Fragment de literatură contemporană

Am mâinile pline de sânge. Sânge cald, șiroind insinuos spre coate. E cald, și cald frige scurgerea lui. Îmi privesc mâinile pline de sânge.
– Ai fost acolo? mă-ntreabă o voce venită dintr-un trecut îndepărtat. Prea îndepărtat.
O fi o amintire. O fi o ființă venită din adâncurile misterioase ale universului. O fi însuși dumnezeu care mă trage de urechi pentru că i-am murdărit tricoul preferat. O fi amintirea mea, o fi trecutul străbunilor mei care încăpățânat îmi strigă chemarea. Chemarea străbunilor și Voiculescu, la o masă veche, din lemn de nuc, pe-un scăunel cu 3 picioare, descriind, simțind profund chemarea lupilor.
Lupii te cheamă. Te cheamă umbrele, și te cheamă dumnezeu, nervos că i-ai murdărit tricoul.
Dar dumnezeul tău sunt eu. Și dumnezeu are mâinile pline de sânge.

E sânge acesta ce-mi pătează mâinile?
Întrebătoare, îmi apropii mâna de nas. Miros. Miroase a proaspăt și a viață. A fost o viață cândva acolo. Viața ta? Viața mea? Viața noastră? Și gust. Gust cu voluptate sângele proaspăt care încă-mi șiroiește pe mâini. Mă-mbăt cu viața lui. Îi iau viața pentru a-mi prelungi viața.

Plină de dorință, îmi ling mâinile. E delicios! Mai vreau! Mai mult! Mai viață! Mai puternic și mai profund! M-aș hrăni în fiecare minut cu nectarul zeilor.

Am visat? A fost un vis acela în care o prindeam între palme, o mângâiam haotic, o sărutam flămând și-apoi… Și-apoi am mâinile pline de sângele ei. Sângele ei îmi acoperă mâinile și căldura ei îmi hrănește pofta. O vreau din nou. O vreau din nou și-o devorez mai puternic. Mai cu patos. Mai cu nebunie.

A fost un vis? Mă uit atent. Aveam și acum nu mai am.
Mi-s mâinile pline de sânge. Miros a dorință, și-a violență, și-a nebunie.
Cu ce mi-a greșit? N-a știut să fie acolo. A fost a tuturor, înainte de a fi a mea. Și-au pus mâinile lor murdare pe formele ei voit lascive, au mângâiat-o și-au mirosit-o înaintea mea. Trebuia să fie a mea! Doar a mea!
Atât am cerut. Să nu se dea altora. Și ea? Stătea în vitrină, îmbiindu-i mieros să o mângâie.

Dar i-am arătat eu ei! I-am arătat că nu există faptă fără consecință. Am prins-o încet, dezmierdător între palme, și-am strâns. Din ce în ce mai tare, până i-a dispărut culoarea din obraji. Până când sângele a început să țâșnească prin toate crăpăturile pielii ei, dezmierdate de alții, înaintea mea.
Și-apoi am trântit-o cu furie de perete. Peretele s-a contaminat cu sângele ei. Și-apoi mi-am trecut mâinile prin sânge, și violență, și dorință. Și-am plâns.

Roșia era moartă. Moarte erau și visele mele. Tot ce era uman în mine a murit acolo.
Trebuia să spun cuiva. Crima îmi murdărise umanul ființei. Îmi voiam umanul înapoi. Așa că am luat telefonul și-am sunat la întâmplare, primul număr care mi-a căzut în față.
Doar că, din cauza mix-ului de substanțe necunoscute consumate înainte, să le spunem ”banane” ca și nume de cod, telefonul meu era un ou. De-abia scos de sub cloșcă. Da, cloșca aia care, cu o seară înainte, fusese o fată fruomasă – ce spun eu frumoasă? superbă! – care mi-a împlinit toate fanteziile pe care le-am avut de-a lungul anilor, începând cu vârsta precoce de 1 an și 10 luni, când mă uitam deja după femei.
Povestea mama, vă jur, puteți s-o întrebați, dar eu țin minte și asta, și țin minte chiar și ce meniuri îmi servea maică-mea în uter.
Dar la 1 an și 10 luni am cunoscut femeia cu care știam că voi face copii: Asistenta care mi-a făcut unul din multele vaccinuri ale copilăriei.

Și ea semăna c-o roșie.

—–

Literatură română contemporană. Pe cale de a ajunge best-seller. Al 8-lea, sau ceva de genul.

Nota autorului : Pentru cei care nu înțeleg ideea: text scris în 10 minute. Există deja câteva volume best-seller în stilul ăsta. Mulți se extaziază. Câtă profunzime! Cum a evoluat, dom`le, literatura română! Ce autori valoroși!
Râd când tastez și parcă mă doare sufletul că așa ceva poate fi considerat talent, literatură, demn de citit.

Comments (10)

  1. valentin

    De ce nu? Mulți scriitori au scos best-seller-uri din nuvele scrise în zece minute, chiar fără legătură între ele. Contează cum vinzi, că roșia o vinzi în mai multe feluri: roșie, suc de roșii, ketchup, etc., ambalat la 700g la 1000g, așa și literatura. Nu-i suficient talentul, trebuie și un marketing bun – pentru best-seller…

    Reply
    1. cami (Post author)

      sau contează cât de puțin culturalizat e publicul?

      Reply
      1. valentin

        Evident că marketing-ul se adresează publicului. Dacă vreo să vinzi o carte unor gospodine desăvârșite va trebui să te compari cu Paolo Coelho ca-n reclamele cu detergenți. Adică, better, faster, golden, etc. Nu mai dau exemple de printre noi. Destul de fun și asta, mai ales că pe la început aproape că mi-a sărit castronul de popcorn din brațe. Mai lucrează. :D.

        Reply
  2. Teodora

    Un fragment destul de bun, desi literatura contemporana nu e chiar atat de populata. Nu prea am dat mare importanta scriitorilor din ziua de azi pentru ca nu am cautat, nu sunt la curent cu ce se lanseaza. Am vazut comentariul de mai sus postat de Valentin si sunt cam de aceeasi parere. Adica ai nevoie de putina expunere, sa fii scurt si la obiect, sa ai idei cuprinzatoare si-ti poti vinde foarte bine produsul. Oricine se poate apuca de scris, sunt persoane care chiar au acest talent, poate chiar scriu mai bine decat multi fosti prozatori, poeti.. dar daca nu sunt promovati, cum sa le fie cunoscut talentul?

    Reply
    1. cami (Post author)

      eu mizez pe culturalizarea maselor înainte. altfel, promovezi degeaba.

      Reply
  3. Ema Georgescu

    in societatea actuala, in care oamenii citesc (cei care mai citesc ceva…) doar in drum spre serviciu dimineata la metrou, o astfel de literatura ar fi foarte apreciata, pentru ca nu solicita prea mult efort cognitiv

    poate asa se explica succesul multor carti contemporane… in timp ce “Idiotul” (Dostoevsky) zace plin de praf prin podul bunicii… :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      atât timp cât îți dai seama că e literatură fără efort, nu-i bai. problema apare când o consideri literatură de calitate

      Reply
  4. MU

    Ucigașo de tomate, am anunțat Poliția Raw Vegană și o să plătești pentru tot bulionul curs în lume! :)))))

    Reply
    1. cami (Post author)

      nuuu, te rog, nu! îți dau cotă parte din bulion?

      Reply
  5. Catalina

    Super articol, incredibil modul in care e scris si parca imi vine cu greu a crede ca a durat doar 10 minute redactarea lui. Desi daca ideile curg, nu vad cum n-ai putea. :D

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *