Monthly Archives: December 2015

De încă un an nou

Cumva toate textele din perioada asta par triste. Nostalgice. Melancolice.
Cumva cu toții așteaptă să se ducă anul ăsta, și nu prea.
Cumva te-agăți de părțile care-au fost bune, pentru că el trece și ție ți se adaugă la catastif încă unul.
Cumva îl vrei terminat și, cumva, vrei să-l mai vezi o dată.

Nu pun în balanță nimic. Pentru că, atunci când cântărești, o să tragă mai greu partea care vrei tu să tragă mai greu.
A fost bun? A fost!
A fost rău? Ohoo, și-ncă cum!
A fost mai mult bun, sau mai mult rău? Depinde când mă-ntrebi. Depinde dacă mă-ntrebi când râd, sau dacă mă întrebi atunci când plâng.

Anul ăsta a fost așa. Cu timp foarte mult și cu timp care a trecut prea repede. Cu lucruri pe care vrei să le uiți instant, și cu lucruri pe care nu vrei să le uiți niciodată. Cu drame și cu veselii. Cu întrebări fără răspuns, și cu răspunsuri pe care nu voiai să le știi. Cu prea multe țigări, și cu amenințarea că n-o să mai fie voie să fumezi. Cu cafea la cisternă și cu paranoia că faci infarct. Ipohondru și exaltat. Nervos și letargic. Aventuros și leneș.
Anul ăsta a fost un dicționar de antonime.

Au fost și constante. Constante care au fost și-n anii trecuți, constante care ar trebui să rămână constante. Variabile – probabil mai multe. Noroc că n-am ajuns la lecția aia la matematică, deci pot să le ignor constant.

Am văzut că se poartă bilanțul de sfârșit de an. Ăla palpabil. Cu ”ce am făcut, unde am fost, ce am realizat”. Am făcut, am fost, am realizat. Câte puțin din fiecare. Mustăți de pisică, zâmbete somnoroase, un stâlp la înălțime, parfum cu amintiri, cuvinte scrise, cuvinte arse, poze, praguri trecute, praguri de sus, faguri. Fără date exacte, la fel ca-ntotdeauna. Nu-s încă îndeajuns de adult încât să cred că totul trebuie făcut public. Și-s îndeajuns de adult să mă bucur când ceilalți mă văd încă copil.

Muzica mea. Nervii mei. Dilemele mele. Deciziile mele. Oamenii mei. Cuvintele mele. Amintirile mele. Cutiile mele. Filmele mele. Replicile mele. Egoism. Poate. Poate-l consider egoism. Sau poate e exact eu.

Și se mai poartă și hotărârile de an nou. De la anu`. De la anu`-ul meu începe acum. De pe 30 decembrie aproape anul trecut. Zen. Hotărârea mea de an nou e să nu iau altă hotărâre în afară de zen. Oricum timpul face ce vrea el.

Iar ca urare? Stay happy!
Over and out.

Published: December 30, 2015 | Comments: 10