3 boli pe care nu le-ai avut cât ai fost copil

Știi că în urmă cu doar câțiva ani ai fost copil. Și nu neapărat un copil model.
Poate ai spart vaza moștenire de la bunica. Ai decupat perdelele ca să faci hăinuțe la păpuși. Ți-ai rupt mâna când ai căzut din copac, la vânătoare de gorgoaze. Ai trecut cu chiu cu vai c-un 5 la matematică. Ai spart tabla. Ai furat caise din curtea vecinului. Ai făcut bișniță cu abțibilduri. Ai înjurat și-ai mințit că tu nu înjuri. Ai plâns că nu ai primit mașinuță teleghidată de ziua ta. Ți-ai imaginat nenumărate moduri în care-ți pedepseai părinții pentru că te-au pedepsit. Ți-ai rupt pantalonii în fund și-n genunchi. Ți-ai spart capul. N-ai fost un elev model. Ai ascuns ce note ai la școală, și mai ales câte absențe. Băteai copiii din fața blocului. Mușcai, zgâriai, țipai, plângeai.
Acum câțiva ani, cât încă erai copil.
Probabil îți luai două palme la fund pentru chestia asta. Poate că erai dintre copiii ăia, bătuți cu furtunul. Sau poate din ăilalți, trimiși la culcare fără desert sau, mai grav, fără masa de seară. Sau poate pedeapsa maximă era că ai tăi nu mai vorbeau cu tine, până să ți se facă rușine și să-ți pară rău de ce ai făcut.
Poate n-ai făcut nimic din toate astea, și-ți luai bătaie degeaba. Poate le-ai făcut pe toate, și nu ai primit niciodată, nici măcar o păruială.
Nu știu asta.
Ce știu, în schimb, e că dacă copilăria ta s-a terminat cel mult acu` 10 ani, n-ai avut nici una dintre cele 3 boli care fac ravagii printre copiii din ziua de azi.

1. ADHD
Mai nou, orice copil care ”nu se poate concentra” are ADHD. Nu, în nici un caz pur și simplu nu-i place ceea ce ar trebui să facă. În nici un caz nu are probleme cu autodisciplina pentru că a fost suflat în cur și învățat să facă doar ce are chef, când are chef.
Nu doar îi place să vorbească mult, să vadă tot, să descopere orice, nici măcar nu e deosebit de curios pus în fața multor obiecte fascinante.
Nu e nepoliticos, întrerupând conversația altora. Nu e nerăbdător după o călătorie de 4 ore cu trenul. Nu e indisciplinat când i se spune că trebuie să stea în rând. Are ADHD.

Tu, ăsta care ai fost copil până mai acum câțiva ani, nu te simți discriminat? Tu a trebuit să-nveți să vorbești când ești întrebat. Să atingi un obiect care te fascina doar dacă cereai, și ți se și dădea voie. Să stai în bancă cu mâinile la spate. Să faci pagini întregi de bastonașe, până-ți ieșeau ele drepte, și ție bastonașele pe nas. Să nu alergi dezlegat prin magazine. Să fii atent la lecție. Să citești poezia aia până o înveți pe de rost, chit că te-ai plictisit de ea după 2 ore.
Gândește-te, dacă te-ai fi născut cu câțiva ani mai târziu, puteai să-ți bagi picioarele în toate chestiile alea, pentru că cineva s-ar fi trezit să-ți găsească scuza ADHD.

2. Autism
Copilului tău nu-i plac îmbrățișările? Refuză să se joace cu alți copii, se enervează când îi sunt luate jucăriile, preferă să se joace în șifonier, miroase obiecte și pare a fi într-o lume a lui? Felicitări! Tocmai ai descoperit că eu sunt copilul tău!

Pentru că ADHD-ul a devenit o boală prea la modă, mai nou a început să crească îngrijorător numărul copiilor cu autism. Dacă e un copil banal, care nu pictează, cântă, face balet sau știe Luceafărul integral la 1 an și 2 luni, atunci sigur e autist.

Mai nou am auzit și povestea înduioșătoare a unei mămici, care se plângea că până să-i afle diagnosticul micuțului (autism) nu putea avea viață socială, pentru că în public, micuțul începea să răcnească, să se tăvălească pe jos și să zgârie și lovească persoanele din jur, dacă nu-i convenea ceva. Acum, după diagnostic, celelalte mămici au înțeles că reacțiile micuțului sunt de la boală, așa că îs mai dispuse spre toleranță.

Tu, ăsta care ai fost copil până mai acum câțiva ani, nu te simți discriminat? Tu a trebuit să suporți pupăturile zgomotoase ale mătușilor grase, amicii de joacă pe care-i displăceai total doar pentru că părinții erau prieteni din copilărie, să-mparți jucăriile doar pentru că erai gazdă, să ieși din șifonier când aveai musafiri, să miroși obiecte pe ascuns, să nu pari ciudat.
Și să nu te tăvălești pe jos în public, pentru că știai clar ori că nu e frumos, ori că-ți iei două scatoalce după.
Nu, nu aveai autism, aveai doar bun-simț. Pe care l-ai învățat, sau ți l-au insuflat părinții.
Gândește-te, dacă te-ai fi născut cu câțiva ani mai târziu, puteai să-ți bagi picioarele în toate chestiile alea, pentru că cineva s-ar fi trezit să-ți găsească scuza autism.

3. Tantrum
Copilul tău nu e prost-crescut, răzgâiat, cu năbădăi, nesimțit sau face istericale. Mai nou are un tantrum.
Ceea ce e perfect normal, pentru că micuțul trebuie să-și manifeste personalitatea, și e perfect normal să-l lași să urle până îi trece, ca nu carecumva să-l bruschezi. Să nu-i dai 2 palme la cur, pentru că e brutal și 2 palme la cur l-ar marca pe viață. Să nu-i spui nici măcar că e copil mare de-acum și dacă mai plânge, or să râdă toți copiii mai mici de el, pentru c-o să poarte stigmatul rușinii după el o eternitate.
Nu. E bine să-l lași în pace, eventual să-l încurajezi să-și manifeste nervii și-apoi, pentru că i-au trecut, să-l răsplătești cu o înghețată.

Cucoană, ce are plodul tău, nu-i tantrum. Îs năbădăi în cur. Și dacă-l învățai de mic nu să-ți știe de frică, ci să te respecte, nu făcea nici o criză. Nici în public, nici acasă.
Nu se dădea cu curul de pământ, nu bătea din picior, nu răcnea ca apucatul, nu-și smulgea hainele de pe el și nu, în nici un caz, nu te lovea. Nu are ”un tantrum”. Suferă de răzgâială cronică.

Tu, ăsta care ai fost copil până mai acum câțiva ani, nu te simți discriminat? Tu n-ai răcnit în mijlocul magazinului și nici prin cap nu ți-a trecut să dai cu pumnii și cu picioarele nici în maică-ta, nici în taică-tu, oricât de mulți nervi ai fi avut. Pentru că știai că copiii nu pot avea nervi decât cu alți copii.
Voiai o ciocolată și nu erau bani? Ghinion. Înghițeai în sec până la următorul salariu. Nu-ți convenea ce ai în farfurie? Ghinion. Nu mâncai, rămâneai flâmând până când ajungea să-ți convină. Nu voiai rochia cu bulinuțe? Ghinion. Trebuia s-o porți, pentru că tema serii erau bulinele și-așa au hotărât părinții.

Nu, nu aveai un tantrum. Nici măcar n-aveai crize, pentru că erai prea bine crescut să le ai.

Tu n-ai suferit de bolile astea în copilărie. Îs boli recente, întâlnite mai ales la copiii celor care până acum câțiva ani au fost copii. Că și-au promis că ei n-or să fie ca părinții lor, că plodul lor o să aibă de toate, că vor să se dea interesanți, că au nevoie de atenția pe care n-au avut-o niciodată, Sigmund Freud, analyse this.
Nu de alta, dar e cel puțin bizară epidemia asta de ADHD, autism și tantrum din ultima vreme.
Când erai tu copil se chema lipsă de educație. Dar, nah, evoluăm.

Comments (17)

  1. Andreea

    Fix pe gustul meu articolul! Oho si ar mai fi: alergii, dermatite si alte chestii fizice tot recent aparute. Eu nu suport cand aud copii urland din toti rarunchii in parc sau pe unde le vine. Sau sa iti puna piedica daca te vad ca alergi sau pur si simplu daca mergi. Am patit-o acum doua saptamani: eram la spital de infectioase pentru niste analize si un plod cu ,,ADHD” probabil punea piedica oamenilor in timp ce retardata de mama-sa radea ca apucata. Cand im vine randul sa intru la analize am mers mai intr-o parte sa nu am surprize cu piedici. Si ce a facut impielitatu’? S-a intins dupa mine si mi-a pus o piedica… Noroc ca m-am prins un om de bluza ca altfel cadeam peste asistenta care tocmai iesea cu sange proaspat recoltat de la doi posibil infestati cu HIV si Heptatita B. Praf se faceau si eprubetele si cu siguranta nu scapam asa ieftin. A iesit mega scandal pe tema asta, a venit directorul spitalului si i-a luat mamei datele si i-a zis ca nu mai are ce sa caute acolo . Ea n-avea treaba, radea in continuare ca apucata, cred ca nici nu intelesese ce era sa provoace. Razgaiatii din ziua de azi…

    Reply
    1. Delia

      Andreea si Camelia – doua femei, adulti deci, experti in pediatrie si psihologie infantila, care fac misto de afectiuni fizice si psihice ale “plozilor” din ziua de azi. E primul post ever citit in care cineva face misto de autism. Nu stiu cum o fi cu copiii din ziua de azi, dar se pare ca nici aia din ziua de ieri nu au iesit prea bine, citindu-va pe voi.
      Andreea, tragi-comic ce ai scris: deci tu vezi un cum un copil pune piedica oamenilor care trec, il vezi ca vrea sa-ti puna si tie piedica, si totusi, suspans maxim, cazi si aproape sa darami spitalul, insasi directorul spitalului a fost consultat pe aceasta problema, cat pe ce sa se infecteze tot bucurestiul de HIV si hepatita din eprubete. Ah, va zic, vine armaghedonul, il aduc copiii din ziua de azi, feriti-va (si mergeti drept, nu impiedicat) :))

      Reply
      1. cami (Post author)

        să știi că mai am și altele în care fac mișto de autismul copiilor români cu mame moderne.
        copiii de atunci măcar n-au ieșit cu certificat medical pentru că părinții n-au găsit ceva mai interesant de exploatat la ei.

        Reply
        1. Delia

          Cred ca mai sunt si alte posturi similare, cand ai o idee e bine sa o spui de multe ori. Ma limitez la postul asta, am ajuns pe-aici din greseala :)
          Certificatul medical nu face diferenta cand vorbim de calitatea unui om, un copil autist “cu certificat” poate avea mai multa iubire si intelegere in suflet decat un adult hater ca tine.

          Pt Andreea – cum era, dc in loc sa te dai pe langa pereti, ca sa nu sara copilul (maimuta/ animalul – sau cum priveti tu copiii) pe tine – initiai un dialog si-i spuneai mamei si copilului ca nu e ok ce face, nu vrei sa ti se puna piedica, te deranjeaza si sa-si gaseasca alta ocupatie etc. Fii tu schimbarea pe care o vrei la altii, how about that? Nu ai fi educat tu copilul respectiv, insa era un punct de inceput, cu siguranta ca s-ar fi oprit.

          Reply
          1. cami (Post author)

            în cruciada ta pro-copii, con-hateri, ai pierdut un amănunt esențial: nici o clipă nu mi-am bătut joc de autism în sine, ci de avalanșa de mame care insistă că au copii cu autism, în loc să ia în calcul că respectivul copil e 1. mai retras din fire (nu suntem toți la fel); 2. îi place să fie în lumea lui, fără să-l sâcâie nimeni; 3. devine violent pentru că pur și simplu nu recunoaște nici o autoritate; 4. e răzgâiat, dar ”autist” oferă mai multe scuze și pentru el, și pentru părinți, care nu știu cum să-l educe. adică de mămicile care își autodiagnostichează odrasla.

            am cunoscut multiple cazuri, dar nu ți-ar păsa de ele, pentru că vin din partea unei persoane prea hater și prea lipsită de calitate umană.

      2. Andreea

        Delia, in caz ca n-ai citit ,,plodul” s-a intins dupa mine sa imi puna piedica, nu m-am impiedicat eu de frica lui. Doar m-am dat mai intr-o parte. Daca tu crezi ca puteai vorbi cu una care radea cu gura pana la urechi de ce facea fi-su intr-un spital, in conditiile in care i-au mai atras si alti oameni atentia, inseamna ca esti negociator. Promit solemn ca de acum inainte o sa las toti plozii plictisiti sa imi puna piedica, sa imi ia telefonul din mana si sa mi-l tranteasca (am patit si asta) si eventual sa ma stropeasca la 0 grade celsius cu un pistol cu apa pentru ca Doamne fere’ sa nu cumva sa fie autist. Ntz, ntz, rusine sa imi fie.

        Reply
    2. cami (Post author)

      andrea, dar nu era vina lui. nici a mamei. tu nu poți să înțelegi. e vina ta, că nu înțelegi minunea căutatului în coarne . nici eu, de altfel. ce obtuze suntem!

      Reply
      1. Andreea

        Daaa, asa e. Rusine sa ne fie. Sa ii lasam sa ni se urce in cap :)) Ma gandesc deja ori sa plec din tara ori sa imi fac vreo 10 conturi bancare sa le am pentru batranete, ca nu prea vad eu generatia actuala sa munceasca sa am si eu o pensie cand o sa vina vremea. Or sa fie prea multi ,,autisti” si ADHD-isti scutiti de munca.

        Reply
        1. cami (Post author)

          noi nu-i lăsăm. îi lasă părinții.

          Reply
  2. RaduThor

    :) Ha, ha, ha! Eu am fost copil acum mai bine de 35 de ani. Aşa că aş fi şi mai drastic. Nu neg, există şi copii cu adevărate probleme, dar nu sunt chiar atât de mulţi.

    Reply
    1. cami (Post author)

      mulțumesc! exact asta încercam și eu să subliniez. dar e mai ușor să sari la jugulară, decât să înțelegi.

      Reply
  3. Anca

    Din cate vad eu tu sustii educatia cu bataia. Poate ar trebui sa te mai gandesti putin. Pe mine m-a deranjat ce am citit la tine si imi imaginez, ca asa adult cum sunt, iti dau o palma peste ochi ca ai scris nhumai prostii…sau mai bine imagineaza-ti tu ca ai scapat un pahar din mana si ca iti dau o palma zdravana la cur. Sau cand te enervezi si ridici tonul vin si iti dau o alta palma peste gura sau cand vorbesti neintrebata te trag de urechi si cand faci vreo gafa mai iei una si stai si la colt. Iti imaginezi asta numai pentru copii, imagineaza-ti si pentru adulti sau mai bine pune-o si in practica sa vezi ce reactii ai! Iti imaginezi asta cu bataia pentru ca un copil e mic si nu are cum sa riposteze. De ce sa stie de frica? Tu stii cuiva de frica? Vine careva si te bate? Eu de azi nu te mai citesc. Sa ai o viata frumoasa, fara violenta.

    Reply
    1. cami (Post author)

      ai înțeles ce ai vrut /putut să înțelegi.
      n-am știu de frică, am știut de respect. nu mi-am luat nici o bătaie copil fiind dar – miracol! – m-am abținut să am un tantrum.
      dacă tu pui egal între respect și violență, ai o problemă mai mare decât mine.

      Reply
  4. valentin

    Poate or fi fost și atunci ”bolile”, cert este că pe-atunci părinții nu aveau nevoie de un doctor pentru ”vindecare”. De unde tragem concluzia că nu există nicio diferență între copii de atunci și cei de acum. Diferența sunt părinții de atunci și de acum. Nu spun că ar fi fost mai buni atunci, dar acum parcă nu știu a cerne informația.

    Reply
    1. cami (Post author)

      există diferențe. doar că-s create – așa cum bine zici – de părinți. acum îs prea ocupați să pară părinți cool, decât să fie părinți.

      Reply
    2. Nautilus

      E puţin probabil ca unul care a fost copil autist cu 25 de ani în urmă să mai poată răspunde la întrebări.

      Nişte filmuleţe făcute prin 1990 de nişte occidentali demonstrează că sunt şanse foarte mari ca puştiul cu autism să fie acum la 2 metri sub pământ.

      Reply
  5. Pingback: Stupid la început de an | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *