De încă un an nou

Cumva toate textele din perioada asta par triste. Nostalgice. Melancolice.
Cumva cu toții așteaptă să se ducă anul ăsta, și nu prea.
Cumva te-agăți de părțile care-au fost bune, pentru că el trece și ție ți se adaugă la catastif încă unul.
Cumva îl vrei terminat și, cumva, vrei să-l mai vezi o dată.

Nu pun în balanță nimic. Pentru că, atunci când cântărești, o să tragă mai greu partea care vrei tu să tragă mai greu.
A fost bun? A fost!
A fost rău? Ohoo, și-ncă cum!
A fost mai mult bun, sau mai mult rău? Depinde când mă-ntrebi. Depinde dacă mă-ntrebi când râd, sau dacă mă întrebi atunci când plâng.

Anul ăsta a fost așa. Cu timp foarte mult și cu timp care a trecut prea repede. Cu lucruri pe care vrei să le uiți instant, și cu lucruri pe care nu vrei să le uiți niciodată. Cu drame și cu veselii. Cu întrebări fără răspuns, și cu răspunsuri pe care nu voiai să le știi. Cu prea multe țigări, și cu amenințarea că n-o să mai fie voie să fumezi. Cu cafea la cisternă și cu paranoia că faci infarct. Ipohondru și exaltat. Nervos și letargic. Aventuros și leneș.
Anul ăsta a fost un dicționar de antonime.

Au fost și constante. Constante care au fost și-n anii trecuți, constante care ar trebui să rămână constante. Variabile – probabil mai multe. Noroc că n-am ajuns la lecția aia la matematică, deci pot să le ignor constant.

Am văzut că se poartă bilanțul de sfârșit de an. Ăla palpabil. Cu ”ce am făcut, unde am fost, ce am realizat”. Am făcut, am fost, am realizat. Câte puțin din fiecare. Mustăți de pisică, zâmbete somnoroase, un stâlp la înălțime, parfum cu amintiri, cuvinte scrise, cuvinte arse, poze, praguri trecute, praguri de sus, faguri. Fără date exacte, la fel ca-ntotdeauna. Nu-s încă îndeajuns de adult încât să cred că totul trebuie făcut public. Și-s îndeajuns de adult să mă bucur când ceilalți mă văd încă copil.

Muzica mea. Nervii mei. Dilemele mele. Deciziile mele. Oamenii mei. Cuvintele mele. Amintirile mele. Cutiile mele. Filmele mele. Replicile mele. Egoism. Poate. Poate-l consider egoism. Sau poate e exact eu.

Și se mai poartă și hotărârile de an nou. De la anu`. De la anu`-ul meu începe acum. De pe 30 decembrie aproape anul trecut. Zen. Hotărârea mea de an nou e să nu iau altă hotărâre în afară de zen. Oricum timpul face ce vrea el.

Iar ca urare? Stay happy!
Over and out.

Comments (10)

  1. mihaela

    Anii ăștia sunt ca niște pisici, indiferent ce vrei tu de la ei, fac ce le vrea mușchiul. Și funcție de zi și stare ori îi adori, ori te scot din minți dar tot ca la pisici, ești a lor, nu ai de ales decât să rezisti

    Reply
    1. cami (Post author)

      evident că am citit cu o pisică în brațe.

      Reply
  2. Daniela Havarneanu

    Da, se poarta bilantul… Toata viata, de fapt, asta facem: bilanturi.
    Eu stiu doar ca 2015 a fost anul pe care mi l-am dedicat. Asa dedicatie, asa an…
    Îl astept pe urmatorul. Si-n rest, pace în sufletele noastre!

    Reply
    1. cami (Post author)

      eu nu prea știu să fac bilanțuri.
      nu mai avem mult de așteptat. dar pace-n suflet, tare bine sună!

      Reply
  3. valentin

    Nu prea fac bilanțuri, dar acum pot să iau vorba lu’ Dinu: ”Mai sugi pula 2015!”.
    Nici zen-ul prea mult nu face bine, că unii te iau de fraier. :D.
    Să dăm drumul la show! :D.

    Reply
    1. cami (Post author)

      let`s!

      Reply
      1. valentin

        Mai bine îl legăm. ;).

        Reply
  4. fabian

    Cami ca de obicei de cand te-am “intalnit” pe net o placere sa te citesc. Si cu bune si cu rele si cu bucurii si cu necazuri. Esti speciala. Pentru la anul iti doresc sa-ti iasa asta cu zen. De vreo 2-3 ani incerc si eu asta si pot spune ca mi-a cam iesit in mare. Nu are rost sa pierd timp si energie pe lucrurile rele. Toate-s trecatoare.
    An Nou senin!

    Reply
    1. cami (Post author)

      An nou frumos și zen și pentru tine, Fabi :*

      Reply
      1. valentin

        O fi avut un amant. N-ai legat-o bine.

        Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *