Chiul, sms-uri și hamizi

Am început să chiulesc undeva prin clasa a 11-a. Da, știu, tardiv. Și nici atunci n-am abuzat. Chiuleam cu cap.
Înaintea mea au chiulit și ăia din Liceenii, și adolescentul miop, până și în Cișmigiu și Co chiuleau. În vremurile de demult, după care mai suspină unii, și-n care copiii aveau respect și pentru părinți, și pentru profesori.
Să fim serioși, un chiul n-a omorât niciodată pe nimeni. Nici n-a transformat în ratat peste noapte. Ba chiar unii dintre cei mai mari chiulangii au ajuns mult mai bine decât tocilarii notorii.

Chiulul mi se pare benefic. Te-nvață să găsești scuze. Te-nvață să te ascunzi. Te pregătește pentru viață mai mult decât paginile de logaritmi și declinări la latină, pe care ar trebui să le-nveți pe de rost. Te face să ai un scop și să lupți pentru scopul ăla. Îți dezvoltă imaginația, să-ți găsești scuze plauzibile și să ceri motivarea absenței. Îți dezvoltă vocabularul, te ajută să faci conexiuni și, mai ales dacă nu chiulești singur, te face să-nveți ce-i ăla jocul în echipă, mai mult decât orele de educație fizică.
În plus, te-ajută să-ți dai seama cam cât le pasă alor tăi de tine. Că dacă vin doar cu invitație specială la școală, află ca ai 60 de absențe și te snopesc în bătaie după, o dată pe an, atunci ai belit-o. Alor tăi nu le pasă de tine, le pasă de imaginea lor. Dacă știu de la tine ce absențe ai, sau vin regulat pe la școală să se intereseze, poate mai ai o șansă să crezi în valoarea familiei și când o să devii adult. Chiulul te-nvață să descoperi dacă ai o familie, sau doar o poză frumoasă, din filmele artificiale cu americani.

Asta până acum câteva săptămâni. Când s-au gândit să scoată din programa școlară singura materie utilă, chiulul. Să trimită sms părinților când chiulești. Ca să știe. Să facă din închisoare – o închisoare de maximă securitate.

Într-un sistem în care încă se predă materia de secolul trecut, singura reformă la care s-au gândit a fost să informeze părinții de chiul și de note, cu ajutorul tehnologiei. Nu să introducă tehnologia propriu-zisă în sistem. Nu să scuture programa. Nu să-nlocuiască profesori la fel de vechi ca programa după care se predă. Nu să modernizeze învățământul în sine, ci să modernizeze sistemul de urmărire.
Era mai la-ndemână.

Am fost printre ultimele generații la care informația ajungea mai ușor în format papier. Printre primii care au descoperit Internetul. Ăia care am făcut trecerea dintre lipsă de informație și intoxicație cu. Probabil că la noi se mai justifica încă să citim Gâlceava înțeleptului cu lumea și Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Probabil că era încă important să știm pe de rost declinări la latină și concordanța la subjonctiv, într-o franceză despre care nici francezii nu mai știu că există. Poate că era important să știm teorema lui Pitagora și să folosim raportorul. Poate. Sau poate ne-am prăjit creierii cu informații care nu ne-au mai folosit din momentul în care ni s-a eliberat diploma de bac.

Țin minte și acum că un an întreg am suferit ca Isus pe cruce din cauza pașoptiștilor. Un an la istorie, și unul la literatură. Nu mai știu ce voia Petiția proclamațiune, ce rol avea Bărnuțiu și Barițiu, dar știu că-i învățam, ne asculta și ne amenința că n-o să trecem la liceu dacă nu-i știm ca pe Tatăl Nostru. Nu știu pașoptiștii, știu despre ei. Știu c-am învățat să-i urăsc și-am învățat să urăsc istoria din cauza lor.

La ce mi-a folosit un an de nervi și de teroare? Vă spun sincer, la nimic. La absolut nimic.
Când îmi deschid compul și-ncep să scriu, n-o să scriu despre pașoptiști. Parola mea la net n-are legătură cu Barnițiu. Când schimb banii la cumpărături, nu mă-ntreabă nimeni dacă e scrisă Proclamațiunea pe bonul fiscal. Dacă mi-aș folosi permisul de conducere, nu aș avea pe ambreiaj poza României Mari, ca să știu pe ce pedală să apăs. Nu respir, mănânc, iau pastile, fac duș, zâmbesc, iubesc, trăiesc, pentru că am acumulat un an informații pașoptiste. În schimb încă am coșmaruri cu lucrare de control la istorie cu `48-ul. 1848-ul.

Într-o lume în care Finlanda s-a gândit să scoată materiile tradiționale din învățământ și să se axeze pe chestii practice, la noi încă se mai predă teoria ca la 1900. Cu aceeași seriozitate și rigurozitate.
Într-o lume în care religiile provoacă migrări în masă, la noi încă se mai predă religia ortodoxă ca dreapta religie, chestie care n-o să te ajute foarte mult dacă un hamid se hotărăște să-ncerce să te martirizeze c-o bombă.
Într-o lume în care vezi în timp real poze de pe Marte, încă ești obligat să reciți celenterate și nevertebrate.
Într-o lume în care toată informația e la un click distanță, la noi încă trebuie s-o înveți pe de rost.

Și dacă te decizi să părăsești temporar sistemul, ei sunt acolo. Te vor vâna și te vor găsi. Pentru că-ntr-un sistem expirat, chiulul – singura modalitate de protest pașnic – trebuie eradicat.

Mă-ntreb dacă le-a trecut vreodată prin cap că 1. să chiulești e o chestie specifică vârstei și 2. dacă ar schimba programa, rata de absenteism ar scădea de la sine.
Cel mai probabil nu. Pentru că am ieșit cu numele din comunism acum mai bine de 20 de ani. Da`sămânța aia e încă bine fixată acolo. În oamenii care încă mai predau, în oamenii care iau hotărâri ce să se predea, în ăștia care încă-nvață de la ei.

Tremurați la gândul că vor veni hamizii cu portul lor, cu regulile lor, cu femeile lor și cu biblia lor și-or să vă tragă în trecut? Sunteți în trecutul ăla. Sunteți trecutul ăla. Mai frumos împachetat, desigur. Cu etichetă mare de „civilizat” și „european” pe el. Cu haine frumoase și acces la toate produsele fizice din Occident.
Dar, atât timp cât copiii voștri vor fi supravegheați prin sms, atât timp cât li se predă ce vi s-a predat vouă, părinților voștri, ba chiar pe alocuri și bunicilor, atât timp cât singura modalitate de a menține ordinea e controlul total și-atât timp cât vă ancorați încă de idea că Basarabia e pământ românesc și pașoptiștii știau ei ce știau, sunteți hamizii ăia. În trecutul nostru, la fel cum sunt și ei, în al lor.

Comments (4)

  1. valentin

    Cred că cel mai tare la faza cu ”invazia” musulmană este că mulți atei s-au dat la creștinism. A făcut mai mult decât orice oră de religie. Poate o să spui că sunt cazuri izolate, dar numai urmărind facebook-ul îți dai seamă că nu mai e nimeni împotriva catedralei mântuirii. Ca să nu vorbesc de cazuri pe care le știu.
    Dirigintele meu trimitea la sfârșit de trimiestru acasă prin poștă, situația notelor și absențelor. Cui i-a păsat? Fumam și cu nonșalanță știind că ne urmărește. Nu aflase de tehnologie, ori atunci era scump sms-ul, că nici bip nu-ți permiteai să trimiți. Poți afla multe din sms-uri primite, foaaarte multe.

    Reply
    1. Nautilus

      Pe vremea când SMSul era scump, cel mai căutat obiect într-un liceu de cocalari era scannerul color. Se făceau afaceri cu el, de parcă ai fi avut centru xerox. Era instrumentul ideal la modificat scutiri :P

      Reply
      1. cami (Post author)

        scutiri, diplome de bac, de licență, și câte și mai câte

        Reply
  2. Ion

    Oamenii ar trebui sa se obisnuiasca ,”modeleze” dupa zilele de azi,adica inca sunt foarte multe persoane care traiesc si gandesc in trecut.

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *