bărbaţi

Buna generație 2.0

Unii spun că de vreo 2 săptămâni încoace lumea s-a trezit la realitate. Că s-a trezit umanitatea din oameni, compasiunea dă pe din afară, suntem uniți, și uniți câștigăm, dacă vrem, putem, vocea străzii nu poate fi ignorată, acum se vede cine e om, și cine nu, fraternitate, iubire, milă și ajutor reciproc. Că a fost nevoie de o tragedie să ne zguduie și să ne aducă aminte că suntem oameni, dar că, odată trezită conștiința, vom fi mai buni. S-au bătut admirativ pe spate și s-au felicitat, s-au creat eroi și au fost ridicați la rang de purtători de cuvânt și formatori de opinie.
Asta spuneți voi. Eu am văzut altceva.

Am văzut oameni sărind la jugulara (virtual și nu numai) celor care n-au ieșit în stradă. Da, e frumos să faci baie în mulțime, să simți că aparții și că participi la ceva măreț, gen o revoluție. Dar, în afară de omogenitatea de corpuri, fiecare voia altceva.
Eternele pensii mai mari, cerute de pensionari care aveau dreptate, dar și de cei care vor mereu mai mult. Locuri de muncă plătite ca-n afară, de către unii care stau pe ajutor de șomaj, pentru că e sub demnitatea lor să muncească pe 1200 RON pe lună, cu toate c-au terminat, cu chiu cu vai, un seral. Înlocuirea clasei politice, de către unii care au impresia că e de ajuns să faci ”SPUF” cu o baghetă magică pentru a schimba oameni și mentalități. Monarhie, de către cei care au impresia că, sub regalitate, devenim Anglia sau Suedia până la Crăciun.
Dar să le sfâșiem jugulara celor care n-au ieșit în stradă. Sfâș, sfâș. Să-i facem de câcat că nu gândesc și nici nu simt românește. Să le dăm unfriend, să-i porcăim pe la cunoscuți și să-i facem de rușine pe Facebook. Doar suntem generația 2.0, nu?

Am văzut oameni bătându-și reciproc obrazul că de au, sau de ce nu au pătrat de doliu la poza de profil. Fiecare tabără cu argumente deștepte, amuzante, ironice, subtile, lacrimogene sau spumegând de furie. Fiecare imputându-și celuilalt că nu gândește la fel. Unde ”la fel” nu e neapărat mai bine sau mai rău, ci doar ”altfel”.

Am văzut mii de informații scrise pentru trafic sau pentru bani. Fără să conteze dacă e, într-adevăr, o știre sau dacă e, într-adevăr, adevărată. Goana după bani și notorietate. Ca să fii cineva a trebuit să ai câte o părere despre orice, măcar de 3 ori pe zi. Sau o dată la 6 ore, ca antibioticul.

Am văzut ”Dărâmați biserici” și ”Moarte sataniștilor!”, ”Rock-ul ucide” sau ”Au murit pentru că și-au întors fața de la Dumnezeu!”

Am văzut reproșuri că ai sau n-ai steagul Franței la profil. De ce să fii solitar cu Franța? Cu Colectivul n-ai putut fi, nu? Jeg de om ce ești! Sau cu Libanul, Irak-ul, Antarctica. Cât poți fi de penal. De ce să-ți pese de francezi? Ei te desconsideră, și tu ești doar un lingău.
Poate că ăia cu steagul Franței au rude, prieteni, amici acolo. Poate că n-au făcut-o doar să show off. Și chiar dacă. Personal, în bârlogul tău, între prietenii tăi care gândesc ca tine, la compul tău, făcut după chipul și asemănarea ta, pe contul tău de Facebook, cu ce te afectează poza de profil a lu` Cutare?
Unii sunt empatici, alții îs empatici la comandă, alții tac, indiferent de categorie. Dar n-ar fi trist să fim toți la fel?

Am văzut statusuri care s-au transformat în câmp de luptă.

Am văzut nefumători pregătind lagăre pentru fumători. Pogrom. Pentru că nu contează că ești prost, violent, nespălat, needucat, atât timp cât ești nefumător, ești valabil. Și singura cale sigură spre civilizație e să interzici total fumatul în locuri publice. Ba chiar și acasă, cum se vehicula prin anumite cercuri.
Iar dacă e vorba de fumat, să-l interzici total, să-mi limitezi accesul în anumite locuri (pentru că eu n-o să mă duc să beau o bere undeva ca să mă opresc din discuție la fiecare 5 minute să ies să fumez o țigară, ci n-o să mai frecventez acele locuri) și să-ți freci satisfăcut palmele pentru că, finalmente, s-a decis cine e om, și cine e sub-om – mie-mi sună a discriminare pură. Ambalată frumos, în numele binelui public.

Am văzut persoane aruncând cu insulte, doar pentru că nu erau de aceeași părere.

Am văzut îndemne spre violență împotriva musulmanilor și îndemne spre violență împotriva celor care au ceva cu musulmanii.

Am văzut răutate, prostie, barbarie, intolerență, discriminare, violență. Acolo, pe 2.0-ul ăla pe care l-ați lăudat că e primul pas spre o schimbare adevărată.
Ar putea fi o schimbare. Ar putea fi.
Din păcate, tuturor gesturilor și cuvintelor mărețe le lipsește cu desăvârșire toleranța. Accesul la informație, așa-zisa civilizație, evoluția – n-au reușit să vă scape de interesul pentru ograda vecinului.
Și toată umanitatea s-a oprit la vederea unei păreri diferite. Nu neapărat mai bună, sau mai rea, ci doar ”altfel”.

Published: November 16, 2015 | Comments: 4

10 motive pentru care e mișto să fii femeie

Azi o să vorbim despre adevăratele motive pentru care e mișto să fii femeie. Pentru care e o binecuvântare, și-o minune în același timp. Departe de articolele alea motivațional-lacrimogene pe care fiecare revistă pentru femei ți le servește pe bandă rulantă.
Să-nțelegi și tu, și restul lumii că e uluitor ceea ce se petrece în interiorul și-n exteriorul tău, femeie fiind.
Să-nțeleagă și bărbații. Să fim serioși, câți dintre voi nu sunteți de-a dreptul fascinați de latura aia feminină la care n-aveți acces decât cu țârâita? Câți dintre voi nu v-ați băgat degetele într-o trusă de farduri, doar ca să vedeți cum se simte? Câți dintre voi n-ați deschis un ruj să-l mirosiți și poate – ăia mai îndrăzneți – nu l-ați mușcat puțin, sau poate l-ați pus timid pe buze? Câți dintre voi nu sunteți fascinați de cum își pune o femeie dresul, de cum își ține echilibrul pe tocuri și, mai ales, câți dintre voi nu v-ați dorit măcar să-ncercați un dres și-o pereche de tocuri?
Pentru că e minunat să fii femeie și trebuie să-nțelegem cu toții de ce.

1. Toată lumea își dorește să fie în pielea ta
Ba chiar își și închipuie că e, și nu se oprește să-ți repete asta, cu fiecare ocazie. Toată lumea știe că trebuie să știi să calci, să coși, să gătești, că ți-ai dorit din fragedă pruncie să te măriți, că ești într-o continuă căutare a bărbatului ideal, că-ți dorești cât mai repede copii și cât mai mulți cu putință, că nu poți să conduci de-adevăratelea doar pentru că ești femeie și că, din același motiv, nici nu știi să tai lemne, nici să bați un cui ca lumea.
Îs empatici și știu ce vrei tu cu adevărat, pentru că tu ești prea femeie să știi și singură.
Așa că te bombardează cu sfaturi, exemple, vise proprii.
Toți își doresc să fie în pielea ta, pentru că toți știu ce să facă în locul tău, mai bine decât tine.

2. Ești binecuvântată cu darul de a popula planeta, fiind o adevărată zeiță a fertilității
Până atunci, dacă chiar ai de gând să-ncepi să scoți ființe umane prin găuri deloc proporționale, după și timp de vreo 40 de ani în total, lună de lună, ești binecuvântată cu crampe, schimbări radicale de dispoziție, bufeuri, dureri, crankiness, stări emoționale profunde și, cel mai important, sângerări care, dacă ar fi fost la nivelul mâinii (de exemplu) te-ar fi transportat direct la urgențe și, posibil, la psihiatrie – secția sinucigași.
Dar nu te consolează gândul că ai miliarde de ovule care ar putea, la un moment dat, popula planeta cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene? Normal că da! În momentul în care ai făcut un combo de analgezice cu vodcă.

3. Ai pielea netedă, fină și nu trebuie să te bărbierești în fiecare dimieață, afectându-ți, astfel, tenul de bebeluș
Pe față. În rest, timpul trece, părul crește. Măcar o dată pe săptămână trebuie să apelazi la aparatul de ras, ceară, epilator și alte instrumente de tortură pentru că, dacă fața – la majoritatea femeilor – a fost iertată de păr, cu picioarele și alte zone e, deja, o altă poveste.
Dacă nu ai o admirație morbidă pentru Yeti, omul pădurii, sau pentru feministele extremiste care consideră că părul de peste tot te face egala bărbaților, o să te epilezi. Nu e plăcut, nu e comod, nu se rezolvă în 2 minute, după cum își imaginează anumite persoane și, în plus, nu are altă utilitate decât cea de a te face să te simți umană.
Se poate lăsa cu tăieturi (eu, una, mi-am ras până la os cu bic-ul pielea de pe fluierul piciorului, într-un moment de neatenție) iritații, plictiseală îngrozitoare în timp ce miști sus-jos epilatorul ăla, și totul pentru că evoluția n-a vrut să ne scape de păr, în momentul în care am început să purtăm haine ca să ne apărăm de frig.
Întoarcerea la origini e mereu plăcută.

4. Poți avea ce tunsoare vrei, fără să te temi de prejudecățile societății
Dacă bărbații cu părul lung sunt încă priviți ciudat, femeile pot avea părul lung fără nici o problemă. Coc, pony tail, plete-n vânt, breton, cărare pe mijloc, the sky is the limit!
Dacă ai ADN-ul bun, și coada măcar cât mâna mea.
Altfel, toată viața cauți șamponul perfect, care să nu-ți îngrașe sau usuce părul, care să prevină căderea, despicarea, care să ți-l îndesească, măști cu ou sau cu banane, clătit cu oțet, ceai de mușețel, de nuc, ulei de argan, foehn, placă, pufuri de păr, clămițe, coafeza perfectă, moartea iminentă a coafezei perfecte, vopsit lunar, toate dulci nimicuri asociate cu feminitatea.
Poți, la fel de bine, să te razi în cap. Dacă vrei să arăți ca un cartof, să bănuiască lumea că ai avut tifos, păduchi, chimioterapie, sau că ești pe drumul sigur spre o operație de schimbare de sex.
Important e că poți, pentru că ești femeie, și femeile pot alege ce fel să-și poarte părul, spre deosebire de bărbați, care nu-l pot avea decât scurt, dacă nu vor să fie considerați gay, sataniști sau dereglați mental.

5. Poți să te exprimi liber, de câteva decenii încoace femeia fiind egală cu bărbatul, inclusiv în fața legii
Cu excepția momentului în care porți o fustă scurtă. Sau un costum de baie. Sau orice altă haină care-ți dezvăluie mai mult decât glezna, gâtul și încheietura mâinii.
Atunci nu ești egala lor, nu ești o persoană care trece, la fel ca oricare alta, liniștită și-n treaba ei, pe stradă. Atunci ești un obiect sexual și-o curvă care și-o caută cu lumânarea.
Precizez, pe această cale, că această postare n-are nici o tentă politico-religioasă, adresându-se – în speță – necredincioșilor de Coran, Torah sau alte Biblii care obligă, prin religie, înveșmântarea femeii cât mai în sac.
Dar poți să te exprimi liber. Poți să te-mbraci cum vrei, poți să ieși unde vrei fără teamă, poți merge pe stradă și-n mâini, dacă asta te face să te simți bine. Atâta doar, că trebuie să ai timpane tari, să nu reacționezi la replici libidinoase, să fii pregătită să-ți iei măcar o palmă la fund pe stradă și să înțelegi că, dacă nu ești kick-boxer de performanță, de preferat e să ai la îndemână măcar un spray cu piper dacă vrei să te întorci la ore târzii din noapte, singură, acasă.

6. Te bucuri din plin de efectele revoluției sexuale
Adică poți face sex cu cine vrei, când vrei, cât vrei.
Atâta doar că bărbații încă se mai numesc macho, și tu curvă.
La fel cum, dacă ai 50 de ani, el e crai tomnatic, și tu fată bătrână.
La fel cum la 60 el e încă potent, și tu cățea în călduri.
La 70 – el puțin libidinos, iar tu – te caută moartea pe acasă și pe tine încă te mănâncă?

7. Orgasme multiple
Bărbații – 1. Tu – 1.
Până să mai poată avea el încă unul, tu poți să ai măcar încă 5. Un plus considerabil, dacă ești femeie.
Dar recitește cu atenție punctul 6.

8. Minunății cosmetice
Multe farduri colorate, sidefate, mătăsoase, fond de ten cu textură aerată, rujuri fascinante, rimmel, gene false, pensulițe, bureței și pudră cu puf frumos mirositor. Un soi de Wily Wonka și fabrica de machiaj.
Și senzația de ten încărcat. Faptul că nu poți da cu apă rece pe față când simți nevoia, pentru că ți se duce machiajul. Nu te poți freca la ochi, când te ustură. Nu mai poți respira, că nu-ți respiră porii.
Până și de ciocolată te saturi, când ai parte de ea în fiecare zi.

9. Femeile arată atât de bine la sală
Le vezi în bustierele lor mici, cu sânii mișto, salutând prin textilă, cu colanți mulați, coapse ferme, părul strâns, puțin la vedere, puțin lăsându-te să ghicești, musculatura aia jucând între omoplați, niciodată mirosind a transpirație, ci doar a parfum puțin încălzit, și dup-aia toate la duș, discutând despre dulci nimicuri, în timp ce apa le spală și oboseala, și nervii. Îți place ce vezi.
Da` știi că majoritatea dintre ele nu-s acolo de plăcere? Nu de plăcere aleargă disperate pe bandă. Nu de plăcere le joacă sânii în sus-jos și nu de plăcere își strâng coapsele.
Majoritatea se simt nemulțumite. De ele, de mărimea de la sutien, de aia de la blugi, de felul în care le arată abdomenul, de faptul că încă n-au pătrățele, de idea că aia de lângă, arată mai bine.
Aleargă după perfecțiunea din oglinda de alături. Și dacă nu-s obeze, grase, sau nici măcar grăsune, îs acolo din frustrare sau din manie. Le lipsește ceva, sau au impresia că le lipsește.
Și-n timp ce tu vezi imaginea perfecțiunii, ele știu că mai au încă de lucrat, de alergat, de fandat, până când clachează sau mor.

10. Se scriu cântece despre ele
Cântece, romane, scenarii de film, toate întru adorația și proslăvirea eternului feminin.
Nici o femeie n-o să asculte siropoșeniile astea decât dacă e deprimată. Ascultându-le, devine mai deprimată. Se recunoaște în fiecare suspin, în fiecare iubire pierdută, în fiecare happy-end care nu o să i se întâmple, probabil, niciodată.

O să-și repete motivele de la 1 la 10. Dacă e la 2, cel mai probabil o să sune o prietenă, să se-ntâlnească și să-și repete împreună ce fascinant e să fii femeie. Serios acum, chiar dacă nu e la 2, tot asta o să facă.
Și-or să se autoconvingă că a fi femeie e lucru mare. Că nu există minune mai grozavă. Or să găsească argumente sexiste pentru care n-ar vrea să fie bărbați.

Dacă sunt cu adevărat sincere, într-un final, după multă băută și filozofie, or să recunoască că nu e chestia de sex, e de ce vrei, poți și faci. Or să adoarmă fericite c-au rezolvat și dilema asta, or să se trezească c-o mare mahmureală, și-or să decidă că e minunat să fii femeie. Măcar poți suna că nu te duci la muncă, invocând motivul 2. Bărbații trebuie să muncească, pentru că e semn de slăbiciune să fii bărbat, să suni la muncă și să spui că nu vii, pentru că ți-e rău.
Măcar ei sunt obligați să muncească, în timp ce le explodează capul de durere.

Published: September 13, 2015 | Comments: 21

Retrospectiva săptămânii 12-19 iulie 2015

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. Concert Robbie Williams
Mișto concert, da` apă puțină, cozile la apă imense, prea puține locuri de unde o puteai cumpăra, raportat la numărul celor prezenți.
Lamentări că n-a fost apă.
Păreri pro și contra.
C-ați fost imbecili că v-ați dus la Robbie Williams. Nici măcar nu e așa cunoscut, și mai cântă și cover-uri.
Eterna glumă cu ”cine e ăsta?” sau ”ce mi-a plăcut în Good morning, Vietnam! Păcat c-a murit!”
Ce lătrăi notorii, după ce că v-ați milogit pentru invitații gratis, vă mai și plângeți?
Concertele-n România îs de câcat! Vin numai expirați. Organizarea pute. De ce vă lăsați călcați în picioare, muiștilor? Dacă nu s-ar mai cumpăra bilete, dacă ne-am mobiliza, poate ar începe să ne respecte, și să fie concerte ca-n afară!
Hateri! Numai hateri. Mie mi-a plăcut concertul, chit c-am așteptat 3 ore pentru o apă, a meritat să prind 40 de minute de concert, de când așteptam să-l văd pe Robbie, love forever Robbie, ce te fute grija, am cumpărat biletul pe banii tăi?
Notă personală: Pentru că nici un concert nu poate să satisfacă pe toată lumea. Mai ales dacă ”toată lumea” e români.

2. 7 băieți din Vaslui au violat o fată
Bine, au violat-o acum aproape un an, da`s liberi, și-n viață, în continuare.
Pagină de Facebook de susținere a violatorilor și de blam public al victimei, făcută de mama unuia dintre ei. Închiderea paginii.
Isterie în restul țării, că nu e posibil așa ceva.
Vasluiul rămâne liniștit. Mereu aproape de fii săi. Pentru că-n Vaslui, femeia e curvă din naștere și și-o cere din fașă. Și bărbatul trebuie să se elibereze undeva. Că-n Vaslui, dacă femeia e curvă, bărbatul e animal. El nu mai poate să gândească, odată ce i s-a sculat. În Vaslui e ca-n basme: la fel cum exista paloșul fermecat, aici există penisul fermecat care, activat, preia controlul și nu mai e vina posesorului, e vina pesoanei care l-a activat.
Păreri împărțite.
Petiții on-line pentru arestarea violatorilor.
Denigrarea lor.
Denigrarea victimei.
Păreri autorizate despre viol, bărbați vs femei, ”nu înseamnă nu”, impactul emoțional al violului asupra femeii, povești despre cum am fost violată sau cum aproape am fost violată, legislația în alte state, ce ar merita ei, ce ar merita ea, situația lor financiară, situația ei sexuală și, până la urmă, dacă ei sunt cu frica lui dumnezeu, ce părere are BOR despre asta. BOR tace, că-n Biblie violul e cam incert.
Notă personală: Dacă am chef să merg în mâini, goală, cu picioarele crăcănate, nu înseamnă că mi-o cer. Și dacă zic ”nu” și tu crezi că ”mi-o cer”, e viol. Dacă nu te poți controla să nu ți-o bagi în fiecare persoană despre care crezi că și-o cere, poate ar trebui să neutralizăm elementul incontrolabil. Castrare chimică. Asta dacă mai ești disponibil până atunci, pentru că nu știu cum e în Vaslui, da` eu susțin ”ochi pentru ochi”.

3. Canicula revine
Cod galben.
Lamentări despre cum de ce e atât de cald vara.
Articole despre cum să te ferești de caniculă, cum vara face victime și cum n-ai un ștrand decent și accesibil în Galați unde să te răcorești de la atâta caniculă.
Dacă nu poți să tragi la răspundere vremea că e prea caldă – cu toate că da, e vară – supără-te pe politicieni că nu e apa ieftină, că nu e apă caldă, că nu-s piscine și că factura la curent e prea mare.
Notă personală: E vară. E climă temperat-continentală. 4 anotimpuri. Au fost și 44 de grade și n-ați mai murit. Da` așa de bine e să te plângi!

4. Delia – Da, mamă
E plagiat? E plagiat, sigur, că sună a Eminem, da` în altă gamă. Da` parcă n-ar fi totuși, dacă e să ne luăm după toate melodiile care au note comune. Nu, nu e plagiat.
Dar ce mesaj transmite tinerilor? Că e ok să bei la o depresie? Inacceptabil!
Că e prima piesă care vorbește de alcool în exces. Stai! Nu e prima piesă, da` o cântă o femeie. Și o femeie n-are voie să bea, că e dizgrațios. Sau măcar să nu recunoască.
Notă personală: Cortina funcționează încă. Se isterizează că o femeie cântă despre înecatul durerii în alcool (pur ipotetic și cu titlu de versuri de melodie), dar n-au nici o problemă să-i găsească scuze unui bărbat beat care violează o femeie (real), pentru că nu mai gândea clar.

5. Parcarea din micro 19
E bine că s-a făcut. E bine. Avem locuri de parcare și și-a respectat și primarul promisiunea, măcar o dată.
Da` nu-s mașini în ea, că lumea parchează tot pe trotuar, și parcarea-i goală, și spațiul de joacă mic, și-n leagăne se dau golanii.
E vina primarului că nu dă amenzi pentru parcări neregulamentare și-a făcut un loc de joacă așa de mic, încât leagănele, pentru că sunt puține, se strică imediat, că se dau în ele și ăia mai mari, cu multe kile în plus.
Ce risipă de bani locali, ce hoț primarul!
De ce nu vine de la el de acasă, să dea amenzi? Sau, mai bine, să mute fiecare mașină în parcare, să supravegheze leagănele și cine se dă în ele și, eventual, să strângă și cojile de semințe pe care le-au mâncat locuitorii pașnici din 19 pe bordură. Că e vina lui, că el a vrut bordură la parcare!
Notă personală: Galați-ul e un oraș mare. Populația e formată din foarte mulți sidecsiști, atrași de magia locurilor de muncă bine plătite și-a unui apartament, învățați să judece ca pe ulița principală și să creadă ce le spune gazeta. La un oraș așa de mare, gazeta principală e Viața Liberă. Care are un dinte împotriva primarului. Sau a partidului. Nu se face ceva? Evident, nu e bine. Se face ceva? Evident, nu e bine. Că se putea face altfel, că se putea face ceva în plus, că acel ceva se putea face cu bani mai puțini. Oricum ar fi, nu e bine. Și dacă tot nu e bine, c-așa zice gazeta, de ce să nu fim nesimțiți în continuare, ca pe ulița principală?

Cât despre mine, ca să fie retrospectiva completă, aflați că-s bine, ceea ce vă doresc și vouă!

Published: July 19, 2015 | Comments: 14

Transgender la 5 ani

La 5 ani nu credeam că pe copii îi aduce barza, dar nici exact pe unde ies, nu știam.
Idealul meu masculin era tata, cu care eram convinsă c-o să mă mărit, când o să cresc mai mare. Că era tata, sau că, atunci când eu o să fiu mare, el deja o să fie bătrân, nici măcar nu-mi trecea prin cap. Pentru că aveam 5 ani, și la 5 ani, copiii nu se gândesc la chestii din astea. Pentru că nu le știu, nu le înțeleg și, mai ales, nu-i interesează.

Diferența dintre fete și băieți era că ei avea ”buletin” sau ”cuc”, și puteau să facă pipi din picioare. Mi-aș fi dorit să fiu băiat, să pot să fac simplu și lejer pipi din picioare. Plus că se lăudau că pot ținti de la depărtare ceea ce, fată fiind, era interzis și imposibil.
Nu-mi spuneți că la 5 ani Mozart compunea deja piese pentru pian. Mozart se juca cu pianul, nu făcea copii cu bona.

La 5 ani, îmi plăceau Corado Catani și Silvia Conti, fără vreo conotație sexuală explicită. I-aș fi vrut pe amândoi, fără să știu exact ce vreau.
Până pe la 12 ani, n-am avut definită noțiunea de sexualitate. Erau fete și erau băieți, dar cu toții erau asexuați, cam ca picturile alea cu îngeri goi, la care nu-ți dai seama ce sunt.

La 5 ani, nu-mi păsa neapărat dacă colegii mei de joacă sunt fete sau băieți. Plus că, dacă nu-și dădeau pantalonii jos, nu prea-ți puteai da seama care și cum. Nici măcar coafura nu-i trăda, pentru c-am văzut fete tunse chilug, și băieței cu plete.

Dacă mă-ntrebai dacă mi-ar fi plăcut să fiu băiat, ți-aș fi răspuns clar și răspicat că da. De ce? Păi, dintr-o mulțime de motive:
Pe băieți nu-i chinuiau bunicile să le facă codițe, eventual împletite, trase strâns la tâmple, de-ți făceau ochi asiatici și care usturau cumplit.
Nu-i obliga nimeni să se-mbrace cu fuste incomode, cu care trebuia să ai mereu grijă să nu stai crăcănată pe scaun, că ”ești fată, și nu-i frumos!” Nici cu rochițe de care trebuia să ai grijă să nu se boțească.
Nu trebuiau să aibă grijă să nu cadă-n genunchi, că-și rup dresurile.
Nu se lua nimeni de ei că au prea multe zgaibe sau vânătăi. Orice zgârietură era trofeu, nu motiv de rușine.
Nu le spunea nimeni că se comportă ca un golan dacă făceau garaje-n noroi sau se cățărau pe țevi și centrală.
Aveau parte de jucăriile mișto, gen mașinuțe, cuburi de construit, șuruburi și piulițe, țeavă cu cornete, praștie, minge de fotbal, tunuri cu carbit, fără să li se reproșeze că nu se joacă cu banalele păpuși.
Băteau cuie și tăiau la traforaj, nu împleteau și croșetau.
La 5 ani mi se părea că băieții au voie să facă mai multe chestii amuzante decât fetele și, chiar dacă le făceam și eu, mi-ar fi plăcut să le fac fără să mi se amintească constant că nu-s îndeletniciri de fete.
Deci da, mi-aș fi dorit să fiu băiat.

Da` nu pentru că știam pe ce lume trăiesc. Nu pentru că mă simțeam băiat. Nu mă simțeam în nici un fel, sexual vorbind, pentru că nu știam ce-i aia sexualitate. Motivele mele, oricât de plauzibile ar fi părut la 5 ani, erau exact ca mine: puerile.

Știu cum e să nu te simți bine în pielea ta. Știu cum e să simți că nu aparții. Știu cum e să vrei să fii altcineva. Dar nu la 5 ani.

La 5 ani poți să-ți urăști numele. Mie nu-mi place al meu nici acum. Dar asta nu te face transgender. Că nu-ți place că te cheamă Nectaria, copiii râd de tine, ți-e rușine să te prezinți și ți se pare că Mircea sună grozav, la 5 ani nu înseamnă că ești trangender. Înseamnă că ai un nume stupid și că râd pe bună dreptate de tine. Posibil ca Mircea să fie copilul de care ascultă toți și de care nu râde nimeni. Și de asta ai vrea să te cheme Mircea.

Că nu-ți plac hainele de fetițe și ți se par mai mișto ale băieților (sau invers) nu, nu te face trangender. Femeile poartă haine bărbătești, fără să se considere bărbați. Bărbații ar purta haine de damă, dacă societatea n-ar râde de ei, fără să se simtă mai puțin bărbați. Dar de asta nu-ți dai seama la 5 ani.

Că tata ți se pare mai mișto decât mama, că ți-ai dori să ai o mașinuță, nu o păpușă, că bărbații par tot timpul puși pe drăcii, în timp ce femeile își fac lista de cumpărături, că bărbații merg la pescuit, în timp ce femeile vorbesc cu orele la coafor sau, reversul, bărbații sunt violenți și miros a bere, în timp ce femeile sunt drăguțe și miros a parfum, tata are șuruburi și scule care miros a vaselină, în timp ce mama are farduri, și dresuri, și haine drăguțe, bărbații îți dau un pumn încurajator, femeile te mângâie și te răsfață, toate astea le vezi la 5 ani. Nu le înțelegi, dar îți dorești să fii ca persoana care-ți place, chit că e de sex opus.
Nu, nu vrei să fii alt sex, vrei să fii ca persoana care te face să te simți bine și-n siguranță.

La 5 ani nu ești capabil să iei o decizie. Nici ce soi de înghețată-ți place nu ești în stare să te hotărăști, darămite ce vrei să fii, fată, sau băiat.

Dar, în virtutea libertății în gândire, cel mai tânăr transgender, cu aprobarea familiei și cu aplauzele comunității, are 5 ani.
Și comunitatea consideră asta un lucru bun. Cu mesaje de susținere și ”mi-aș dori să am la fel de mult curaj ca voi!”
Nu fac parte din comunitate. Nu merg la gaypride, cred în dreptul de căsătorie și adopție gay, râd în fața celor care susțin că ”Adam and Eve, not Adam and Steve”, pentru că argumentele lor se bazează pe o culegere de povești, în care întreaga omenire a apărut dintr-o femeie și 3 bărbați, dintre care 2 le erau fii.

Mă deranjează că încă nu pot merge pe stradă de mână cu my significant other fără să-mi aud vorbe, că se mai pune încă întrebarea aia cu ”care-i femeia și care-i bărbatul”, că mulți se leagă de ce faci în dormitor, cu toate că nu-ți dau de mâncare, că încă ești bătut, omorât, sau te omori pentru că unii consideră că ai nevoie de permisiunea lor ca să respiri, că, de cele mai multe ori, n-ai drept de adopție sau, mai grav, nici măcar de împărțire a chestiilor financiare, că lumea încă are impresia că trebuie să fim cu toții la fel și că majoritatea e la fel de înapoiată ca acum 500 de ani. Cu singura excepție că atunci te ardeau pe rug, de comun acord, acum pe unii îi sperie puțin acuzația de crimă.

Nu pot să aplaud, însă, transgender la 5 ani.
Sunt gay, nu-mi doresc să fiu bărbat, vreau drepturi egale, mă-mbrac cum îmi tună, aplaud posibila aprobare a PACS-ului, nu-mi pasă de ograda vecinului.
Dar la 5 ani un copil e încă un soi de animal de companie. Cu singura diferență că știe să vorbească. Oricât de geniu l-ai vedea tu, ca părinte.
La 5 ani, să fie fată și să te comporți cu ea ca și cum ar fi băiat, mi se pare extrem. Pentru că n-ai de unde ști că nu e decât o fază, de genul ”băieții au jucării mai frumoase”.

La 5 ani îl lași să crească. Îi arăți cum e să fii și una, și alta. Îi explici că nu e destul de matur ca să ia o decizie atât de mare. Îl lași să experimenteze. Să vadă lumea, să învețe, să descopere.

Și dacă mulți au fost distruși pentru că n-au avut voie să-și manifeste sexualitatea la o vârstă la care deja știau ce-nseamnă, tu e posibil să-l distrugi pentru că ai luat prea în serios un joc. S-ajungă la 30 de ani și să-și dea seama că a trăit toată viața ca un băiat, fată fiind, doar pentru că, timp de câteva luni, la 5 ani, a plâns că-i plac pantalonii, nu rochițele.
În ordinea asta de idei, mă-ntreb dacă i-ar da voie să locuiască în grajd, să nu se ducă la școală și să alerge dezlegat pe câmpii dacă, în loc de băiat, ar fi insistat timp de câteva luni, că vrea să fie cal.

Cineva foarte deștept mi-a spus odată că nimic din ce e extremist nu e bun. Nici în religie, nici în politică, nici în libertate. Atunci am continuat discuția, fără să zic nici da, nici nu. În timp am realizat că nimic din ce e extremist nu e bun. Nici în religie, nici în politică, nici în libertate. Dar mai ales când extremismul tău îi afectează direct pe ceilalți.

Published: May 2, 2015 | Comments: 12

Ne merităm soarta

M-am săturat să aud că ne merităm soarta. Că totul se întâmplă pentru că nu luăm, dom`le atitudine, și-i lăsăm să-și bată joc de noi! C-așa suntem, noi, românii. Slabi. Slabi de tot. Îi lăsăm să-și bată joc, să ne calce în picioare, să facă ce vor din noi, și tot nu se schimbă nimic.

M-am săturat pentru că cei care se plâng că nu facem decât să ne plângem, nu fac decât să se plângă.
M-am săturat pentru că dau vina unii pe alții și se arată cu degetul, șușotind pe la colțuri.
M-am săturat pentru că par atât de revoltați când spun că ne merităm soarta, da` toți pleacă capul când deschid o ușă.
Că e ultima modă în materie de replici, de câțiva ani încoace. Că nu știu decât să ceară, fără să vină cu soluții. Că se scuipă și se fac albie de porci, și dup-aia se miră că s-au murdărit. Că te lovesc, dar când ripostezi, se dau victime. Că au gura mare și gândul mic. Că toți știu cel mai bine ce ar trebui făcut dar, dacă îi iei la bani mărunți, nu fac decât să repete ce-au auzit la televizor. Că nu le convine nimic. Că așteaptă cu mâinile-n sân să se facă ceva. Când se face, găsesc alt motiv de nemulțumire. Că, orice ai face, mereu le pute. Că repetă exasperant și cretin ce țară de câcat e Românica. Cu accent pe Românica. Că nu se cară dracu` în altă parte, dacă tot pute atât de rău aici.

E o țară mizerabilă.
Da` de ce e mizerabilă, mă? Cine face tot gunoiul ăla de care te plângi? Eu văd din ăștia care fac curățenie zilnic. Și-adună gunoiul, și mătură, și curăță-n urma ta. Până seara e la fel. Că pe tine te doare mâna să-ți arunci gunoiul la coș. Tu-l arunci pe geamul de la mașină, de la balcon sau pe jos. Ție-ți pică tresele să aduni după tine la un grătar. Tu scuipi pe jos. Tu nu cureți rahatul când îți scoți câinele la plimbare. Tu ești gunoiul de care te plângi.

Am fost la concert la Alternosfera. Când am ajuns, era lună pe jos. Când am plecat, era ca-n cocină.
Cu toate că-n stânga și-n dreapta erau coșuri mari de gunoi, nu trebuia decât să faci câțiva pași până la ele, a fost mai interesant să arunce și pahare, și doze direct pe jos.
Cu toate că-n stânga și-n dreapta erau scrumiere, a fost mai interesant să le stingă de podea.
Și să se uite ca la felul 14 pentru că mi-am aruncat fiecare pahar la coș și mi-am stins fiecare țigară în scrumieră. Pentru că mie așa mi s-a părut normal, civilizat, omenesc.
Și eu eram la concertul ăla. Și eu am cântat, am țipat, am țopăit, am băut, am fumat, da` gunoiul ăla nu l-am făcut eu. Deloc.
Și e mai interesant să te iei după ăla care aruncă pe jos, decât după ăla care se deplasează până la coș. Mamă, ce rebel ai fost, c-ai făcut gunoi. Ce lache flaușat e ăla care folosește coșurile. Cum să fii la concert și să te duci la coș? Dar unde e spiritul de frondă? Unde e țipătul de luptă și atitudinea jemenfoutistă? Să facem gunoi și dup-aia să ne plângem că e mizerie și nimănui nu-i pasă.

Când o să fie și la noi ca-n afară? Medicina să fie medicină, să nu te trimită să-ți iei singur bandajele și seringa? Școala să fie școală, drepturile omului să fie respectate, să nu-ți rupi roțile pe drumuri pline de gropi? Când o să fim și noi o țară civilizată?

Când n-o să mai pupați moaște, mă. Când banii care se duc la biserică se vor duce la medicină, învățământ și infrastructură. Când popa o să-ți dea bon fiscal pe lumânare. Când n-o să mai aibă adepți care să-i pupe poala, ca să-și capete tupeu și să vrea să construiască biserică de miliarde. Când n-o să-i mai treacă prin cap că poate transforma un parc național în casa lui dumnezeu sau că poate da amenzi dacă vrei să urci 300 de scări. Când n-o să mai consideri că sexul e păcat dacă nu e aprobat de popă. Când o să poți să-ți înmormântezi mortul fără să faci împrumut la bancă. Când drepturile omului vor deveni într-adevăr ale omului, nu ale creștinului ortodox. Când o să citești PACS și n-o să gândești, scârbit instantaneu, ”gheii dracului!” Când o să-ncetezi să mai gândești ca-n Evul Mediu, cu afurisenii, cazane de smoală și sute de păcate capitale, și-o să vezi că religia nu e civilizație, e spălare de creier. Și-o să alegi să dai banii pe altceva decât pe basme.

Că nu e normal să ți se oprească apa rece. E inuman și revoltător. Doar în România se poate întâmpla așa ceva.
Păi, în afară, ar fi ieșit lumea în stradă. Ar fi sesizat Comisia pentru Drepturile Omului. S-ar fi lăsat cu revoluție!
Total de acord. De ce nu ești la revoluție? De ce nu ești în stradă? De ce nu-ți ceri drepturile? De ce nu faci reclamații, dai în judecată, scandezi pancarte sau ameninți că-ți dai foc în fața primăriei?
De ce aștepți poate face altul asta în locul tău? De ce în cuvinte ești atât de semeț, dar nu te miști de pe scaun? De ce e țara inumană, când tu nu faci nimic pentru a dovedi că meriți să fii tratat uman? Ar trebui să vină strada la tine? Sau Comisia pentru Drepturile Omului, să te tragă de mânecă? Sau poate ar trebui să se rezolve totul pentru că ești foarte revoltat verbal, la o sămânță, la colț de scară.

Că toți ne fură. Și la magazin, și în Parlament, și la impozite, și peste tot. Nu vor decât să facă bani pe spinarea noastră. Niște hoți care merită să-nfunde pușcăria.
Câți dintre voi, ăștia care ați gândit măcar o dată așa, cereți bon fiscal? Câți v-ați interesat exact pentru ce plătiți impozit, când luați salariul? Câți v-ați rupt 3 minute să completați formularul ăla de 2%? Câți ați semna pentru un referendum, să se schimbe parlamentul? Câți ați vota pentru nume pe care nu le știți și nu vi le repetă obsesiv Antena 3? Câți v-ați simțit răzbunați c-a intrat Udrea la închisoare? Câți v-ați renegocia real și obiectiv salariul? Câți v-ați uitat cu un ochi rău la cei care câștigă mai mult ca voi, fără să comparați job-ul în sine? Câți ați stat ore-ntregi să disecați cum fac alții bani, în loc să-i faceți și voi? Câți știți diferența dintre Senat și Camera Deputaților? Câți ați vota acum drept președinte o femeie de culoare, gay și atee, doar pentru că are un program politic de excepție și-un cv politic impecabil?

Prea mulți maidanezi. Prea mulți oameni care nu-și castrează animalul de companie și prea mulți care abandonează pui pe stradă.
Prea mulță violență. Prea puțini care preferă să sune la poliție, în loc să riposteze cu pumnul.
Prea mulți șomeri. Prea mulți oameni care refuză să muncească pentru 1000 lei pe lună, pentru că li se pare prea puțin.
Prea mulți copii în orfelinat. Prea mulți oameni care nu știu să se protejeze. Prea multe hibe pentru o adopție.
Prea multe familii sărace. Prea mulți bani băgați în închisori și biserici, în loc de burse de studiu.
Prea multe familii cu copii pe care nu pot să-i hrănească. Prea mulți care fac copii ca să trăiască din alocație.
Prea multă corupție. Prea mulți care încă nu concep să se ducă fără plic la medic, examen sau poliție.
Prea multă fraudă. Prea multe impozite, pe prea puțini bani.
Prea multe datorii. Prea mulți care nu știu să se oprească la timp.
Prea de câcat România. Prea mulți oameni de câcat în România asta.

Ne merităm soarta? V-o meritați, mă. Cu vârf și îndesat.

Published: March 25, 2015 | Comments: 13