Portretul țăranului român – p.2

Prin `70-`80 tot țăranul de la sate s-a mutat în Galați. Că le dădea Combinatu` apartamente, și salarii bune, și spor de toxicitate, și lapte praf gratis.
Toate buletinele de Pechea, Independența, Liești și compania au devenit, peste noapte, buletine de Galați.
Toate progeniturile foștilor pecheni, independențeni și lieșteni au devenit, ca prin miracol, gălățeni.
Dacă-i întrebi, pe părinți sau pe copii, de unde sunt, or să-ți spună că din Galați. Că le-a făcut Combinatul ”cetățenie”. Și-or să se considere la fel de gălățeni, sau poate chiar mai decât ăia, care sunt de cel puțin 4 generații știute aici.

Nu asta ar fi o problemă. Că-s tolerantă, și-nțeleg de ce ai vrea să pari orășean. Chit că te miros de la distanță. Mai ales că te miros de la distanță.
Problema apare când țăranul care se dă orășean încearcă să schimbe orașul, de parcă ar fi încă pe tarla la tacsu`.

Trecem rapid în revistă părțile minore:
– Țăranul de oraș o să te urască dacă ții animale în casă. Chit că le crești, îngrijești și hrănești din banii tăi. El nu o să-nțeleagă de ce ai vrea să ții în casă un animal care ar trebui fie să păzească gospodăria, fie să vâneze șoareci. Și care mai lasă și păr. Și care te mai costă și bani. Apartamentul trebuie să fie intact, țiplă, lună de curățenie și, dacă se poate, plin de copii, nu de animale.
– Țăranul de la oraș nu o să-nțeleagă de ce nu-ți gătești oala cu ciorbă și cazanul cu fasole. De ce preferi să mănânci ”uscături”. De ce nu te-mbuibi la fiecare ocazie, unde ”ocazie” înseamnă orice sărbătoare din calendarul creștin ortodox, bașca ziua ta, a consoartei, a lu` nașu`, a lu` nașa`, a lu` cumătru , cumnatu` și tot neamul lor cel neadormit.
– Nici de ce nu ai lista aia mare, cu tot neamul lor cel neadormit. Poate pentru că la oraș se făceau maxim 2 copii de căciulă, nu minim 6. Poate.
– Nu o să-nțeleagă de ce cheltui baniii, în loc să-i agonisești. Și, mai ales, pe ce. Pe mofturi! Când ai putea să-i strângi, să-ți faci moșie. Cont gras în bancă. Moștenire pentru urmași. D`astea.
– De ce să cumperi o pizza, când poți s-o faci acasă? Mai multă, și mai ieftină. Și asta se potrivește la orice. De la murături, la salam, de la plăcintă, la cremă de față. Orice poți produce în bătătura proprie, înseamnă un bănuț în plus în cont.
– Singurul loc unde n-o să se zgârcească în a cheltui, va fi casa. Cea mai mare combină frigorică, cea mai tare plasmă, cel mai șmecher parchet, cea mai încăpătoare cămară, cel mai nou model de mașină de spălat, cea mai pizdet mobilă. Nu contează că mănâncă zacuscă 4 zile pe săptămână (din recolta proprie de vinete, ouă și ulei) și tocăniță de cartofi în rest (cartofi – producție proprie, ulei, ceapă și roșii – la fel). Are casă mai lucioasă, modernă, pusă la punct decât a ta? Are! In your face, orășean sărac ce ești!
– O să te acuze că speli duminica/de sărbători, chit că nu împărțiți nici aceași mașină de spălat, nici același apometru.
– O să se laude și-o să fie adânc gâdilat în orgoliu când o să-ți povestească că vara lui de-a doua, după mătușă, muncește în străinătate, unde câștigă de X ori mai mult decât tine, aici. Nu el. Vara lui de-a doua, după mătușă. DIN STRĂINĂTATE!
– Plus toate câcaturile alea mici: nu-nțelege de ce nu te duci la nunți/botezuri/înmormântări, când el nu ratează nici una, chit că se ruinează; de ce nu porți pantofi eleganți cu vârf ascuțit și nu-ți faci sarmale în cap; de ce nu ești fan ”noră pentru mamă”; de ce bei bere, nu vin de țară; de ce nu plătești pentru un titlu; de ce nu primești cu popa; de ce nu-ți faci conserve pentru iarnă; de ce nu-ți place găina de țară; sau carnea de porc cu grăsime; de ce nu îți cumperi mașină; și, până la urmă, ce-ai de gând să faci cu viața ta, dacă la peste 30 de ani nu ești măritată, și n-ai încă măcar un copil în plan?

Problema apare când țăranul care se dă orășean încearcă să schimbe orașul, de parcă ar fi încă pe tarla la tacsu`.
Și-a cumpărat omul apartament la parter.
Nimic bizar, până nu-ți dai seama că omul e țăran. Din ăla, de și-a luat cetățenie odată cu Combinatul.
Cum îți dai seama?
Întâi împrejmuiește cu gărduleț viu spațiul public din fața blocului. Și-ți zici că e normal, că poate vrea să aibă verdeață la vedere.
Dup-aia, gărdulețul viu e înlocuit de altul, cam de 1 metru, de fier forjat. La care se adaugă încă 1 metru în înălțime. Fier forjat. Se acoperă cu plastic din ăla, de nu trece nici musca prin el.
Pe toate cele 3 părți la care, în ograda lu` tacsu`, ar fi fost moșier.
Se mai adaugă și a 4-a parte de gard, ca să delimiteze total și iremediabil PARTEA LUI de restul blocului.
Balconul îl transformă în bucătărie de vară.
Pe care o transformă în marchiză.
Pe care o transformă în cazemată.
Cu gratii, și cu alarmă cu abțibild, pe care o vezi clar că e protejată de nu știu care firmă de pază și protecție. SĂ NU ÎNCERCI SĂ-L FURI!
Dărâmă copaci, scoate flori și, nu în ultimul rând, delimitează clar o bucată în bucata aia deja delimitată, pe care O DESȚELENEȘTE! Cu mașină din aia care bârârie, și desțelenește pământul.
Probabil vrea să planteze păpușoi. După cum arată ”curtea”, mai în spate vrea să facă poiata și cotețul porcului. Că acolo n-a pus decât gard. Noroc că apartamentele au baie în casă. Dacă n-a transformat-o în cămară. Și vrea să-și facă privată-n fundul curții.
Fiecare zi e o nouă dilemă: ce-și mai construiește vecinul? Un hambar? Un grajd? O să aducă și vaci? Sau o să se limiteze la câinii cărora deja le-a făcut cușcă în curte? O să fie un moșier amabil? Sau o să aducă șerbi să-i adune via, în timp ce le pune botniță, și-i lovește cu biciul?

Partea aia de grădină din jurul blocului aparține primăriei. Tre` să fii un țăran tare prost, sau un țăran cu prea mulți bani încât să-ți imaginezi că poți s-o transformi în curtea din fața casei. În mijlocul orașului, la bloc. Oricare ar fi varianta corectă, tot țăran.

Comments (23)

  1. Belle dImagination

    Unele aspecte sunt corecte în varianta ţărănească: mâncarea de casă e mai sănătoasă decât cea de la restaurant, casa trebuie să fie curată şi conservele de casă sunt de bază.
    Altele, ”în casa mea fac ce vreau”, ”cu viaţa mea fac ce vreau” şi ”vezi-ţi de paiul tău câtă vreme nu te rog să-mi cari bârna mea” sunt corecte la tine

    Însă cât timp nu-mi impui ca etalon viaţa ta, n-ai să mă vezi ridicând un fir de sprânceană că nu mă aştepţi cu supă de curcan aburindă

    Reply
    1. cami (Post author)

      eu nu contest adevărul din anumite chestii. refuz, în schimb, să fiu judecată pentru că nu le fac după regula/adevărul lor.
      supă de curcan? mmm…

      Reply
      1. dino

        Eu unul schimb supa de curcan de casa cu supa de fazan de restaurant. Rog seriozitate :) Asta-i adevarul.

        Reply
        1. cami (Post author)

          fazan domestic sau de câmpie?

          Reply
          1. doni

            habar n-am :))

      2. Belle dImagination

        super simplu de făcut, decent ca preţ şi mega gustoasă

        Reply
  2. doni

    Asta imi aminteste de:

    http://angry-chef.com/blog/an-unfashionable-defence-of-convenience

    “Before convenience foods, when everything was natural and supposedly idyllic, people, or to be more specific women, were chained to their kitchens [… ] All women, whether they wanted to or not, were expected to cook all day, every day […] Then came convenience. Convenience foods, convenient appliances, convenient shops. Fridges meant that food could be stored and long life goods meant quick, simple meals could easily be produced. […] Progress happened and it changed everything […] Food is not good for you based on where it was produced. The nutritional value of food depends on what it consists of, not on some magical story of its provenance. […] It is a retrograde step to reject manufactured convenience and thoroughly counter productive to make unrealistic expectations that people should return to some sort of all natural subsistence living.”

    Oare țăranul român poate sa fie caracterizat ca retrograd? Un pic? Macar uneori? :)

    Reply
    1. Belle dImagination

      puţin mai mult!

      Reply
    2. cami (Post author)

      aici, sincer, nu doar țăranul. mare parte din români, în general. dar asta e deja altă discuție

      Reply
      1. doni

        Eu fiind mai degraba pescar decit țăran, mi-as face o balta in fata blocului. Sau un riu curgator. Sau in jurul blocului. Dar nu pot, ca mi-e lene.

        Reply
        1. cami (Post author)

          vezi? țăranului nu îi e niciodată lene! de asta el are curte și tu n-ai râu.

          Reply
  3. valentin

    Nu ți-ar fi greu să te duci până la țară să vezi o găină? Nici mașină n-ai. O crești la bloc. Eu de asta m-aș duce la Cluj, cică ăia în centru orașului cresc porci. :D.

    Reply
    1. cami (Post author)

      de ce ai vrea să vezi o găină?

      Reply
  4. Cătălina

    Asta cu gradina in fata blocului… ma intreb e doar in Galati, ca ma innebuneste vecinu de la parter cu maga curtea lui improvizata. Ce-o sa rad cand o sa ii darame cazemata.

    Reply
    1. cami (Post author)

      ăstora nu le dărâmă nimeni nimic

      Reply
  5. deus_pax

    phew! constat cu placere ca pe planeta Camelienilor rezervoarele de acid sunt pline ochi :)

    P.S.: :P

    Reply
    1. cami (Post author)

      phew! constat cu plăcere că deus pax nu numai că trăiește, dar și-a adus aminte de planeta camelienilor.

      welcome back >:D

      Reply
  6. Teodora

    Destul de multa generalizare. E vorba de cum se adapteaza acesta. Sunt lucruri pe care orasenii le au de reprosat taranilor, dar si invers, acestea fiind legate de mediul in care traieste fiecare. Acestia vor fi nevoiti sa se adapteze si n-o sa mai emita pretentiile de genul aceleia cu tinutul unui animal la apartament, mancarea sau cine stie ce altceva.

    Reply
    1. cami (Post author)

      eu vorbesc strict de un anumit gen

      Reply
  7. Roxxy

    Felicitari pentru articol

    Reply
    1. cami (Post author)

      ms, ms

      Reply
  8. Florin

    Buna treaba, taranul ne-oreshenizat in actiune..Na, nu e vina lui, atita vreme cit i se permite..Ma gindesc daca i-ar veni prin cap unui nene de la munte aterizat in Galati sa-si faca muntele lui propriu, din tot felul de deseuri industriale..

    Reply
    1. cami (Post author)

      să zicem că ține de cât gândește fiecare. și de bun simț.

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *