animale

Ne merităm soarta – p.2

În fiecare zi vă plângeți că nu merge nimic în țara asta. Că legile sunt făcute să-i protejeze pe hoți, că nimeni nu mai respectă nimic, că nu aveți cu ce să vă hrăniți copiii, că sistemul nu funcționează, că se duce totul de râpă.
Din cauza unor lichele ca voi se duce totul de râpă, mă! Din cauza voastră, care nu știți decât să vă plângeți, dar nici nu vă-mpotriviți. Nu spun să faceți ceva constructiv, spun doar să respectați toate regulile de care vă plângeți că nu se respectă. Nu să fiți schimbarea pe care o vreți de la lume, ci doar să respectați ce vreți să se respecte. Nu să faceți revoluții, ci doar să aveți bun-simț și să nu faceți ceea ce reproșați că vi se face.
Dar e greu. Ce, dacă ăla face, și poate să facă, și scapă nepedepsit, voi sunteți mai proști? De ce să respectați voi regulile, când ceilalți le încalcă? Vă plângeți de cei care le-ncalcă și, dacă tot nu merge nimic în țara asta, hai să le-ncălcați și voi, că doar toată lumea o face. Cum să nu fii oaie, la fel ca ei? Te iau de prost dacă respecți ceva. Orice.

În ultima săptămână am văzut atât de multe, încât tind să cred că meritați să nu vă meargă bine și vă vă duceți de râpă, o dată cu sistemul pe care-l blamați că nu vă protejează.

Îmi pun centura de siguranță. Pentru că stau în față și, oricât de bun șofer ai fi, nu te cunosc. Și chiar dacă te-aș cunoaște, și aș avea încredere în tine, nu ești singur în trafic.
– Da` de ce-ți pui centura? Nu e obligatorie.
Ba e. Nu pentru tine – șofer, dar pentru mine – pasager – e.
Că știi tu că nu ne oprește poliția și nu-mi dă amendă. Sau că știi unde sunt radarele. Sau că ai prea multă încredere în tine. Dar e obligația mea să port centură. Și, chiar dacă n-ar fi obligatorie, tot aș purta-o. Că mă simt puțin mai în siguranță. Și, până la urmă, nu înțeleg cu ce te deranjează că eu aleg să-mi pun centura. Nu e ca și cum ai consuma mai multă benzină din cauza asta.

Linia continuă. Știu că nu ai voie s-o depășești, că e posibil să-ți suspende permisul din cauză c-o depășești și chiar nu mă deranjează să ocolim 200 de metri, în așa fel încât tu să respecți legea. Plus că e și siguranța mea în joc. Pe mine mă lovește de pe contrasens, nu pe tine. Și s-ar putea să mă doară tare, mai ales dacă nu am centura pusă.
Insist să nu întoarcă pe linia continuă. Insistă să-ntoarcă.
– Ia uite și la țăranul ăsta, numai pe banda a doua putea să conducă, prima bandă nu-i ajungea!
”Țăranul” era regulamentar pe linia a doua, pe sensul potrivit, dar a făcut greșeala de a întârzia o întoarcere neregulamentară pe linie continuă.
– Și nu e problemă, cunoaștem și noi polițiști, nu-mi iau permisul doar pentru asta.

Forțarea portocaliului.
– Da, a forțat portocaliul, dar chiar așa? Să-i ia permisul? Eu n-aș fi semnat procesul verbal, că n-aveau martori să dovedească. Și-n plus, la câte măgării fac și polițiștii, și cum stau la pândă, să prindă orice șofer care încalcă puțin legea… Că-s puși pe pândă și pe dat amende, ceea ce nu e normal. Păi, de asta îi plătim din banii noștri? Să se ocupe, dom`le, de ăia care fură sau dau în cap, nu de toate nimicurile, că de asta nu merge nimic în țara asta!
Polițiștii îs plătiți să se asigure că tu respecți legea. Orice ar însemna asta. Că ai aruncat o hârtie pe stradă, că ai scuipat, că ai mâncat semințe la bancă și n-ai adunat după tine, că n-ai strâns rahatul după câine, când l-ai scos la plimbare, că nu ți-ai sterilizat câinele, că ai trecut pe roșu, că n-ai centură, că ai încălcat limita de viteză, că ai pocnit pe cineva, că l-ai omorât, că l-ai calomniat, că ai fumat în locuri în care n-ai voie să fumezi, că ai furat sau că ai dat și-ai luat mită. Fiecare pe specificul lui, bineînțeles. Rutiera n-o să se ocupe de fraudă. Dar da, sunt plătiți din banii tăi ca să se asigure că toți respectă legea. Inclusiv tu.
Legea nu se respectă prin comparație, legea se respectă, punct.

Forțat portocaliu, și trecut pe roșu.
– Nu trebuia să faci asta. Și cu 2 minute, și fără 2 minute, tot acolo ajungem. Dar prefer să ajung întreagă.
– Păi nu, că alunecă pe jos și e mai greu să pui frână, decât să treci direct.
Asta m-a lăsat fără replică.
Ești conștient de faptul că alunecă roțile și e mai greu să pui frână, așa că alegi să treci pe roșu, când și pentru cei care ar fi trecut regulamentar, pe verde, ar fi fost la fel de greu să pună frână?
În top, fără drept de apel.

Nu avem cu ce să ne hrănim copiii, statul nu de ajută îndeajuns.
Ea – casnică. El – șomer. Numărul copiilor? De la 6 în sus.
Eu înțeleg că, dacă n-ai îndeajuns de mulți bani, n-ai cu ce să cumperi lemne, în așa fel încât să te încălzești, așa că apelezi la soluții alternative de încălzire. Dar o cutie de prezervative e mai ieftină decât 18 ani de întreținere și creștere a unui copil în condiții decente.
Ești ori prost, ori inconștient, ori nesimțit să faci copii pe bandă rulantă, știind clar că n-ai cu ce să-i crești.
Nu, nu statul e obligat să aibă grijă de tine și de copiii tăi. Mă-ndoiesc sincer că statul a avut ceva de-a face cu momentul în care ai avut orgasm. Tu ești obligat să ai grijă de ei. Și dacă stai c-o mănâ-n nas și cu cealaltă-n fund, plângându-te că n-ai cu ce-ți plăti facturile sau ce da de mâncare la copii și așteptând ajutorul din exterior, nu ești decât un parazit. Paraziții nu se ajută, se extermină.

Până și-un avort e acceptabil în situația asta. Da, ați fost nesimțiți că nu v-ați protejat la timp. Dar nu continua în nesimțire, chinuind încă un copil.
Dar stai! N-ai cum! Îngerii dreptății sunt acolo să te ajute să nu faci ceva neplăcut în ochii domnului! Avocații embrionului de-abia format sunt acolo să ajute mămicile predispuse la avort! Le vor ajuta să nască și să crească micuțul cu cel puțin 100 de RON pe lună, din donații! Orice, numai nu avortați. Faceți copii care vor crește în lipsuri, ca să aveți de ce să vă plângeți că statul nu vă ajută și că nivelul de trai în România e mizer.

Pe ăștia din urmă i-aș condamna primii. La orice, numai să nu mai aibă contact direct cu societatea. Pentru că profită de prostia, incultura sau disperarea unora, doar pentru a se simți ei mai frumoși în ochii domnului. Să poată adormi noaptea gândindu-se că au mai salvat un embrion de la avort, fără să le treacă măcar prin cap faptul că, în cele mai multe cazuri, l-au condamnat la o viață de foame, neajunsuri, disperare.

Și mai sunt.
Vă aruncați gunoiul pe geam, din mașina voastră luxoasă, și vă plângeți că orașul e murdar. Ninge constant și, cu toate că plugurile sunt pe traseu, vă plângeți că de ce n-a venit primarul personal să deszăpezească. Vă plângeți de maidanezi, dar nu vă castrați câinii pe care-i scoateți la plimbare. Vă plângeți că medicii iau mită, dar sunteți primii care se duc cu plicul. Vă plângeți că polițiștii iau mită, dar pentru câteva zile în minus la eliberarea unui act – vă duceți cu plicul. În loc să învățați pentru examene – vă duceți cu plicul. Vă bucurați că vi s-au mărit pensiile, și iertați faptele penale ale celor care v-au mărit pensiile. În loc să vă bucurați că vi s-a dat primă, vă enervați că altul a luat mai mult. În loc să vă bucurați că aveți un loc de muncă, vă râcâie că altul lucrează mai puțin. Vă plângeți că nu v-ajunge salariul, dar mai trântiți o rată. Și ce dacă n-ai voie cu telefonul la ureche în trafic? Toată lumea vorbește la telefon!
Nu vă interesează să respectați legile, vă interesează că nici alții nu le respectă.

Mi-a zis cândva, cineva mai deștept ca mine, că singura șansă pentru o Românie cu adevărat funcțională e o dictatură. Militară, de preferat. Cu reguli decente, de bun-simț, dar pe care, dacă nu le-ai respectat, îți iei amendă. Românul ține mult la banii lui și dacă-l arzi la portofel, n-o să mai greșească. Și dacă amenda nu-l sperie, muncă în folosul comunității, privarea de drepturi, închisoare. Dar dictatură sprijinită pe militari plătiți bine. Atât de bine, încât să fie incoruptibili. Și-oleacă de teroare – pentru toți.
Am strâmbat din nas, atunci. De-abia am ieșit din dictatură și teroare, și să ne întoarcem din nou acolo?
Cu cât mă uit mai mult în jur, jur că asta ar fi singura cale. Pe care v-ați merita-o.

V-ați merita soarta. V-ați merita-o, mă, cu vârf și îndesat.

Published: January 14, 2017 | Comments: 3

Generația cic-cic

Cic-cic era sunetul cu care-ți încărcai arma. Nu era o armă de-adevăratelea, la fel cum nu putea să te omoare de-adevăratelea. Te scotea doar din joc pentru o tură, sau pentru mai multe, în funcție de regulile prestabilite. De cele mai multe ori era o banală bucată de lemn sau de polistiren bine răzuit în formă de pistol, de pereții blocului, dar era forma supremă de violență pe care ți-o permiteai, și pe care le-o permiteai celorlalți.

Mai erau, bineînțeles, și copiii cu adevărat violenți, care aruncau cu bucați de bordură după orișicare. Cu ăștia nu se juca nimeni, nu le spunea nimeni că nu e bine, și le trecea zmeismul când realizau că e mai mișto să te joci cu ceilalți, decât să cauți borduri de aruncat. Sau dispăreau pentru o bucată bună de timp și șușotelile spuneau că au ajuns la închisoare. Habar n-am ce se întâmpla cu ei, dar cic-cic-ul continua nestingherit.

Cic simplu spuneai când te făceai că ai compostat biletul, că ai încasat banii în jocul de-a vânzătoarea, că ai apăsat pe-un buton și, de fapt, pentru orice alt zgomot mai mult sau mai puțin mecanic. Tot cic foloseai ca să faci să dispară orice te supăra. Nu dispărea? Cic-cic – și clar magia își făcea efectul!

Cic-ul și cic-cic-ul au fost sunetele cu care am crescut, cu mult înainte de a ști că există și alt soi de sunete. Sau alt soi de violențe. Sau înainte de a ști că magia funcționează doar în imaginația copiilor.

În fiecare an îmi făceam ghetuțele, și-n fiecare an așteptam ceva în ele. De cele mai multe ori era o ciocolată, o portocală și-o banană. Nu știu să fi auzit pe alții, leat cu mine, să fi primit altceva.
În fiecare an, împodobeam și bradul, și-n fiecare an așteptam cadourile de sub el. De cele mai multe ori erau cadouri utile, ceva dulciuri și, poate, câte o jucărie.
Dar erau momentele din an pe care le așteptam pentru magie. Și pentru a povesti copiilor din cartier și colegilor, la școală, ce am primit.

În generația mea, cadourile nu erau cu mult diferite, dar nimeni nu-și pierdea răbdarea. Fiecare descria ce și cum a primit, fiecare se bucura pentru fiecare și, dacă mă gândesc acum, nimănui nu-i păsa de nimic altceva.
Mă uit la generația aia acum, și nu mai recunosc nimic. Nici cic-cic-ul, nici răbdarea, nici ideea că orice e posibil.

Îmi place să cred că am fost o generație de oameni deștepți, inventivi, toleranți, puternici, rezistenți, corecți. Probabil am fost. Sigur am fost. Când aveam 7, 8 9, 10 ani. Posibil până pe la 14. 15. 20. Posibil încă să mai fim. Și-atunci de ce sau cum de nu se vede? Cum de-am ajuns să mă uit în jur și să nu mai recunosc nimic din ce am învățat, încă din copilărie, c-ar trebui să fie deștept, inventiv, tolerant, puternic, rezistent, corect?

Mă uit în jur.
Un taximetrist trece cu mașina intenționat peste o cățelușă. Un bărbat lovește cu mașina o iapă gestantă. PSD-ul împarte calendare ortodoxe, în plină campanie electorală. Sub 100 de persoane la ședința Camerei Deputaților, ăia lipsă fiind cei pe care o să-i votați din nou, la sfârșit de săptămână. Festivități de Zilele Galațiului, 1 Decembrie și luminițe, și plângeri că de banii ăia puteam avea apă caldă. Un motan de rasă plin de purici, ținut în mașină, pentru că stăpânul a făcut copil. Amenințări cu moartea la telefon, către un bărbat gay. Creștini care mă-ndeamnă să plec din țară, ca să nu pângăresc pământul creștin ortodox românesc. O cățea își alăptează puii de-abia născuți, cu toate că are cercelul primăriei, cum că a fost sterilizată. Hingheri care vin să ridice pisici. Un Ponta care, cu cât înjură și jignește mai mult, cu atât are mai mulți susținători. O Nouă Dreaptă cu aspirații de Ku Klux Klan. Un bărbat își asmute pitbull-ul să sfâșie o mâță și e, în continuare, liber. O fată e agresată de polițiști și de o grasă-n colanți pentru că are un câine prost și pașnic, fără botniță, și nici unul dintre agresori nu pățește nimic. Trei fete și un băiat bat și dezbracă o fetișoară, totul pe filmate, și nimic nu se întâmplă. O polițistă ține un copil posibil hoț de mână și toată lumea țipă ”abuz în serviciu!”. Trei milioane date la un medic și alte două la asistente; n-au fost cerute, dar nici refuzate. Alegeri. Ieși la vot, pentru a fi schimbarea pe care o vrei în societate! Cu cine? Sincer, eu n-am găsit pe nimeni care să-mi merite, în totalitate, votul. Poate doar Cioloș, dar ca să ajungi la el trebuie să treci PNL sau USR, și nici unul dintre ele nu e o opțiune. Vorbitul la telefon la volan se pedepsește cu amendă, cu toate astea văd doar telefoane la volan. La fel și lipsa centurii; asta nu înseamnă că, de fiecare dată când mă urc într-o mașină, nu sunt sfătuită să uit de ea. Legile se fac după ureche, și se respectă la fel.
Și nimeni nu face nimic. Sau face, toate cele de mai sus. Nimic împotrivă.

Generația mea stă, la fel ca mine, pe Facebook. Ăia care sunt împotriva celor de mai sus, protestează. Cu cuvinte meșteșugit scrise, pe Facebook sau pe bloguri. Uneori, mai ies prin piețe, să protesteze. Dacă nu e frig. Sau în timpul săptămânii. Sau în concediul de vară. Sau nu e concert. Sau n-au bilete la munte. Orice scuză e o scuză bună ca să nu faci nimic. Recunosc. Nu fac nimic. Scriu cuvinte pe blog. Mă enervez în spatele ecranului. Port centură, cunosc și respect legislația, nu acuz decât în baza legii și nu bat creștini pe stradă. Mai puțin decât aș putea face, mai mult decât mulți dintre voi.

Și-mi doresc, ca-n copilărie, să strâng inelarul și degetul mic în palmă, să întind mijlociul și arătătorul, să folosesc degetul mare pe post de cocoș, să țintesc și să spun multora dintre voi ”cic-cic! Ai murit. Pentru o rundă, sau mai multe”.

Published: December 6, 2016 | Comments: 1

I have a dream – 2

Puteți să-mi spuneți că-s naivă, dar eu chiar am încredere într-o lume mai bună.
Cum aș putea să nu, când văd în jur atâtea chestii care-mi dau speranță?

Nu s-au adunat mii de credincioși s-o pupe pe sfânta Parascheva? Nu s-au umplut autocare cu mii de oameni dispuși să stea în frig, să doarmă direct pe pământul rece, să-ndure ploaie, și vânt, și îmbulzeală, miros de corpuri nespălate și ghionturi în coaste, doar pentru a pupa niște oase vechi de probabil vreo mie de ani?

S-au înghesuit și tineri, și bătrâni, și copii să atingă rămășițele alea care clar îi vor duce direct în rai, indiferent de ce fac în restul anului, în viața de zi cu zi, și cu ideea sigură că sacrificiul lor nu va rămâne nerăsplătit, în ochii unui dumnezeu care, după ultimele spuse ale manualelor de religie, o să trimită o mașină după tine, să te calce până mori, dacă-ți minți părinții sau aproapele.

N-ai cum să n-ai speranță când îi vezi atât de mulți, atât de uniți și atât de siguri că știu clar care e voia domnului, încât îs în stare să-ți dea cu biblia-n cap dacă nu ești de acord cu ei, dacă nu trăiești ca ei, dacă te-ndepărtezi de familia tradițională, și de orașele tradiționale, și-alegi să te-ndrepți spre Sodoma și Gomora. Unde biblia e varianta soft a loviturilor. Variantele ar fi pumnii, picioarele sau toporul.

Mă simt bine știind că încă mai există credincioși vajnici păzitori ai tradiției și normalității. Atât de credincioși și de vajnici, încât ar fi în stare să te omoare, decât să te lase să pici în păcat. Totul pentru salvarea sufletului tău nemuritor.

Cum aș putea să n-am încredere, când tot ei sunt acolo, pentru a te împiedica să avortezi, să dai afară din tine mica minune, pe care nici n-o vrei, nici n-ai programat-o, nici n-ai cu ce s-o crești, și-ți promit să te ajute, să fie lângă tine până la capăt, și-apoi anunță triumfători c-au adunat 300 RON special pentru tine? Și că, datorită lor, voia domnului a fost împlinită, și-au mai salvat 2 suflete și-o viață încă nenăscută.

Apărătorii dreptății în lupta antiavort refuză să ia în calcul faptul că multe vieți ar putea fi frumoase și salvate nu prin donații sistematice în bani, ci doar prin donații în prezervative. Bravo lor! Acțiunile de genul ăsta îmi dovedesc încă o dată că mai există speranță-n lume!
Recomand pagina de Facebook ”Asociația iubim toți oamenii”. Datorită lor, lumea va fi un loc mai bun. Nu știu încă pentru cine, dar cu siguranță își dau tot interesul.

Revenind. Cum aș putea să n-am încredere într-o lume mai bună când, într-un interval de câteva zile, unui câine i-au fost puse cuie în mâncare, altul a fost hăcuit cu toporul, și-un urs a fost împușcat cu gloanțe adevărate?
Mă simt protejată.

Mă simt bine știind că există printre noi oameni care, dacă simt că reprezinți cea mai mică amenințare, îs în stare să-ți pună cuie în mâncare, să-ți dea cu toporul în cap, sau să te împuște. Mă simt bine știind că există oameni cu atâta curaj și cu atâta sânge rece.

O să fiți tentați să spuneți că-i ridic în slăvi. Că e puțin probabil ca persoanele în cauză să aibă același curaj să elimine pericolul dacă, în locul animalelor, ar fi un om. Mă simt nevoită să vă contrazic. Un erou de genul acesta nu se dă în lături de la nimic pentru a proteja ce știe el că trebuie protejat, și pentru a omorî ce știe el că trebuie omorât. Eu mă simt în siguranță știind că lângă mine există oameni capabili să ia cu sânge rece o viață, dacă li se pare că, într-un fel sau altul, reprezintă un pericol. Sau un impediment. Sau pur și simplu nu le-a plăcut privirea lor. Ucigașii pot apărea când nu te aștepți, deci e bine să fii mereu în expectativă, cu mâna pe topor, sau cu degetul pe trăgaci, în funcție de veleități.

Cum aș putea să n-am, când se-anunță zeci de proteste pentru a schimba legi și guverne, se-adună câteva zeci de oameni și se sfârșește totul la o bere, în diverse locații, discutând aprins ce ar trebui schimbat în țară, dar nu se schimbă? Mai ales când, din spatele compului, multe mii și-au anunțat prezența? Dacă e pe Facebook, clar trebuie să fie adevărat.

Cum aș putea să n-am, când oameni despre care aveam impresia fermă că gândesc măcar puțin, aleg să ignore zvonurile neadevărate și știrile mincinoase, și-i fac odă și altar lui Ponta și PSD-ului? Indiferent de tot ce-ncearcă restul lumii să dovedească, ei au crezul lor, și știu ei mai bine, și constanța a fost mereu o virtute.

Cum aș putea să n-am, când legile se fac și se desfac după ureche, în folosul celui care le-a creat și le votează?
Când parlamentul își bate pula de justiție, doar pentru că poate?
Când drepturile omului UE, într-o țară UE, sunt încălcate doar pentru că și familia tradițional credincioasă are drept de vot?
Când există, teoretic, o Poliție a animalelor dar, practic, eu văd animale schingiuite și totul se termină, în cel mai bun caz, c-o amendă, cu toate că legea prevede închisoare fără suspendare?
Când în medicină se strigă ”vrem salarii mai mari, nu mită” și toți din jurul meu se duc cu plicul la medic, și-apoi se plâng că sistemul nu-i protejează?
Când se știe și se strigă c-avem cel mai mare număr de femei abuzate în căsnicie, dar Poliția nu se bagă, că nu-i permite legea, că e ”ceartă conjugală”?
Când cei născuți mult după Revoluție se duc și pupă moaște, se declară neo-nazi, se tem de microbul gay și se-nscriu în partide creștin-comuniste?
Când avem accize uriașe la tutun, dar nu e voie să-ți deschizi un bar strict de fumători, pentru că legea interzice fumatul în orice bar, indiferent de voia patronului care-l întreține?
Când statul are grijă mai mare de șomerii care refuză să muncească, decât de ăla care lucrează minimum 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână?
Când amenzile se dau, dar nu se plătesc? Sau ajung să nu se mai dea deloc, pentru că mită?
Când plângerile în justiție sunt retrase de frică?
Când totul e pe dos?

Cum aș putea să n-am încredere într-o lume mai bună, când fiecare zi aduce înc-o palmă-n față, înc-un șut în ficați?
Aș fi naivă să n-am încredere într-o lume mai bună, după toate exemplele pe care le văd și le trăiesc.
Am încredere într-o lume mai bună. Doar că nu aici, și nu acum.

Published: October 15, 2016 | Comments: 1

Ghidul familiei tradiționale

S-a bătut monedă pe familia tradițională și pe necesitatea societății românești actuale de a o sprijini, căci e pe cale să fie distrusă de descreierați care vor să se iubească femeie cu femeie și bărbat cu bărbat, sau de ceilalți, la fel de periculoși, care vor să facă sex fără să treacă să lase obolul pe la părintele înainte și care chiar ar putea să facă copii fără binecuvântarea acestuia.
De aia m-am gândit că e nevoie de un ghid. Să știți ce trebuie făcut pentru a vă integra în definiția familiei tradiționale și pentru a vă împiedica să cădeți în păcat dacă, doamne ferește, uitați vreuna dintre reguli. Și, bineînțeles, dacă nu știți ce e ”tradițional”.

Familia tradițională, ca să respecte tradiția, e musai să urmeze următoarele reguli:

1. De la mic la mare, trebuie să poarte costum popular. 24/24. La serviciu, la școală, la cumpărături sau în propria casă, costum popular. C-așa-i tradiția. Haine moderne? N-avem! Blugi, tricouri, pantaloni scurți, chiloți, șosete nu de lână, adidași, pantofi cu toc? Da` unde te crezi, în pierzania Occidentului? Poartă, mamă, fotă, și ițari, și opinci, c-așa-i tradițional.
L-ai văzut pe Ștefan cel Mare și Sfânt în șlapi și bermude? Nu cred.
Deci, tradițional vorbind, nici tu, nici familia ta n-aveți de ce să purtați aceste haine diavolești.

2. Singura muzică pe care ai voie s-o asculți e fie cea bisericească, fie cea populară. La biserică, sau când se organizează concerte. Sau, cel mult, la patefon. Altminteri n-ai avea cum. Unde ai mai auzit de casetofon, sistem audio sau Youtube tradiționale? Nici muzica clasică nu merge, c-am auzit eu că Vivaldi a fost satanist și, în plus, ăștia străini erau catolici sau protestanți, deci în nici un caz tradițional ortodocși. N-ai cum să asculți muzică eretică.

3. Sarmale. Borș acrit cu corcodușe. Mâncare de ștevie. Porc din când în când. Pui căruia îi tai tu gâtul. Și mămăligă. Neapărat cât mai multă mămăligă. Pâine n-ai voie decât dacă o coci în cuptorul propriu.
Cu alte cuvinte, doar mâncare tradițional românească.
Șaorma? Da` ce, te-ai dat cu turcii? Pizza și paste? Da` ce, te-a făcut mă-ta cu italienii? Pui delikat în mâncare? Nu-ți mai ajunge drobul de sare scos cu greu din munții țărișoarei ăsteia, nu? Te-ai fandosit de tot…

4. De băut, se bea apă, vin și țuică. Și ceai, dacă ești bolnav. Fără Cola, gin sau whisky. Alea-s tradiționale în altă parte.

5. Tradițional, te duci la privată-n fundul curții și te speli la covată. N-ai fundul curții? Fă-ți!
Ai apă curentă și cadă? Taie apa, sparge cada, ia-ți o covată și spală-te cu apă rece sau, cel mult, încălzită la foc de lemne, făcut în mijlocul camerei, că mă-ndoiesc că ai sobă.

6. A, da, n-ai voie să folosești hârtie igienică, ci doar pănuși, iarbă sau ziare.
Nici șampon, nici săpun pentru piele sensibilă. Apă de ploaie, cenușă, săpun de casă, că-s tradiționale.
Nici antiperspirant, că modifici mirosul natural tradional, lăsat de domnul.

7. Te machiezi? Ptiu, drace! De ce să te ghilosești, schimbându-ți înfățișarea natural tradițională, plăcută-n ochii bunului dumnezeu? Fără machiaj! Fără coafat! Fără ojă pe unghii! Fără pensat!

8. Fără epilat. Părul e lăsat acolo cu un scop tradițional. Plus că, dacă te epilezi chiar peste tot, s-ar putea să se creadă că vrei să stârnești pofte pedofile. Care, tradițional vorbind, nu erau chiar un păcat, da` epilatul e. Deci nu te risca. Lasă-l să crească vâlvoi, peste tot, sălbatic, neîmblânzit. Oricum nu te vede nimeni, că nici sexul pe lumină nu e tradițional.

9. Sexul. Tradițional, nu se face de plăcere, ci doar cu scop de procreere. Cu lumina stinsă, o mână-n sus, către dumnezeu, eventual cu ochii la candela care e musai să rămână aprinsă. Doar marțea și joia, dacă nu e post, sau sărbătoare. Și, subliniez, nu pentru plăcere. De fapt, e interzis să simți plăcere. Plăcerea e desfrânată, desfrânat nu e tradițional, deci dacă ai simțit cumva, din greșeală, ceva plăcere, la spovadă cu tine! Și să nu se mai întâmple!

10. Fără metode de contracepție sau avort, că contravin scopului de neconstestat al sexului, procreerea. Indiferent de situația financiară sau de câți 10 copii ai deja, contracepția și avortul sunt strict interzise. Iar dacă, carecumva, nu poți procrea, ia-ți adio de la sex. Scopul a fost înlăturat și, oricum, nu-ți plăcea acest obicei barbar și depravat. Ferice de tine!

11. Fără masturbat. Din motivele de la puntele 9 și 10.

12. Dacă ești fată, tradițional vorbind, n-ai cum să-ți alegi soțul. Familia se ocupă de chestia asta. Părinții îți aleg persoana de sex masculin lângă care vei trăi până la sfârșitul vieții. Că nici divorțul nu e tradițional. Poți scăpa de el cât ești tânără și-n putere doar dacă-l lovește accidentul.
N-ai nici un cuvânt de spus în privința soțului ales de părinți, nici dacă nu-l cunoști, nici dacă nu-l placi, nici dacă iubești pe altcineva, nici dacă soțul ales e cu 30 de ani mai în vârstă, șchiop, chel și cu respirația urât mirositoare.
Singura șansă să-ți alegi singură soțul e să rămâi însărcinată cu cel pe care-l vrei, dar și aici e cu șustă, că e păcat să faci sex din plăcere și, mai ales, înainte de căsătorie. Dar e o scăpare. Subțire, dar există.
Oricum, tradițional vorbind, familia trebuie să aleagă și să aprobe pentru tine. Ești doar o vită de vânzare, pe zestre mai mică sau mai mare dar, fără echivoc, o vită.

13. Dacă ești bărbat, la fel de tradițional, tot familia ar trebui să decidă și pentru tine. Dar ai o libertate mai mare. Poți s-o lași însărcinată pe aia pe care o vrei tu, și-atunci n-au cum să se mai împotrivească. Tradițional vorbind, bărbatul are dezlegare la sex înainte de căsătorie sau, măcar, e mai ușor de iertat, că e bărbat.
Nu uita că e musai să-ți bați femeia măcar o dată pe lună, ca să-ți știe de frică.

14. Familia tradițională e formată, în mod ideal, de 2 virgini.
În cel mai rău caz, dintr-un bărbat și-o virgină.
Foarte rar, dintr-un bărbat și-o curvă, unde ”curvă” înseamnă că ea a făcut sex cu el măcar o dată, înainte de căsătorie. Dar doar cu el.
Aproape niciodată dintr-un bărbat și-o femeie, că ăștia deja îs plecați pe calea spre păcat.

15. Datoria familiei tradiționale, pe lângă aia de a perpetua specia, e să fie activă în menținerea și întărirea ideii de familie tradițională. Membrii ei sunt obligați moral să participe la marșuri, să semneze petiții, să scrie texte, să arunce cu pietre, să adune lemne pentru rug și să bată obrazul păcătoșilor legat de: clinicile/medicii/persoanele care fac avort, persoanele care nu vor să se căsătorească sau să facă copii, homosexuali (ca noțiune generală), căsătoriile între persoanele de același sex, pactul civil de solidaritate, muzica rock care vine de la satana, oile rătăcite care nu merg la biserică, pro BOR religie de stat, pro Preasfințitul să fie Președinte, Premier, Guvern, Primar și Justițiar Suprem (după regulile pe care i le dictează AtotJustițiarulSuprem, aka Domnul).

16. Internetul nu are ce căuta în viața familiei tradiționale, că n-a fost inventat de Ana lu` Ion, în timp ce lăia copchii. Plus că e plin de perversiuni la care nici cu gândul nu gândești și care te pot depărta de sfânta biserică. Doar dacă știi că ai atâta tărie și putere încât să te uiți doar pe site-urile aprobate de sfinții părinți. Care n-aveau net, da` și-au dat cumva dezlegarea. Nu știm cum, tre` să fie minune dumnezeiască.

17. Măcar duminica la biserică. Și-n toate sărbătorile. Cu toate posturile ținute. Din toate punctele de vedere.

18. Fără transfuzii, transplant de organe, operații estetice, chiar și vaccinarea copiilor e cumva cu problemă, în nici un caz nu lăsa medicul să te resusciteze. Dacă e voia Lui să trăiești, tu sau oricare din familie, o să facă o minune, fără ajutorul netradițional al medicului/medicinei. Domnul a dat, Domnul a luat…

19. Neapărat anti-islamiști. E permisă și violența, că știm cu toții cât s-a bătut Stefan cel Mare și Sfânt cu turcii.
Și antisemiți, că doar evreii l-au omorât pe Isus pe cruce.
Și anticatolici, că Papa e prea modern zilele astea. Și eretic. Și, posibil, fiul satanei. Această informație mai trebuie încă verificată și aprobată de Preasfințitul. Dar e aproape sigur.

20. Din preamult sau preapuțin, familia tradițională trebuie să doneze. Bisericii. În primul rând, când vine părintele cu Boboteaza, Crăciunul, Paștele și-n restul ocaziilor când mai apare în căutare de bani. Dup-aia, la căsătorie, botez, înmormântare. Pentru construirea bisericilor din cartier. Pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Pentru sprijinirea așezămintelor anti-avort. Pentru mânăstiri. Pentru clopotnițe. Haine biseriscești. Mașini scumpe. Patrafir de aur. Orice are legătură cu sfânta, soborniceasca și apostoleasca biserică.

Acestea fiind spuse, sper ca ghidul familiei tradiționale să fie de ajutor cât mai multor persoane aflate în căutarea luminii divine. Doamne ajută!

Published: June 27, 2016 | Comments: 18

Portretul țăranului român – p.2

Prin `70-`80 tot țăranul de la sate s-a mutat în Galați. Că le dădea Combinatu` apartamente, și salarii bune, și spor de toxicitate, și lapte praf gratis.
Toate buletinele de Pechea, Independența, Liești și compania au devenit, peste noapte, buletine de Galați.
Toate progeniturile foștilor pecheni, independențeni și lieșteni au devenit, ca prin miracol, gălățeni.
Dacă-i întrebi, pe părinți sau pe copii, de unde sunt, or să-ți spună că din Galați. Că le-a făcut Combinatul ”cetățenie”. Și-or să se considere la fel de gălățeni, sau poate chiar mai decât ăia, care sunt de cel puțin 4 generații știute aici.

Nu asta ar fi o problemă. Că-s tolerantă, și-nțeleg de ce ai vrea să pari orășean. Chit că te miros de la distanță. Mai ales că te miros de la distanță.
Problema apare când țăranul care se dă orășean încearcă să schimbe orașul, de parcă ar fi încă pe tarla la tacsu`.

Trecem rapid în revistă părțile minore:
– Țăranul de oraș o să te urască dacă ții animale în casă. Chit că le crești, îngrijești și hrănești din banii tăi. El nu o să-nțeleagă de ce ai vrea să ții în casă un animal care ar trebui fie să păzească gospodăria, fie să vâneze șoareci. Și care mai lasă și păr. Și care te mai costă și bani. Apartamentul trebuie să fie intact, țiplă, lună de curățenie și, dacă se poate, plin de copii, nu de animale.
– Țăranul de la oraș nu o să-nțeleagă de ce nu-ți gătești oala cu ciorbă și cazanul cu fasole. De ce preferi să mănânci ”uscături”. De ce nu te-mbuibi la fiecare ocazie, unde ”ocazie” înseamnă orice sărbătoare din calendarul creștin ortodox, bașca ziua ta, a consoartei, a lu` nașu`, a lu` nașa`, a lu` cumătru , cumnatu` și tot neamul lor cel neadormit.
– Nici de ce nu ai lista aia mare, cu tot neamul lor cel neadormit. Poate pentru că la oraș se făceau maxim 2 copii de căciulă, nu minim 6. Poate.
– Nu o să-nțeleagă de ce cheltui baniii, în loc să-i agonisești. Și, mai ales, pe ce. Pe mofturi! Când ai putea să-i strângi, să-ți faci moșie. Cont gras în bancă. Moștenire pentru urmași. D`astea.
– De ce să cumperi o pizza, când poți s-o faci acasă? Mai multă, și mai ieftină. Și asta se potrivește la orice. De la murături, la salam, de la plăcintă, la cremă de față. Orice poți produce în bătătura proprie, înseamnă un bănuț în plus în cont.
– Singurul loc unde n-o să se zgârcească în a cheltui, va fi casa. Cea mai mare combină frigorică, cea mai tare plasmă, cel mai șmecher parchet, cea mai încăpătoare cămară, cel mai nou model de mașină de spălat, cea mai pizdet mobilă. Nu contează că mănâncă zacuscă 4 zile pe săptămână (din recolta proprie de vinete, ouă și ulei) și tocăniță de cartofi în rest (cartofi – producție proprie, ulei, ceapă și roșii – la fel). Are casă mai lucioasă, modernă, pusă la punct decât a ta? Are! In your face, orășean sărac ce ești!
– O să te acuze că speli duminica/de sărbători, chit că nu împărțiți nici aceași mașină de spălat, nici același apometru.
– O să se laude și-o să fie adânc gâdilat în orgoliu când o să-ți povestească că vara lui de-a doua, după mătușă, muncește în străinătate, unde câștigă de X ori mai mult decât tine, aici. Nu el. Vara lui de-a doua, după mătușă. DIN STRĂINĂTATE!
– Plus toate câcaturile alea mici: nu-nțelege de ce nu te duci la nunți/botezuri/înmormântări, când el nu ratează nici una, chit că se ruinează; de ce nu porți pantofi eleganți cu vârf ascuțit și nu-ți faci sarmale în cap; de ce nu ești fan ”noră pentru mamă”; de ce bei bere, nu vin de țară; de ce nu plătești pentru un titlu; de ce nu primești cu popa; de ce nu-ți faci conserve pentru iarnă; de ce nu-ți place găina de țară; sau carnea de porc cu grăsime; de ce nu îți cumperi mașină; și, până la urmă, ce-ai de gând să faci cu viața ta, dacă la peste 30 de ani nu ești măritată, și n-ai încă măcar un copil în plan?

Problema apare când țăranul care se dă orășean încearcă să schimbe orașul, de parcă ar fi încă pe tarla la tacsu`.
Și-a cumpărat omul apartament la parter.
Nimic bizar, până nu-ți dai seama că omul e țăran. Din ăla, de și-a luat cetățenie odată cu Combinatul.
Cum îți dai seama?
Întâi împrejmuiește cu gărduleț viu spațiul public din fața blocului. Și-ți zici că e normal, că poate vrea să aibă verdeață la vedere.
Dup-aia, gărdulețul viu e înlocuit de altul, cam de 1 metru, de fier forjat. La care se adaugă încă 1 metru în înălțime. Fier forjat. Se acoperă cu plastic din ăla, de nu trece nici musca prin el.
Pe toate cele 3 părți la care, în ograda lu` tacsu`, ar fi fost moșier.
Se mai adaugă și a 4-a parte de gard, ca să delimiteze total și iremediabil PARTEA LUI de restul blocului.
Balconul îl transformă în bucătărie de vară.
Pe care o transformă în marchiză.
Pe care o transformă în cazemată.
Cu gratii, și cu alarmă cu abțibild, pe care o vezi clar că e protejată de nu știu care firmă de pază și protecție. SĂ NU ÎNCERCI SĂ-L FURI!
Dărâmă copaci, scoate flori și, nu în ultimul rând, delimitează clar o bucată în bucata aia deja delimitată, pe care O DESȚELENEȘTE! Cu mașină din aia care bârârie, și desțelenește pământul.
Probabil vrea să planteze păpușoi. După cum arată ”curtea”, mai în spate vrea să facă poiata și cotețul porcului. Că acolo n-a pus decât gard. Noroc că apartamentele au baie în casă. Dacă n-a transformat-o în cămară. Și vrea să-și facă privată-n fundul curții.
Fiecare zi e o nouă dilemă: ce-și mai construiește vecinul? Un hambar? Un grajd? O să aducă și vaci? Sau o să se limiteze la câinii cărora deja le-a făcut cușcă în curte? O să fie un moșier amabil? Sau o să aducă șerbi să-i adune via, în timp ce le pune botniță, și-i lovește cu biciul?

Partea aia de grădină din jurul blocului aparține primăriei. Tre` să fii un țăran tare prost, sau un țăran cu prea mulți bani încât să-ți imaginezi că poți s-o transformi în curtea din fața casei. În mijlocul orașului, la bloc. Oricare ar fi varianta corectă, tot țăran.

Published: April 27, 2016 | Comments: 23