Monthly Archives: November 2015

România fumătorilor civilizați

Principalul argument al celor care susțin legea anti-fumat, după cel legat de ”pericolele fumatului pasiv”, ”nu putem respira sănătos” sau ”vom naște copii cu 4 capete din cauza voastră, vicioșilor!” este ăla conform căruia, dacă se interzice fumatul în cafenele, restaurante, bodegi și spelunci, vom intra și noi în rândul țărilor civilizate. Că-n țările civilizate n-ai voie să poluezi aerul celorlalți cu fum de nicotină, amestecat cu gudron și monoxid de carbon.

Nu încerc să contest relevanța argumentelor de ordin medical.
Contest însă, cu tărie, partea cu România e, sau are măcar o șansă de a fi o țară civilizată. Cu sau fără fumători publici.

Am luat un taxi zilele trecute. Aveam după mine o punguță care trebuia musai să ajungă la un coș de gunoi. Pentru că nu era nici un coș de gunoi în jur, am rugat taximetristul să oprească când vede unul. Inutil să spun că-n Galați, în anumite zone, coșurile de gunoi îs mai rare decât sarea-n Ungaria. Dintre alea puține existente, multe sunt bușite, arse, scoase din suport, sparte, chinuite.
Și vânam un coș utilizabil, când taximetristul îmi dă un sfat prietenesc și bine intenționat:
– Da` aruncă, don`șoară, sacoșa pe geam! Că și-așa e gunoi prin oraș…
Recunosc că singura replică inteligentă pe care am putut-o scoate a fost:
– Cum adică s-o arunc pe geam?
– Păi așa, simplu. Las geamul jos și-o aruncați din mers. C-așa face toată lumea. Și-așa-i mizerie, n-o să vă vină să credeți câte chestii aruncă lumea din mers, ehehei… Că dacă ne-am lua după reguli, unde-am ajunge? Că dacă le respecți, te ia lumea de prost. Așa ai mai mult de câștigat, ce, să te ia alții de fraier? C-așa-i la noi în România. Dacă ești bun, profită toți de tine.

Taximestristul, un băiețaș până-n 25 de ani. Din ăsta de strigă pe stradă că vrea schimbare, se plânge de stat că n-are grijă de el și că din salariul mediu pe economie nu ai cum să trăiești. Care știe sigur că toți, de la un capăt la altul, sunt hoți, care și-ar dori o țară ca afară și care e în stare să-ți explice ore-n șir ce ar trebui schimbat în țara asta, ca să ne fie la toți bine, nu numai hoților din sistem. Cu idei și judecăți de valoare. Nu cocalar, nu manelist, nu cu doar 8 clase, un băiat cu acordurile gramaticale puse la punct, curățel, mirosind a parfum nici prea scump, nici prea ieftin, vorbind coerent și dezghețat.

L-am oprit la un semafor de care atârna un coș de gunoi, mi-am aruncat punguța și-am mers mai departe.

Ce să-i explici?
Că degeaba te plângi că avem un oraș murdar și că primarul nu face nimic în acest sens, dacă tu ești în stare să arunci gunoiul pe geam, pentru că așa face toată lumea?
Că din cauză că așa face toată lumea, am văzut nu doar Galațiul plin de gunoi, ci și zone turistice îmbibate de pet-uri, și pungi, și resturi menajere, pentru că multora le-a fost greu să-și miște curul 2 metri mai încolo, pân` la ghenă?
Că degeaba se fac anual adunări din alea cu ”hai să strângem gunoiul altora, să arătăm că ne pasă”, dacă altora ăia vă râd insolent în față și, în urma voastră, vin ca turma și-ntr-o oră distrug la loc?
Că-n urma oricăror manifestări în aer liber rămân munți de gunoaie, pentru că știți să cereți, dar să-ntrețineți n-aveți nici cea mai vagă idee?

Că gunoiul e cea mai mică problemă dintre toate, dar dacă o iei la bani mărunți o să vezi că și de-acolo pornește civilizația.

Nu cred că din cauză că eu ies în public și fumez nu suntem o țară civilizată. Eu îmi sting țigările-n scrumieră și, dacă fumez în parc, lângă copiii voștri, îmi arunc țigara stinsă la coș. Lângă copiii voștri, care s-ar putea îmbolnăvi de la fumul meu nociv, dar care își aruncă ambalajul de la pufuleți pe jos, pentru c-așa au văzut că faceți și voi.
Lângă voi, care lăsați covor de semințe-n jurul băncilor din parc, sau din fața blocului.
Lângă voi, care vă plângeți că fumul meu pute, dar care vă scoateți câinii la plimbare, dar vă e greață, sau poate doar lene, să strângeți în urma lor.
Lângă voi, care aveți impresia că meritați o medalie pentru că nu fumați, dar n-aveți nici o jenă în a arunca cu noroi în persoane pe care nu le cunoașteți, dar le disprețuiți adânc și iremediabil pentru că-și aprind o țigară.
Lângă voi, care sunteți deranjați de fumul meu, pentru că e posibil să vă-mbolnăviți, dar n-aveți nici o reținere în a pupa icoane bălite de alții înainte.

Am auzit punctul de vedere al unui doct activist anti-fumat care zicea ceva de genul ăsta: ”Am cunoscut o gagică bună, da` bună de tot. Frumoasă, deșteaptă, bunăciune din cap până-n picioare. Dar m-am abținut din a o fute, pentru că m-a scârbit, efectiv, faptul că fuma. În țările civilizate gagica n-ar fi fumat, iar eu aș fi putut s-o fut.”
Nu contează cât de bună e gagica pe care tu vrei s-o fuți. Mă-ndoiesc că cineva s-ar lăsa de fumat doar ca să aibă onoarea de a fi futut de tine.

Și asta în contextul în care aduci și civilizația în vorbă. Unde ți-e partea aia civilizată când te uiți la o gagică și-o consideri futabilă, îți expui punctul de vedere în gura mare și-apoi, tot în gura mare, o faci de câcat doar pentru că nu se ridică la standardele tale ecologice?

Pornisem de la țările civilizate.
Dacă am fi, într-adevăr, într-o țară civilizată, până să-mi iau eu amendă că fumez, voi, restul oamenilor civilizați, ar trebui să fiți la închisoarea datornicilor. Pentru munți de amenzi neplătite: de la aruncatul gunoiului pe stradă, pân` la parcatul ilegal sau depășitul de viteză.
Dacă vreți, într-adevăr, o țară civilizată, gândiți-vă, înainte, la câte amenzi ați avea de plătit fiecare. Făceți-vă bugetul, și pregătiți-vă să suportați consecințele.
Sau învățați diferența dintre fumat și nesimțire.

Published: November 30, 2015 | Comments: 17

Buna generație 2.0

Unii spun că de vreo 2 săptămâni încoace lumea s-a trezit la realitate. Că s-a trezit umanitatea din oameni, compasiunea dă pe din afară, suntem uniți, și uniți câștigăm, dacă vrem, putem, vocea străzii nu poate fi ignorată, acum se vede cine e om, și cine nu, fraternitate, iubire, milă și ajutor reciproc. Că a fost nevoie de o tragedie să ne zguduie și să ne aducă aminte că suntem oameni, dar că, odată trezită conștiința, vom fi mai buni. S-au bătut admirativ pe spate și s-au felicitat, s-au creat eroi și au fost ridicați la rang de purtători de cuvânt și formatori de opinie.
Asta spuneți voi. Eu am văzut altceva.

Am văzut oameni sărind la jugulara (virtual și nu numai) celor care n-au ieșit în stradă. Da, e frumos să faci baie în mulțime, să simți că aparții și că participi la ceva măreț, gen o revoluție. Dar, în afară de omogenitatea de corpuri, fiecare voia altceva.
Eternele pensii mai mari, cerute de pensionari care aveau dreptate, dar și de cei care vor mereu mai mult. Locuri de muncă plătite ca-n afară, de către unii care stau pe ajutor de șomaj, pentru că e sub demnitatea lor să muncească pe 1200 RON pe lună, cu toate c-au terminat, cu chiu cu vai, un seral. Înlocuirea clasei politice, de către unii care au impresia că e de ajuns să faci ”SPUF” cu o baghetă magică pentru a schimba oameni și mentalități. Monarhie, de către cei care au impresia că, sub regalitate, devenim Anglia sau Suedia până la Crăciun.
Dar să le sfâșiem jugulara celor care n-au ieșit în stradă. Sfâș, sfâș. Să-i facem de câcat că nu gândesc și nici nu simt românește. Să le dăm unfriend, să-i porcăim pe la cunoscuți și să-i facem de rușine pe Facebook. Doar suntem generația 2.0, nu?

Am văzut oameni bătându-și reciproc obrazul că de au, sau de ce nu au pătrat de doliu la poza de profil. Fiecare tabără cu argumente deștepte, amuzante, ironice, subtile, lacrimogene sau spumegând de furie. Fiecare imputându-și celuilalt că nu gândește la fel. Unde ”la fel” nu e neapărat mai bine sau mai rău, ci doar ”altfel”.

Am văzut mii de informații scrise pentru trafic sau pentru bani. Fără să conteze dacă e, într-adevăr, o știre sau dacă e, într-adevăr, adevărată. Goana după bani și notorietate. Ca să fii cineva a trebuit să ai câte o părere despre orice, măcar de 3 ori pe zi. Sau o dată la 6 ore, ca antibioticul.

Am văzut ”Dărâmați biserici” și ”Moarte sataniștilor!”, ”Rock-ul ucide” sau ”Au murit pentru că și-au întors fața de la Dumnezeu!”

Am văzut reproșuri că ai sau n-ai steagul Franței la profil. De ce să fii solitar cu Franța? Cu Colectivul n-ai putut fi, nu? Jeg de om ce ești! Sau cu Libanul, Irak-ul, Antarctica. Cât poți fi de penal. De ce să-ți pese de francezi? Ei te desconsideră, și tu ești doar un lingău.
Poate că ăia cu steagul Franței au rude, prieteni, amici acolo. Poate că n-au făcut-o doar să show off. Și chiar dacă. Personal, în bârlogul tău, între prietenii tăi care gândesc ca tine, la compul tău, făcut după chipul și asemănarea ta, pe contul tău de Facebook, cu ce te afectează poza de profil a lu` Cutare?
Unii sunt empatici, alții îs empatici la comandă, alții tac, indiferent de categorie. Dar n-ar fi trist să fim toți la fel?

Am văzut statusuri care s-au transformat în câmp de luptă.

Am văzut nefumători pregătind lagăre pentru fumători. Pogrom. Pentru că nu contează că ești prost, violent, nespălat, needucat, atât timp cât ești nefumător, ești valabil. Și singura cale sigură spre civilizație e să interzici total fumatul în locuri publice. Ba chiar și acasă, cum se vehicula prin anumite cercuri.
Iar dacă e vorba de fumat, să-l interzici total, să-mi limitezi accesul în anumite locuri (pentru că eu n-o să mă duc să beau o bere undeva ca să mă opresc din discuție la fiecare 5 minute să ies să fumez o țigară, ci n-o să mai frecventez acele locuri) și să-ți freci satisfăcut palmele pentru că, finalmente, s-a decis cine e om, și cine e sub-om – mie-mi sună a discriminare pură. Ambalată frumos, în numele binelui public.

Am văzut persoane aruncând cu insulte, doar pentru că nu erau de aceeași părere.

Am văzut îndemne spre violență împotriva musulmanilor și îndemne spre violență împotriva celor care au ceva cu musulmanii.

Am văzut răutate, prostie, barbarie, intolerență, discriminare, violență. Acolo, pe 2.0-ul ăla pe care l-ați lăudat că e primul pas spre o schimbare adevărată.
Ar putea fi o schimbare. Ar putea fi.
Din păcate, tuturor gesturilor și cuvintelor mărețe le lipsește cu desăvârșire toleranța. Accesul la informație, așa-zisa civilizație, evoluția – n-au reușit să vă scape de interesul pentru ograda vecinului.
Și toată umanitatea s-a oprit la vederea unei păreri diferite. Nu neapărat mai bună, sau mai rea, ci doar ”altfel”.

Published: November 16, 2015 | Comments: 4

Lumânări, dar doar oficiale

Am tăcut zilele astea.
Am tăcut pentru că nu era locul meu în încendiul ăla, pentru că toți s-au îngrămădit care mai de care cu păreri, păreri de rău și acuzații, pentru că, la un moment dat, a fost deja prea mult.
Am tăcut și la partea politică pentru că, în afară unei antipatii majore pentru Ponta, eu nu știu politică.
Știu, în schimb, religie.
Mai multă decât toți care țipă ”sataniștii”, decât toți pupătorii de moaște la un loc, decât toți ignoranții care se bucură de moartea cuiva, cu dumnezeu în cârdășie.

Și la vederea Înaltpreasfințitului, îmbrăcat în alb, mi s-a făcut negru-n fața ochilor.

Poate că are dreptate. Nu învățăm noi biserica ce ar trebui să facă.
Biserica își are căile ei neștiute, cartea ei din care citesc prostimii la fiecare slujbă în biserică, citatele motivaționale pe care ți le aruncă-n față când vin să te sfințească pe bani, paginile alea din care citesc atunci când te naști, te căsătorești sau mori, tot pe bani, obiceiul conform căruia nu vin neinvitați decât dacă-i invită calendarul, portofelul și pofta de colaci.
Biserica își are căile ei prin care, dacă ți s-a întâmplat ceva bun, e prin mila domnului, să ne rugăm și să plătim acatiste. Dacă ți s-a întâmplat ceva rău, chiar cel mai rău, e pedeapsa domnului, să ne rugăm și să aprindem lumânări, dar doar din acelea aprobate de patriarhie.
Căile ei prin care nu putem contesta voia domnului, și voia domnului ți-o poate spune doar popa, reprezentatul domnului pe pământ, dar doar dacă plătești înainte. Că dumnezeu n-are nevoie de bani, dar reprezentanții lui pe pământ au.

Înaltpreasfințitul. A fost numit în diverse feluri. A fost luat la pulă, i-au fost făcute numeroase urări, care mai de care mai macabre, altul în locul lui și-ar fi luat traista și s-ar fi retras în pustie.
N-o să-i găsesc încă un nume. Să-i spunem, în continuare, Înaltpreasfințitul, pentru că nu învățăm noi biserica ce ar trebui să facă.

Pentru că, în fața reacției lui, am rămas interzisă.
Tupeu și nesimțire. Bigotism și nesimțire. Fățărnicie și nesimțire. Nesimțire.
Dacă ar fi după voia lui, atunci lumea ar trebui să muncească ziua și seara să-i aducă obolul, în timp ce se roagă-n biserici mult prea multe și mult prea fără de sens. Veniți în biserici, nu în cluburi. Renunțați la dezmăț, renunțați la plăcere, renunțați la viață și sacrificați-vă totul pentru viața voastră îndestulată de dincolo, și a lui de aici, de pe pământ.

Poate că are dreptate. Nu învățăm noi biserica ce ar trebui să facă.
Poate ar trebui, totuși, să-nvețe de la ăia care au donat zilele astea orice. De la bani, la sandvișuri făcute în casă. Poate ar trebui să-nvețe de la catolici, care nu se vor religie oficială în stat, dar care au făcut, totuși, primul pas public. Nu ca să condamne muzica, și cluburile, și nici ca să țipe prin portavoce ”hai la moaște”, ci ca simplu gest de părere de rău pentru victime. Nu ca să amenințe, ci ca să ierte, dacă ar fi fost ceva de iertat. Poate ar trebui să învețe de la ăia care au plecat cu litrul de sânge în minus, de la ăia care n-au căutat lumina reflectoarelor ca să ajute câtuși de puțin, de la cei care au venit cu fapte, nu cu vorbe.
Sau dacă crede că biserica nu se poate lipsi de nici măcar un leu din visterie, dacă nu poate ieși în public fără să tune și să fulgere, măcar să-nvețe de la restul. Cei care au tăcut, atunci când n-au avut nimic bun de spus.

Ați ieșit în stradă să schimbați clasa politică? Foarte bine. Respectele mele. Numai nu uitați că, neoficial dar foarte real, BOR face parte din clasa politică. Înaltpreasfințitul e față politică. Atfel cum și-ar permite să beneficieze de atâta imunitate?

Vreți schimbare? Începeți cu cei declarați politic. Continuați cu cei care, sub adăpostul patrafirului, fură mai mulți bani economiei decât toate persoanele bănuite de fraudă fiscală, la un loc.
Secularizați averile bisericii. Mai bine, treceți-le fără despăgubire în patrimoniul statului. Puneți-i să plătească impozit, ca orice om de rând. Tăiați-le aripile, luați-le puterea și poate atunci vor înțelege că și biserica trebuie să-nvețe de la cineva.
Și poate că atunci Înaltpreasfințitul, despuiat de scutul protector al legii, va afla că poți să arzi oricând, oricât de plăcut i-ai fi domnului, atât timp cât ești făcut din carne și oase.
Poate.

Published: November 4, 2015 | Comments: 11