35 de lucruri pe care nu le-ai avut în copilărie

Dacă ești născut după `96 o să le citești pentru tema de la istorie. Sau ca să-ți râzi de dorințele noastre.
Dacă ești născut după 2000, clar ai de făcut un referat.

1. Dacă-ți plăcea un actor/actriță/formație/film nu puteai să search pe Google. Pentru că, să ne aducem aminte, Google-ul nu exista. Și nici Internetul neapărat. Și nici calculatoarele, la noi cel puțin.
Așa că adunai orice fir de informație, din reviste ciudate gen Formula As, Salut sau, ai târziu, Popcorn. Când s-a născut? Ce-i place să mănânce? Ce culoare are la păr? Pierce-uri? Câte? Unde?
Articole incomplete, decupate și, eventual, lipite pe-un caiet studențesc.
Pozele cu personajul se dădeau la schimb, pe bani grei.

2. Televizor. Altul decât ăla, alb-negru, cu nume rusesc, la care schimbai posturile cu scobitoarea. Și la care, în mijlocul furtunii, trebuia să ieși pe balcon, să-ndrepți antena. Asta în cazul bun, în care antena nu era pe bloc.

3. Abțibilduri. Doar dacă n-aveai rude plecate în afară, care-ți trimiteau gumă șmecheră, cu abțibilduri cu personaje pe care nu le știai pentru că – să ne aducem aminte – nu aveai televizor decât alb-negru, care prindea românii, rușii și, cu puțin noroc, bulgarii. Care nu făceau nici gumă, nici abțibilduri.
Așa că nu aveai abțibilduri, aveai surprize de hârtie, cu mașini, posibil actori și, cel mai des, fotbaliști. Sau Tipi-Tip.

4. Haine drăguțe. Adică erai îmbrăcat, da` hainele alea erau urâte. Sau moștenite de la rude mai mari. Sau croite după o modă după ureche. Nu aveai hăinuțe drăguțe, colorate, prietenoase. Aveai haine ca să nu fii gol, și ca să nu-ți fie frig.

5. Lego. Nu, nu aveai Lego decât dacă – din nou – aveai rude în afară. Aveai niște cuburi de plastic, de pe puțin 10 ori mai mari de cât sunt piesele de la Lego, cu care te distrai ore-n șir, zi de zi, luni la rând. Cu care construiai cel mult 2D. Sau aveai jocul ăla cu piese din lemn, cu care puteai contrui cel mult o casă săracă. Sau ălălalt, din fier, cu șuruburi și piulițe, cu care făceai mașini ireale și macarale. Cam atât. Lego era un vis frumos, despre care ai aflat de-abia după ce ai avut televizor color.

6. Cablu. Doar dacă n-aveai bani și de Lego, sau dacă n-ai avut părinți inventivi, care se înțepau de cablu de la vecinul care avea bani de Lego.

7. Ciocolată mare. Decât la ocazii.

8. Portocale. Decât la Crăciun. Poate. Sau banane. Sau kiwi.

9. Loc de joacă, special amenajat. Tu te-ai jucat pe șantier, pe câmp, între blocuri sau în cimitir, printre cuie ruginite, plăci de beton, șerpi, insecte, șopârle, țevi sparte, maidanezi, căpușe, cruci și morminte și, cel mai probabil, n-ai făcut nici un antitetanos, nici n-ai murit până acum, când citești asta.

10. Casă babyproofed. Și nu ți-ai spart dinții de masă, n-ai băgat furculița-n priză, nici capul în cuptor, n-ai rămas cu tâmpla-nfiptă-n cuiul care ține poza de nuntă a bunicilor și nu, nu te-ai ascuns în frigider fără să mai poți deschide ușa.

11. Autism. Oricât de multe simptome ai bifa acum, adult fiind, atunci nu-i trecea nimănui prin cap că ai putea fi autist.

12. Nici ADHD, chiar dacă acum ți-ar da medicație. Atunci îți dădeau o palmă la cur și te vindecai instant.

13. Pizza. Sau fast-food, de orice fel. Pentru că aveai doar televizor alb-negru, fără cablu, și mâncarea cea mai rapidă era o felie de pâine cu gem și-un șut în fund, la joacă.

14. Suc. Ăla în sticlă verde de la aprozar sau ăla de la dozator nu se pun ca suc.

15. Telefon personal. Telefonul era ăla, cu disc și, eventual, cuplaj, la care aveai voie doar în situații de urgență, Ambulanță, Poliție sau pentru luat temele dacă ai fost foarte bolnav și ai stat acasă. Nu de alta, dar nu puteai să consumi impulsuri pentru toate nimicurile. Impulsul era important atunci.

16. Blugi. N-aveai blugi și, dacă aveai, erau din ăia foarte urâți și rigizi, posibil importați de la turci. Hâzi. Doar dacă n-aveai rude care-ți trimiteau Levi`s din afară. Care erau și ei urâți, da` măcar nu erau rigizi.

17. Jucării de pluș. Nu. Aveai jucării din plastic sau din cauciuc, pictate bizar, care-ți făceau vânătăi dacă le strângeai prea tare-n brațe.

18. Jucării frumoase și nepericuloase. Aveai, în schimb, tramvai sau mașinuță din tablă, în care te puteai tăia oricând, căluț din plastic, pe roți și animale din cauciuc, cu țiuitoare.

19. Dulciuri diverse și gustoase. Ce aveai erau jeleurile alea mentolate de la farmacie, cocoșeii pe scobitoare și bomboane Sidef.

20. Rucsac sau o geantă câtuși de puțin decentă. Ghiozanele erau pătrate, mari și dureroase. Alternativa era mapa, la fel de pătrată, mare și rigidă.

21. Rechizite vesele. Pentru că penarul era din lemn sau din tablă, stiloul era din ăla de-o culoare incertă, cu pompiță, pe care trebuia să-l umpli în fiecare zi, creioanele colorate erau, de cele mai multe ori, din alea de ceară de la ruși, cariocile veneau câte 5 sau 6 în pachet și le revigorai cu spirt, să țină mai mult, plastilina venea și ea tot în vreo 6 culori și mirosea strident a ulei de rapiță, iar cel mai bun corector era lama.

22. Clămițe sau pufuri de păr. Da` agrafele alea clasice sau o bucată de elastic nu fac exact același lucru? Să-ți țină părul departe de ochi, adică.

23. Playstation. Cele mai performante jocuri erau alea cu lupul care aduna ouă, cerculețele în cutie cu apă sau puzzle-ul cu numere. Când a apărut Tetris-ul cu 2 jocuri, a fost revoluție tehnologică.

24. Role sau bicicletă cu viteze. Aveai, în cel mai bun caz, patine cu rotile și Pegas. Dacă.

25. Sandvișuri fancy cu Salam săsesc sau cașcaval bun. Salamul era iute, cașcavalul era iute, măslinele erau amare, parizerul ciudat, untul un lux, așa că sandvișul era același sandviș trist de la punctul 13. Gem de casă pe pâine pe cartelă.

26. Vitamine în formă de animale sau minimarțieni, sirop de tuse cu gust de căpșunică sau pastiluțe de răceală netraumatizante. Aveai Cavit, sirop homemade dintr-o ridiche sau o ceapă cu zahăr, piramidon sau, suprema amenințare, supozitorul. Nu pățeai nimic, de frică să nu-ți dea pastile.

27. Părinți care să te gâdile-n și-n fund.

28. Bonă. Stăteai la bunici, la vecini, sau cu cheia-n gât.

29. Nevoie de psiholog.

30. Nevoie de dietă. În afară de grasul omniprezent în fiecare clasă, nimeni nu era la dietă.

31. Depresie că nu există Moș Crăciun, Zâna Măseluță sau Iepurașul de Paști.

32. Zile de naștere tematice, cu clovni și tort supra-etajat.

33. Nervi, personalitate flamboaiantă sau reacții publice explozive. La fel ca ADHD-ul, treceau cu ”las` că vorbim noi acasă”.

34. Cărți care să vorbească.

35. Noțiunea de plictiseală.

Cu toate lipsurile astea, se pare că am ieșit ok. Defecți și necocoloșiți, mai toți am supraviețui unui zombie apocalipse. În afară de grasul din fiecare clasă. Pe ăla ori îl prind zombie, ori îl sacrificăm pentru binele comun. De foame.

Comments (10)

  1. Larisa M.

    Mi se pare ireal ce amintesti tu aici cu toate ca am trait acele vremuri si nu am avut nici eu cele 35 de lucruri…cu siguranta cei nascuti mai tarziu rad copios pe seama dorintelor noastre :))))

    Reply
    1. cami (Post author)

      dacă nouă ni se par cumva ireale, imaginează-ți cum li se par lor.
      important e c-am supraviețuit și ne-am și adaptat pe deasupra.

      Reply
  2. Mucegai Ales

    Mama ce hemoragie de amintiri mi-ai provocat. Sunt bandajat deja la cap.
    Ah, mersi!

    Reply
    1. cami (Post author)

      un cico, ceva?

      Reply
  3. boemul

    trebuie să mărturisesc că am avut TV color (Elcrom), jocuri pe calculator (prin ’88, d-alea de se încărcau cu casetofonul), din când în când blugi şi ciocolată. şi nici măcar n-aveam părinţi nomenclaturişti :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      Jocuri pe casetofon am avut la câțiva ani după `90. Da` dacă stau și mă gândesc bine, nu cred că se pun drept playstation. Un soi de Tetris ceva mai dezvoltat…
      Erai avut, domnule!

      Reply
  4. valentin

    Nici mașină, ori maxitaxi n-am avut. Ajungeam la oraș numai cu trenul, ori la ”ia-mă nene” care trecea cam câte unul pe oră. În oraș, doar autobuz, bilet compostat regulamentar. De taxi cred c-am auzit foarte, foarte târziu și credeam că-s OZN-uri. Pentru apocalipsa zombie trebuie antrenament din greu să poți supraviețui, nici dacă ești mai slab nu-i bine, că se găsește vreunul căruia nu-i place grăsimea. Alergatul e cel mai bun ”to the left, to the left” of the map – vorba Rihannei, am încheiat citatul.
    PS. Cele mai bune lucruri le găseai la Brăila, că acolo andocau cel mai des străinii și mai scăpau câte ceva la vânzare.

    Reply
    1. cami (Post author)

      sau la Tulcea. acolo am mâncat prima dată compot de ananas și nucă de cocos. wow!

      Reply
  5. Cati

    Tu ai ceva cu 35-ul? :))

    Reply
    1. cami (Post author)

      varianta reală : 25 erau prea puține, 50 îs prea multe.
      sau, varianta romantică : 35 e un număr magic!

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *