boem

35 de lucruri pe care trebuie să le știi când pleci în concediu

Mai ales că părinții tăi, bun-bazați că le știu pe toate, te vor sfătui contrariul.
Nu uita că ei merg în concedii încă de pe vremea când trenurile erau pe aburi, biletele se dădeau bugetarilor în funcție de merite și de pile și problema majoră nu era că n-ai bani, ci că n-ai ce cumpăra cu ei.
Când stațiunile erau pline ochi pentru că, în marea lor înțelepciune, își luau liber cu toții exact în aceeași perioadă și când răsfățul maxim însemna că ți-au luat un Cico la terasă în timp ce ei, dacă erau mână spartă, împărțeau o baterie de vin la 5 inși.

1. Nu munci ca boul tot anul, ca să ai 2 săptămâni de concediu in vară și una în iarnă. N-o să ți-l aprobe nimeni, pentru că restul boilor vor vrea concediu în exact același timp cu tine. Și dacă s-ar aproba la toată lumea, ar da firma faliment. Ai putea fi boul norocos, căruia i se aprobă. Cel mai probabil, nu.

2. Ia-ți concedii mici, și dese. Măcar 2-3 zile, o dată la 2 luni. Lipește-le de week-end, și-n acest fel îți vei dubla concediul legal.

3. Nu pleca de la ideea preconcepută conform căreia în concediu e musai să pleci undeva. Poți foarte bine să stai, să dormi sau să mai stai puțin. De asta se cheamă ”de odihnă”.

4. Dacă totuși pleci, nu insista să stai 10 zile, tradițional, în același loc. N-are nici un sens. Nici un loc nu e atât de interesant încât să-ți irosești 10 zile în el. Mai ales dacă e un loc mic, rupt de lume.

5. Nu-ți lua bilete cu luni înainte. Dacă pleci pentru 2 zile, nu vrei să riști să fie exact cele 2 zile din toată vara în care plouă.

6. Nu-ți lua toată casa după tine. Mai nou, orice cazare care se respectă câtuși de puțin îți dă de toate: și prosoape, și săpun, și hârtie igienică. Ba chiar și șampon.

7. Nu, n-are rost să-ți iei o pătură suplimentară, în caz c-o să fie frig. Și alea vin tot odată cu cazarea.

8. În schimb, nu uita de pieptene. Decât dacă ești ras în cap. În cazul ăsta, taie-l de pe listă.

9. Nici de încărcător, aspirină, buletin, portofel și roll-on. Îs elementare și vitale.

10. N-are nici un sens să-ți iei toată garderoba. Care sunt probabilitățile să ai nevoie de o rochie de seară sau de papion? Nule. Bagă-le la loc în șifonier.

11. Tot ce nu încape într-un rucsac, e total inutil.

12. Nu, nu troler sau geantă de voiaj. Un rucsac.

13. Fără mâncare de acasă. Orice adult va insista să iei după tine dacă nu o caserolă de sarmale, măcar un baton de salam, vreo 2 roșii, o bucățică de brânză și-o pâine. În caz că. Nu există în caz că. În cel mai rău caz, există oriunde un magazin de unde să-ți iei sticks-uri. Ieftine și bune.

14. Tot adulții vor insista să iei după tine, în caz că stai pe malul gârlei și te duci la munte, niște pește. Să dai la gazdă, să-ți lase mai ieftin cazarea. Spune ”nu” la pește. E incomod, pute, se-mpute și chiar te vizualizezi negociind cazarea c-o pungă de pește-n mână?

15. Dacă ești fumător, fumezi cu rigurozitate o anumită marcă de țigări și te duci în concediu la dracu`n praznic, ia-ți 10 pachete după tine. Mai renunță la un tricou din rucsac, dar chinuie-te să încapă pachetele în bagaj. În a doua seară de concediu, la 12 din noapte, îmi vei mulțumi.

16. Nu te agita prea mult cu cazarea. În 95% din cazuri o vei găsi când ajungi. Doar dacă nu vrei să stai într-o cameră decentă, în plin sezon, în Vamă. Atunci fă-ți rezervare cu măcar o săptămână înainte. Sau ia-ți, pentru orice eventualitate, și cortul după tine.

17. Nu-ți lua mâncare pe tren. Nici apă. Hai, poate doar o sticlă de jumate, dacă faci mai mult de 5 ore. E inutilă și nimic nu se compară cu setea potolită la destinație.

18. Ai ajuns, te-ai cazat, reperează magazinele din zonă. Memorează-le locația, și programul. Mai ales dacă nu e nici o benzinărie prin zonă. La 2 din noapte o să vrei o bere și n-o să știi de unde s-o cumperi.

19. Nu-ți face sandvișuri în cameră tot concediul. Îs pe puțin 2 locuri unde poți mânca fără să muncești tu pentru asta.

20. Nu ocoli restaurantele. Adulții au impresia că lași juma` de salariu pe o porție de cartofi prăjiți. Ei încă trăiesc pe vremea în care doar baștanii mergeau la restaurant.

21. Nu fi adult! Comandă divers și iresponsabil. Știi că ai voie să comanzi o pizza la 2 persoane, nu?

22. Nu te retrage în cameră la 8 și adormi la 9, oricât de mică ar fi stațiunea. Viața începe după 10 seara. Nu e viață? Fă-o tu!

23. Nu te trezi la 7. Ești în concediu și orice e de văzut unde ești tu, va fi acolo și la 10. Și la 11.

24. Nu e nevoie să dai check-in la fiecare pas. De fapt, ia lasă tu telefonul în cameră. Sau folosește-l doar pentru poze.

25. Nu ca să faci poze la fiecare pietricică de pe drum.

26. Dacă tot mănânci undeva departe de casă, ce-ar fi să nu comanzi exact aceleași chestii pe care le comanzi și când nu ești în concediu?

27. Nu, dacă te duci la munte, nu e nevoie să-ți iei trening.

28. Nici să te plimbi contemplativ, în pas de-n urma mortului, cu mâinile la spate, atent la orice banalitate trecută drept ”punct de interes turistic”.

29. Nu-ți lua bilet dus-întors doar pentru că e cu 5 lei mai ieftin. S-ar putea să vrei să pleci mai târziu. Sau să mai stai o zi.

30. Nu socializa din obligație cu recepționerul, chelnerul, colegul de palier. În 2 zile n-o să mai știi exact cum arată.

31. Nu ajunge în gară cu juma` de oră mai devreme. Trenul pleacă la ora anunțată. N-are nici un sens să te trezești cu juma` de oră mai devreme ca să te plictisești printre pensionarii ajunși cu o oră mai devreme, pentru același tren.

32. Nu te ridica de pe scaun, cu tot cu bagaje și te posta la ușa trenului cu juma` de oră înainte. E inutil și e îmbulzeală. Pentru că cei mai mulți nu vor să rateze gara, chit că e capăt de linie. Nu fi oaie.

33. Nu fura prosoape. Da, în filme e fun și pare un act așa, rebel. Doar că-n filme nu-ți spune că tu ai lăsat buletinul la recepție. Daaaa, n-o să facă nimeni reclamație pentru un prosop lipsă. Da` dacă?

34. Fă-ți toate poftele. Nu te gândi c-o să ajungi cu bani mulți înapoi acasă, gândește-te c-o să rămâi cu gândul la friptura aia de fazan pe care ți-ai refuzat-o. Și nu cresc fazani pe la tine prin zonă.

35. Fă orice un adult ar spune că e iresponsabil.

Nu de alta, da` pleci undeva să te relaxezi, nu să stai să numeri pași, bani, calorii, kilograme, nervi, prosoape, felii de pâine sau cunoștințe noi.

Published: April 28, 2015 | Comments: 10

Se trece la ora de vară

Știi cum e?

Te uiți pe geam, și pare că plouă. Îți zici că deja e aproape aprilie și cât de tare poate să plouă în aprilie? Îți iei un tricou pe sub geacă. Până ajungi unde vrei să ajungi, deja constați că ninge. Că primăvara asta seamănă foarte bine cu un început de iarnă.
A doua zi, tot tricou îți iei. Că poate vine primăvara. Sau poate sperii iarna cu hotărârea ta.
Probabil că, undeva prin mai, o să fie chiar primăvară. Și-o să zâmbești mulțumit că doar tricoul și încăpățânarea ta au alungat iarna.

Toți din jur sunt răciți. Te-ncearcă un strănut, un nas înfundat și-un început de febră. Refuzi să iei pastile, pentru că, dacă iei pastile, recunoști că ești bolnav. Boala e semn de slăbiciune și boala îi răpune pe cei slabi. Așa că nu iei pastile. Începi să le iei când febra e deja prea și tusea prea constantă. Și tot nu recunoști că ești bolnav. Că boala fuge de tine dacă o ignori. Dacă repeți că n-ai nimic.
Probabil că, undeva după câteva săptămâni, tusea o să înceteze și febra o să dispară. Și-o să zâmbești mulțumit că doar hotărârea ta și refuzul tău de a te recunoaște bolnav au vindecat răceala.

Te consideră cel puțin ciudat. Și, chiar dacă îți scot vorbe și strigături pe la spate, chiar dacă se-ncăpățânează să repete aceleași replici răsuflate, te-ncăpățânezi să nu te schimbi. Să nu devii mai puțin vizibil.
Poate vor înțelege că există un motiv pentru care suntem diferiți și vor învăța să nu-i mai intereseze ograda altuia.
Probabil că, după câțiva ani, se vor opri pentru că au găsit un nou subiect de care să se lege. Și-o să zâmbești mulțumit că doar verticalitatea și constanța ta i-a schimbat și i-a făcut să fie toleranți.

Asculți aceeași melodie zile-ntregi pe repeat, poate te vindecă hotărârea ei.
Faci gesturi repetitive, poate vei găsi secretul repetitivității.
Spui cu voce tare ce ai tocmai făcut, ca să nu ai îndoieli dup-aia.
Reiei amintiri vechi și faci scenarii alternative.
Te convingi că n-are rost în prezent să-ți faci scenarii alternative în trecut.
Fiecare semn e un semn.
Fiecare cuvânt e o rugăciune.
Fiecare gest e o speranță.
Fiecare pas te aduce mai aproape.
Zodiile s-au decalat.
Mâine, pe vremea asta, o să fie altă oră.
Și tu tot crezi că poți muta și munții din loc. Trebuie doar să vrei.

Published: March 28, 2015 | Comments: 1

Facebook, or it didn`t happen!

Viața s-a mutat pe Facebook din ce în ce mai mult. Nu a mea.
Dacă ai judeca după chestiile pe care le fac pe Facebook, ai zice că viața mea e inexistentă.
Dacă viața s-ar calcula după Facebook, ar părea că trăiesc o dată la câteva zile.
Dacă activitatea de pe Facebook ar fi definitorie, ar părea că dorm 28/24. Sau nu mai respir, sau ceva.

Poze proprii, măcar o dată pe zi.
Update de status.
Update de stare.
Check-in de locație.
Judecăți de valoare.
Like, share, emoticoane.
Mă doare capul. Îs plictisit. Îs fericit împreună cu. Mi-e scârbă de. M-am săturat. Iubesc să. Urăsc să. M-au terminat psihic. Arond. Haștag. With. In. At. Tag me. Remove tag. Party. Invite. Poke. Unfriend. Is feeling. Watching. Listening. Eating. Poză. Like. Melodie. Cutremur. Is mobile. Active 5 minutes ago. In a relashionship. Got married. Poze. Felicitări. Happy birthday. Depressed. Cont închis. Permanent.

Pe Facebook poți să-ți găsești prieteni. Foști colegi de grădiniță. Tot aici îți poți găsi viitoarea pereche. Îs grupuri speciale pentru chestia asta. Chiar dacă nu ești într-un grup, oricând te poate aborda cineva care vrea să te cunoască mai bine. Chiar dacă tu nu vrei asta. Aici anunți că ești cu cineva. Că te-ai logodit. Că te-ai căsătorit. Că ai născut. Că ai o săptămână de când ai născut. Tot, tot, tot. Cum altcumva ar ști lumea că trăiești, dacă n-ai scrie acolo, pe perete? Sau cum ar ști cum trăiești?

Pe Facebook poți să vezi cum trăiesc alte persoane. Și-a pus o melodie veselă? Îi merge bine. Una tristă? E deprimat! Scotocește mai jos, poate îți dai seama de ce. Aha. Avea like-uri și comentarii de la cineva. Până acum câteva zile. Acum nu mai are. Evrika! Ai găsit cauza depresiei, transmisă implicit și subtil prin intermediul melodiei. Nici să nu-ți treacă prin minte că nu există legătură între cele două ”evenimente”. Facebook-ul reflectă cum trăiești, și ce faci.

Ai fost la munte? Mare? Ți-ai cumpărat ceva? Te-ai mutat? Facebook, or it didn`t happen!

Dramele se-ntâmplă tot aici. Unii își văd lista de friendși virtuali ca pe una reală. Ca-n viața reală. Ca pe ăia cu care bei bere până dimineața și cărora le-ai da un rinichi. Fără partea cu băutul, și fără partea cu rinichiul. Doar la partea cu obligativitatea, din partea celorlalți.

Lista de prieteni trebuie să fie de acord cu tine, în absolut orice. Păreri politice, afinități muzicale, filme, actori, legislație, orice. Nu e o listă de oameni pe care nu-i cunoști neapărat, dar ai anumite puncte comune, e o listă comunistă, în care dacă nu ești întru totul de acord cu ei, până la ultima nuanță de gri, ai zburat.
Și nu simplu, cu un click pe ”unfriend”, eventual ”block” dacă te-a secat prea tare la ficați. Nu. Cu surle și trâmbițe. Cu amenințări. Cu condiționări, palme virtuale și pretenții de scuze în genunchi.
De parcă n-ai mai putea respira dacă-ți dă unfriend. De parcă pedeapsa supremă e că n-o să mai fii friend pe Facebook cu un om pe care nu l-ai văzut în viața ta. De parcă întreg universul s-ar învârti în jurul contului lui de Facebook.

Încet-încet, viața se transferă pe net. Faci ceva, orice, și singura bucurie e că o să postezi pe net. Bucuria crește, o dată cu numărul de like-uri. Certurile dramatice se duc în comentarii cu necunoscuți care nu-s de acord cu tine. Alianțele se fac cu ăia care da. Înjuratul nu mai vine din suflet, ci din tastatură. Iubirea se traduce într-un status și se calculează în funcție de cât de atent ești la activitatea de pe cont, sau printr-un cont comun. Nu ești cu cineva, dacă nu scrie pe Facebook. Nici n-ai studii, nici nu lucrezi undeva, nici nu locuiești într-un anume oraș, nici n-ai respirat în ziua respectivă. Ai câți prieteni îți spune Facebook-ul că ai, și asta doar ână când anunți pompos că faci curat în listă, că nu-s prieteni adevărați, nu pentru că n-ai băut nici o cafea cu ei, ci pentru că nu-s de acord cu tine. Sau nu ți-au dat like. Sau nu ți-au zis ”la mulți ani” pe wall.

Unii se iau prea în serios. Unii își iau prea în serios viața virtuală și contul de Facebook.
Unii ar trebui să-și închidă conexiunea la net și să-și dea seama că viața reală nu se trăiește pe wall.

Published: January 31, 2015 | Comments: 16

Pisica – p.9

Dimineața devreme. Când patul e cald. Cald de tine, cald de pisici.
Oricât ar fi de cald, nu scoate nici un picior de sub pătură. Nu mișca nici un deget, nu te trezi să bei apă.
Ai făcut greșeala? Suportă consecințele!

Blănos și cald de somn, cu mustățile pleoștite și tors de-abia trezit, primește-ți porția de alint. Tors crescendo. Cap alintat de capul tău. O labă pe față. Nu reacționezi? Insistă! Ai făcut greșeala de a părea treaz? Alintul e consecința. Fffuurrr!
Mângâie-mă, human! Iubește-mă, human! Nu-mi pasă că vrei să dormi, dă-mi toată dragostea, acum!

Îl împingi? Zice că-l alinți. Îl mai împingi o dată? Ai chef de joacă. Mârâi nervos, cu gândul la alea încă 2 ore de somn pe care le mai ai până să te transformi în adult responsabil? Se trântește nervos lângă tine, peste tine, lipit de tine. Fie! Va ma dormi puțin, doar ca să nu zici că nu-i pasă de dorințele tale. Asta în timp ce-și înfige constant, concentrat și serios ghearele-n pielea ta. Față, mână, gât, nu contează. Iubire totală.

A sunat alarma? Nici un moment de pierdut! Să te iubească! Să te toarcă, să-ți dea capete-n gură, să te alinte, să facă biscuiți pe pielea ta! Când te dai jos din pat, e sigur că urmează mâncarea. Și după ce mănâncă tot, se-ntoarce să se alinte de cana ta de cafea fierbinte, exact în momenul în care bei, sau să facă mai mulți biscuți. Niciodată nu poți avea prea mulți!

Vrei să faci patul? Sub orice pătură care ar trebui să se așeze frumos și ordonat pe pat, va fi măcar o pisică.
Deschizi șifonierul? Orice șifonier deschis va conține cel puțin o pisică. De preferat să verifici fiecare sertar și să numeri fiecare pisică, înainte de a pleca de acasă.
Deschizi frigiderul? Cineva va scoate sunete jalnice, de foame cruntă, chit că a mâncat acum 10 minute și are bolul încă plin. În frigider e întotdeauna ceva mai bun decât în bol. Și dacă nu, mieunatul oricum nu costă.
Închizi ușa la baie? Da` ce, ai impresia că e casa ta, sau ceva? Să deschidem această ușă, după care se petrec lucruri neștiute, să inspectăm, să verificăm, să ne așezăm în cadă, să lingem canalul și să mieunăm tragic și dureros dacă ușa se-nchide din nou, cu noi pe partea cealaltă. Nici o ușă nu trebuie închisă, dacă e un human după ea.
Vrei să mănânci ceva total nepisicesc, gen salată sau prăjituri? Dă să miros! Lasă-mă să intru în bol, să verific că e ce zici tu că e, că nu e otrăvit, că nu conține nimic din ce aș putea mânca, că nu mă minți, că nu ți-ai pus pliculeț din ăla de-mi place mie, că nu-ncerci să mă păcălești. Da. Nu mănânci nimic din ce aș mânca eu. Și totuși pot să stau să mă uit fix la tine, să ți se oprească dumicatul, să-nghiți cu noduri, să miaun puțin, să mă-ncolăcesc pe tine, să vreau să stau exact pe mâna cu care folosești furculița, asta doar așa. Drept pedeapsă că nu mănânci ceva ce aș mânca și eu. Egoistule!
Îți legi șireturile? Cum de nu am descoperit până acum această sursă de plăcere, șiretul? E bun de agățat, ros, tras, exact în momentul în care vrei să faci funda.
Pleci? Sper că pentru bani de croanțe și pliculețe. Și-acum e momentul să mă alint printre picioarele tale, să mai trag puțin de șiret sau, aroganța supremă, să dorm liniștit, exact în locul din care te-am trezit pe tine. Da, e cald. Da, e confortabil. Da, du-te și poate te-ntorci cu ceva bun, totuși.

Te-ai întors? Ceva bun. Orice. Făcut de biscuiți. Tors. Ignorat. De la capăt.

Seara târziu.
Pat cald. Cald de somn, cald de pătură.
Hârști-hârști. Lasă-mă sub pătură. La cap sau la picioare, nu contează. Orice pătură cu un human sub ea, va conține cel puțin și-o pisică. Și-ncă una, care tropăie linișită pe spatele tău, până să se facă colac, direct pe picioare.
Ai cum să te miști? Ai avea. Dar nu te miști, să nu deranjezi pisica. Și când te miști, te miști cu grijă, de parcă ai muta sfintele moaște. Să nu se strice pisica. Să nu se trezească. Să nu plece. Nu pleacă. Și dacă pleacă, se-ntoarce. Pentru că e noapte. E cald de pat, și cald de tine. Și-unde e cald de tine, trebuie să fie și cald de pisică.

Orice pisică ar trebui să aibă un human. Și-orice human, măcar o pisică. Pentru cald constant acolo, în suflet.

Published: January 25, 2015 | Comments: 8

35 de chestii doar la americani

Am văzut mii de filme. Americane, englezești, indiene, franțuzești, nemțești, făcute de australieni, canadieni și coproducții cu frații noștri europeni. Nu mă dau în vânt după alea pe care toată lumea le clasifică drept ”inteligente” sau ”nu sunt pentru toată lumea”. Adică n-o să mă auzi că-s fan Tarkovski. Ba chiar recunosc, oricât de mult aș decădea în ochii unora, pe mine Tarkovski m-a plictisit. Că n-am răbdare să mă uit 2 minute la același cadru, care ar trebui să-mi transmită adâncimi întunecate și nemurirea sufletului. Urmat de un cadru aproximativ identic, dar care să-mi transmită opusul. Plus alelalte, foarte profunde, care se termină ca-n tren, și tre`să treci prin toată filozofia universală să te prinzi oareșcum ce se întâmplă. Dar la care ăștia, mai snobi, chit că n-au înțeles nici ei nimic, or să clatine atotștiutori din cap și-or să spună că ”puțini înțeleg”.
Îmi plac filmele alb-negru, color și tricolor în care pot urmări acțiunea, fără să casc de 3 ori până se schimbă cadrul.

Dintre toate filmele pe care le-am văzut, cele mai multe sunt făcute de americani, că-s la fel de prolifici ca Bolliwood-ul. Și, indiferent de cât de bun e filmul, nu poți să nu observi anumite chestii pe care da, doar ei le fac. Adică n-o să vezi nici un cunoscut care face chestia asta, n-o să întâlnești leit-motivul la nici o altă nație care filmează și, la cât de des se repetă, aproape că bag mâna-n foc că le fac și-n viața reală.

1. Copiii sau adulții care se-mbracă-n costume de Spiderman, clovn sau Batman și la care nu renunță cu lunile. Că trec printr-o pasă de personalitate sau au suferit o depresie și așa se apără de lumea exterioară. Și au și pretenția de a fi înțeleși și, eventual, compătimiți. Uneori refuză să și le scoată, inclusiv când fac baie.
Pentru copii – un șut în fund și treci în haine normale, pentru adulți – există o singură denumire ”attention whore”.
Da` la noi n-am văzut nici un copil cu personalitate sau adult deprimat care să facă asta. Și-am cunoscut destui, din ambele categorii.

2. Ședințele la psiholog, indiferent de vârstă și depresia generală, urmată de ani de terapie. Că despărțire, moarte, probleme de greutate, de integrare socială, de orice. Urmată de antidepresive. Și nu din alea pe bază de plante. Nu. Rețete cu antidepresive puternice și dependența de psiholog, din orice câcat. Te-ai tăiat cu cuțitul în timp ce făceai salata? Fuga, la psiholog, să nu rămâi traumatizat și cu o frică patologică de cuțite. Operație de apendicită? Antidepresive, să nu carecumva să resimți prea puternic pierderea mațului inutil. A murit cutare vedetă al cărei fan erai? Internare directă și terapie intensivă, să nu suferi prea mult pentru un om pe care nu l-ai cunoscut niciodată. Divorțează părinții când ai 40 de ani? Repede, intră în depresie din aia, cu tăiat de vene și pierdut de job, chit că te-ai mutat de 20 de ani de-acasă și vă vedeți doar de sărbători. Drama la superlativ.

3. În liceu îs 2 categorii: luzărși și vedete. După 20 de ani, toți luzărșii sunt persoane de succes și vedetele homeleși, alcoolici sau obezi.

4. Tot în liceu supremația vedetelor e atât de bine inoculată, că nimeni nu ripostează. Adică poți fi făcut de câcat zi de zi și nimeni nu zice nimic. Nici măcar tu, cel hărțuit. Adică 4 ani suferi ca un câine și nu explodezi.

5. Dacă explodezi, inevitabil apare o armă și niște morți. Pentru că nu poți riposta normal, cu un pumn bine țintit. Nu. Tre` să-ți aduci kalașnikov-ul, cuțitul și grenada și să omori și câțiva nevinovați. Pentru că n-ai fost la psiholog la timp, nu ți-ai luat antidepresivele și nici n-ai mai putut rezista să fii bătaia de joc a unor cățelandri, la fel ca tine.

6. La facultate, în speță la cursurile de literatură, se emit idei la fel de profunde pe cât le emiteam noi în clasa a 5-a. Cu ce comentarii se făceau la noi în liceu, îți dai teza de doctorat.

7. Poți da în judecată pe oricine, oricând. Cu cât e cazul mai neverosimil, cu atât se vor îngrămădi avocați mai mulți și cu reputație majoră să te reprezinte pro-bono. Vrei să dai brânza în judecată pentru că s-a infiltrat în pizza ta, cu toate că știi că ai intoleranță la lactoză? Nici o problemă! Cel mai mare lanț de pizzerii și cea mai mare fermă de brânză îți vor plăti daune de milioane de dolari, pentru că în mod clar există o hibă juridică pe undeva, pe care avocatul tău extra-deștept, cu veleități de detectiv, medic și agronom o va descoperi!

8. Prom-ul e dă big shit. Adică balul de sfârșit de liceu. Nu contează cum ai fost tot liceul, nu contează cât de tare îți urăști colegii, nu contează că ți-ai rupt piciorul cu o seară înainte, TREBUIE să ajungi la prom! Și, de cele mai multe ori, luzăr-ul ăla de mai sus devine regele/regina balului, pe motiv de cine știe ce întorsură de situație. Și toți au limuzină, și toți vor să și-o pună în seara de prom. Virgin? E momentul să nu mai fii! Nevirgin? Ce prinzi în seara aia se pune dublu, dacă nu chiar triplu! Plus : toate fetele vor să meargă la bal cu fotbalistul-minune, toți băieții cu prima-majoretă. Indiferent de cât de mult și-ar fi dorit să le spargă fața timp de 4 ani, cât a durat liceul.

9. Oricât de încrâncenată ar fi o persoană în a face ceva rău, mereu o să poți să-i schimbi părerea cu un discurs profund, de genul ”universul e acolo pentru tine. Gândește-te la fosta ta soție, care a murit acum 30 de ani, și-ar fi dorit să fii atât de violent acum? Și ce contează că părinții te-au abandonat la naștere? În sufletul tău există puterea de a ierta și de a merge mai departe!” Vrăjeli din astea la care, la noi, nu pică nici ăia de 5 ani, darămite adulți supărați pe viață. La americani, se pare că ține.

10. De Crăciun o să ningă în toate zonele în care, meteorologic vorbind, e imposibil să ningă.

11. Cel puțin un american a fost adoptat, inversat la naștere, fertilizat in vitro, cu un geamăn de care n-a știut toată viața, cu cel puțin un părinte vitreg, cu un tată alcoolic, cu o mamă care a fost bărbat înainte de a naște sau, pur și simplu, ignorat de părinții reali și crescut de bonă care, obligatoriu, vine din Mexic și-o cheamă Maria sau Lupes.

12. Cel puțin un american află amănuntele de mai sus de-abia în momentul în care are nevoie de un transplant grav, gen rinichi sau măduvă.

13. Toate resentimentele, certurile, anii de chin și nedreptăți se rezolvă cu ”I`m sorry” și ”I love you”. Atât e de ajuns pentru a trece peste orice.

14. Orice american care se respectă va intra în casa oricui, doar pe motiv că ușa era deschisă.

15. În momentul în care aude zgomote în casa în care știa că e singur, va întreba cine e acolo.

16. Dacă va observa că e cineva care încearcă să-l omoare, nu va face chestia logică, adică să fugă, va rămâne pe loc și va începe să țipe. Eventual cu ochii închiși și mâinile la urechi.

17. Fiecare american a fost violat, abuzat de un părinte sau un unchi, legat în beci, bătut de partener și, măcar o dată, pozat dezbrăcat în vestiar, la liceu.

18. Are niște amintiri reprimate din copilărie, pe care și le va aduce aminte de-abia în momentul în care descoperă o persoană dispusă să-l iubească, dar pe care o rănește, din cauză că și-a adus aminte.

19. Persoana aia îl va ierta numai și numai dacă îi umple apartamentul cu flori, o cere în căsătorie la un meci important, direct pe ecranul mare sau cântând ceva romantic, în mijlocul terenului.

20. Orice cerere în căsătorie va trebui făcută în dublu: persoanei în cauză, și tatălui persoanei în cauză.

21. Dacă părinții nu sunt de acord, relația va fi încheiată. Sau se va consuma, și marea împăcare va veni peste 20 de ani, când unul dintre ei va avea nevoie de ceva de la punctul 11.

22. În situații de criză, nici o mașină americană nu pornește din prima.

23. Oricât de săraci ar fi, oricât de gol ar fi frigiderul, mereu vor exista cutia cu înghețată, berea și, eventual, o sticlă de whiskey păstrată pentru ocazii speciale.

24. Orice american a fost, la un moment dat, la întâlnirile alcoolicilor anonimi, nimfomanilor anonimi sau orice, dar anonim să fie.

25. Orice scriitor care se respectă e alcoolic și-l are ca idol pe Salinger. Sau Hemingway.

26. Se va găsi mereu o editură să te publice când te aștepți mai puțin, pe bani mulți și pe versuri haiku second-hand.

27. Criminalul în serie va avea o boală de piele și manie să-și facă mască din fața victimelor. Cusută cât mai barbar, cu sfoară și fundiță la spate.

28. The boy always gets the girl. Doar dacă nu e film din ăla, în care the boy rămâne cu buzele umflate, și the girl gets the girl. Sau the girl se sinucide, provocând punctul 1 și 2.

29. Întotdeauna personajul principal reușește să cumpere ultimul curcan, ultimul brad, ultima sticlă de sirop de arțar.

30. La depresie merge întodeauna, pe lângă rețeta de la farmacie, brânza la tub, frișcă la tub,biscuiții cu ciocolată, înghețata și mâncarea chinezească.

31. Indiferent de religie, nu uită să spună rugăciunea înainte de masă, ținându-se strâns de mâini.

32. Mireasa se răzgândește neapărat în ziua nunții. Nu până să facă toate pregătirile, să vină toți invitații și să-și fi îmbrăcat rochia.

33. Dacă nu se răzgândește ea, atunci în mod clar îl prinde pe mire cu pantalonii în vine, în ziua nunții, cu domnișoara de onoare. Pentru că până atunci nu au avut nici timp, nici chef.

34. Personajul o să descopere că are voce magnifică de-abia după x ani, tocmai în momentul unui concert important.

35. Mereu e mai complicat decât pare.

Filmele românești au pata pusă pe înjurat demodat, alea franceze pe efectul Lolita, englezii pe drame cu copii și preoți, da` americanii îs, de departe, cei mai clișeiști și dereglați. De contrazis, sau de completat.

.

Published: January 2, 2015 | Comments: 8