibrează scaunul cu tine. Simți durerea lu` ăla care strigă ”au!”, într-o încercare disperată de a se smulge din mâinile călăului care-i decapitează nervi și extrage rădăcini. Vezi sângele curgând șiroaie pe sub ușă.
Mai iese câte unul. Cu falca umflată, cu pansament ieșindu-i sângerând de sub buză, c-o față trasă, cretă, ținându-se dramatic de perete, cu privirea pierdută, de parcă s-a-ntors din iad.
Deja te bucuri că mai are până ajunge la tine.
Freza. Găurește, sparge, forează pe canal ca sondele după petrol.
Miros de arsenic și de plombă.
Nu mai ai nici o problemă, nu te mai doare nici o măsea, tot ce vrei e să fugi. Să lași dentistul în urmă. Te ține-n loc faptul că ai făcut o programare și că, mai mult ca sigur, va alerga cu freza pornită după tine, te va urmări până acasă și te va aduce triumfător și-nsetat de sânge pe scaunul pe care ai spus că vrei să stai.
Tic-tac. Poate ultimele momente din viața ta, înainte ca dentistul să te măcelărească. Tic-tac. Îniante de a-ți săpa în creieri și-n gingii. Înainte de a deveni tu ăla care iese cu falca umflată, cu pansament ieșindu-i sângerând de sub buză, c-o față trasă, cretă, ținându-se dramatic de perete, cu privirea pierdută, de parcă s-a-ntors din iad.

– Bucur?

Te-ai scurge sub scaun. Ai sări pe geamul închis. Te-ai refugia în Mexico. Și totuși…

– Da

Și intri. Dințișori prietenoși îți surâd din postere, de pe perete. O proteză aproape gata rânjește pe dulap. Suportul de creioane e da, un mare dinte. Hăinuța dentistului e plină de dinți zâmbitori! Ești ca Alice în Țara Dinților. Sau ca Guliver printre dinți.
Totul strigă că da, ești la dentist.

15 minute și 2 anestezii mai încolo, cu sânge întărit pe barbă, gust de dentist și limbă amorțită, ești ăla care iese din cabinet. Care lasă loc celorlalți nefericiți care, aidoma ție, și-au făcut scenarii apocaliptice în legătură cu dentistul.
N-o să-l mai vezi până data viitoare.
Acum ești curajos. Cam ca atunci când ai coborât prima dată din telecabină. Lumea e a ta. Dentist? Te-ntorci oricând, cu capul sus și pieptul în față! O bagatelă! Un mizilic! Cine a zis că e nasol să mergi la dentist? Și-un copil poa` s-o facă!

Și dacă e nasol să fii dentist, că dinți, halenă, supurații, e mai nasol să fii pacient de dentist. Pentru toate motivele de mai sus.

Comments (6)

  1. Florin

    Asa e, ca doctor e nashpa, ca vii in contact cu toate mizeriile lumii..Si ca ginecolog, asa e, cine stie ce, si cum, ca natura umana e scirboasa, sincer vorbind..Nu ca femeile ar fi altfel decit barbatii, ca, la o adica e generalizata treaba..Dar, stii cum e, mizeria asta fizica, parca e cum e, dar mizeria moral-intelectuala mi se pare absolut de neimaginat..Adica sa fii tu, fiintza umana capabila de asa porcarii, si monstruozitatzi, oh, e inadmisibil..Sa te pretezi la a face atitea atitora, si continuu, e ceva dincolo de orice, sincer..Si sint multi care o pot face, si chiar o fac..Mi-e asa de sila de maimutzele astea, cit nu pot sa spun..Si, cu toate astea, am inghitzit atitea, si, se pare ca o sa mai inghit.. Ei, toti, acum, cu toate, in situatiile date sint asa de neimaginat de o minte cit de cit ratzionala..
    Mai am in mine bunul simtz al omului obisnuit, si inca mi-e greu sa accept, pentru ca totul a atins un nivel al irational-absurdului greu de acceptat, chiar..Caut sa pricep, macar, ce si cum e acum, in lumea asta a tuturor posi bilitatzilor..Pentru ca sint inca uimit de tot, si orice..Ca asa varianta nu si-a imaginat, cred, nimeni, sa accepti atitea brutalitatzi-socante, date de ce vedem, si simtim..
    Ma rog, poate sint eu de scoala veche, si totusi..

    Reply
    1. cami (Post author)

      era o poveste funny, nu una moralizatoare

      Reply
  2. valentin

    Dentiștii sunt niște criminali, am văzut eu prin niște filme. Acum se dau și la portofelul meu. Nu înțeleg, ăștia sunt pești?

    Reply
    1. cami (Post author)

      undercover

      Reply
  3. Portal turism

    Interesant articol, insa nu sunt pe deplin deacord cu cele scrise de tine. Nu imi plac dentistii deloc, insa nu o consider ca fiind cea mai scarboasa meserie . . .

    Reply
    1. cami (Post author)

      ar fi ciudat să fim cu toții de aceeași părere

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *