Monthly Archives: March 2016

Legea antifumat – pentru că fumatul dăunează prostului – p.2

Primul lucru pe care-l fac când ajung într-un bar e să-mi aprind o țigară.
Eu nu fumez pe stradă, în timp ce merg. Nu fumez în taxi. Nu fumez în parcuri cu copii. Nu fumez în curtea școlii. Nu fumez în birou. Nu fumez decât acasă, în fața firmei când sunt la serviciu, și în baruri. Fumam.

Dar. Primul lucru pe care-l fac când ajung într-un bar e să-mi aprind o țigară. Aia în așteptarea companiei. În așteptarea berii. Țigara aia care îmi umple plămânii cu fum, și golul lăsat de lipsa unei conversații. Aia care îmi liniștește tensiunea, la fel cum insulina îi liniștește pe diabetici.
Poate cineva să-mi dovedească faptul că nu fumez medical? Că lipsa țigării nu mă afectează psihic medical, exact cum pe diabetici îi afectează fizic medical lipsa insulinei? Că, de fapt, n-am o nevoie psihică de nicotină pentru a mă simți bine fizic? Nimeni nu poate. Toți își dau cu părerea.

Se poate spune că visul nefumătorilor s-a împlinit: legea antifumat a fost adoptată, afară-i îndeajuns de frig încât să se bucure că fumătorii tremură la țigară, ei, nefumătorii pot ieși liniștiți să petreacă dezlănțuit, urcați pe boxe, în toate restaurantele, cafenelele, barurile, crâșmele în care până acum n-au avut acces, pentru că erau intoxicați de fum nociv de țigară! Hurray!

Am fost acolo când s-a făcut trecerea dintre ”se fumează” și ”nu se mai fumează”. Am vrut să văd cum e.
La 12 fix s-au strâns scrumierele. Odată cu ele, ultimul fum – momentan – într-un bar.
Am stat. Berea în față. Am vrut o țigară atât de mult încât am avut intenția să-mi scot una și s-o țin neaprinsă-n colțul gurii. Cât s-o simt aproape. Mi-am dat seama cât ar părea de lame și n-am făcut-o.
M-am ridicat, am ieșit, am fumat.
Am înghețat puțin.
Am aruncat chiștocul la scrumieră.
Am intrat în bar.
Berea și țigara merg împreună. Dacă barul n-are terasă, n-ai voie să-ți iei berea cu tine. Am ieșit și-am fumat, mi-a lipsit berea.
Am băut un gât de bere.
Am început o discuție din aia în contradictoriu. O știți cu toții. Discuția aia care pornește dintr-o idee minusculă și se poate întinde toată noaptea. Aia cu nervi, dar nu cu nervi pe interlocutor, ci pe subiect în sine. Când iei la disecat subiectul pe toate părțile, îți mai aduci aminte un exemplu personal, celălalt vine cu o completare, cu o altă amintire, și te încingi. Mai iei o gură de bere și vrei o țigară. N-ai voie să fumezi în bar. Te uiți în jur. Toată masa ar fuma, dacă ar avea voie. De comun acord, ieși și-ți continui discuția afară, la o țigară. Fără bere. Pe care ai plătit-o. Pe care ai vrea s-o bei, dar n-ai cum, dacă vrei să și fumezi. Fumezi rapid. Să ajungi la bere. La discuție. La confort. Bei repede. Discuți. Bei repede, pentru că vrei o țigară. Ieși. Fumezi repede o țigară. Te-ntorci și bei repede din bere. Discuți din ce în ce mai rapid. Pentru că vrei să le împaci pe toate. Și discuția, și compania, și berea, și țigara.

M-am uitat în jur. După ce s-au ridicat scrumierele, jumătate din bar a plecat. Cealaltă jumătate era pe speed, la fel ca mine. Bere, țigară, vorbă. Repeat.
Berea nu mi-a priit. Țigara nu mi-a priit. Discuția s-ar fi dus atât de frumos la o țigară și-o bere.
Nici un nefumător în bar.

Încă o țigară afară. Chiștocul meu – aruncat la scrumieră. De jur împrejur – chiștoace. Pentru că nu-i poți impune omului să nu fumeze la berea lui, și să mai păstreze și curățenia, se pare. Pentru că semnul de rebeliune supremă a fost să facem mizerie, și-apoi să ne plângem că nu avem o Românie curată, dar asta deja e altă discuție.

Revenind la prima seară în care nu s-a fumat.
Eu n-am văzut dezlănțuire de nefumători. ”Dar a fost de-abia prima seară”, o să spuneți. De acord. Aseară n-am ieșit. Am luat în calcul pro și cons-urile:
– Vreau să mă simt bine? Da.
– Mă simt bine ieșind în oraș? Da.
– Mă simt bine ieșind de fiecare dată când am chef să-mi aprind o țigară afară? Nu.
– Aș putea sta juma` de oră fără să fumez? Nu.
– M-aș opri în mijlocul conversației ca să fumez? Da.
– Asta ar diminua calitatea ieșirii? Da.
– Aș putea bea o bere fără să fumez? Nu.
– Aș bea o bere într-un sfert din timpul normal, doar ca să fumez? Da.
– Pot să beau, să fumez și să conversez într-un apartament, gen adunarea părinților noștri, din anii `80? Da.

Concluzia a venit simplă, și de la sine: De ce să ies, să plătesc și să nu mă simt confortabil, când pot să nu? Până se deschid terasele – private parties for me. Și după ce se închid, dacă nu se schimbă ceva între timp.

Legea asta a reușit, într-adevăr, ceva deosebit:
Să facă unii oameni să stea acasă.
Să-i facă pe alții să-și ducă discuțiile pe bordură, ca aurolacii.
Să crească pericolul altercațiilor, pentru că nu toată lumea care iese din crâșmă, pe bordură, să fumeze e pașnică, trează și nepusă pe harță. Multe persoane fac violent la băutură și multe persoane merg pe jos spre casă, în zone pline de borduri pline de oameni beți. Oh, the possibilities!
Să facă și nefumătorii să iasă pe bordură, pentru că nu vor să rateze discuțiile.
Să elibereze spații întregi, special pentru persoane care latră că nu puteau ieși din cauza fumului de țigară, dar care oricum nu vor ieși decât de 3 ori pe an, pentru că banii ăia ar putea fi strânși pentru pensie.
Să elibereze altele, pentru persoane care latră că nu puteau ieși din cauza fumului de țigară, dar care erau prezente la orice adunare, pentru că le plăcea compania, dar e interesant să te plângi.
Să scoată la iveală faptul că unii nu făceau duș decât dacă miroseau a fum nociv de țigară. Nici nu-și spălau hainele.
Să provoace vâlvă, înverșunare, să scoată la iveală cât de mult îi interesează pe unii ce faci cu salariul tău și cu sănătatea ta, cu toate că nu-i cunoști decât în trecere, să dezbine și, posibil, să învingă. Ce? Teoria conspirației să se ocupe de asta.

Până una alta, nefumători, umpleți barurile! Dansați pe boxe, cu sutienele pe cap, dezlănțuiți-vă, bucurați-vă, petreceți ca niciodată până acum! Barurile goale vă așteaptă să le umpleți! Nu dezamăgiți așteptările! Economia națională se bazează pe voi, să-nlocuiți cantitatea de băutură consumată de fumători. Și aia de mâncare.
Să invadați scaunele goale și să demonstrați cum doar fumul de țigară vă împiedica să fiți that party animal care ați vrut mereu să fiți! Acum e șansa voastră!

Published: March 19, 2016 | Comments: 30