Monthly Archives: January 2016

Legea antifumat – pentru că fumatul dăunează prostului

Cam în 45 de zile n-o să mai pot fuma într-un loc public. Unde ”loc public” e definit ca orice încăpere cu 4 pereți și acoperiș, destinat utilizării publice. Adică n-o să pot fuma în restaurant, în bar sau în bodegă. O să pot fuma acasă, unde nu e loc public.

O să vină vara, și-o să pot fuma pe terasa restaurantului, barului, sau a bodegii.
Și-o să fumez! Ohoho, cum o să mai fumez! O să-mi găsesc o masă lângă o masă de nefumători, și-o să fumez câte 5 țigări deodată. Și-un trabuc! Și-o să-mi mai găsec câțiva prieteni, care să fumeze și ei cu ambele mâini, și-o să-mi aprind câte un pachet deodată, și-o să-nec toți nefumătorii în fum nociv de țigară. Să vadă că nu e de ajuns să te guduri c-au interzis fumatul în baruri, ca să scape de fumători. Că tot rahatul pe care l-au aruncat în noi în ultimele luni nu se spală c-o semnătură, fie ea și-a președintelui.
Dar o să-ntreb înainte: ”Te-ai gudurat când s-a interzis fumatul în locuri publice?” Dacă spune că nu, îmi găsesc altă masă. Unde o să pun aceeași întrebare. Și când o să-l găsesc pe ăla care spune că da, atunci o să-mi arunc tot fumul spre el. Și-o să-și dorească să fi spus că nu.

Pentru că nu m-a deranjat interzicerea în sine, ci cum a fost formulată și, bineînțeles, adoptată. N-aș fi avut nici o problemă dacă s-ar fi interzis fumatul în localuri în care se servește mâncare. Îs om de înțeles. Pot pricepe că unii nu vor să mănânce în fum de țigară.
Aș fi putut să merg acolo, să mănânc rapid ceva, și să mă duc spre alte locuri în care nu se mănâncă, dar se bea și se fumează.
Dacă nefumătorii sunt deranjați până și de mirosul de țigară arsă care iese din mine, din hainele mele, din răsuflarea mea, aș fi putut chiar să le cedez toate locurile în care se mănâncă. Aș fi făcut o comandă rapidă, sau poate aș fi început să gătesc. Aș fi avut posibilitatea de a alege.

Dar nu. Hrăpăreți cum sunt, au vrut totul.
Au vrut toate locurile publice doar pentru ei. Mi se spune că nu e discriminare. Că am în continuare acces la toate barurile mele preferate. Doar că nu am voie să mă simt bine în barurile alea. Pot să mă duc, să stau ca momâia și să mă bucur de atmosferă. Să socializez. Să savurez o bere, să discut și să ascult muzică. Și când vreau să fumez, să pun pe pauză și berea, și discuția, și muzica și să mă duc afară să fumez. Pentru că așa e civilizat. Și, cel mai important, să mă simt prost din cauza viciului meu scârbos și nesimțit și, poate, în curând, chiar să renunț la fumat. Să fim cu toții o mare și fericită familie de nefumători. Să ne ținem de mânuțe și să cântăm kumbaya, până găsim o nouă cauză împotriva căreia să ne raliem. Să nu se mai bea alcool în baruri, poate? Să bem doar ceai. Să devenim vegani. Să renunțăm la sexul cu alt motiv decât procreerea. Să mergem zilnic la biserică. Să ne-mbrăcăm cât mai decent. Să ne scoatem cerceii. Să nu ne mai epilăm. Să nu purtăm decât bumbac. Să ne cultivăm bumbacul. Să ne mutăm în munți, departe de poluare. Să ne sălbăticim. Să murim triști, sănătoși, singuri, triști. Și să sperăm că viața de dincolo e superbă, pentru că fericiți cei săraci cu duhul.

Mi-am pus întrebarea, decentă și de bun simț, de ce nu s-a făcut o lege care să permită existența unor baruri speciale pentru fumători.
Unde acest lucru ar însemna că se servesc băuturi alcoolice, deci minorii n-au ce căuta.
Că e semnalizat corect, ”pentru fumători”, în așa fel încât nefumătorii să știe la ce se înhamă, dacă au de gând să intre.
Cu personal fumător, pentru că înțeleg că nu e plăcut să faci pe chelnerul într-un local în care se fumează, tu fiind nefumător. Dar reciproca e întotdeauna valabilă.
În care nu se țin concerte decât cu trupe care fumează. Sau în care nu se țin concerte deloc și ai muzică doar din boxe.
Locuri speciale pentru fumători. La fel cum există locuri speciale pentru persoane cu dizabilități, gravide și obezi. Cum există cartiere pentru negri, și rezervații pentru amerindieni. Cluburi pentru gay și biserică pentru credincioși.
Eu zic că e o întrebare de bun simț.

Răspunsul m-a lovit ca marfarul: nefumătorii sunt Hitler și Ku Klux Klanul. Ei nu vor să fie bine pentru toată lumea, ei vor să fie bine pentru ei. Drepturile lor, confortul lor, aerul lor. Să le fie lor bine. Să se simtă ei bine. Și să aibă și-o aură vagă de erou, pentru că datorită lor tu fumezi mai puțin, pui niște bani deoparte, nu-i mai arzi degeaba, aerul e mai pur, scade poluarea și numărul bolnavilor de plămâni, ei sunt cei cărora trebuie să le mulțumească întreaga lume pentru un univers mai pur.

Și, ca punct minor, ăsta care latră cel mai tare că nu poate ieși în oraș din cauza fumului de țigară, oricum nu iese din casă decât de 2 ori pe an: la ziua lui, și la ziua consoartei. Că e scump, că e muzica prea tare, că e lume ciudată, că e plin universul de păcate, că nu prinde autobuzul să se întoarcă acasă. Chiar dacă nu se mai fumează, el tot o să aibă ceva de spus. Un subiect de care să se plângă.

Asta, și faptul că, oricâte semne ai pune că acolo se fumează, o să se găsească o pizdă proastă care o să intre, o să stea, o să bea, o să se simtă bine, și-a doua zi o să-nceapă să se plângă public cât de mult a avut ea de suferit din cauza fumului de țigară. Cum a ieșit de acolo, după vreo 6 ore, cu ochii roșii de la fumul care a făcut-o să lăcrimeze și i-a întins machiajul, cum pute ca o scrumieră, cum a trebuit să-și dea hainele direct la spălat și să facă un peeling chimic să scoată mirosul din piele, cum oamenii sunt inconștienți și inhalează gudron, fără să se gândească că e posibil să moară de plămâni și să rănească o mulțime de cunoștințe prin moartea lor, cum e aproape sinucidere ce fac ăia acolo, în clubul lor de fumători, în care ea a intrat doar ca să se simtă bine cu prietenii, la o bere.
Pentru că s-a simțit așa, aproape rebelă, da` când s-a trezit cu mahmureală și-a dat seama că nu e bine. Și poate s-a dus și la spovadă, pentru că fumătorii îl afumă pe diavol.

Pentru d`alde d`astea, există ceainării. În care nu se fumează, nu se consumă alcool, nu există decât hipsteri și eunuci. Ai putea să te duci acolo. N-ai avea de ce să te plângi. În ceainării totul e roz, chiar și unicornii care alimentează rezervorul de săpun pentru mâini.
Da` n-ai putea să te mai simți rebelă, nu? Și unde e fum, e și căldură, da` și distracție. Că omu` care vrea să stea, să bea până dimineața și să danseze pe boxe la bustu` gol, nu vrea să facă asta fără o țigară-n colțul gurii. Oamenii ăștia, unde se-ntâmplă distracția, nu stau și vorbesc despre diete, câte mii de flotări pot să facă la micul dejun sau cum să scoți mai bine petele de pe fața de masă. Nu discută chestii casnice și plictisitoare, nu plănuiesc să salveze lumea cu un click și-un like, nu se revoltă împotriva unui partid care plătește mai puțin, ci împotriva sistemului și, din poveștile lor, poți să-ți scoți material să te masturbezi în următoarele luni.
Acolo vrei să fii. Dar fără fumul lor de țigară.
Ghici ce! Fără fumul lor de țigară, n-o să mai fie nici atmosfera, nici poveștile, nici ei.

Probabil or să fie cluburi private, în care n-o să ai acces, sau petreceri ca-n 1980, la cutare acasă, la care n-o să ai acces. Pentru că tu, cu gura ta mare, ți-ai tăiat singur accesul la lumea aia. O să rămâi cu aerul curat, barurile populate de nefumători insipizi și plini de fițe și, peste ani, o să poți să le povestești nepoților tăi, sănătoși, insipizi și plini de fițe, cum ai participat tu la mișcarea de interzicere a fumatului în locuri publice. Și, într-un moment de sinceritate, de beție sau de Alzheimer, o să le spui și ce mișto era când se dansa pe mese și se călca pe chiștoace, în baruri sumbre, unde tăiai fumul cu cuțitul. Și, când o să mori, o să fii la fel de mort ca ăla care s-a distrat cât a putut. Și-a fumat.

Nu m-a deranjat că s-a dat legea anti-fumat. M-au deranjat reacțiile nefumătorilor. Poate le-ați văzut, poate chiar ați fost dintre nefumătorii ăia care și-au dat public cu părerea. Poate că fumatul e rău. Dacă e așa, înseamnă că răutatea și prostia îs bune.

Published: January 30, 2016 | Comments: 54

Ghid corporatist de supraviețuire

Teoretic, după ultimele definiții și glume, sunt corporatist. Cu acte-n regulă, mergând pe cel de-al 9-lea (!) an în cadrul aceleași firme. Am început ca oricare dintre colegii mei, spunându-mi că e o rampă de lansare. Un pas de la student sărac la angajat, de la angajat – la angajat cu diplomă și, dup-aia, lumea e a mea. Cu experiența acumulată, cu banii strânși și, mai ales, cu toate planurile făcute între timp, nimic nu mă oprește să fiu noul Bill Gates. Sau măcar un om de carieră, un liber-profesionist de succes, o revelație într-un domeniu oarecare.
Teoretic.

Practic, n-am luat în calcul că diploma aia nu mă ajută la nimic, că experiența acumulată mă duce tot spre un call-center, că planurile sunt frumoase doar pe hârtie și că banii acumulați sunt doar o iluzie. Că poți fi revelație în orice domeniu, dar pentru asta îți trebuie timp, iar timpul nu se face așa ușor dacă lucrezi 8 ore pe zi și, mai ales, dacă te cheamă Camelia Bucur, îți place să dormi înainte de muncă, să bei bere și să te relaxezi – după.

Așa am ajuns să merg pe al 9-lea an în cadrul aceleași firme.
Încă mai există fețe pe care le-am cunoscut când m-am angajat. Fețe noi se perindă. Unele dispar rapid, altele încep să meargă, ușor-ușor, pe al 4-lea, 5-lea, 6-lea an în firmă. Dar, în momentul în care se angajează, toți pun aceeași întrebare: ”Cum ai rezistat atâta timp?” Și așa ajungem la ghidul corporatist de supraviețuire.

1. Dacă atunci când te-ai angajat ți-ai zis că e doar un job temporar, o rampă de lansare, atunci e bine să-ți repeți asta și să continui s-o crezi încă măcar 2 ani. Cât te obișnuiești cu gândul că, de fapt, nu-i chiar așa.

2. Nu te obosi să-nveți numele colegilor. Mulți dintre ei vor dispărea înainte de a reuși asta. Dacă rezistă 2 ani, o să-i știi fără să depui efort.

3. Nu mânca în sala de mese. De cele mai multe ori e plină. Când nu e plină, miroase ciudat, gen conservă de pește încălzită la microunde. Și dacă, din fericire, găsești sala de mese goală, aerisită și-o masă numai pentru tine, garantat se va găsi cineva care să se posteze lângă tine, să-ți pună întrebări care musai necesită răspuns, exact când mesteci mai cu spor. Nu mânca în sala de mese. Dacă nu se poate altfel, nu mânca deloc 8 ore cât ești la serviciu. Te scapă de multe complicații.

4. Nu comunica mai mult decât trebuie. Cel puțin în primii 5 ani. E de ajuns să știe cum te cheamă. Prea mult chiar, dar e inevitabil. De-abia după 5 ani poți da informații suplimentare, gen ziua nașterii. În anul 6 – luna. De-abia după vreo 8 ani, poți divulga anul. Dar doar dacă trebuie.

5. Nu te plânge, decât dacă te afectează direct. Și personal. Nu dacă afectează grupul. Grupul nu există. E fiecare pentru el. Și nu pentru toate câcaturile, că nu ești la psiholog. Dacă ție ți s-a făcut ceva, dacă pe tine te deranjează ceva și, mai ales, dacă nu poți rezolva singur. Dacă nu e plângere de grădiniță. Ești la serviciu, nu la doamna educatoare, să-ți șteargă lacrimile și să-ți panseze genunchiul.

6. Nu participa la petrecerile firmei. Mai ales dacă sunt foarte oficiale. Și mai ales dacă se servesc băuturi alcoolice. Mereu o să fie măcar o poză, sau măcar un coleg, care să-ți aducă aminte cât de tare te-ai îmbătat și cum ai alergat printre invitați, cu chiloții în cap.

7. Bate la ușă înainte de o deschide. Mai ales dacă e aia de la cabina de toaletă.

8. Nu lua laxative înainte de a pleca la serviciu. Chiar dacă nu te cunosc, colegii îți vor fi recunoscători.

9. Învață că orice ”șef”, înainte de titulatură, e om. Unora nu le place să fie pupați în fund. Iar pentru cei cărora le place, lista de pretendenți e prea lungă ca să te alături și tu.

10. E un loc de muncă. Nu asociație de caritate, nu centru de consiliere psihologică, nu tabără de făcut prieteni. Muncești 8 ore, pentru care ești plătit. Tu, pe munca ta. Nu contează cât ia altul pe munca lui, și nici n-ar trebui să te intereseze. Capra vecinului n-are ce căuta într-un sediu de firmă, că nu ești cioban, să lucrezi la stână.

11. Spală-te, măcar zilnic. Sincer, e un lucru mic pentru tine, dar vital pentru restul firmei.

12. Dacă te enervează colegii tăi, imaginează-ți cum ajungi intr-o dimineață la muncă, blindat de arme, și-i omori pe toți. Sau cum îi torturezi, pe fiecare în parte. Important e doar să-ți imaginezi, nu să treci și la fapte. Nu vrei să faci saltul de la ”corporatist pe viață” la ”ocnaș pe viață”. Abține-te.

13. Nimănui nu-i pasă câți invitați o să ai la nuntă, ce fel or să fie buchetele de flori, cât de lungă o să fie trena. Ce minunat e micuțul tău, ce soi de pamperși îi cumperi, sau cum îl duci și-l iei zilnic de la grădiniță, pentru că ultima bonă nu făcea ce trebuie, pe salariul de X pe care i-l dădeai. Ce-ai gătit azi, cum i-ai spălat șosetele soțului sau cum l-ai surprins în dormitor. NIMĂNUI!
Nici măcar ăia care par interesați. Toți râd și-și pun note mentale, să nu facă ca tine. Din nou, abține-te!

14. Uită să-ți mai pese de părerea celorlați. Vrei să vii cu sutienul peste bluză, c-așa ai visat azi-noapte? Fă-o! Atât timp cât nu încalcă normele de decență și nu-ți afectează prestația profesională, ar trebui să te doară 2 metri mai în față de ce cred ceilalți.

15. Fii întotdeauna legal. Mai ales când e vorba de pauză. Chiar dacă nu ești, fă în așa fel încât să fii. Nimănui nu-i place un trișor nepriceput.

16. Fă tot ceea ce ești plătit să faci. Nu mai mult, nu mai puțin. Până la urmă, când ai semnat un contract, te-ai angajat să-l respecți. Ce e în plus se plătește suplimentar, la fel cum ce e în minus, se penalizează.

17. Când te lovește depresia cu ”atât pot să fac? de aici voi ieși la pensie?” imaginează-ți-i pe toți la pensie. Cum o să faceți întrecere cu scaunele cu rotile pe coridoare, cum o să faceți schimb de perfuzii cu pizza sau chicken fingers și cum, ca o glumă sadică, unul dintre voi o să vă amestece protezele în timp ce, inevitabil, veți adormi în timpul programului. Nu e o perspectivă îmbucurătoare, dar e mai amuzantă decât realitatea.

18. Când te gândești că nu ai salariul destul de mare, nu mai ai cafea gratis, sau nu-ți permiți lejer concediul ăla în Maldive, amintește-ți că lucrezi în România. Galați. Și exact sub tine sunt alții care lucrează mai mult, pe bani mai puțini.

19. Când vii la serviciu, gândește-te la concediu. Care o să vină, la un moment dat. Și la faptul că mereu există posibilitatea să-ți iei fără plată. Și că, peste 40 de ani, o să ieși la pensie. Ajută.

20. Nu fi pesimist, gândindu-te că te așteaptă 8 ore de muncă. Fii optimist: după 8 ore, te așteaptă o bere rece, cu vorbă și relaxare. Sau orice altceva care te face să te simți bine.

21. N-au trecut DOAR 4 ore. Au trecut DEJA 4 ore.

22. Mai sunt DOAR 4 zile până la week-end.

23. Există oameni pe care nu-i suporți, oameni pe care îi tolerezi, și oameni cu care ai bea o bere. Ai grijă să nu uiți că, înainte de toate, sunt oameni cu care lucrezi. Violența în public nu e niciodată recomandată.

24. Programul obligatoriu e de 8 ore. Ce faci în plus, sau în minus, e strict problema ta. Nu e nevoie să te plângi constant despre asta.

25. Rupe ușa după 8 ore. Da, poți să te plângi acasă despre ce ți s-a întâmplat, dar închide telefonul. Mail-ul. Facebook-ul. Nimic de la muncă nu te mai poate atinge după alea 8 ore.

26. Scoate-ți badge-ul imediat după muncă. Altfel o să-l folosești la interfon-ul de acasă, și-o să te enervezi că nu merge.

27. Nu oscila. Dacă ești un antipatic urâcios, fii până la capăt. N-are nici un sens să-ți ascunzi adevărata natură. Cu atâția oameni în jur, cineva o să te calce, la un moment dat, atât de tare pe bătături, și-o să fie mai nasol. Așa măcar oamenii știu la ce să se aștepte.

28. Nu-ți bate singur cuie în tălpi. Adică nu te înhăma la chestii pe care știi că nu ești dispus să le faci. Cum ar fi să zâmbești fals, în timp ce înjuri pe toată lumea în gând. Înjurăturile nespuse se simt, și nu-ți fac bine la ficat.

29. Tratează-i pe ceilalți exact cum ai vrea să te trateze. Adică, dacă îi ignori, să știe să te ignore.

30. Până la urmă, părinții tăi au ieșit la pensie după 40 de ani de la același loc de muncă. Și ce dacă ei erau profesori, chimiști, pompieri, ingineri, avocați, medici? Și consilier relații clienți e o meserie, mai nou. Și la 65 de ani e posibil încă să mai poți mânui mouse-ul. Dacă nu, te faci blogger și scriitor de succes. Cu diploma de jurnalist, de la 25 de ani. E fezabil.

Published: January 17, 2016 | Comments: 11

Stupid la început de an

1. Să interzicem fumatul în locuri publice, pentru a evita altă tragedie ca la Colectiv.
S-a dovedit științific, cu poze, videoclipuri și mărturii că incendiul de la Colectiv a pornit de la niște banale artificii și s-a transformat în carnagiu din cauză de izolație proastă și uși insuficiente.
Nu pentru că s-a fumat mult, nu pentru că erau nefumători stresați de fumul de țigară, nu pentru că a uitat cineva o țigară aprinsă într-o scrumieră.
Nu s-au intoxicat cu fum de tutun, n-au făcut cancer în gașcă, n-a explodat nici o brichetă.
Nu există nici o legătură între fumatul în locuri publice, și Colectiv.


2. Doar țăranii cu pământ sub unghii țin animale în apartament.

Total eronat. Țăranul autentic, de la țară, n-o să țină decât foarte rar animale în casă, pentru că nu cunoaște noțiunea de ”animal de companie”. Câinele e să te apere, pisica să prindă șoareci, iar restul animalelor stau în grajd.
Țăranul mutat la oraș, cu impresii de orășean, cunoscut adeseori și sub denumirea de ”mârlan”, n-o să aibă animale de companie pentru că nu le vede utilitatea. Alarma te apără, șoareci n-ai în casă. Deci n-o să aducă un câine sau o pisică în apartament, pentru că n-are nevoie de ele, lasă păr și-i murdăresc parchetul plătit cu atâta trudă.
Dacă ai câine sau pisică, în 90% din cazuri, ai pedigree de oraș, de la bunici încoace. Restul de 10% îs întâmplări.

3. Să se precizeze în Constituție că familia e formată din bărbat și femeie, cum scrie în Sfânta Scriptură.
Conform principiului democratic de guvernare, separarea puterilor în stat e următoarea: legislativă, judiciară și executivă. Nicăieri nu se pomenește despre puterea religioasă. ”Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.” – ”Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007 -> „În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.”
Și atunci de ce s-ar introduce în Constituție o doleanță a BOR-ului? Doar pentru că ar putea aduna cele X mii de semnături necesare revizuirii ei, prin manipularea maselor? Dar dacă se adună acele semnături și se ajunge la revizuire, cei care cer asta și cei care ar aproba o revizuire, ar trebui să știe că se intră direct în conflict cu articolul 152, alineatul 2. Mitropolitul Banatului ar trebui întâi să citească integral și cu atenție sporită Constituția, și abia apoi să emită pretenții.

4. Fumatul în locurile publice ar trebui interzis, să putem ieși și noi cu copiii într-un bar, fără să fim intoxicați de fum de țigară.
Nu într-o cofetărie, nu într-un restaurant, ci într-un bar. Ce se face într-un bar? Se bea. De obicei, alcool. Și, de obicei, și până să intre legea în vigoare, se fumează. Se ascultă muzică, se uită la meci, se duce la agățat, se discută politică, se dansează de cele mai multe ori lasciv, se lasă cu bătăi sau cu oameni plecând la 4 dimineața, pe 7 cărări, acasă.
Trecând peste faptul că accesul minorilor în așezăminte de gen e interzis, de ce ai vrea să mergi cu copilul în bar?
El nu poate bea alcool, tu n-ar fi recomandat să bei, dacă ai ieșit cu el. De ce nu ești în cofetărie, unde de obicei nu se fumează?
Am văzut persoane venind cu copiii, sub 4 ani, în bodegi în care nu se servesc prăjituri/mâncare, se bea alcool și se fumează. Și persoanele alea, pe lângă țigările deja existente, își mai aprindeau și ele măcar una.
Cine e tâmpit? Eu – că beau și fumez într-un loc special creat pentru chestia asta, sau tu – că vii cu minorul, conștient și de bună voie, în ele?

5. Se interzic țigările slims, cu arome, inclusiv cele mentolate, pentru a diminua riscul apucării de fumat la o vârstă fragedă.
Țigările slims mentolate conțin undeva la jumate gudron, nicotină și monoxid de carbon, față de cele doar din tutun.
Eu m-am apucat de fumat cu țigări doar din tutun. Eu, generația mea, câteva generații după.
Am trecut pe slims mentol tocmai pentru că sunt mai puțin nocive.
Dacă copiii din ziua de azi se apucă de fumat cu slims mentol nu pentru că vor, într-adevăr, să fumeze, ci pentru că le place gestul, gustul, statutul pe care s-ar putea să li-l aducă în gașcă, atunci sunt proști. Selecție naturală.
De ce să-mi interzici mie, fumător avizat, conștient și plătitor de taxe, țigările slims mentol, pentru că s-ar putea să se apuce și alții de fumat?
E ca și cum ai interzice fast-food-ul, pentru că e posibil ca unii să devină obezi.


6. Introducerea educației sexuale în școli ne-ar perverti copiii.

Nu i-ar învăța să fie responsabili, să se protejeze, să știe ce se întâmplă cu corpul lor, i-ar perverti.
Nu că fără educație sexuală în școli, rămân însărcinate la 15 ani și dup-aia oscilează între avort, părăsit copil, sau dat spre adopție. Aia nu e, în nici un caz, pervertire. E normalitate.
Predați religia în școli, unde învață că e posibil să rămâi însărcinată cu sfântul duh. Este mult mai ok.
Și, dacă se-ntâmplă să dea search singur cu ”uporn” și să vadă porno la greu, pentru că da, mulți copii au conexiune la net, spune-i că-i ceva murdar și pervers, pentru care bunul dumnezeu o să-l pedepsească în viața de dincolo, în loc să-i explici că e ceva normal. Asta o să-l transforme într-un adult sănătos și responsabil.

7. Traumatizezi copilul dacă îi dai o palmă la fund.
Să ne înțelegem că sunt împotriva violenței. Să-l snopești în bătaie. Să-l bați mărunțel cu cureaua sau cu furtunul de la mașina de spălat. Să-i dai borșul pe nas sau să-i spargi 2 dinți.
Dar o palmă la fund, nu e snopit în bătaie. O palmă la fund e exact limita aia de care trebuie să știe. Că nu face bine dacă țipă în mijlocul magazinului, că nu trebuie să lovească alți copii, că nu e ok să bată o pisică, să bage furculița-n priză sau să deseneze cu câcat pe pereți. Că dacă i-ai zis să se ducă la culcare, trebuie să se culce, dacă i-ai zis să nu aibă un tantrum, și-l stăpânește, că nu e ok s-o bată pe bunica, doar pentru că e bătrână, nu se poate apăra și nici nu-l pârăște.
Că mai bine îi dai o palmă la cur, decât să țipi la el 2 ore. Decât să-l lași dezbrăcat în fața ușii, pe palier, la etajul 9. Decât să-i faci toate poftele și, când nu mai poți fizic sau psihic să i le-ndeplinești, să-ți reproșeze, pentru că ai crescut un răzgâiat.
O palmă la cur nu e violență, nu e trauma, nu e barbarism. E o palmă la cur. Nu-l doare palma, îl doare gestul. Și, dacă e deștept, o să știe cum să facă s-o evite.


8. Gay-ii sunt ok, atât timp cât e vorba de femei. La bărbați e mai complicat, și nu pot fi de acord.

Dar n-ai înțeles, nu ți-a cerut nimeni acordul. De ce e mai ok la femei? Că ai tu o fantezie cu 2 femei care se pupă și se mângâie? Și la 2 bărbați e mai dureros, că e ca și cum te-ar sodomiza pe tine?
Nimănui nu-i pasă de fanteziile tale! Pentru că, să fim serioși, nici un cuplu gay, indiferent de sex, nu te-ar invita în dormitor.
Dacă dintre fanteziile tale, unele sunt mai plăcute, și altele mai dureroase, de ce ar trebui să sufere alții? Îs fanteziile tale, controlează-ți-le!
Dar nu pune etichete pentru ce-ți imaginezi tu noaptea, înainte de culcare.

Ar mai fi multe. În fiecare zi afli ceva nou.
Azi doar 8. În speranța că vor fi din ce în ce mai puține.

Published: January 10, 2016 | Comments: 17

Revelion Galați 2016

Nu că ar fi important exact cum treci în noul an, dacă ai băut sau nu șampanie, dacă ți-ai pus sau nu vreo dorință, sau dacă ai avut chiloți roșii, sau n-ai avut chiloți deloc, dar…

2014 m-a găsit la concert Smokie. Revolta altor oameni, că primarul stă degeaba, că cine e Smokie, că de ce concert în aer liber, nervi.

2015 m-a înghețat la propriu, timp de vreo 3 melodii Zdob și Zdub și-ncă vreo 3 Phoenix, după care am ajuns bloc de gheață acasă, vreo 2 ore în care să mă dezgheț, revolta altor oameni că de ce să faci Revelion în aer liber, la -20 de grade, nervi.

2016 m-a găsit la Bregovic. Când a fost faza cu 10…9…8… la 1! eu îmi aprindeam o țigară. Ultima din vechiul an, prima pe anul asta. Mi s-a părut interesant. Nu mi-am pus o dorință, că-mi pusesem în anii trecuți și nu s-a îndeplinit. Așa c-am cerut 2 cuvinte. Cuvintele-s mai ușor de reținut decât fraza-ntreagă.

La fel de interesant mi s-a părut că-n noaptea aia mi-am luat un dupac după ceafă de la un gălățean care, însoțit de 2 gălățence, s-a gândit c-ar fi interesant și amuzant să-mi dea una după ceafă. După care un altul ar fi sărit la bătaie că nu i-a plăcut că a fost călcat și dup-aia i s-a zis ”pardon”. Și alți 2, în aer liber, miros de artificii și frig, s-au declat nemulțumiți că aveam o țigară aprinsă. Din punctul lor de vedere, era o zonă de nefumători. Din punctul meu de vedere, al ălora de lângă mine și al gardienilor din fața mea, era o zonă în care se putea fuma. Dacă mă rugau frumos să sting țigara, poate că aș fi fost doamnă, și aș fi stins-o. Dar erau 2 nefumători, nemulțumiți că-n jurul lor se fumează, și ei au cerut locuri la nefumători. La un concert gratuit. N-o să uit privirea lui când a întrebat ”și ce vreți să facem, să plecăm noi?” și i-am răspuns ”da” și chiar au plecat. Că dacă erau acolo pentru concert, puteam să fumez 3 trabucuri în același timp, și nu le-ar fi păsat. Dar mândria de nefumător se lasă rănită de fumul unei țigări pe care nici n-o suflam înspre ei. Oameni nebuni…

Dar am rămas zen. Pe bune. Chiar m-am mutat, că nu voiam să-mi petrec revelionul în sânge. Sau la Urgențe. Asta ar fi bătut la fund toate revelioanele de până acum.

goran-bregovic-2016-galati-reveliongoran-bregovic-galati-2016-revelion

 
goran-bregovic-revelion-galati-2016

Oricum. La Bregovic a fost mișto. În prima oră n-a cântat ce-am vrut eu, dar după miezul nopții stelele s-au aliniat și a băgat, finalmente, ce-mi doream mai mult. Care ați fost acolo, știți. Și când am văzut gloata de oameni din Galați sărind pe Kalashnicov, mai mare decât la orice alt concert în aer liber din Galați de până acum, n-am putut să nu-mi aduc aminte de toți lătrăii care au umplut netul de comentarii.

”e dea dreptul ridicol, somaj de 10%, FOAMEA CAT GARDUL SI SARACIA ASEMENI SI TU ADUCI LAUTARI DIN TARI STRAINE PLATITI PE BANI GREI”
VAI DE NOI DRAGI GALATENI!!!!!
ALATA LOCATIE MAI BUNA NICI CA NU S-A GASIT (((( PANARAMA DE LOCATIE!! treziți-vă, treziți-vă, de la PRIMAR LA CONSILIERI.
CONTEST LOCATIA DIN CAUZA ZONEI, AM FOST LA ZILELE GALATULUI CAND AM AJUN FUM DE-L TAIAI CU CUTITUL. STANDUL CU BLANURI NU SE VEDEA DE FUM SI CATE SI MAI CATE NEREGULI( O ORGANIZARE DE DOI LEI) CAT DE FRUMOS ERA PE FALEZA , VENEA TOT GALATIUL LA FALEZA . GALATENI SUNT DORITI SA IASA DIN CASA LA CEVA FRUMOS NU IN CATUNUL DE PE COSBUG. CU SPERANTA CA AUDE CINEVA, NU SE VA MAI ORGANIZA ALTE SPECTACOLE…… PE VIITOR.”
in ce priveste formatiile venite desigur ca primarul si consilierii s-au gandit cam asa: Bai ce ar fi sa aducem noi pe Goran asta ca e cu muzica din asta de balcani si tiganealla si se aduna toti manelistii acolo si rromii si cocalarii care ne vor vota si ii tinem si ca pe oi linistiti acolo ca sa nu mai faca probleme si frurturi prin cartier de revelion. Au fost si multi saraci acolo lipiti, betivi care au baut in aer liber si s-au imbatat apoi nu au aruncat la cos ca fara mizerie nici aia de la ecosal nu au de munca si tot asa e un cerc vicios. Daca venea primarul si statea prin multime la concert pana la capat era ceva dar el da la fraieri circ ca paine mai putin, aia e pe bani la mall. Revelioanele frumoase, selecte se tin in incaperi incalzite, frumoase, cu garderoba, cu muzica de calitate, dans, mese frumoase si pleci si cu o gagica de la bal de acolo deci acolo se merita. Pai ce credeti voi ca astia de la primarie si care au organizat au facut revelioane acolo la mall?”

Sursa? Viața Liberă. Autorii? Gălățeni. Sper în sinea mea că lumea nu poate fi ATÂT de proastă și, de fapt, îs comentarii plătite, scrise de oameni deștepți, care dau comentarii stupide ca să creeze vâlvă și să-și ia banii. Sper, dar e puțin probabil.

Pentru că există o categorie de oameni nemulțumiți de orice. Care-s și proști, care au și drept de vot și care, din păcate, insistă să-și exprime părerile. Nu e de ajuns să fii prost, trebuie să te faci și auzit.

Știi că banii din care a fost plătit Bregovic (și restul concertelor în aer liber, de altfel) n-au nici o treabă nici cu iluminatul străzilor, nici cu pensiile, nici cu căldura, nici cu asfaltatul șoselelor? Nu știi? Ești prost și neinformat. Taci în pula mea din gură, că te faci de câcat!

Știi cine e Bregovic? Ce muzică face, câte filme au coloana sonoră făcută de el, cât a ridicat cultura – da, CULTURA – balcanică? Știi altceva în afara faptului că a colaborat cu Salam și că e muzică ”țigănească”? Nu? Atunci taci în pula mea din gură, că te faci de câcat!

Și nu-ți place muzica lui, nu vrei să stai în frig, nu-ți place 40-ul, noi suntem inculți și cefe late, în timp ce tu te-ai mutat în anii `70 în Galați, că ți-a dat Combinatul loc de muncă și apartament, dar te consideri orășean, stai acasă. Fă mese bogate de revelion, întinse și cu friptură de la porcul pe care l-ai înjunghiat cu mâna ta în fața blocului, în grădina comună, pe care ai îngrădit-o să-ți aducă aminte de gospodăria ta de la Popraca, și lasă-ne pe noi, ”mârlanii” de măcar 3 generații în Galați, să dăm din buric pe muzică din Balcani. Dar măcar taci. Respiri prostie și incultură. Nu e nevoie să și deschizi gura.

Și mi-am promis că voi fi zen. Chiar eram. Cu toată prostia revărsată-n jurul meu, eram zen.
Până am citit asta.
Și așa îi iubeam ca pe o casă arsă, dar asta a mai pus un capac peste toate celelalte.
Pentru că ”civic” înseamnă toată prostimea de mai sus. Care crede fără să cerceteze. Pentru că, încă o dată, civic-ul ăla care de-abia știe să-și scrie numele corect, o să fie de partea bunei și dreptei credințe. Pentru că lor, la fiecare slujbă, de fiecare dată când pupă poala popei, popa nu uită să le amintească că familia e între bărbat și femeie, dar uită de fiecare dată să le spună că orice credință, inclusiv cea ortodoxă, e bazată pe iubire și toleranță. La fel ca ISIS, BOR lasă deoparte cea mai importantă dintre învățături, pentru că nu servește scopurilor ei.
Și asta mi-a stricat zen-ul.

Spre deosebire de lătrăii care se dau drept credincioși, țin post și fac sex într-o singură poziție, cu lumina stinsă, eu am citit religie. Eu, gay, fără drept de căsătorie tocmai din cauza lor, care nu mă duc la biserică, nu pup moaște și aș separa total și iremediabil biserica de stat, eu știu mai multă religie decât hoarda de credincioși plini de ură.

Mi-am început anul cu o țigară, cu 2 cuvinte, și cu idea de a fi zen.

În ordinea asta de idei, zic așa: n-am nimic împotrivă ca în Constituție să scrie ”că familia creştină are la bază codul familiei din Sfânta Scriptură – familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat şi femeie.” Atât timp cât, tot în Constituție, vor deveni legale incestul și bigamia. Că și ele erau prezente în sfânta scriptură. Că Adam și Eva erau singuri, și-au făcut 2 băieți. Cum s-a ajuns la atâta populație pe glob fără incest? Iar bigamia era la ordinea zilei.

Și încă un lucru care să apară în Constituție, ca să fiu de acord cu familia tradițională din scriptură: să ne dea BOR-ul secretul prin care marii patriarhi ai bibliei au trăit câte 700 de ani, și pe la 200 mai făceau și copii. Secretul longevității și virilității excesive. Dacă îl trec și pe ăsta în Constituție, atunci îs de acord cu familia pe care o sugerează.

Să fim conformi sfintei scripturi până la capăt, cu bune și cu rele, nu doar cu ce ne convine, sfinția ta! Că poate multe-s oile, dar dumnezeu n-a creat doar oi când a făcut pământul. A mai făcut și lupi, și pești, și zburătoare. Scrie acolo, în biblie, negru pe alb, sfinția ta.
Sau n-ai citit cu atenție?

Published: January 2, 2016 | Comments: 13