35 motive

Ghid corporatist de supraviețuire

Teoretic, după ultimele definiții și glume, sunt corporatist. Cu acte-n regulă, mergând pe cel de-al 9-lea (!) an în cadrul aceleași firme. Am început ca oricare dintre colegii mei, spunându-mi că e o rampă de lansare. Un pas de la student sărac la angajat, de la angajat – la angajat cu diplomă și, dup-aia, lumea e a mea. Cu experiența acumulată, cu banii strânși și, mai ales, cu toate planurile făcute între timp, nimic nu mă oprește să fiu noul Bill Gates. Sau măcar un om de carieră, un liber-profesionist de succes, o revelație într-un domeniu oarecare.
Teoretic.

Practic, n-am luat în calcul că diploma aia nu mă ajută la nimic, că experiența acumulată mă duce tot spre un call-center, că planurile sunt frumoase doar pe hârtie și că banii acumulați sunt doar o iluzie. Că poți fi revelație în orice domeniu, dar pentru asta îți trebuie timp, iar timpul nu se face așa ușor dacă lucrezi 8 ore pe zi și, mai ales, dacă te cheamă Camelia Bucur, îți place să dormi înainte de muncă, să bei bere și să te relaxezi – după.

Așa am ajuns să merg pe al 9-lea an în cadrul aceleași firme.
Încă mai există fețe pe care le-am cunoscut când m-am angajat. Fețe noi se perindă. Unele dispar rapid, altele încep să meargă, ușor-ușor, pe al 4-lea, 5-lea, 6-lea an în firmă. Dar, în momentul în care se angajează, toți pun aceeași întrebare: ”Cum ai rezistat atâta timp?” Și așa ajungem la ghidul corporatist de supraviețuire.

1. Dacă atunci când te-ai angajat ți-ai zis că e doar un job temporar, o rampă de lansare, atunci e bine să-ți repeți asta și să continui s-o crezi încă măcar 2 ani. Cât te obișnuiești cu gândul că, de fapt, nu-i chiar așa.

2. Nu te obosi să-nveți numele colegilor. Mulți dintre ei vor dispărea înainte de a reuși asta. Dacă rezistă 2 ani, o să-i știi fără să depui efort.

3. Nu mânca în sala de mese. De cele mai multe ori e plină. Când nu e plină, miroase ciudat, gen conservă de pește încălzită la microunde. Și dacă, din fericire, găsești sala de mese goală, aerisită și-o masă numai pentru tine, garantat se va găsi cineva care să se posteze lângă tine, să-ți pună întrebări care musai necesită răspuns, exact când mesteci mai cu spor. Nu mânca în sala de mese. Dacă nu se poate altfel, nu mânca deloc 8 ore cât ești la serviciu. Te scapă de multe complicații.

4. Nu comunica mai mult decât trebuie. Cel puțin în primii 5 ani. E de ajuns să știe cum te cheamă. Prea mult chiar, dar e inevitabil. De-abia după 5 ani poți da informații suplimentare, gen ziua nașterii. În anul 6 – luna. De-abia după vreo 8 ani, poți divulga anul. Dar doar dacă trebuie.

5. Nu te plânge, decât dacă te afectează direct. Și personal. Nu dacă afectează grupul. Grupul nu există. E fiecare pentru el. Și nu pentru toate câcaturile, că nu ești la psiholog. Dacă ție ți s-a făcut ceva, dacă pe tine te deranjează ceva și, mai ales, dacă nu poți rezolva singur. Dacă nu e plângere de grădiniță. Ești la serviciu, nu la doamna educatoare, să-ți șteargă lacrimile și să-ți panseze genunchiul.

6. Nu participa la petrecerile firmei. Mai ales dacă sunt foarte oficiale. Și mai ales dacă se servesc băuturi alcoolice. Mereu o să fie măcar o poză, sau măcar un coleg, care să-ți aducă aminte cât de tare te-ai îmbătat și cum ai alergat printre invitați, cu chiloții în cap.

7. Bate la ușă înainte de o deschide. Mai ales dacă e aia de la cabina de toaletă.

8. Nu lua laxative înainte de a pleca la serviciu. Chiar dacă nu te cunosc, colegii îți vor fi recunoscători.

9. Învață că orice ”șef”, înainte de titulatură, e om. Unora nu le place să fie pupați în fund. Iar pentru cei cărora le place, lista de pretendenți e prea lungă ca să te alături și tu.

10. E un loc de muncă. Nu asociație de caritate, nu centru de consiliere psihologică, nu tabără de făcut prieteni. Muncești 8 ore, pentru care ești plătit. Tu, pe munca ta. Nu contează cât ia altul pe munca lui, și nici n-ar trebui să te intereseze. Capra vecinului n-are ce căuta într-un sediu de firmă, că nu ești cioban, să lucrezi la stână.

11. Spală-te, măcar zilnic. Sincer, e un lucru mic pentru tine, dar vital pentru restul firmei.

12. Dacă te enervează colegii tăi, imaginează-ți cum ajungi intr-o dimineață la muncă, blindat de arme, și-i omori pe toți. Sau cum îi torturezi, pe fiecare în parte. Important e doar să-ți imaginezi, nu să treci și la fapte. Nu vrei să faci saltul de la ”corporatist pe viață” la ”ocnaș pe viață”. Abține-te.

13. Nimănui nu-i pasă câți invitați o să ai la nuntă, ce fel or să fie buchetele de flori, cât de lungă o să fie trena. Ce minunat e micuțul tău, ce soi de pamperși îi cumperi, sau cum îl duci și-l iei zilnic de la grădiniță, pentru că ultima bonă nu făcea ce trebuie, pe salariul de X pe care i-l dădeai. Ce-ai gătit azi, cum i-ai spălat șosetele soțului sau cum l-ai surprins în dormitor. NIMĂNUI!
Nici măcar ăia care par interesați. Toți râd și-și pun note mentale, să nu facă ca tine. Din nou, abține-te!

14. Uită să-ți mai pese de părerea celorlați. Vrei să vii cu sutienul peste bluză, c-așa ai visat azi-noapte? Fă-o! Atât timp cât nu încalcă normele de decență și nu-ți afectează prestația profesională, ar trebui să te doară 2 metri mai în față de ce cred ceilalți.

15. Fii întotdeauna legal. Mai ales când e vorba de pauză. Chiar dacă nu ești, fă în așa fel încât să fii. Nimănui nu-i place un trișor nepriceput.

16. Fă tot ceea ce ești plătit să faci. Nu mai mult, nu mai puțin. Până la urmă, când ai semnat un contract, te-ai angajat să-l respecți. Ce e în plus se plătește suplimentar, la fel cum ce e în minus, se penalizează.

17. Când te lovește depresia cu ”atât pot să fac? de aici voi ieși la pensie?” imaginează-ți-i pe toți la pensie. Cum o să faceți întrecere cu scaunele cu rotile pe coridoare, cum o să faceți schimb de perfuzii cu pizza sau chicken fingers și cum, ca o glumă sadică, unul dintre voi o să vă amestece protezele în timp ce, inevitabil, veți adormi în timpul programului. Nu e o perspectivă îmbucurătoare, dar e mai amuzantă decât realitatea.

18. Când te gândești că nu ai salariul destul de mare, nu mai ai cafea gratis, sau nu-ți permiți lejer concediul ăla în Maldive, amintește-ți că lucrezi în România. Galați. Și exact sub tine sunt alții care lucrează mai mult, pe bani mai puțini.

19. Când vii la serviciu, gândește-te la concediu. Care o să vină, la un moment dat. Și la faptul că mereu există posibilitatea să-ți iei fără plată. Și că, peste 40 de ani, o să ieși la pensie. Ajută.

20. Nu fi pesimist, gândindu-te că te așteaptă 8 ore de muncă. Fii optimist: după 8 ore, te așteaptă o bere rece, cu vorbă și relaxare. Sau orice altceva care te face să te simți bine.

21. N-au trecut DOAR 4 ore. Au trecut DEJA 4 ore.

22. Mai sunt DOAR 4 zile până la week-end.

23. Există oameni pe care nu-i suporți, oameni pe care îi tolerezi, și oameni cu care ai bea o bere. Ai grijă să nu uiți că, înainte de toate, sunt oameni cu care lucrezi. Violența în public nu e niciodată recomandată.

24. Programul obligatoriu e de 8 ore. Ce faci în plus, sau în minus, e strict problema ta. Nu e nevoie să te plângi constant despre asta.

25. Rupe ușa după 8 ore. Da, poți să te plângi acasă despre ce ți s-a întâmplat, dar închide telefonul. Mail-ul. Facebook-ul. Nimic de la muncă nu te mai poate atinge după alea 8 ore.

26. Scoate-ți badge-ul imediat după muncă. Altfel o să-l folosești la interfon-ul de acasă, și-o să te enervezi că nu merge.

27. Nu oscila. Dacă ești un antipatic urâcios, fii până la capăt. N-are nici un sens să-ți ascunzi adevărata natură. Cu atâția oameni în jur, cineva o să te calce, la un moment dat, atât de tare pe bătături, și-o să fie mai nasol. Așa măcar oamenii știu la ce să se aștepte.

28. Nu-ți bate singur cuie în tălpi. Adică nu te înhăma la chestii pe care știi că nu ești dispus să le faci. Cum ar fi să zâmbești fals, în timp ce înjuri pe toată lumea în gând. Înjurăturile nespuse se simt, și nu-ți fac bine la ficat.

29. Tratează-i pe ceilalți exact cum ai vrea să te trateze. Adică, dacă îi ignori, să știe să te ignore.

30. Până la urmă, părinții tăi au ieșit la pensie după 40 de ani de la același loc de muncă. Și ce dacă ei erau profesori, chimiști, pompieri, ingineri, avocați, medici? Și consilier relații clienți e o meserie, mai nou. Și la 65 de ani e posibil încă să mai poți mânui mouse-ul. Dacă nu, te faci blogger și scriitor de succes. Cu diploma de jurnalist, de la 25 de ani. E fezabil.

Published: January 17, 2016 | Comments: 11

Stupid la început de an

1. Să interzicem fumatul în locuri publice, pentru a evita altă tragedie ca la Colectiv.
S-a dovedit științific, cu poze, videoclipuri și mărturii că incendiul de la Colectiv a pornit de la niște banale artificii și s-a transformat în carnagiu din cauză de izolație proastă și uși insuficiente.
Nu pentru că s-a fumat mult, nu pentru că erau nefumători stresați de fumul de țigară, nu pentru că a uitat cineva o țigară aprinsă într-o scrumieră.
Nu s-au intoxicat cu fum de tutun, n-au făcut cancer în gașcă, n-a explodat nici o brichetă.
Nu există nici o legătură între fumatul în locuri publice, și Colectiv.


2. Doar țăranii cu pământ sub unghii țin animale în apartament.

Total eronat. Țăranul autentic, de la țară, n-o să țină decât foarte rar animale în casă, pentru că nu cunoaște noțiunea de ”animal de companie”. Câinele e să te apere, pisica să prindă șoareci, iar restul animalelor stau în grajd.
Țăranul mutat la oraș, cu impresii de orășean, cunoscut adeseori și sub denumirea de ”mârlan”, n-o să aibă animale de companie pentru că nu le vede utilitatea. Alarma te apără, șoareci n-ai în casă. Deci n-o să aducă un câine sau o pisică în apartament, pentru că n-are nevoie de ele, lasă păr și-i murdăresc parchetul plătit cu atâta trudă.
Dacă ai câine sau pisică, în 90% din cazuri, ai pedigree de oraș, de la bunici încoace. Restul de 10% îs întâmplări.

3. Să se precizeze în Constituție că familia e formată din bărbat și femeie, cum scrie în Sfânta Scriptură.
Conform principiului democratic de guvernare, separarea puterilor în stat e următoarea: legislativă, judiciară și executivă. Nicăieri nu se pomenește despre puterea religioasă. ”Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic, România nu are nicio religie națională, respectând principiul de secularitate: autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase.” – ”Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007 -> „În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee.”
Și atunci de ce s-ar introduce în Constituție o doleanță a BOR-ului? Doar pentru că ar putea aduna cele X mii de semnături necesare revizuirii ei, prin manipularea maselor? Dar dacă se adună acele semnături și se ajunge la revizuire, cei care cer asta și cei care ar aproba o revizuire, ar trebui să știe că se intră direct în conflict cu articolul 152, alineatul 2. Mitropolitul Banatului ar trebui întâi să citească integral și cu atenție sporită Constituția, și abia apoi să emită pretenții.

4. Fumatul în locurile publice ar trebui interzis, să putem ieși și noi cu copiii într-un bar, fără să fim intoxicați de fum de țigară.
Nu într-o cofetărie, nu într-un restaurant, ci într-un bar. Ce se face într-un bar? Se bea. De obicei, alcool. Și, de obicei, și până să intre legea în vigoare, se fumează. Se ascultă muzică, se uită la meci, se duce la agățat, se discută politică, se dansează de cele mai multe ori lasciv, se lasă cu bătăi sau cu oameni plecând la 4 dimineața, pe 7 cărări, acasă.
Trecând peste faptul că accesul minorilor în așezăminte de gen e interzis, de ce ai vrea să mergi cu copilul în bar?
El nu poate bea alcool, tu n-ar fi recomandat să bei, dacă ai ieșit cu el. De ce nu ești în cofetărie, unde de obicei nu se fumează?
Am văzut persoane venind cu copiii, sub 4 ani, în bodegi în care nu se servesc prăjituri/mâncare, se bea alcool și se fumează. Și persoanele alea, pe lângă țigările deja existente, își mai aprindeau și ele măcar una.
Cine e tâmpit? Eu – că beau și fumez într-un loc special creat pentru chestia asta, sau tu – că vii cu minorul, conștient și de bună voie, în ele?

5. Se interzic țigările slims, cu arome, inclusiv cele mentolate, pentru a diminua riscul apucării de fumat la o vârstă fragedă.
Țigările slims mentolate conțin undeva la jumate gudron, nicotină și monoxid de carbon, față de cele doar din tutun.
Eu m-am apucat de fumat cu țigări doar din tutun. Eu, generația mea, câteva generații după.
Am trecut pe slims mentol tocmai pentru că sunt mai puțin nocive.
Dacă copiii din ziua de azi se apucă de fumat cu slims mentol nu pentru că vor, într-adevăr, să fumeze, ci pentru că le place gestul, gustul, statutul pe care s-ar putea să li-l aducă în gașcă, atunci sunt proști. Selecție naturală.
De ce să-mi interzici mie, fumător avizat, conștient și plătitor de taxe, țigările slims mentol, pentru că s-ar putea să se apuce și alții de fumat?
E ca și cum ai interzice fast-food-ul, pentru că e posibil ca unii să devină obezi.


6. Introducerea educației sexuale în școli ne-ar perverti copiii.

Nu i-ar învăța să fie responsabili, să se protejeze, să știe ce se întâmplă cu corpul lor, i-ar perverti.
Nu că fără educație sexuală în școli, rămân însărcinate la 15 ani și dup-aia oscilează între avort, părăsit copil, sau dat spre adopție. Aia nu e, în nici un caz, pervertire. E normalitate.
Predați religia în școli, unde învață că e posibil să rămâi însărcinată cu sfântul duh. Este mult mai ok.
Și, dacă se-ntâmplă să dea search singur cu ”uporn” și să vadă porno la greu, pentru că da, mulți copii au conexiune la net, spune-i că-i ceva murdar și pervers, pentru care bunul dumnezeu o să-l pedepsească în viața de dincolo, în loc să-i explici că e ceva normal. Asta o să-l transforme într-un adult sănătos și responsabil.

7. Traumatizezi copilul dacă îi dai o palmă la fund.
Să ne înțelegem că sunt împotriva violenței. Să-l snopești în bătaie. Să-l bați mărunțel cu cureaua sau cu furtunul de la mașina de spălat. Să-i dai borșul pe nas sau să-i spargi 2 dinți.
Dar o palmă la fund, nu e snopit în bătaie. O palmă la fund e exact limita aia de care trebuie să știe. Că nu face bine dacă țipă în mijlocul magazinului, că nu trebuie să lovească alți copii, că nu e ok să bată o pisică, să bage furculița-n priză sau să deseneze cu câcat pe pereți. Că dacă i-ai zis să se ducă la culcare, trebuie să se culce, dacă i-ai zis să nu aibă un tantrum, și-l stăpânește, că nu e ok s-o bată pe bunica, doar pentru că e bătrână, nu se poate apăra și nici nu-l pârăște.
Că mai bine îi dai o palmă la cur, decât să țipi la el 2 ore. Decât să-l lași dezbrăcat în fața ușii, pe palier, la etajul 9. Decât să-i faci toate poftele și, când nu mai poți fizic sau psihic să i le-ndeplinești, să-ți reproșeze, pentru că ai crescut un răzgâiat.
O palmă la cur nu e violență, nu e trauma, nu e barbarism. E o palmă la cur. Nu-l doare palma, îl doare gestul. Și, dacă e deștept, o să știe cum să facă s-o evite.


8. Gay-ii sunt ok, atât timp cât e vorba de femei. La bărbați e mai complicat, și nu pot fi de acord.

Dar n-ai înțeles, nu ți-a cerut nimeni acordul. De ce e mai ok la femei? Că ai tu o fantezie cu 2 femei care se pupă și se mângâie? Și la 2 bărbați e mai dureros, că e ca și cum te-ar sodomiza pe tine?
Nimănui nu-i pasă de fanteziile tale! Pentru că, să fim serioși, nici un cuplu gay, indiferent de sex, nu te-ar invita în dormitor.
Dacă dintre fanteziile tale, unele sunt mai plăcute, și altele mai dureroase, de ce ar trebui să sufere alții? Îs fanteziile tale, controlează-ți-le!
Dar nu pune etichete pentru ce-ți imaginezi tu noaptea, înainte de culcare.

Ar mai fi multe. În fiecare zi afli ceva nou.
Azi doar 8. În speranța că vor fi din ce în ce mai puține.

Published: January 10, 2016 | Comments: 17

10 motive pentru care e mișto să fii femeie

Azi o să vorbim despre adevăratele motive pentru care e mișto să fii femeie. Pentru care e o binecuvântare, și-o minune în același timp. Departe de articolele alea motivațional-lacrimogene pe care fiecare revistă pentru femei ți le servește pe bandă rulantă.
Să-nțelegi și tu, și restul lumii că e uluitor ceea ce se petrece în interiorul și-n exteriorul tău, femeie fiind.
Să-nțeleagă și bărbații. Să fim serioși, câți dintre voi nu sunteți de-a dreptul fascinați de latura aia feminină la care n-aveți acces decât cu țârâita? Câți dintre voi nu v-ați băgat degetele într-o trusă de farduri, doar ca să vedeți cum se simte? Câți dintre voi n-ați deschis un ruj să-l mirosiți și poate – ăia mai îndrăzneți – nu l-ați mușcat puțin, sau poate l-ați pus timid pe buze? Câți dintre voi nu sunteți fascinați de cum își pune o femeie dresul, de cum își ține echilibrul pe tocuri și, mai ales, câți dintre voi nu v-ați dorit măcar să-ncercați un dres și-o pereche de tocuri?
Pentru că e minunat să fii femeie și trebuie să-nțelegem cu toții de ce.

1. Toată lumea își dorește să fie în pielea ta
Ba chiar își și închipuie că e, și nu se oprește să-ți repete asta, cu fiecare ocazie. Toată lumea știe că trebuie să știi să calci, să coși, să gătești, că ți-ai dorit din fragedă pruncie să te măriți, că ești într-o continuă căutare a bărbatului ideal, că-ți dorești cât mai repede copii și cât mai mulți cu putință, că nu poți să conduci de-adevăratelea doar pentru că ești femeie și că, din același motiv, nici nu știi să tai lemne, nici să bați un cui ca lumea.
Îs empatici și știu ce vrei tu cu adevărat, pentru că tu ești prea femeie să știi și singură.
Așa că te bombardează cu sfaturi, exemple, vise proprii.
Toți își doresc să fie în pielea ta, pentru că toți știu ce să facă în locul tău, mai bine decât tine.

2. Ești binecuvântată cu darul de a popula planeta, fiind o adevărată zeiță a fertilității
Până atunci, dacă chiar ai de gând să-ncepi să scoți ființe umane prin găuri deloc proporționale, după și timp de vreo 40 de ani în total, lună de lună, ești binecuvântată cu crampe, schimbări radicale de dispoziție, bufeuri, dureri, crankiness, stări emoționale profunde și, cel mai important, sângerări care, dacă ar fi fost la nivelul mâinii (de exemplu) te-ar fi transportat direct la urgențe și, posibil, la psihiatrie – secția sinucigași.
Dar nu te consolează gândul că ai miliarde de ovule care ar putea, la un moment dat, popula planeta cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene? Normal că da! În momentul în care ai făcut un combo de analgezice cu vodcă.

3. Ai pielea netedă, fină și nu trebuie să te bărbierești în fiecare dimieață, afectându-ți, astfel, tenul de bebeluș
Pe față. În rest, timpul trece, părul crește. Măcar o dată pe săptămână trebuie să apelazi la aparatul de ras, ceară, epilator și alte instrumente de tortură pentru că, dacă fața – la majoritatea femeilor – a fost iertată de păr, cu picioarele și alte zone e, deja, o altă poveste.
Dacă nu ai o admirație morbidă pentru Yeti, omul pădurii, sau pentru feministele extremiste care consideră că părul de peste tot te face egala bărbaților, o să te epilezi. Nu e plăcut, nu e comod, nu se rezolvă în 2 minute, după cum își imaginează anumite persoane și, în plus, nu are altă utilitate decât cea de a te face să te simți umană.
Se poate lăsa cu tăieturi (eu, una, mi-am ras până la os cu bic-ul pielea de pe fluierul piciorului, într-un moment de neatenție) iritații, plictiseală îngrozitoare în timp ce miști sus-jos epilatorul ăla, și totul pentru că evoluția n-a vrut să ne scape de păr, în momentul în care am început să purtăm haine ca să ne apărăm de frig.
Întoarcerea la origini e mereu plăcută.

4. Poți avea ce tunsoare vrei, fără să te temi de prejudecățile societății
Dacă bărbații cu părul lung sunt încă priviți ciudat, femeile pot avea părul lung fără nici o problemă. Coc, pony tail, plete-n vânt, breton, cărare pe mijloc, the sky is the limit!
Dacă ai ADN-ul bun, și coada măcar cât mâna mea.
Altfel, toată viața cauți șamponul perfect, care să nu-ți îngrașe sau usuce părul, care să prevină căderea, despicarea, care să ți-l îndesească, măști cu ou sau cu banane, clătit cu oțet, ceai de mușețel, de nuc, ulei de argan, foehn, placă, pufuri de păr, clămițe, coafeza perfectă, moartea iminentă a coafezei perfecte, vopsit lunar, toate dulci nimicuri asociate cu feminitatea.
Poți, la fel de bine, să te razi în cap. Dacă vrei să arăți ca un cartof, să bănuiască lumea că ai avut tifos, păduchi, chimioterapie, sau că ești pe drumul sigur spre o operație de schimbare de sex.
Important e că poți, pentru că ești femeie, și femeile pot alege ce fel să-și poarte părul, spre deosebire de bărbați, care nu-l pot avea decât scurt, dacă nu vor să fie considerați gay, sataniști sau dereglați mental.

5. Poți să te exprimi liber, de câteva decenii încoace femeia fiind egală cu bărbatul, inclusiv în fața legii
Cu excepția momentului în care porți o fustă scurtă. Sau un costum de baie. Sau orice altă haină care-ți dezvăluie mai mult decât glezna, gâtul și încheietura mâinii.
Atunci nu ești egala lor, nu ești o persoană care trece, la fel ca oricare alta, liniștită și-n treaba ei, pe stradă. Atunci ești un obiect sexual și-o curvă care și-o caută cu lumânarea.
Precizez, pe această cale, că această postare n-are nici o tentă politico-religioasă, adresându-se – în speță – necredincioșilor de Coran, Torah sau alte Biblii care obligă, prin religie, înveșmântarea femeii cât mai în sac.
Dar poți să te exprimi liber. Poți să te-mbraci cum vrei, poți să ieși unde vrei fără teamă, poți merge pe stradă și-n mâini, dacă asta te face să te simți bine. Atâta doar, că trebuie să ai timpane tari, să nu reacționezi la replici libidinoase, să fii pregătită să-ți iei măcar o palmă la fund pe stradă și să înțelegi că, dacă nu ești kick-boxer de performanță, de preferat e să ai la îndemână măcar un spray cu piper dacă vrei să te întorci la ore târzii din noapte, singură, acasă.

6. Te bucuri din plin de efectele revoluției sexuale
Adică poți face sex cu cine vrei, când vrei, cât vrei.
Atâta doar că bărbații încă se mai numesc macho, și tu curvă.
La fel cum, dacă ai 50 de ani, el e crai tomnatic, și tu fată bătrână.
La fel cum la 60 el e încă potent, și tu cățea în călduri.
La 70 – el puțin libidinos, iar tu – te caută moartea pe acasă și pe tine încă te mănâncă?

7. Orgasme multiple
Bărbații – 1. Tu – 1.
Până să mai poată avea el încă unul, tu poți să ai măcar încă 5. Un plus considerabil, dacă ești femeie.
Dar recitește cu atenție punctul 6.

8. Minunății cosmetice
Multe farduri colorate, sidefate, mătăsoase, fond de ten cu textură aerată, rujuri fascinante, rimmel, gene false, pensulițe, bureței și pudră cu puf frumos mirositor. Un soi de Wily Wonka și fabrica de machiaj.
Și senzația de ten încărcat. Faptul că nu poți da cu apă rece pe față când simți nevoia, pentru că ți se duce machiajul. Nu te poți freca la ochi, când te ustură. Nu mai poți respira, că nu-ți respiră porii.
Până și de ciocolată te saturi, când ai parte de ea în fiecare zi.

9. Femeile arată atât de bine la sală
Le vezi în bustierele lor mici, cu sânii mișto, salutând prin textilă, cu colanți mulați, coapse ferme, părul strâns, puțin la vedere, puțin lăsându-te să ghicești, musculatura aia jucând între omoplați, niciodată mirosind a transpirație, ci doar a parfum puțin încălzit, și dup-aia toate la duș, discutând despre dulci nimicuri, în timp ce apa le spală și oboseala, și nervii. Îți place ce vezi.
Da` știi că majoritatea dintre ele nu-s acolo de plăcere? Nu de plăcere aleargă disperate pe bandă. Nu de plăcere le joacă sânii în sus-jos și nu de plăcere își strâng coapsele.
Majoritatea se simt nemulțumite. De ele, de mărimea de la sutien, de aia de la blugi, de felul în care le arată abdomenul, de faptul că încă n-au pătrățele, de idea că aia de lângă, arată mai bine.
Aleargă după perfecțiunea din oglinda de alături. Și dacă nu-s obeze, grase, sau nici măcar grăsune, îs acolo din frustrare sau din manie. Le lipsește ceva, sau au impresia că le lipsește.
Și-n timp ce tu vezi imaginea perfecțiunii, ele știu că mai au încă de lucrat, de alergat, de fandat, până când clachează sau mor.

10. Se scriu cântece despre ele
Cântece, romane, scenarii de film, toate întru adorația și proslăvirea eternului feminin.
Nici o femeie n-o să asculte siropoșeniile astea decât dacă e deprimată. Ascultându-le, devine mai deprimată. Se recunoaște în fiecare suspin, în fiecare iubire pierdută, în fiecare happy-end care nu o să i se întâmple, probabil, niciodată.

O să-și repete motivele de la 1 la 10. Dacă e la 2, cel mai probabil o să sune o prietenă, să se-ntâlnească și să-și repete împreună ce fascinant e să fii femeie. Serios acum, chiar dacă nu e la 2, tot asta o să facă.
Și-or să se autoconvingă că a fi femeie e lucru mare. Că nu există minune mai grozavă. Or să găsească argumente sexiste pentru care n-ar vrea să fie bărbați.

Dacă sunt cu adevărat sincere, într-un final, după multă băută și filozofie, or să recunoască că nu e chestia de sex, e de ce vrei, poți și faci. Or să adoarmă fericite c-au rezolvat și dilema asta, or să se trezească c-o mare mahmureală, și-or să decidă că e minunat să fii femeie. Măcar poți suna că nu te duci la muncă, invocând motivul 2. Bărbații trebuie să muncească, pentru că e semn de slăbiciune să fii bărbat, să suni la muncă și să spui că nu vii, pentru că ți-e rău.
Măcar ei sunt obligați să muncească, în timp ce le explodează capul de durere.

Published: September 13, 2015 | Comments: 21

10 fraze enervante

Teoretic, nu toate sunt fraze.
Practic, de fiecare dată când le-aud, am viziuni: ochi scos cu acul de la undiță, rotulă decupată cu cuțitul de vânătoare, picior tăiat cu cuțitul de pâine, chestii d`astea pașnice.

1. Ei, ai fost!
Unde ”fost” se poate înlocui cu orice alt verb.
Eu îți povestesc despre cum am mâncat ciorbă, făcută de mine. ”Ei, ai făcut!”
Despre cum am alergat 2 ore prin pădure. ”Ei, ai alergat!”
Despre cum am dormit până la 3 după-amiază. ”Ei, ai dormit!”
Lucruri simple, care țin de mine, pe care ți le spun și tu le contești cu un aer superior și neîncrezător. De parcă știi mai bine decât mine ce am făcut, când, unde, cu cine.
Și partea cea mai enervantă e că aș putea veni și cu dovezi zdrobitoare, aceeași reacție ai avea-o. Că tu ești expertul, și expertul are întotdeauna dreptate.
”Ei, are!”

2. ”Nu vrei cartofi prăjiți? Nu!”
Unde ”cartofi prăjiți” poate fi înlocuit cu orice. O întrebare pusă mie, de tine, cu răspunsul dat tot de tine. Fără miimea aia de secundă, în care aș putea răspunde, și cu răspunsul tău deja pregătit, venind să-mi zdrobească ca un bolid orice reacție.
Dacă știi deja, de ce mă mai întrebi? Sau de ce nu-mi prezinți răspunsul ca o concluzie, nu ca o întrebare? Ca să-mi dai cumva iluzia că aș putea avea un rol în decizia pe care deja ai luat-o pentru mine?
Și, eventual:
– Nu vrei cartofi prăjiți? Nu!
– Ba chiar aș mânca niște cartofi prăjiți…
– Ei, ai mânca!”

3. ”Ce caniculă! Te sufoci, și altceva nimic! Nu se mai termină odată vara asta? Să vină toamna, frumos, răcoare…”
Asta la 28 de grade. Sau după 2 zile în care de-abia a trecut de 32 de grade.
Știi ce? E vară. Vara tre` să fie cald. Și-așa îs 3 anotimpuri de toamnă-iarnă. Și-așa nu cred că mai e cu adevărat cald mai mult de o lună pe an. Și-așa nu o spui decât ca pe un moft.
Pe bune acum. Nu te-ai născut cu aeru` condiționat în freză. Când prășeai pe tarlaua lu` tac`tu`, nu-ți mai era cald. Ai crescut cu aceleași veri ca și mine, cu temperaturi de 40+, și-atunci nu te mai sufocai atâta.
Și nu e vina mea că te sufoci în șunci și transpiri maioneză. Nici că ți-e rușine să te duci la plajă. Nici că nu te mai încape costumul, și toamna ți-e mai aproape de suflet pentru că poți să faci drumeții, îmbrăcată bine, în așa fel încât să nu te simți nici expusă, nici analizată, nici judecată. Cu toate că, să fim serioși, nu te judecă nimeni. Lumea care se duce să se prăjească la soare are alte chestii mai bune de făcut decât să-ți numere ție faldurile. Se duce să se simtă bine, să se bălăcească și să se relaxeze. Cel mai probabil îți dă ignore, ca balene eșuate îs peste tot, și nu vrea să-și strice concediul.
Și nici că te-ai trezit că vrei o ceapă din piață, exact la ora prânzului, când soarele arde, și nici că ai probleme cu inima. Te știi cu probleme? Stai în banca ta acasă, și poate n-o să ți se mai facă rău.
Mie nu-mi place frigul. Și, dacă mi-e frig, ori nu ies din casă, ori mai pun o haină pe mine, și gata.
Sincer acum. Nu-ți convine căldura? Mută-te în nord. Dă jos maioneza, stai în casă, da` potolește-te cu atâta revoltă, că vremea nu-i guvernu`, să te plângi de el indiferent de sezon.

4. ”Noi vrem, noi credem, noi știm…”
Unde oricare ar fi verbul, se traduce ca spirit de turmă. Sau ca lipsă de coaie, că nu poți spune care e părerea ta, sinceră și personală, fără să te alipești unui grup fictiv, care să-ți asigure spatele.
Presupun că și când faci sex cu consoarta spui ”noi vrem”, că ”eu” ar fi prea puțin.

5. ”A dat Domnul!”
Că a terminat liceul, a luat bacul, a câștigat la loto, a născut, a scăpat viu după operația de apendicită, orice, dar absolut orice, ”a dat Domnul!”
Nu, domnul n-a dat nimic. Tu ai învățat, tu ai pus bilet la loto, ar fi fost ciudat să nu iasă, la un moment dat, plodul din tine, medicii te-au operat, domnul n-a avut nici o legătură cu asta. Poate pentru că – ghici ce? – nici domnul, nici moș crăciun nu există. Dar nu-i nimic, continuă să dai creditele pentru realizările tale, sau ale altora, unei ființe care, conform teoriei, tale, pe tine te-a ajutat, dar lasă alte milioane să moară de foame, de boală, de război, de incultură, de fanatism, important e că pe tine te-a ajutat să iei bacul. Hooray!

6. ”Yuck! E de câcat! Cum poți să mănânci aia?
Unde ”mâncat” poate fi înlocuit cu ”ascultat”, ”purtat”, ”citit” sau orice altceva ține de gusturi.
Părerea mea, plăcerile mele, gusturile mele. Eu nu ți-am servit câcatul când mâncai înghețată de scoici, cu toate că mi se pare o alegere cel puțin bizară, deci tu ești de câcat, că nu ai învățat încă să respecți alegerile celorlalți.

7. ”Judeci acum, dar o să vezi tu, când o să-l ai pe al tău…”
De la tantrum, la faptul că nu mi se pare normal să țipe ca disperatul când e în public, să-și pocnească părinții sau să primească tot ce vrea, doar pentru că cere. De la răsfăț, la impertinență. De la educație, la lipsă de educație.
Nu, nu judec așa acum. Faptul că vreau sau nu copil, că o să am sau nu, n-are absolut nici o legătură cu lipsa de educație crasă de care dă dovadă al tău.
Și nu e de competența ta să-mi spui că, de fapt, îs doar frustrată pentru că n-am un micuț pe care, deep inside, mi-l doresc nebunește și că remarcile acide pe care le fac la adresa unora răzgâiați izvorăsc dintr-o dorință nebună de a fi mamă. Nu e. ”Ei, nu e!”

8. ”Da` de ce?”
Legat de orice. De ce nu vreau să fac un master, de ce nu-mi schimb jobul ca să ajung consilier prezidențial, de ce nu vreau să-mi pun unghii cu gel, sau de ce nu port fustă.
Pentru că nu vreau. Simplu. Nu e nevoie de o listă de argumente din partea mea, frumos redactată – eventual – pentru a explica o alegere care ține de mine. Nu e nevoie să mă justific pentru un ”nu”, la fel cum nu e nevoie să mă justific pentru un ”da”. Nu împărțim aceeași bucată de pâine ca să mă explic.

9. ”Da` măcar să guști”
De obicei părinți, bunici sau mătuși grase. Nu, nu vreau păun împănat cu fazan și cu garnitură de stridii. Nu pentru că nu mă încântă combinația, ci pentru că nu vreau în momentul ăsta. Nu-mi trebuie. N-am nevoie. Nici măcar o mușcătură mică. Nici măcar să văd cum e. Nu, nu sunt politicoasă, doar nu vreau. Nu, nici o linguriță. O firimitură. O miime de zecime de feliuță. Nici măcar să gust.

10. ”Când o să te maturizezi?”
Niciodată. Dacă maturizatul înseamnă să devin o persoană insipidă, incoloră și inodoră. Care face totul pentru că trebuie. Care are o viață pe care n-o vrea, doar pentru că așa e normal. Care răspunde la invitații din obligație. Care poartă hainele care trebuie, freza care trebuie, pantofii care trebuie. Care râde când trebuie, răspunde cum trebuie, plătește facturile în prima zi în care trebuie, calculează totul, este decentă și respectată de societate.
Când mă maturizez în stilul ăla, împușcați-mă, vă rog.

Published: July 11, 2015 | Comments: 6

10 tipuri de oameni pe Facebook

Ca un consumator asiduu de Facebook ce mă aflu, imposibil să nu-mi sară-n ochi anumite categorii, mai ales în ultimele zile. Pe care le postez aici pentru că da, eu sunt categoria aia nasoală de feibuchist: scroll down, se uită, vede tot, judecă, dă din când în când câte un like la chestii cât mai impersonale, de obicei poze cu pisici, melodii sau nervozități comune, râde în sine de cât de jenibil arată cutare într-o poză, își face draci la un status, da` îi e prea lene să comenteze, pentru că ar primi clar un răspuns, și-ar trebui să comenteze din nou și asta e pierdere de timp, joacă joculețe stupide, ai impresia că-s prezent doar cu un like pe săptămână și request de vieți la Bubble witch saga, dar de fapt sunt tot timpul acolo.
Cu ochișorul meu critic văd, analizez, acumulez.

1. Poetul neînțeles
Scrie poezii cu vagi influențe sămănătoriste, uneori de dragoste poporană, uneori eroic și patriot, uneori rebel, anti-orice și, mai ales, antiliteratura actuală a celorlalți.
Ține să-ți aducă mereu aminte că da, el e scriitor.
De ce? A scris 5 cărți. Cum? Și le-a publicat singur. Dar sunt tipărite. Au copertă, și pagini scrise la tiparniță, și apar la târguri de carte, și nu le cumpără nimeni.
De unde știi că nu le cumpără nimeni? Păi, tot el te informează. Că din catralioanele de prieteni, rude, amici, cunoștințe pe care le are, care eventual i-au dat like la pagina de autor, nici unul nu i-a cumpărat cartea. De unde știe? Pentru că a comparat like-urile cu cărțile vândute, și i-a ieșit pe minus.
Și e nervos pe chestia asta. Că toată lumea are altceva mai bun de făcut decât să-i cumpere lui cartea.
Un text liric.
Și încă unul.
Apreciate de cohorta de dame aflate la menopauză, care se simt profund gâdilate că un autor contemporan, încă în puteri și în viață, le răspunde la pupături.
Și-apoi câteva status-uri pline de nervi că fb-ul s-a stricat, că peste tot vezi doar poeți ratați care-și pun ca status poeziile proprii, căutând apreciere. Când n-au nici măcar o carte publicată, Uniunea scriitorilor nu mai e ce era, lumea nu mai apreciază adevărata literatură, poporanism și sămănătorism.
Pupături.

2. Păreristul activist
Are o părere despre orice. De parcă e conectat non-stop la o sursă de știri. Cum apar, cum le comentează. Și nu câte o părere despre fiecare știre. Ar părea superficial. Măcar 5 status-uri despre aceeași chestie.
Informat, disecat, susținut, despicat, o bucată de istorie a subiectului, ce proști îs ăștia care nu-s de acord, o istorie a proștilor care nu sunt de acord, o listă de argumente pro, o listă combătută de argumente contra și-un slide cu melodie, ca să-ți intre bine în cap că el e de acord.
Subiectul următor. Idem. Doar că o să găsească o cale să aibă o părere despre criza din Grecia și să-ți aducă aminte că el e procăsătorii gay care, apropo, s-au legalizat săptămâna trecută. Nu vezi legătura? Îți explică el, în câțiva pași simpli.

3. Libertinul absolutist
Ce bine că trăim într-o societate liberă, în care ne putem exprima personalitatea, putem fi cât de diferiți vrem, pentru că diferențele dau savoare vieții, fiecare are dreptul la opinie și vom lupta ca acest lucru să nu se schimbe niciodată!
Nu ești de acord cu chestia asta? Ai tupeul să ai o altă opinie, eventual argumentată? Ce ratat ești! Marș, în morții mă-tii, dispari de pe pagina mea! Block, n-auzi? Ai apucat să-mi spui ceva de dulce, după ce eu ți-am zis mai multe de dulce, după ce ai avut tupeul să comentezi negativ la părerea mea despre libera exprimare? Ești un labagiu notoriu! Dispari lângă toate dronele care au impresia că pot să aibă o părere, dacă nu e aceeași cu a mea!

4. Șocant! Dă click aici să vezi! Reacția ei e ceva absolut de nemaipomenit, n-ai văzut așa ceva!
Ăla pe care nu-l cunoști, vă unește un grup căruia i-ai dat off la notifications, dar insistă să apară cu subiecte nemaipomenit de extraordinare, cât mai pompoase care, de obicei, îs ori știri false, ori 2 propoziții scrise de un școlar cu handicap major, de clasa a 2-a.
Zi de zi, de măcar 10 ori pe zi. Se multiplică între ei, sau ceva.

5. Cazurile sociale
Și aici mă refer și la micuțul care are nevoie de 20000 de like-uri ca să reușească să strângă bani pentru o operație vitală de extragere de așchie din deget în Bangladesh, și la prietenii care dau share la share-ul share-ului pentru a găsi o familie iubitoare pentru un motan drăguț, care stă de 4 ani în sălbăticie, până acum a supraviețuit vânând șobolani și animale mici, gen bichon maltez, dar acum are mare nevoie de o familie iubitoare, la bloc. Nu are nimic, e sănătos tun și fericit în sălbăticia lui, dar cineva s-a gândit că îi face un mare bine salvându-l de pe stradă. Share!

6. Super mamele
Pe lângă un feed-back live despre tot ce înseamnă micuțul lor (e alăptat natural, a renunțat la țiți, suge biberon, a făcut în pampers, primul căcuț la oliță, primul dinte, a borât, dar ce drăgu` – toate însoțite de poze explicite), găsești aici toate sfaturile necesare unei noi mămici, grupurile de mămici în care ar trebui să fii, de ce ar trebui (sau nu) să-ți vaccinezi comoara, cum se tratează o arsură cu mămăligă și, cel mai important, cum să reacționezi când micuțul tău are un tantrum.
Biblia mămicilor feisbuchiste.

7. Dor de alb
Sau orice nume de cont din ăsta, romantic și premonitoriu.
Cu citate puternice despre cum poți trece peste o despărțire, despre cum dacă nu mai sunteți împreună, nu te merită, cum totuși îi e dor de mirosul cămășii tale-n miez de noapte, mai bine c-ai plecat, fericirea se face în doi, e o persoană mai bună și mai puternică fără tine, uite câte a realizat, dar n-ai putea totuși să vii romantic, să mai stați 3 zile împreună, 2 palme, o despărțire, material pentru încă un an plângăcios de status-uri?

8. Românul verde
Ceva gen Noua dreaptă, dar cu mai mult acces la net și mai puține coaie să iasă-n stradă.
Poză cu Patriarhul, moarte gay-lor, țiganilor, ungurilor și, în genere, tuturor celor care n-au arbore genealogic pur românesc, nu-s drept ortodocși, folosesc prezervativ, n-au nici o treabă cu avortul și-s plecați în afară la muncă oriunde în altă parte decât la Spanea sau Italea.

9. Creștinul drept ortodocs
Poate fi inclusiv colega ta de liceu, cu care râdeați de proful de religie, că-i curvar și șulfit, care asculta muzică bună și-ți împrumuta filme horror. Atunci.
Acum poartă basma, își face câte 3 cruci când trece pe lângă o biserică, postează chestia asta pe facebook, are 5 copii cu nume de sfinți, dă share la articole în care toate femeile care fac avort vor arde în chinurile iadului și toți cei care nu-l preaslăvesc pe domnul vor fi în același cazan.
Postează fiecare icoană a lui Arsenie Boca care plânge, fiecare pelerinaj la moaștele fiecărui sfânt obscur, anunță că a început postul și comentează la orice chestie diavolească cu ”unde ajungem, doamne? ocrotește poporul tău neștiutor!”

10. Ăia care-s mereu undeva
Tu ești acasă? Ei îs în vacanță. Pozele și check-in-ul dovedesc asta.
Muncești? Ei nu, îs în vacanță.
Dormi? Ei îs în vacanță.
Ai concediu? Și ei.
Ăia care postează în fiecare zi, știi mereu unde sunt și niciodată, dar absolut niciodată, nu-s unde știi tu că e casa lor.

Over and out.

Published: July 8, 2015 | Comments: 15