Author Archives: cami

Retrospectiva săptămânii 8-14 august 2016

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. A murit regina Ana
Bine, ea, săraca, a murit pe 1 august. Faptul că au înmormântat-o de-abia pe 13, într-un august cald, în România, pe care a văzut-o prima dată undeva prin 1992, după ce-a trăit oriunde-n altă parte, e un amănunt insignifiant. Pe care s-ar putea să nu-l pricep din cauza faptului că eu nu-s os regesc. Dar a fost priveghi, și doliu național, și înmormântare cu fast și, bineînțeles, 2 tabere foarte bine definite:
Monarhiștii. Care n-au scăpat nici o ocazie, de la `89 încoace, să scoată-n evidență că singurul lucru care-i lipsește României pentru a fi cea mai șmecheră țară-n viață, e monarhia. Că să ne aducem aminte cum era înainte de 1947. Încerc să-mi aduc aminte. Păcat că a abdicat cu aproape 4 decenii înainte de a mă naște.
Antimonarhiștii. Ăia care au ales să denigreze un om mort, pentru simplul fapt că s-a măritat cu un rege abdicat. Și-am văzut comentarii urâte care, sincer, chiar nu-și aveau rostul. A fost, a făcut, s-a măritat, istoria interpretată în orice fel nu mi se pare o scuză pentru a arunca cu noroi în om. În pretenții, da.

Notă personală: Nici eu nu-nțeleg de ce se insistă pe ”regină”, în condițiile în care a fost soția unui rege care a abdicat, adică a renunțat la titlu, adică se bazează pe un titlu inexistent. Dar cum la români se poartă să faci orice pentru a ieși în evidență, pentru a nu pica de nesimțit și pentru a păstra, peste generații, neștirbit bunul renume de ”politicos” al poporului român, pot înțelege, oareșcum.
M-aș fi dus la înmormântare? Nu. Aș fi aruncat cu noroi în sicriu? Nu. M-a afectat cu ceva întreaga șaradă? Nici măcar.

2. Halep nu a participat la olimpiada de la Rio
Pfoailei! Panică între găini.
Bine, ea a anuțat încă din iulie că nu participă, a fost și atunci uragan dar, o dată cu începerea Jocurilor Olimpice, și-au adus aminte toți postacii că Halep a avut tupeul să se gândească la propria persoană, și nu la onoarea și mândria de a fi român. Da` cum și-a permis, dom`le, să nu ne reprezinte la Olimpiadă?

Românii dezamăgiți, mâncători de semințe, șomeri sau, pur și simplu, împătimiți ai tenisului, care n-au ținut în viața lor o rachetă-n mână, dar care știu clar cum trebuie parată o minge la fileu, care n-au făcut nimic nici pentru țară, nici pentru sport și care, eventual, stau pe ajutor social au lătrat peste tot că Halep e doar o pisi însetată de bani. Că cum adică pune un virus, înaintea naționalismului?

Notă personală: Că a avut chef de-o vacanță, că i-a fost frică de Zika, că n-a fost indeajuns de motivată financiar, e strict problema ei. Ea se antrenează, ea dă sau primește bani, ea își zdrelește genunchii pe zgură. Postacii n-au decât să se apuce de antrenamente și să reprezinte România la următoarele Jocuri Olimpice, dacă tot țin atât de mult la bunul renume al țării pe care o denigrează zilnic.

3. Echipa de scrimă, în schimb, a luat aur la Rio
Bravo lor! Ce onoare, ce mândrie, ce bucurie să fii român, când fetele alea au adus prima medalie de aur la Jocurile Olimpice, pentru România! Bravo lor! De 5 ori ”bravo”! Ce tari sunt românii! Au luat medalia de sub nasul chinezoaicelor! Să ne flexăm de 3 ori mușchii, o fandare în sufragerie, mai dă un pahar de bere, e bine să fii român, n-ai văzut cum au luat fetele noastre aurul? E o realizare istorică și, mai ales, colectivă. Că-s românce, mă, cumva înrudite cu fiecare din noi, deci victoria lor e și a noastră!
Nu ca sclifosita aia de Halep, care a ales cu bună știință să ne priveze de o victorie colectivă! Ce egoistă!

Notă personală: Faptul că fetele alea au luat aurul n-are nici cea mai vagă legătură cu tine. Nici măcar îndepărtat cromozomică. Să nu uităm, totuși, că dacă fetele alea se nășteau și creșteau în România și, pe la 20 de ani se decideau să se mute în China și să continue să scrimeze acolo, și-apoi participau la Olimpice sub steag chinez, și mai și câștigau, românul nu considera c-a câștigat China, ar fi fost ferm convins c-o parte din victorie aparține României. Că le-a născut.

Românul de rând preferă să nu facă nimic constructiv, dar să se laude cu ce au făcut alții, născuți aici. Brâncuși, Ionescu, Eliade. Lista poate continua nestingherită. Nu contează că i-au gonit din țară, contează că s-au născut aici. Și pentru naționaliștii statici, e de ajuns.

4. Firea a alocat 15 milioane din bugetul public pentru Catedrala Mântuirii Neamului
Că n-o să fie doar lăcaș de rugăciune, ci ”un loc în care vor exista : cantină socială, școală de duminică, after school, bibliotecă, cabinet medical, sală de spectacole de muzică sacră, alte spații sociale, educaționale, culturale și spirituale.” Sub patronaj BOR. Adică la BOR se duc, în primul rând, banii ăștia. Nu la cei care ar avea nevoie de ei. Nu ca să se dezvolte, cantină, școală, cabinet medical în spații profi, cu personal special antrenat pentru chestiile astea. Nu. Într-un spațiu religios, a cărei construcție a păpat deja milioane de euro, care nu pot fi justificate pe hârtie. Dar nu-i nimic! Domnul a dat, Domnul a luat.

Notă personală: Religia e o alegere personală. La fel ar trebui să fie și banii băgați în ea. Banii publici sunt adunați să fie folosiți în scopuri publice, nu doar în scopuri creștin-ortodoxe. Că public e și musulmanul, și ateul, și evreul. Și banii lor se regăsesc în banii publici de care doamna ortodocsă Firea dispune după bunul ei plac. Religios ortodox.

5. Noapte sfântă la mânăstirea Nicula din Cluj
Grupuri-grupuri de credincioși au înghețat, s-au târât în genunchi și-n coate, s-au învelit cu saci menajeri sau au venit 150 de kilometri pe jos ca să aducă prinos unei icoane despre care, la 1699, se spune că a lăcrimat 3 săptămâni. La 1699!
Și eu care întrebam cum se adună bani pentru catedrale, sau cum 3 milioane de semnături.

Notă personală: Cred că poți face absolut tot ce vrei, atât timp cât nu dăunează celor din jurul tău. Dar oamenii ăștia au drept de vot. Și cred cu tărie că, dacă ar fi un referendum dacă să mă ardă sau nu pe rug, aș fi material pentru grătar. Și tu. Și tu, care taci și nu mă aprobi, de frică. Și voi ăia, mulți, a căror voce vi se aude, din când în când pe Facebook. Am fi un ospăț îmbelșugat, pentru ăștia care se târăsc în genunchi și-n coate, pentru iertarea păcatelor.

6. Fericirea lu` Elena Udrea
Să mor eu, dacă înțeleg de unde atâta isterie. Femeia și-a scris ”fericire” pe coloană, cu pixul și-a dat-o-n gânduri motivaționale. Așa, și?
Nici unul dintre voi n-a făcut, niciodată, vreo poză stupidă pe care a pus-o pe Facebook, nu? Nici unul dintre voi n-a cochetat cu ideea de a da share la Poptămaș sau sute de stupizenii inspiraționale, care circulă pe net? Nici unul dintre voi n-a pus o poză de care, dup-aia, au râs mulți, că era puerilă și retardă?

Da, Camelia, am avut, dar noi nu suntem persoane publice!
Câcat! Și, spre emfatizare, repet: câcat!

Ești pe Facebook, ești public. Poți s-o iei cum vrei: ori tu ești public, și-ai făcut chestii stupide, la rândul tău, ori Facebook-ul e spațiul privat în care te poți desfășura, și-atunci putea să-și scrie și Dalai Lama în frunte, și era problema ei.

Dar… dar.. Dar ești retardat să-ți consumi energia, să dedici pagini întregi și nervi gratuiți doar pentru că Elena a scris fericire. Că dacă o chema Elena Popescu te durea fix nicăieri, dădeai scroll în jos și uitai în secunda 2. Da` așa, e rost de scandal și hai s-o facem de câcat că face ce vrea ea, pe pagina ei proprie și personală. Matur!

Notă personală: Există un buton foarte important pe Facebook, și anume ”Ignore”. Dacă te deranjează cineva atât de tare, apasă-l. Dacă nu l-ai apăsat și te deranjează o chestie atât de banală și de 16 ani, ca ”fericire”, mi-e că ești mai blondă ca Udrea.

7. Femeia care nu s-a legitimat
A traversat printr-un loc nepermis.

Aici o să fac o paranteză necesară: era în 2007, zi de salariu. Primul meu salariu. Voiam să ajung mai repede acasă, așa că am traversat printr-un loc prin care nu era legal să traversezi. Nu știu de unde, pe partea cealaltă, a apărut poliția. Amendă! Primii bani pe care i-am cheltuit din salariu, au fost pe o amendă, pe motiv de trecere neregulamentară a străzii. 40 de lei pe atunci erau cam o zi și ceva de muncă. Aveam 23 de ani, am traversat pe unde nu era voie, m-au prins, m-au legitimat, am plătit. De atunci trec numai pe la trecere și, dacă e semafor, doar pe verde. 23 de ani.

Femeia cu pricina avea mult peste 23 de ani. Adică era, cumva, adult. A trecut ilegal. I s-au cerut actele. A refuzat să le prezinte. A fost luată la secție. Cu circul pe care, probabil, l-ați văzut cu toții.

Și tot polițiștii sunt vinovați. Că sunt alți hoți, mai mari, de prins. Bă, idiotule, ăia care i-au cerut actele, erau de la Rutieră. Hoții ăia mai mari, de care tot dai tu degeaba din gură, îs la Finanțe, Narcotice, Trafic de influență sau orice altceva. Mă-ndoiesc că are voie ăla de la Rutieră să verifice declarațiile de venit cot la cot cu agenții de la ANAF.

Notă personală: Legea nu se respectă prin comparație, legea se respectă, punct.
Ai furat 5 lei? Nu există ”alții fură miliarde”.
Ai aruncat un ambalaj de gumă pe stradă? Nu există ”alții aruncă containere în ape curgătoare”.
Ai depășit limita de 50km/oră? Nu există ”avem doar 51km/oră”.
Ai trecut pe roșu? Nu există ”da` alții trec cu 180km/oră pe roșu”.
Ai ieșit cu câinele la plimbare și n-ai adunat câcatul în punguță? Nu există ”da` maidanezii…” sau ”da` nimeni nu strânge după câine”.
Ai omis să-ți declari venitul suplimentar de 500RON? Nu există ”alții nu declară milioane”.
Ai încălcat legea cu 1 milimetru? Nu există ”da` era doar 1 milimetru”.
Că toate negocierile și lamentările astea duc exact spre răul ăla mare, de care vă plângeți ca să vă scuzați: nerespectarea legii, plus mită.
Deci femeia aia trebuia să tacă dracu` din gură, să scoată buletinul și să plătească amenda, pentru că a greșit. Iar toți comentacii justițiari de pe margine să nu existe, sau măcar să-și țină gura, că tot ei sunt ăia care se plâng că justiția nu-și face treaba. Dacă nu e vorba despre ei, bineînțeles.

Cât despre mine, ca să fie retrospectiva completă, aflați că-s bine, ceea ce vă doresc și vouă!

Published: August 14, 2016 | Comments: 9

Curs pentru pudibonde

Știe careva ceva despre vreun concurs pentru cele mai caste, pure și nonsexuale femei din lume? Se apropie termenul limită pentru înscrieri? Nu de alta, dar nu-mi explic avalanșa de pudibonde din ultimul timp, decât dacă româncele încearcă să intre în cursa pentru titlu.

Startul a fost dat de don`șoara aia care zicea că femeile n-ar trebui să se-mbrace provocator, că bărbatul e bărbat, se simte ispitit și ar putea fi viitorul soț sau poate deja soțul cuiva. Pe scurt, femeile-s curve, vor musai toți bărbații din jur și nici măcar 36 de grade de vară nu justifică niște pantaloni scurți, iar bărbații au o lipsă acută de creier, altfel încât le e oricum foarte greu să nu se arunce animalic pe toate femeile din preajmă, cu atât mai mult cu cât acestora li se vede decolteul sau piciorul bronzat.

Aș fi lăsat-o-n plata ei, sincer. Cu persoane din astea n-ai cum să discuți. Le poți desena, bate un cui în cap sau demonstra cu studii științifice că nu-i așa cum zic ele și tot la părerea lor vor rămâne. Că nu pot concepe mai mult.

Doar că au început să apară mai multe cu aceeași părere. Cu articole dezgropate de prin arhive, chestii proaspăt scrise sau pur și simplu păreri pe Facebook, denigrând total și iremediabil aparițiile feminine neîmbrăcate până-n gât, eventual și cu batic pe cap, că și ăla poate fi o ispită pentru bărbați și neplăcut în ochii domnului. Plus faza aia cu ”inteligența e invers proporțională cu aria părții de corp pe care o lași descoperită”.

Mă, să mori tu? Zi ”zău”, că altfel nu te cred. Deci mie dacă mi-e cald în pantaloni lungi, nu e recomandat, decent, feminin, ladylike și alte alea să-mi pun pantaloni scurți. Tre` să stau, să fierb în suc propriu, să iau foc literalmente, că altfel ori sunt proastă, ori sunt curvă. Și-n ambele cazuri, attention whore. Interesant. Nu m-am gândit niciodată la mine la modul ăsta, dar dacă o spun atâtea don`șoare, clar tre` să fie adevărat! Cât trăiești mai înveți câte ceva despre tine…

În nici un caz pudibondele n-o să considere abuziv, indecent sau provocator dacă îți pui poză cu tine borțoasă, cu burta goală la vedere. Sau alta, cu tine alăptând. Că aia e menirea unei femei: să nască. Plus că, dacă e borțoasă, mai slabe șansele să le fure bărbatul. Deci nuditatea însărcinată e ok.
Dar dacă ai pătrățele pe abdomen, picioare bronzate sau decolteu adânc, clar ești curvă! Clar ai ieșit la vânătoare! Clar te vinzi și-ți cauți self esteem-ul în numărul de like-uri primite.

Și-aici m-am pierdut total.
Facebook-ul e o rețea de socializare. Nici tu, dacă pui o poză c-un apus de soare, n-o pui acolo doar așa, pentru tine, s-o ai ca amintire. Că dacă era așa, n-o făceai publică. O pui să-ți dea alții like. Eventual să te măgulească oleacă despre ce ochi de artist ai, ce cameră bună, vrăjeli din astea care ori sunt lingușeli ori, la fel ca la orice poză, îs replici de agățat.
Diferența e că tu nu ai pătrățele pe abdomen, deci n-ai cum să le faci publice, așa că o arzi intelectual, cu apusul filozofic de soare. Eventual puțin rănită, c-un oftat prelung și-un text motivațional, gen ”tristețea e mai grea fără tine”.
Adică tu nu ești curvă, că n-ai fizicul potrivit, nu ești proastă, că te-a dus capul să apeși pe-un buton ca să-ți iasă poza, nu ești nici attention whore. De fapt, stai, după logica ta ești, că ai opțiunea de ”like”. Dar e ok să fii așa, pentru că e vorba despre tine. Restul să fie arse pe rug!

Revenind la pudibonderie.
Să nu se vadă decolteul. Să nu se vadă pulpele. Și glezna e încă în negocieri. Cum adică să porți dresuri? De ce să vorbești deschis despre sex? Cum adică să spui ”sex” cu voce tare? În public? Cât de stricată tre` să fii, să faci topless, stricato? Vai, dar Delia vorbește despre sex și băutură și ne strică copiii! Dar să nu acceptăm educația sexuală-n școli, că duce la pervertire! Și, cel mai important, să ne apropiem de cuvântul bisericii, să ne întoarcem la 1800 și să izgonim din noi această pervertire care se cheamă corp uman și instinct sexual.

La cum se prezintă din ce în ce mai multe femei la momentul actual, dacă e vreun concurs pentru cele mai caste, pure și nonsexuale femei din lume, din ce în ce mai multe românce au șanse să urce pe podium.

Published: August 12, 2016 | Comments: 6

Revin curând

Published: July 28, 2016 | Comments: 0

Ghidul familiei tradiționale

S-a bătut monedă pe familia tradițională și pe necesitatea societății românești actuale de a o sprijini, căci e pe cale să fie distrusă de descreierați care vor să se iubească femeie cu femeie și bărbat cu bărbat, sau de ceilalți, la fel de periculoși, care vor să facă sex fără să treacă să lase obolul pe la părintele înainte și care chiar ar putea să facă copii fără binecuvântarea acestuia.
De aia m-am gândit că e nevoie de un ghid. Să știți ce trebuie făcut pentru a vă integra în definiția familiei tradiționale și pentru a vă împiedica să cădeți în păcat dacă, doamne ferește, uitați vreuna dintre reguli. Și, bineînțeles, dacă nu știți ce e ”tradițional”.

Familia tradițională, ca să respecte tradiția, e musai să urmeze următoarele reguli:

1. De la mic la mare, trebuie să poarte costum popular. 24/24. La serviciu, la școală, la cumpărături sau în propria casă, costum popular. C-așa-i tradiția. Haine moderne? N-avem! Blugi, tricouri, pantaloni scurți, chiloți, șosete nu de lână, adidași, pantofi cu toc? Da` unde te crezi, în pierzania Occidentului? Poartă, mamă, fotă, și ițari, și opinci, c-așa-i tradițional.
L-ai văzut pe Ștefan cel Mare și Sfânt în șlapi și bermude? Nu cred.
Deci, tradițional vorbind, nici tu, nici familia ta n-aveți de ce să purtați aceste haine diavolești.

2. Singura muzică pe care ai voie s-o asculți e fie cea bisericească, fie cea populară. La biserică, sau când se organizează concerte. Sau, cel mult, la patefon. Altminteri n-ai avea cum. Unde ai mai auzit de casetofon, sistem audio sau Youtube tradiționale? Nici muzica clasică nu merge, c-am auzit eu că Vivaldi a fost satanist și, în plus, ăștia străini erau catolici sau protestanți, deci în nici un caz tradițional ortodocși. N-ai cum să asculți muzică eretică.

3. Sarmale. Borș acrit cu corcodușe. Mâncare de ștevie. Porc din când în când. Pui căruia îi tai tu gâtul. Și mămăligă. Neapărat cât mai multă mămăligă. Pâine n-ai voie decât dacă o coci în cuptorul propriu.
Cu alte cuvinte, doar mâncare tradițional românească.
Șaorma? Da` ce, te-ai dat cu turcii? Pizza și paste? Da` ce, te-a făcut mă-ta cu italienii? Pui delikat în mâncare? Nu-ți mai ajunge drobul de sare scos cu greu din munții țărișoarei ăsteia, nu? Te-ai fandosit de tot…

4. De băut, se bea apă, vin și țuică. Și ceai, dacă ești bolnav. Fără Cola, gin sau whisky. Alea-s tradiționale în altă parte.

5. Tradițional, te duci la privată-n fundul curții și te speli la covată. N-ai fundul curții? Fă-ți!
Ai apă curentă și cadă? Taie apa, sparge cada, ia-ți o covată și spală-te cu apă rece sau, cel mult, încălzită la foc de lemne, făcut în mijlocul camerei, că mă-ndoiesc că ai sobă.

6. A, da, n-ai voie să folosești hârtie igienică, ci doar pănuși, iarbă sau ziare.
Nici șampon, nici săpun pentru piele sensibilă. Apă de ploaie, cenușă, săpun de casă, că-s tradiționale.
Nici antiperspirant, că modifici mirosul natural tradional, lăsat de domnul.

7. Te machiezi? Ptiu, drace! De ce să te ghilosești, schimbându-ți înfățișarea natural tradițională, plăcută-n ochii bunului dumnezeu? Fără machiaj! Fără coafat! Fără ojă pe unghii! Fără pensat!

8. Fără epilat. Părul e lăsat acolo cu un scop tradițional. Plus că, dacă te epilezi chiar peste tot, s-ar putea să se creadă că vrei să stârnești pofte pedofile. Care, tradițional vorbind, nu erau chiar un păcat, da` epilatul e. Deci nu te risca. Lasă-l să crească vâlvoi, peste tot, sălbatic, neîmblânzit. Oricum nu te vede nimeni, că nici sexul pe lumină nu e tradițional.

9. Sexul. Tradițional, nu se face de plăcere, ci doar cu scop de procreere. Cu lumina stinsă, o mână-n sus, către dumnezeu, eventual cu ochii la candela care e musai să rămână aprinsă. Doar marțea și joia, dacă nu e post, sau sărbătoare. Și, subliniez, nu pentru plăcere. De fapt, e interzis să simți plăcere. Plăcerea e desfrânată, desfrânat nu e tradițional, deci dacă ai simțit cumva, din greșeală, ceva plăcere, la spovadă cu tine! Și să nu se mai întâmple!

10. Fără metode de contracepție sau avort, că contravin scopului de neconstestat al sexului, procreerea. Indiferent de situația financiară sau de câți 10 copii ai deja, contracepția și avortul sunt strict interzise. Iar dacă, carecumva, nu poți procrea, ia-ți adio de la sex. Scopul a fost înlăturat și, oricum, nu-ți plăcea acest obicei barbar și depravat. Ferice de tine!

11. Fără masturbat. Din motivele de la puntele 9 și 10.

12. Dacă ești fată, tradițional vorbind, n-ai cum să-ți alegi soțul. Familia se ocupă de chestia asta. Părinții îți aleg persoana de sex masculin lângă care vei trăi până la sfârșitul vieții. Că nici divorțul nu e tradițional. Poți scăpa de el cât ești tânără și-n putere doar dacă-l lovește accidentul.
N-ai nici un cuvânt de spus în privința soțului ales de părinți, nici dacă nu-l cunoști, nici dacă nu-l placi, nici dacă iubești pe altcineva, nici dacă soțul ales e cu 30 de ani mai în vârstă, șchiop, chel și cu respirația urât mirositoare.
Singura șansă să-ți alegi singură soțul e să rămâi însărcinată cu cel pe care-l vrei, dar și aici e cu șustă, că e păcat să faci sex din plăcere și, mai ales, înainte de căsătorie. Dar e o scăpare. Subțire, dar există.
Oricum, tradițional vorbind, familia trebuie să aleagă și să aprobe pentru tine. Ești doar o vită de vânzare, pe zestre mai mică sau mai mare dar, fără echivoc, o vită.

13. Dacă ești bărbat, la fel de tradițional, tot familia ar trebui să decidă și pentru tine. Dar ai o libertate mai mare. Poți s-o lași însărcinată pe aia pe care o vrei tu, și-atunci n-au cum să se mai împotrivească. Tradițional vorbind, bărbatul are dezlegare la sex înainte de căsătorie sau, măcar, e mai ușor de iertat, că e bărbat.
Nu uita că e musai să-ți bați femeia măcar o dată pe lună, ca să-ți știe de frică.

14. Familia tradițională e formată, în mod ideal, de 2 virgini.
În cel mai rău caz, dintr-un bărbat și-o virgină.
Foarte rar, dintr-un bărbat și-o curvă, unde ”curvă” înseamnă că ea a făcut sex cu el măcar o dată, înainte de căsătorie. Dar doar cu el.
Aproape niciodată dintr-un bărbat și-o femeie, că ăștia deja îs plecați pe calea spre păcat.

15. Datoria familiei tradiționale, pe lângă aia de a perpetua specia, e să fie activă în menținerea și întărirea ideii de familie tradițională. Membrii ei sunt obligați moral să participe la marșuri, să semneze petiții, să scrie texte, să arunce cu pietre, să adune lemne pentru rug și să bată obrazul păcătoșilor legat de: clinicile/medicii/persoanele care fac avort, persoanele care nu vor să se căsătorească sau să facă copii, homosexuali (ca noțiune generală), căsătoriile între persoanele de același sex, pactul civil de solidaritate, muzica rock care vine de la satana, oile rătăcite care nu merg la biserică, pro BOR religie de stat, pro Preasfințitul să fie Președinte, Premier, Guvern, Primar și Justițiar Suprem (după regulile pe care i le dictează AtotJustițiarulSuprem, aka Domnul).

16. Internetul nu are ce căuta în viața familiei tradiționale, că n-a fost inventat de Ana lu` Ion, în timp ce lăia copchii. Plus că e plin de perversiuni la care nici cu gândul nu gândești și care te pot depărta de sfânta biserică. Doar dacă știi că ai atâta tărie și putere încât să te uiți doar pe site-urile aprobate de sfinții părinți. Care n-aveau net, da` și-au dat cumva dezlegarea. Nu știm cum, tre` să fie minune dumnezeiască.

17. Măcar duminica la biserică. Și-n toate sărbătorile. Cu toate posturile ținute. Din toate punctele de vedere.

18. Fără transfuzii, transplant de organe, operații estetice, chiar și vaccinarea copiilor e cumva cu problemă, în nici un caz nu lăsa medicul să te resusciteze. Dacă e voia Lui să trăiești, tu sau oricare din familie, o să facă o minune, fără ajutorul netradițional al medicului/medicinei. Domnul a dat, Domnul a luat…

19. Neapărat anti-islamiști. E permisă și violența, că știm cu toții cât s-a bătut Stefan cel Mare și Sfânt cu turcii.
Și antisemiți, că doar evreii l-au omorât pe Isus pe cruce.
Și anticatolici, că Papa e prea modern zilele astea. Și eretic. Și, posibil, fiul satanei. Această informație mai trebuie încă verificată și aprobată de Preasfințitul. Dar e aproape sigur.

20. Din preamult sau preapuțin, familia tradițională trebuie să doneze. Bisericii. În primul rând, când vine părintele cu Boboteaza, Crăciunul, Paștele și-n restul ocaziilor când mai apare în căutare de bani. Dup-aia, la căsătorie, botez, înmormântare. Pentru construirea bisericilor din cartier. Pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Pentru sprijinirea așezămintelor anti-avort. Pentru mânăstiri. Pentru clopotnițe. Haine biseriscești. Mașini scumpe. Patrafir de aur. Orice are legătură cu sfânta, soborniceasca și apostoleasca biserică.

Acestea fiind spuse, sper ca ghidul familiei tradiționale să fie de ajutor cât mai multor persoane aflate în căutarea luminii divine. Doamne ajută!

Published: June 27, 2016 | Comments: 18

Cum se face un RMN

În primul rând dacă te-ai lovit la cap. Sau dacă te-a lovit cineva la cap. În ambele variante, destul de tare. Nu dacă ai dat cu capul de șifonier în timpul nopții, pentru c-ai uitat c-ai redecorat camera și-ai schimbat locul mobilierului. Nici dacă ai dat cap în cap ca să nu plouă. Nici dacă te-ai lovit cu ușa, c-ai calculat greșit distanța. ”Destul de tare” presupune, în primul rând, măcar un cucui. Ceva sânge. O cărămidă-n cap. Coada toporului. Din astea casnice.

În al doilea rând, dacă ai dureri groaznice de cap. Nu migrene. Nu dureri de cap care trec c-un Ketonal. Nu o durere de cap pe săptămână, care trece cu somn. Și nu, în nici un caz, mahmureala conștientizată nu se pune ca durere de cap groaznică și constantă.

În al treilea rând, dacă ai amețeli constante, pierderi de echilibru, pierderi de memorie, dacă nu mai vezi din senin bine, îți sângerează ochii, chestii din astea apocaliptice.

Dacă ești eu, îți faci RMN ca să-ți liniștești paranoia, care-ți spune c-ai putea avea ceva grav pe creier, de la care se poate muri. Rațiunea îți spune că n-ai dar, dacă nu-ți liniștești paranoia, e posibil să treacă peste rațiune. În nici un caz ca să afli că ai paranoia, sau orice altă chestie psihiatrică minoră. Pe ele știi că le ai, te-ai împăcat cu gândul, unul dintre țeluri e să nu ajungi la psihiatru. Nu-ți stă bine în cămășuță lungă, albă, cu mâneci lungi.

Ca să-ți faci RMN, ai nevoie de trimitere de la neurolog, sau de la psihiatru. Am stabilit deja că psihiatrul nu e o opțiune, așa că m-am dus la neurolog, am mieunat îndelung cum că mă doare capul, n-am probleme cu ochii, cu măselele, nu m-am lovit la cap, da, am avut parte de stres, n-am probleme nici cu tiroida, dar aș fi mult mai liniștită dacă mi-aș face un RMN, cu toate că medicul a zis că-s sănătoasă din punct de vedere clinic și-am plecat victorioasă cu trimiterea.

Programare făcută, zilele trec, momentul mult așteptat sosește.
Și-ajung la recepție, unde aflu candid că n-am voie cu obiecte metalice în aparat.
Recunosc, știam. Dar nu eram sigură. Am sperat într-o minune în care aparatul a fost updatat în așa fel încât să nu fie dat peste cap de metal. Nu s-a întâmplat. Așa am aflat, pentru a X-a oară, că nu trebuie să crezi în minuni. Nu se întâmplă.
Cine stătea pe holul clinicii, cuminte și concentrată, pentru a-și scoate fiecare bucățică de metal prezentă în ea, ca să poată să intre în aparatul menit să-i potolească ipohondria? Eu, bineînțeles! 15 pierce-uri – care, trebuie să mărturisesc, sunt extraordinar de greu de scos, mai ales dacă îți transpiră mâinile din cauză de un soi de teamă, că nu-ți plac medicii – 6 inele, lanț, brățară, curea, ceas, tot metalul jos. Pot să jur că după asta aveam cu 2 kile în minus.

O tanti aproape simpatică vine și te preia. Te așează pe masa albă, cu șervețele albe în zona capului, cu așternuturi albe, îți dă o pară de plastic gri, îți trântește pe cap o mască asemănătoare cu a lui Hannibal Lecter tot albă, niște căști despre care aș putea pune pariu că-s tot albe și te bagă pân` la mijloc într-un tub alb. Alb peste tot. Și-ți spune că durează undeva la 20 de minute, și să nu te miști.

Nu-s bună la ascultat ordine. Dar cică, dacă te miști sau apeși para aia, opresc aparatul, te scot de acolo, se asigură că ești ok, și-o iau de la capăt. Deci nu m-am mișcat. Nu m-am mișcat în ideea în care aproape abia am respirat, mâna mi-a înțepenit pe para cu pricina, deja simțeam cum mi se ridică sufletul din corp și singurul semn că eram încă vie era vârful piciorului drept, care zvâcnea în ritmul roților de tren. C-așa face aparatul ăla, pe lângă toate țiuiturile, piuturile, bâzâiturile adiacente.

Nemișcată. Zgomotul – suportabil. Cam ca atunci când încărcai un joc de pe casetofon, pe calculator, în Basic. Bâzâie divers, și ai impresia că-ți scanează tot creierul. Ceea ce, în principiu, chiar face.
M-am simțit ca o coală albă, care se pregătea să iasă la imprimantă.
M-am simțit ca-n coșciug. Nu coșciug românesc, coșciug din ăla de vezi prin filme că folosesc în afară, cu capacul peste mine. Noroc că nu era nimic textil deasupra mea.
M-am gândit c-o să-mi sară inima din piept, o să fac infarct și-o să mor de inimă în timp ce mă controlez la creier.
M-am gândit că e posibil să explodeze drăcia.
M-am gândit că s-ar putea defecta, masa pe care stau întinsă să se ridice subit și să mă torcoșească de tavan, altfel încât să nu mai ies de-acolo decât cu juma` de corp întreg. Mașinăriile sunt perverse, știm cu toții asta.
M-am concentrat pe zgomot. Prea bizar. Dacă-mi induc cine știe ce idei străine de mine prin zgomotul ăla?
Am încercat să număr secundele. Sunt sigură că secundele trec mai greu în aparat.
S-a oprit zgomotul. Am zis c-asta a fost tot. Și-a luat-o de la capăt.
M-am împrietenit cu toate punctele de pe capacul aparatului. Vreo 4 puncte, un soi de zgârieturi sau ceva, pe perfecțiunea plasticată. Să fie oare urmele bieților nenorociți care s-au zbătut să iasă de acolo, dar aparatul le-a fost mormânt?
1, 2, 3, 4… Numără, Camelia, dă din picior pe ritm de tren, trenul e sigur, și te duce la munte sau la mare, te-duc-te-aduc-te-duc-te-aduc, BBZZZZ…ȚȚȚȚȚȚ…IIIIIIIII…BBBZZZZZ, te-duc-te-aduc-te-duc-te-aduc, ești în mormânt, explodează drăcia, Om Namaha Shivaya, 2546, 2547, 2548… S-a oprit! Să nu mă bucur prea tare, s-a mai oprit și până acum și-a început din nou, relax, poate nu începe din nou…

Și-apoi a venit tanti aia aproape simpatică, pe care m-am bucurat s-o văd de parcă ar fi venit să m-anunțe c-am câștigat la loto, mi-am revendicat metalul și-am fugit.
Următoarele 2 ore le-am petrecut cu vorbă, c-o bere, cu senzația că-mi bâzâie urechile și-ncercând să-mi pun la loc tot metalul fără de care nu sunt eu, pe mine.

Recomand oricui RMN-ul. Dacă vrea să afle câtă paranoia zace-n el și câte kilograme-n plus sunt, de fapt, metal.

Published: June 12, 2016 | Comments: 6