Monthly Archives: July 2015

Retrospectiva săptămânii 12-19 iulie 2015

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. Concert Robbie Williams
Mișto concert, da` apă puțină, cozile la apă imense, prea puține locuri de unde o puteai cumpăra, raportat la numărul celor prezenți.
Lamentări că n-a fost apă.
Păreri pro și contra.
C-ați fost imbecili că v-ați dus la Robbie Williams. Nici măcar nu e așa cunoscut, și mai cântă și cover-uri.
Eterna glumă cu ”cine e ăsta?” sau ”ce mi-a plăcut în Good morning, Vietnam! Păcat c-a murit!”
Ce lătrăi notorii, după ce că v-ați milogit pentru invitații gratis, vă mai și plângeți?
Concertele-n România îs de câcat! Vin numai expirați. Organizarea pute. De ce vă lăsați călcați în picioare, muiștilor? Dacă nu s-ar mai cumpăra bilete, dacă ne-am mobiliza, poate ar începe să ne respecte, și să fie concerte ca-n afară!
Hateri! Numai hateri. Mie mi-a plăcut concertul, chit c-am așteptat 3 ore pentru o apă, a meritat să prind 40 de minute de concert, de când așteptam să-l văd pe Robbie, love forever Robbie, ce te fute grija, am cumpărat biletul pe banii tăi?
Notă personală: Pentru că nici un concert nu poate să satisfacă pe toată lumea. Mai ales dacă ”toată lumea” e români.

2. 7 băieți din Vaslui au violat o fată
Bine, au violat-o acum aproape un an, da`s liberi, și-n viață, în continuare.
Pagină de Facebook de susținere a violatorilor și de blam public al victimei, făcută de mama unuia dintre ei. Închiderea paginii.
Isterie în restul țării, că nu e posibil așa ceva.
Vasluiul rămâne liniștit. Mereu aproape de fii săi. Pentru că-n Vaslui, femeia e curvă din naștere și și-o cere din fașă. Și bărbatul trebuie să se elibereze undeva. Că-n Vaslui, dacă femeia e curvă, bărbatul e animal. El nu mai poate să gândească, odată ce i s-a sculat. În Vaslui e ca-n basme: la fel cum exista paloșul fermecat, aici există penisul fermecat care, activat, preia controlul și nu mai e vina posesorului, e vina pesoanei care l-a activat.
Păreri împărțite.
Petiții on-line pentru arestarea violatorilor.
Denigrarea lor.
Denigrarea victimei.
Păreri autorizate despre viol, bărbați vs femei, ”nu înseamnă nu”, impactul emoțional al violului asupra femeii, povești despre cum am fost violată sau cum aproape am fost violată, legislația în alte state, ce ar merita ei, ce ar merita ea, situația lor financiară, situația ei sexuală și, până la urmă, dacă ei sunt cu frica lui dumnezeu, ce părere are BOR despre asta. BOR tace, că-n Biblie violul e cam incert.
Notă personală: Dacă am chef să merg în mâini, goală, cu picioarele crăcănate, nu înseamnă că mi-o cer. Și dacă zic ”nu” și tu crezi că ”mi-o cer”, e viol. Dacă nu te poți controla să nu ți-o bagi în fiecare persoană despre care crezi că și-o cere, poate ar trebui să neutralizăm elementul incontrolabil. Castrare chimică. Asta dacă mai ești disponibil până atunci, pentru că nu știu cum e în Vaslui, da` eu susțin ”ochi pentru ochi”.

3. Canicula revine
Cod galben.
Lamentări despre cum de ce e atât de cald vara.
Articole despre cum să te ferești de caniculă, cum vara face victime și cum n-ai un ștrand decent și accesibil în Galați unde să te răcorești de la atâta caniculă.
Dacă nu poți să tragi la răspundere vremea că e prea caldă – cu toate că da, e vară – supără-te pe politicieni că nu e apa ieftină, că nu e apă caldă, că nu-s piscine și că factura la curent e prea mare.
Notă personală: E vară. E climă temperat-continentală. 4 anotimpuri. Au fost și 44 de grade și n-ați mai murit. Da` așa de bine e să te plângi!

4. Delia – Da, mamă
E plagiat? E plagiat, sigur, că sună a Eminem, da` în altă gamă. Da` parcă n-ar fi totuși, dacă e să ne luăm după toate melodiile care au note comune. Nu, nu e plagiat.
Dar ce mesaj transmite tinerilor? Că e ok să bei la o depresie? Inacceptabil!
Că e prima piesă care vorbește de alcool în exces. Stai! Nu e prima piesă, da` o cântă o femeie. Și o femeie n-are voie să bea, că e dizgrațios. Sau măcar să nu recunoască.
Notă personală: Cortina funcționează încă. Se isterizează că o femeie cântă despre înecatul durerii în alcool (pur ipotetic și cu titlu de versuri de melodie), dar n-au nici o problemă să-i găsească scuze unui bărbat beat care violează o femeie (real), pentru că nu mai gândea clar.

5. Parcarea din micro 19
E bine că s-a făcut. E bine. Avem locuri de parcare și și-a respectat și primarul promisiunea, măcar o dată.
Da` nu-s mașini în ea, că lumea parchează tot pe trotuar, și parcarea-i goală, și spațiul de joacă mic, și-n leagăne se dau golanii.
E vina primarului că nu dă amenzi pentru parcări neregulamentare și-a făcut un loc de joacă așa de mic, încât leagănele, pentru că sunt puține, se strică imediat, că se dau în ele și ăia mai mari, cu multe kile în plus.
Ce risipă de bani locali, ce hoț primarul!
De ce nu vine de la el de acasă, să dea amenzi? Sau, mai bine, să mute fiecare mașină în parcare, să supravegheze leagănele și cine se dă în ele și, eventual, să strângă și cojile de semințe pe care le-au mâncat locuitorii pașnici din 19 pe bordură. Că e vina lui, că el a vrut bordură la parcare!
Notă personală: Galați-ul e un oraș mare. Populația e formată din foarte mulți sidecsiști, atrași de magia locurilor de muncă bine plătite și-a unui apartament, învățați să judece ca pe ulița principală și să creadă ce le spune gazeta. La un oraș așa de mare, gazeta principală e Viața Liberă. Care are un dinte împotriva primarului. Sau a partidului. Nu se face ceva? Evident, nu e bine. Se face ceva? Evident, nu e bine. Că se putea face altfel, că se putea face ceva în plus, că acel ceva se putea face cu bani mai puțini. Oricum ar fi, nu e bine. Și dacă tot nu e bine, c-așa zice gazeta, de ce să nu fim nesimțiți în continuare, ca pe ulița principală?

Cât despre mine, ca să fie retrospectiva completă, aflați că-s bine, ceea ce vă doresc și vouă!

Published: July 19, 2015 | Comments: 14

10 fraze enervante

Teoretic, nu toate sunt fraze.
Practic, de fiecare dată când le-aud, am viziuni: ochi scos cu acul de la undiță, rotulă decupată cu cuțitul de vânătoare, picior tăiat cu cuțitul de pâine, chestii d`astea pașnice.

1. Ei, ai fost!
Unde ”fost” se poate înlocui cu orice alt verb.
Eu îți povestesc despre cum am mâncat ciorbă, făcută de mine. ”Ei, ai făcut!”
Despre cum am alergat 2 ore prin pădure. ”Ei, ai alergat!”
Despre cum am dormit până la 3 după-amiază. ”Ei, ai dormit!”
Lucruri simple, care țin de mine, pe care ți le spun și tu le contești cu un aer superior și neîncrezător. De parcă știi mai bine decât mine ce am făcut, când, unde, cu cine.
Și partea cea mai enervantă e că aș putea veni și cu dovezi zdrobitoare, aceeași reacție ai avea-o. Că tu ești expertul, și expertul are întotdeauna dreptate.
”Ei, are!”

2. ”Nu vrei cartofi prăjiți? Nu!”
Unde ”cartofi prăjiți” poate fi înlocuit cu orice. O întrebare pusă mie, de tine, cu răspunsul dat tot de tine. Fără miimea aia de secundă, în care aș putea răspunde, și cu răspunsul tău deja pregătit, venind să-mi zdrobească ca un bolid orice reacție.
Dacă știi deja, de ce mă mai întrebi? Sau de ce nu-mi prezinți răspunsul ca o concluzie, nu ca o întrebare? Ca să-mi dai cumva iluzia că aș putea avea un rol în decizia pe care deja ai luat-o pentru mine?
Și, eventual:
– Nu vrei cartofi prăjiți? Nu!
– Ba chiar aș mânca niște cartofi prăjiți…
– Ei, ai mânca!”

3. ”Ce caniculă! Te sufoci, și altceva nimic! Nu se mai termină odată vara asta? Să vină toamna, frumos, răcoare…”
Asta la 28 de grade. Sau după 2 zile în care de-abia a trecut de 32 de grade.
Știi ce? E vară. Vara tre` să fie cald. Și-așa îs 3 anotimpuri de toamnă-iarnă. Și-așa nu cred că mai e cu adevărat cald mai mult de o lună pe an. Și-așa nu o spui decât ca pe un moft.
Pe bune acum. Nu te-ai născut cu aeru` condiționat în freză. Când prășeai pe tarlaua lu` tac`tu`, nu-ți mai era cald. Ai crescut cu aceleași veri ca și mine, cu temperaturi de 40+, și-atunci nu te mai sufocai atâta.
Și nu e vina mea că te sufoci în șunci și transpiri maioneză. Nici că ți-e rușine să te duci la plajă. Nici că nu te mai încape costumul, și toamna ți-e mai aproape de suflet pentru că poți să faci drumeții, îmbrăcată bine, în așa fel încât să nu te simți nici expusă, nici analizată, nici judecată. Cu toate că, să fim serioși, nu te judecă nimeni. Lumea care se duce să se prăjească la soare are alte chestii mai bune de făcut decât să-ți numere ție faldurile. Se duce să se simtă bine, să se bălăcească și să se relaxeze. Cel mai probabil îți dă ignore, ca balene eșuate îs peste tot, și nu vrea să-și strice concediul.
Și nici că te-ai trezit că vrei o ceapă din piață, exact la ora prânzului, când soarele arde, și nici că ai probleme cu inima. Te știi cu probleme? Stai în banca ta acasă, și poate n-o să ți se mai facă rău.
Mie nu-mi place frigul. Și, dacă mi-e frig, ori nu ies din casă, ori mai pun o haină pe mine, și gata.
Sincer acum. Nu-ți convine căldura? Mută-te în nord. Dă jos maioneza, stai în casă, da` potolește-te cu atâta revoltă, că vremea nu-i guvernu`, să te plângi de el indiferent de sezon.

4. ”Noi vrem, noi credem, noi știm…”
Unde oricare ar fi verbul, se traduce ca spirit de turmă. Sau ca lipsă de coaie, că nu poți spune care e părerea ta, sinceră și personală, fără să te alipești unui grup fictiv, care să-ți asigure spatele.
Presupun că și când faci sex cu consoarta spui ”noi vrem”, că ”eu” ar fi prea puțin.

5. ”A dat Domnul!”
Că a terminat liceul, a luat bacul, a câștigat la loto, a născut, a scăpat viu după operația de apendicită, orice, dar absolut orice, ”a dat Domnul!”
Nu, domnul n-a dat nimic. Tu ai învățat, tu ai pus bilet la loto, ar fi fost ciudat să nu iasă, la un moment dat, plodul din tine, medicii te-au operat, domnul n-a avut nici o legătură cu asta. Poate pentru că – ghici ce? – nici domnul, nici moș crăciun nu există. Dar nu-i nimic, continuă să dai creditele pentru realizările tale, sau ale altora, unei ființe care, conform teoriei, tale, pe tine te-a ajutat, dar lasă alte milioane să moară de foame, de boală, de război, de incultură, de fanatism, important e că pe tine te-a ajutat să iei bacul. Hooray!

6. ”Yuck! E de câcat! Cum poți să mănânci aia?
Unde ”mâncat” poate fi înlocuit cu ”ascultat”, ”purtat”, ”citit” sau orice altceva ține de gusturi.
Părerea mea, plăcerile mele, gusturile mele. Eu nu ți-am servit câcatul când mâncai înghețată de scoici, cu toate că mi se pare o alegere cel puțin bizară, deci tu ești de câcat, că nu ai învățat încă să respecți alegerile celorlalți.

7. ”Judeci acum, dar o să vezi tu, când o să-l ai pe al tău…”
De la tantrum, la faptul că nu mi se pare normal să țipe ca disperatul când e în public, să-și pocnească părinții sau să primească tot ce vrea, doar pentru că cere. De la răsfăț, la impertinență. De la educație, la lipsă de educație.
Nu, nu judec așa acum. Faptul că vreau sau nu copil, că o să am sau nu, n-are absolut nici o legătură cu lipsa de educație crasă de care dă dovadă al tău.
Și nu e de competența ta să-mi spui că, de fapt, îs doar frustrată pentru că n-am un micuț pe care, deep inside, mi-l doresc nebunește și că remarcile acide pe care le fac la adresa unora răzgâiați izvorăsc dintr-o dorință nebună de a fi mamă. Nu e. ”Ei, nu e!”

8. ”Da` de ce?”
Legat de orice. De ce nu vreau să fac un master, de ce nu-mi schimb jobul ca să ajung consilier prezidențial, de ce nu vreau să-mi pun unghii cu gel, sau de ce nu port fustă.
Pentru că nu vreau. Simplu. Nu e nevoie de o listă de argumente din partea mea, frumos redactată – eventual – pentru a explica o alegere care ține de mine. Nu e nevoie să mă justific pentru un ”nu”, la fel cum nu e nevoie să mă justific pentru un ”da”. Nu împărțim aceeași bucată de pâine ca să mă explic.

9. ”Da` măcar să guști”
De obicei părinți, bunici sau mătuși grase. Nu, nu vreau păun împănat cu fazan și cu garnitură de stridii. Nu pentru că nu mă încântă combinația, ci pentru că nu vreau în momentul ăsta. Nu-mi trebuie. N-am nevoie. Nici măcar o mușcătură mică. Nici măcar să văd cum e. Nu, nu sunt politicoasă, doar nu vreau. Nu, nici o linguriță. O firimitură. O miime de zecime de feliuță. Nici măcar să gust.

10. ”Când o să te maturizezi?”
Niciodată. Dacă maturizatul înseamnă să devin o persoană insipidă, incoloră și inodoră. Care face totul pentru că trebuie. Care are o viață pe care n-o vrea, doar pentru că așa e normal. Care răspunde la invitații din obligație. Care poartă hainele care trebuie, freza care trebuie, pantofii care trebuie. Care râde când trebuie, răspunde cum trebuie, plătește facturile în prima zi în care trebuie, calculează totul, este decentă și respectată de societate.
Când mă maturizez în stilul ăla, împușcați-mă, vă rog.

Published: July 11, 2015 | Comments: 6

10 tipuri de oameni pe Facebook

Ca un consumator asiduu de Facebook ce mă aflu, imposibil să nu-mi sară-n ochi anumite categorii, mai ales în ultimele zile. Pe care le postez aici pentru că da, eu sunt categoria aia nasoală de feibuchist: scroll down, se uită, vede tot, judecă, dă din când în când câte un like la chestii cât mai impersonale, de obicei poze cu pisici, melodii sau nervozități comune, râde în sine de cât de jenibil arată cutare într-o poză, își face draci la un status, da` îi e prea lene să comenteze, pentru că ar primi clar un răspuns, și-ar trebui să comenteze din nou și asta e pierdere de timp, joacă joculețe stupide, ai impresia că-s prezent doar cu un like pe săptămână și request de vieți la Bubble witch saga, dar de fapt sunt tot timpul acolo.
Cu ochișorul meu critic văd, analizez, acumulez.

1. Poetul neînțeles
Scrie poezii cu vagi influențe sămănătoriste, uneori de dragoste poporană, uneori eroic și patriot, uneori rebel, anti-orice și, mai ales, antiliteratura actuală a celorlalți.
Ține să-ți aducă mereu aminte că da, el e scriitor.
De ce? A scris 5 cărți. Cum? Și le-a publicat singur. Dar sunt tipărite. Au copertă, și pagini scrise la tiparniță, și apar la târguri de carte, și nu le cumpără nimeni.
De unde știi că nu le cumpără nimeni? Păi, tot el te informează. Că din catralioanele de prieteni, rude, amici, cunoștințe pe care le are, care eventual i-au dat like la pagina de autor, nici unul nu i-a cumpărat cartea. De unde știe? Pentru că a comparat like-urile cu cărțile vândute, și i-a ieșit pe minus.
Și e nervos pe chestia asta. Că toată lumea are altceva mai bun de făcut decât să-i cumpere lui cartea.
Un text liric.
Și încă unul.
Apreciate de cohorta de dame aflate la menopauză, care se simt profund gâdilate că un autor contemporan, încă în puteri și în viață, le răspunde la pupături.
Și-apoi câteva status-uri pline de nervi că fb-ul s-a stricat, că peste tot vezi doar poeți ratați care-și pun ca status poeziile proprii, căutând apreciere. Când n-au nici măcar o carte publicată, Uniunea scriitorilor nu mai e ce era, lumea nu mai apreciază adevărata literatură, poporanism și sămănătorism.
Pupături.

2. Păreristul activist
Are o părere despre orice. De parcă e conectat non-stop la o sursă de știri. Cum apar, cum le comentează. Și nu câte o părere despre fiecare știre. Ar părea superficial. Măcar 5 status-uri despre aceeași chestie.
Informat, disecat, susținut, despicat, o bucată de istorie a subiectului, ce proști îs ăștia care nu-s de acord, o istorie a proștilor care nu sunt de acord, o listă de argumente pro, o listă combătută de argumente contra și-un slide cu melodie, ca să-ți intre bine în cap că el e de acord.
Subiectul următor. Idem. Doar că o să găsească o cale să aibă o părere despre criza din Grecia și să-ți aducă aminte că el e procăsătorii gay care, apropo, s-au legalizat săptămâna trecută. Nu vezi legătura? Îți explică el, în câțiva pași simpli.

3. Libertinul absolutist
Ce bine că trăim într-o societate liberă, în care ne putem exprima personalitatea, putem fi cât de diferiți vrem, pentru că diferențele dau savoare vieții, fiecare are dreptul la opinie și vom lupta ca acest lucru să nu se schimbe niciodată!
Nu ești de acord cu chestia asta? Ai tupeul să ai o altă opinie, eventual argumentată? Ce ratat ești! Marș, în morții mă-tii, dispari de pe pagina mea! Block, n-auzi? Ai apucat să-mi spui ceva de dulce, după ce eu ți-am zis mai multe de dulce, după ce ai avut tupeul să comentezi negativ la părerea mea despre libera exprimare? Ești un labagiu notoriu! Dispari lângă toate dronele care au impresia că pot să aibă o părere, dacă nu e aceeași cu a mea!

4. Șocant! Dă click aici să vezi! Reacția ei e ceva absolut de nemaipomenit, n-ai văzut așa ceva!
Ăla pe care nu-l cunoști, vă unește un grup căruia i-ai dat off la notifications, dar insistă să apară cu subiecte nemaipomenit de extraordinare, cât mai pompoase care, de obicei, îs ori știri false, ori 2 propoziții scrise de un școlar cu handicap major, de clasa a 2-a.
Zi de zi, de măcar 10 ori pe zi. Se multiplică între ei, sau ceva.

5. Cazurile sociale
Și aici mă refer și la micuțul care are nevoie de 20000 de like-uri ca să reușească să strângă bani pentru o operație vitală de extragere de așchie din deget în Bangladesh, și la prietenii care dau share la share-ul share-ului pentru a găsi o familie iubitoare pentru un motan drăguț, care stă de 4 ani în sălbăticie, până acum a supraviețuit vânând șobolani și animale mici, gen bichon maltez, dar acum are mare nevoie de o familie iubitoare, la bloc. Nu are nimic, e sănătos tun și fericit în sălbăticia lui, dar cineva s-a gândit că îi face un mare bine salvându-l de pe stradă. Share!

6. Super mamele
Pe lângă un feed-back live despre tot ce înseamnă micuțul lor (e alăptat natural, a renunțat la țiți, suge biberon, a făcut în pampers, primul căcuț la oliță, primul dinte, a borât, dar ce drăgu` – toate însoțite de poze explicite), găsești aici toate sfaturile necesare unei noi mămici, grupurile de mămici în care ar trebui să fii, de ce ar trebui (sau nu) să-ți vaccinezi comoara, cum se tratează o arsură cu mămăligă și, cel mai important, cum să reacționezi când micuțul tău are un tantrum.
Biblia mămicilor feisbuchiste.

7. Dor de alb
Sau orice nume de cont din ăsta, romantic și premonitoriu.
Cu citate puternice despre cum poți trece peste o despărțire, despre cum dacă nu mai sunteți împreună, nu te merită, cum totuși îi e dor de mirosul cămășii tale-n miez de noapte, mai bine c-ai plecat, fericirea se face în doi, e o persoană mai bună și mai puternică fără tine, uite câte a realizat, dar n-ai putea totuși să vii romantic, să mai stați 3 zile împreună, 2 palme, o despărțire, material pentru încă un an plângăcios de status-uri?

8. Românul verde
Ceva gen Noua dreaptă, dar cu mai mult acces la net și mai puține coaie să iasă-n stradă.
Poză cu Patriarhul, moarte gay-lor, țiganilor, ungurilor și, în genere, tuturor celor care n-au arbore genealogic pur românesc, nu-s drept ortodocși, folosesc prezervativ, n-au nici o treabă cu avortul și-s plecați în afară la muncă oriunde în altă parte decât la Spanea sau Italea.

9. Creștinul drept ortodocs
Poate fi inclusiv colega ta de liceu, cu care râdeați de proful de religie, că-i curvar și șulfit, care asculta muzică bună și-ți împrumuta filme horror. Atunci.
Acum poartă basma, își face câte 3 cruci când trece pe lângă o biserică, postează chestia asta pe facebook, are 5 copii cu nume de sfinți, dă share la articole în care toate femeile care fac avort vor arde în chinurile iadului și toți cei care nu-l preaslăvesc pe domnul vor fi în același cazan.
Postează fiecare icoană a lui Arsenie Boca care plânge, fiecare pelerinaj la moaștele fiecărui sfânt obscur, anunță că a început postul și comentează la orice chestie diavolească cu ”unde ajungem, doamne? ocrotește poporul tău neștiutor!”

10. Ăia care-s mereu undeva
Tu ești acasă? Ei îs în vacanță. Pozele și check-in-ul dovedesc asta.
Muncești? Ei nu, îs în vacanță.
Dormi? Ei îs în vacanță.
Ai concediu? Și ei.
Ăia care postează în fiecare zi, știi mereu unde sunt și niciodată, dar absolut niciodată, nu-s unde știi tu că e casa lor.

Over and out.

Published: July 8, 2015 | Comments: 15