diete

Cum se face un RMN

În primul rând dacă te-ai lovit la cap. Sau dacă te-a lovit cineva la cap. În ambele variante, destul de tare. Nu dacă ai dat cu capul de șifonier în timpul nopții, pentru c-ai uitat c-ai redecorat camera și-ai schimbat locul mobilierului. Nici dacă ai dat cap în cap ca să nu plouă. Nici dacă te-ai lovit cu ușa, c-ai calculat greșit distanța. ”Destul de tare” presupune, în primul rând, măcar un cucui. Ceva sânge. O cărămidă-n cap. Coada toporului. Din astea casnice.

În al doilea rând, dacă ai dureri groaznice de cap. Nu migrene. Nu dureri de cap care trec c-un Ketonal. Nu o durere de cap pe săptămână, care trece cu somn. Și nu, în nici un caz, mahmureala conștientizată nu se pune ca durere de cap groaznică și constantă.

În al treilea rând, dacă ai amețeli constante, pierderi de echilibru, pierderi de memorie, dacă nu mai vezi din senin bine, îți sângerează ochii, chestii din astea apocaliptice.

Dacă ești eu, îți faci RMN ca să-ți liniștești paranoia, care-ți spune c-ai putea avea ceva grav pe creier, de la care se poate muri. Rațiunea îți spune că n-ai dar, dacă nu-ți liniștești paranoia, e posibil să treacă peste rațiune. În nici un caz ca să afli că ai paranoia, sau orice altă chestie psihiatrică minoră. Pe ele știi că le ai, te-ai împăcat cu gândul, unul dintre țeluri e să nu ajungi la psihiatru. Nu-ți stă bine în cămășuță lungă, albă, cu mâneci lungi.

Ca să-ți faci RMN, ai nevoie de trimitere de la neurolog, sau de la psihiatru. Am stabilit deja că psihiatrul nu e o opțiune, așa că m-am dus la neurolog, am mieunat îndelung cum că mă doare capul, n-am probleme cu ochii, cu măselele, nu m-am lovit la cap, da, am avut parte de stres, n-am probleme nici cu tiroida, dar aș fi mult mai liniștită dacă mi-aș face un RMN, cu toate că medicul a zis că-s sănătoasă din punct de vedere clinic și-am plecat victorioasă cu trimiterea.

Programare făcută, zilele trec, momentul mult așteptat sosește.
Și-ajung la recepție, unde aflu candid că n-am voie cu obiecte metalice în aparat.
Recunosc, știam. Dar nu eram sigură. Am sperat într-o minune în care aparatul a fost updatat în așa fel încât să nu fie dat peste cap de metal. Nu s-a întâmplat. Așa am aflat, pentru a X-a oară, că nu trebuie să crezi în minuni. Nu se întâmplă.
Cine stătea pe holul clinicii, cuminte și concentrată, pentru a-și scoate fiecare bucățică de metal prezentă în ea, ca să poată să intre în aparatul menit să-i potolească ipohondria? Eu, bineînțeles! 15 pierce-uri – care, trebuie să mărturisesc, sunt extraordinar de greu de scos, mai ales dacă îți transpiră mâinile din cauză de un soi de teamă, că nu-ți plac medicii – 6 inele, lanț, brățară, curea, ceas, tot metalul jos. Pot să jur că după asta aveam cu 2 kile în minus.

O tanti aproape simpatică vine și te preia. Te așează pe masa albă, cu șervețele albe în zona capului, cu așternuturi albe, îți dă o pară de plastic gri, îți trântește pe cap o mască asemănătoare cu a lui Hannibal Lecter tot albă, niște căști despre care aș putea pune pariu că-s tot albe și te bagă pân` la mijloc într-un tub alb. Alb peste tot. Și-ți spune că durează undeva la 20 de minute, și să nu te miști.

Nu-s bună la ascultat ordine. Dar cică, dacă te miști sau apeși para aia, opresc aparatul, te scot de acolo, se asigură că ești ok, și-o iau de la capăt. Deci nu m-am mișcat. Nu m-am mișcat în ideea în care aproape abia am respirat, mâna mi-a înțepenit pe para cu pricina, deja simțeam cum mi se ridică sufletul din corp și singurul semn că eram încă vie era vârful piciorului drept, care zvâcnea în ritmul roților de tren. C-așa face aparatul ăla, pe lângă toate țiuiturile, piuturile, bâzâiturile adiacente.

Nemișcată. Zgomotul – suportabil. Cam ca atunci când încărcai un joc de pe casetofon, pe calculator, în Basic. Bâzâie divers, și ai impresia că-ți scanează tot creierul. Ceea ce, în principiu, chiar face.
M-am simțit ca o coală albă, care se pregătea să iasă la imprimantă.
M-am simțit ca-n coșciug. Nu coșciug românesc, coșciug din ăla de vezi prin filme că folosesc în afară, cu capacul peste mine. Noroc că nu era nimic textil deasupra mea.
M-am gândit c-o să-mi sară inima din piept, o să fac infarct și-o să mor de inimă în timp ce mă controlez la creier.
M-am gândit că e posibil să explodeze drăcia.
M-am gândit că s-ar putea defecta, masa pe care stau întinsă să se ridice subit și să mă torcoșească de tavan, altfel încât să nu mai ies de-acolo decât cu juma` de corp întreg. Mașinăriile sunt perverse, știm cu toții asta.
M-am concentrat pe zgomot. Prea bizar. Dacă-mi induc cine știe ce idei străine de mine prin zgomotul ăla?
Am încercat să număr secundele. Sunt sigură că secundele trec mai greu în aparat.
S-a oprit zgomotul. Am zis c-asta a fost tot. Și-a luat-o de la capăt.
M-am împrietenit cu toate punctele de pe capacul aparatului. Vreo 4 puncte, un soi de zgârieturi sau ceva, pe perfecțiunea plasticată. Să fie oare urmele bieților nenorociți care s-au zbătut să iasă de acolo, dar aparatul le-a fost mormânt?
1, 2, 3, 4… Numără, Camelia, dă din picior pe ritm de tren, trenul e sigur, și te duce la munte sau la mare, te-duc-te-aduc-te-duc-te-aduc, BBZZZZ…ȚȚȚȚȚȚ…IIIIIIIII…BBBZZZZZ, te-duc-te-aduc-te-duc-te-aduc, ești în mormânt, explodează drăcia, Om Namaha Shivaya, 2546, 2547, 2548… S-a oprit! Să nu mă bucur prea tare, s-a mai oprit și până acum și-a început din nou, relax, poate nu începe din nou…

Și-apoi a venit tanti aia aproape simpatică, pe care m-am bucurat s-o văd de parcă ar fi venit să m-anunțe c-am câștigat la loto, mi-am revendicat metalul și-am fugit.
Următoarele 2 ore le-am petrecut cu vorbă, c-o bere, cu senzația că-mi bâzâie urechile și-ncercând să-mi pun la loc tot metalul fără de care nu sunt eu, pe mine.

Recomand oricui RMN-ul. Dacă vrea să afle câtă paranoia zace-n el și câte kilograme-n plus sunt, de fapt, metal.

Published: June 12, 2016 | Comments: 6

Cum să slabesti fără efort. Cea mai ieftină și ușoară dietă din lume – p.2

Vrei să-ncapi în rochia ideală de mireasă? Vrei să stea costumul de baie pe tine ca pe manechin? Vrei să dai jos colăceii de grăsime adunați inestetic pe burtă, șolduri și gușă? Vrei să fii imaginea de pe podium, coperta revistei sau fata aia care face reclamă la haine XXS?
E simplu!
Uită de diete, sport, mâncat sănătos!
Urmând unul din aceste sfaturi simple, garantat vei ajunge la silueta ideală în mai puțin de o lună!

1. Nu mai mânca!
Nu, nu glumesc. Nu mai mânca. DELOC! Cel mai probabil, după o săptămână de nemâncat deloc, o să slăbești. Nu neapărat vizibil, depinde de cantitatea de grăsime de la care pornești, dar vei slăbi. Măcar 500 de grame. Chiar dacă simți impulsul de a mânca câtuși de puțin, abține-te. Nemâncatul, după o perioadă îndeajuns de mare de timp, va produce acele arderi de care ai nevoie ca să scapi de grăsime, fără sport sau dietă.
Bineînțeles, există mereu riscul de a leșina.
Problema e cu atât mai gravă pentru cei care nu locuiesc singuri. Dacă locuiești singur și urmezi sfatul cu nemâncatul, e posibil să slăbești, să leșini, și să mori, pentru că nu ai pe nimeni care să cheme ambulanța. Dar măcar mori puțin mai slabă.
Dacă, din nefericire, cheamă cineva ambulanța pentru tine și nu apuci să mori slabă, atunci e grav.
La spital îți vor băga mâncare cu de-a sila. Cartofi prăjiți prin perfuzie, fripturi și cârnați pompați direct în stomac, orice, numai pentru a te împiedica să slăbești. Întregul tău sacrificiu va fi degeaba.
Deci ai grijă! Dacă urmezi nemâncatul, asigură-te că nu știe nimeni și, mai important, că nu există nimeni care să cheme medicii. Medicii sunt dușmanii. Ei nu vor ca tu să slăbești.
Gândește-te puțin! Dacă ești slabă, n-ai probleme cu colesterolul, ficatul, inima, nu prezinți risc de anevrism cerebral sau atac de cord, deci le iei, practic, pâinea de la gură. Nimeni nu vrea să fie șomer! Tu, cu grăsimea ta, sau cu potențialul atac de cord/comă din cauză de înfometare, hrănești familiile medicilor! Copiii medicilor nu ar avea ciocolată, jucării, haine, pe bune, n-ar avea nici pâine după care să bea apă și, probabil, nici apă curentă, pentru că n-ar avea cu ce să plătească întreținerea dacă tu, cu grăsimea/leșinul tău, nu i-ai întreține.
Oricum ar fi, că ești dispusă sau nu să slăbești prin înfometare, ferește-te de medici!

2. Redu porția la jumate
Că mănânci 12 hamburgeri pe zi sau doar 30 de sarmale, redu-le la jumate!
Știu. E greu. E greu să nu mai mănânci tot frigiderul într-o seară, și să fii nevoită să mănânci doar jumate din el, mai ales când e ghiftuit ca în a 2-a zi după ce iei bonurile și salariul.
E greu să nu mănânci felul 1, 2 și desert și să te mulțumești cu doar jumate din felul 1, jumate din felul 2 și jumate din desert. Pentru că n-aș îndrăzni să spun să renunți și la desert. Chiar dacă juma` din felul 1 oricum ar hrăni un sat mic din Africa.
În primele zile e posibil să simți un soi de sfârșeală. Ca un soi de leșin, asemănător cu cel de la punctul 1. Nu te panica! Nu chema medicii! Să ne aducem aminte că medicii sunt dușmanul.
După prima săptămână, poți reduce la jumate jumătatea deja redusă. Sfârșeala va fi de nesuportat. Cu puțină voință, treci și de stadiul ăsta.
După încă o săptămână, redu din nou.
Ai câteva opțiuni simple:
– începi să slăbești.
– după 2 săptămâni renunți, pentru că oricum e degeaba, că ai văzut tu că n-ai slăbit decât 1 kil și e prea mare chinul pentru 2 kile pe lună. Te înfigi în frigider și de acolo ori ieși singură, cu 5 kile-n plus, ori te scot ei cu ambulanța, că ai băgat prea mult, prea repede, ai făcut indigestie, pe motiv de grăsime n-ai putut ieși la timp din frigider, ai vomat locco și ai murit înecată în propria vomă. Măcar se va putea spune despre tine că ai murit eroic, încercând să slăbești.
– ai atât de multă voință încât reduci până la cantitatea de la punctul 1. Recitește ce se întâmplă.

3. Mănâncă doar chestii care conțin grăsimi. Mai ales dacă ai probleme cu colesterolul. E dovedit științific că grăsime pe grăsime se arde. Roagă-te doar să se ardă înainte de a face infarct.
Nu uita să excluzi total carbohidrații și zaharurile. Doar de la ei te-ai îngrășat până acum. Dar exclude-i de tot. Pe viață. Există mereu posibilitatea să faci cancer de colon sau osteoporoză, dar măcar ești slabă când le faci.

4. Recompensează-te! Ține dietă 5 zile pe săptămână, și-n week-end mănâncă tot ce-ți trece prin cap! Absolut orice, în orice cantitate. Totul se va arde, în următoarele 5 zile în care te vei înfometa. Matematic vorbind, 5 e mai mare ca 2, deci logica e irefutabilă. N-ai cum să dai greș, pentru că matematica e o știință exactă. Nici măcar nu-ncerca să-ți bați capul să calculezi, totuși, că-n week-end ai băgat calorii cât pentru o lună. Astea-s detalii.

5. Nu face sport. Nici vreun alt fel de mișcare. Sportul e pentru fițoși care vor să se dea mari ce corpuri tonifiate au, în timp ce se înfometează. Sportul nu ajută la nimic. Nici mișcarea. De fapt, faci îndeajuns sport mișcându-te de pe canapea la baie și din bucătărie în frigider. Minimum 30 de minute pe zi, recomandă medicii. Dacă stai să aduni, de câte ori te duci la frigider, faci măcar o oră. Plus cât te apleci să te-ncalți ca să te duci la magazin, plus câte click-uri dai pe comp, dacă mai adaugi și câte un duș din când în când, deja faci mai multă mișcare decât trebuie. Nu vrei să te extenuezi. Sportul e pentru cei care n-au îndeajuns de multă voință să facă mișcare în propria casă.

6. Ia pastile, ceaiuri și siropuri minune de slăbit. În timp ce mănânci absolut orice îți poftește inimioara. Eventual, combină-le între ele. Știu că majoritatea specifică faptul că nu își fac efectul decât dacă adopți și un regim alimentar adecvat, dar dacă le combini între ele, ce nevoie mai ai de regim? Gândește simplu: la 3 soiuri de pastile combinate cu ceaiuri și la cât promit ele, deja arzi mai mult decât mănânci. Nu mai sta pe gânduri! Mai ia-ți o felie de tort! Nu uita înainte să bei un gât de oțet de mere, că accelerează metabolismul. Ba chiar poți fi rebelă! Dacă bei toată sticla, poți mânca tot tortul! Ce mai aștepți? Noroc!

7. Îmbrățișează-ți grăsimea și cultiv-o! De menționat că această metodă merge numai și numai după ce te-ai măritat, deci nu trebuie să te mai chinui să încapi în rochia de mireasă. Acceptă că ești grasă. Acceptă că nu poți avea un tort în frigider mai mult de 6 ore, pentru că nu suporți să-l știi acolo, fără să-l ataci. Acceptă că 2 kile de cartofi prăjiți la o masă, plus 4 ochiuri, plus 2 cârnați e o masă sănătoasă pentru o persoană, și tu gătești pentru 2. Acceptă-te și iubește-te așa cum ești. El, cel mai probabil, te încurajează. Sunteți deja o familie. Vă construiți grăsimea în 2. Unii își sporesc contul comun în bancă, voi vă sporiți kilogramele comune. Chestie de priorități. Și ce dacă nu mai ești slabă? El te iubește oricum, pentru că oricum nu mai are cum să te vadă. N-a orbit. I s-au acoperit ochii cu pungi de grăsime. Dar ce frumoși și zvelți erați când v-ați cunoscut! Unii se iubesc încă, la 90 de ani, și se văd la fel de frumoși ca-n tinerețe. Voi vă vedeți la fel de slabi ca acum 2 ani. Chestie de priorități.

8. Ai glandă. În mod normal, cu toții avem glandă. Adică există acolo, doar dacă n-ai extirpat-o pe motiv medical. Dar tu ai o glandă mai specială, care te face să te-ngrași fără motiv. Cu aer. Și cu cele 2 pizza asezonate cu 3 litri de bere și 5 eclere pe care le consumi pe zi. Dar e de la aer. Și de la glandă.
Dacă ai glandă, recomand să nu faci nimic. Oricum nu poți slăbi. Nu ține regim. Regimul îți poate da mai tare glanda peste cap. Ba chiar mănâncă mai mult, e dovedit științific că nu te poți împotrivi glandei. N-ai vrea ca, din cauză de vreun regim ciudat, să ți-o dai și mai tare peste cap. Nu te poți juca cu medicina în halul ăsta. Mănâncă și dă vina pe glandă. Măcar lumea nu te va judeca că ești obez, dacă știe că ai glandă. Și-ar atrage bad karma dacă ți-ar sugera un medic, un regim, un tratament. Ești safe. Nu trebuie să slăbești. Ai glandă.

9. Specifică oricui că ești la dietă. Nu contează că ești, sau nu. Simplul fapt că spui că-ncerci să slăbești va arde câteva calorii. Dacă discuția se întinde și reușești să explici cât de tare încerci tu să slăbești, și cum te chinui, sfaturi, rețete, vise pofticioase – încă niște calorii arse. Miști degetul pe telefon ca să-i arăți interlocutorului ce dietă urmezi? Alte calorii. Mai miști puțin din picior cât ăla își expune punctul de vedere? BANG! Alte calorii. O discuție de genul ăsta, repetată absolut oricui, te scapă garantat de măcar 100 de calorii. Posibil să te scape și de prieteni, amici, cunoscuți, care se satură să te audă vorbind, dar rămânând în continuare cât balena, dar nu e grav. Dacă nu mai iese nimeni cu tine, nu mai ai nici un motiv să slăbești. Te poți îngrășa liniștită în continuare. Și când mori de grăsime, oricum or să vină la-nmormântare. Probabil or să se simtă prost că nu te-au ascultat la timp. Tu mori o singură dată, ei au remușcări toată viața. Who`s the bitch now?

10. Treci la veganism. Nu e o dietă, e un mod de viață. Repetă-ți asta, în timp ce-nveți fraze specifice, gen ”laptele de vacă e rău, pentru că vacile au fost dresate de-a lungul secolelor să dea lapte la comandă”, ”ouăle nu sunt bune pentru că reprezintă ciclul găinii și știi cât suferă o găină când scoate un ou?” sau ”mierea de albine e rezultatul sclavagismului la care sunt supuse acestea de către om”.
Le-ai învățat? Te-ai convins că ești un om mai bun, pentru că ești vegan? Datorită ție omul va putea trăi în comuniune cu natura și, bonus, mai și slăbești.
Veganismul vine din convingere, mai ales că, înainte de a avea nevoie să slăbești, n-aveai nici o problemă în a tăia porcul sau a rupe cu mâinile goale gâtul unei găini. Dar acum ești un om nou. Schimbat, grație acestei filozofii. Nu e nevoia ta de a ține o dietă, e doar lumina universului care s-a pogorât asupra ta. Că vine cu promisiunea unor kile în minus și că nu te poți abate de la regulă pentru că s-ar putea să fii linșat de câteva sute de alți vegani împătimiți ca și tine, e un mizilic.
Repetă după mine: ești vegan din convingere, nu pentru c-ai văzut că toți veganii sunt slabi.

Acestea fiind zise, sper că cea mai ieftină și ușoară dietă din lume va fi cuiva de folos.
În încheiere, spun doar atât: în nici un caz nu vă lăsați convinși de șarlatanii care spun că, pentru a slăbi, ai nevoie de voință, un regim alimentar sănătos, mulat pe stilul de viață și metabolismul fiecăruia și de oleacă de sport. Vor doar să vă subjuge, să facă buzunarul gros la medici și, cel mai probabil, să vă facă să dați bani degeaba pe prostii.
Fiți mai deștepți ca ei!

Published: June 3, 2016 | Comments: 10

Cum să fii zen în câțiva pași simpli

În ultimul timp, toată lumea are nervi. Și dacă n-are, și-i face. Recunoaște! Colegul tău are nervi, vecinul tău are nervi, vânzătoarea de la consignație are nervi și da, cel mai important, tu ai nervi.

Căldura? Bag pula-n ea de căldură, fac un duș pe oră, și tot transpir ca un câine.
Concediul? Bag pula și-n el, că se termină prea repede și, la final, mai am 2 săptămâni pân` la salariu, și bani pentru 2 zile.
Vecinul? Bag și-n el, că acum și-a găsit să renoveze. Dacă nu vecinul, atunci vecinul de lângă, și tot așa. Tot cartierul renovează și nu se-aude decât murmurul suav de bormașină.
Violatorii din Vaslui? Să-și bage toată lumea-n ei, că nu mai intră o dată la-nchisoare, și din cauza lor tot on-line-ul a turbat de-a binelea.
Putin? Toată armata, că din cauza lui s-ar putea să se reintroducă stagiul militar obligatoriu.
UE? Și-n ei, că-s hoți și ne vor banii.
Romi, profesori, elevi care tocmai au dat bac-ul, gay, părinți care ar trebui decăzuți din drepturi, preoți, religie, legea antilegionară, firmele care n-au scăzut TVA-ul, institutul de meteorologie că n-a anunțat seceta, primarul că n-a amenajat bazine, presa, știrile contrafăcute, ăia care postează știri false sau știri de acu` câțiva ani pentru trafic, Pleșu că a reacționat la calomnie, Petronela că n-a știut să-și verifice sursele, câinii maidanezi că-s prea mulți, câinii cu stăpân, că se cacă peste tot și stăpânul nu strânge după, pisicile c-au intrat în călduri, păsările că ciripesc prea tare, berea că se-ncălzește mai repede decât o poți bea, colegul că-și trântește mouse-ul, pms-ul că vine prea repede și durează prea mult, părul că s-a decolorat de la soare, dietele că se țin cu sacrificii, veganii că pun egal între cei care mănâncă carne și ăla care l-a omorât pe Cecil, fumătorii că poluează aerul, nefumătorii că vin cu argumente stupide, hingherii că ți-au dat amendă când n-aveai bilet, tanti de la asociație că-n mod clar umflă facturile, mămicile că pun poze cu Pamperși murdari pe Facebook, non-mămicile că nu înțeleg tantrum-ul, vaccinul că provoacă autism, prietenul ăla care comentează bălării la orice, țânțarii c-au ieșit la vânat, c-a murit Jon Snow, feministele că bărbații îs misogini, bărbații că femeile-s misandre, tabere în jurul canalelor TV, tabere-n jurul vedetelor de carton, că nu mai demisionează Ponta, apa rece că-i caldă, aerul că există.

Ăștia sunteți voi. Nervii voștri. Doar câțiva dintre ei, desigur. Explodând fie cu voce tare, în discuții care s-ar putea foarte bine să se lase cu sânge, fie direct pe Facebook, unde se lasă cu carnagiu tastaturistic.

Eu? Eu sunt zen.
Eram și eu, înainte, un pachet de nervi. Orice nimic mă făcea să explodez instant. Să mă angajez într-o tiradă furtunoasă, să-nșir postări lungi și frumos argumentate, să-mi fac nervi, eliberându-mi nervii.
Acum sunt zen.
Văd nervii voștri, aș vrea să fraternizez cu unii dintre ei, să mă aprind și eu ca o petardă, să-mi iau tastatura și să scriu una bună, să le arăt eu lor (oricare ar fi acei ”ei”), să mă descarc, să urlu în cuvinte, să dau un knock out à la Tyson, să fac sânge pe pereți cu sângele vostru, să sfâșii jugulare cu dinții și să fiu the last one standing, ușor rănit, dar învingător. Și când m-așez la tastatură, sau înainte de a deschide gura, îmi dau seama că-s prea zen, și-o las baltă.

Nu, n-am fumat nimic. Nu, nu-s pe pastile. Nu, nu mi-a venit o moștenire fabuloasă, nici nu l-am descoperit pe dumnezeu, retrăgându-mă spre meditație în pustie. N-am aderat la „eat, pray, love”, care mi s-a părut o carte ușoară, ușor stupidă și cu filozofie pentru femei singure care au nevoie de filozofia altor femei singure, ca să se ridice. Nu m-am întâlnit cu Dalai Lama, să-și pogoare liniștea și înțelepciunea asupra mea. Nici măcar nu m-am apucat de sport sau yoga, ca să-mi eliberez nervii pe cale activă.

Pur și simplu am realizat că nu se merită. Nu se merită să-mi consum eu nervii mei frumoși pe banalitățile sau dramele altora.
În chestii actuale, latră alții. Mult, și mult înaintea mea, pentru că-s prea leneșă să știu ce se petrece, în momentul în care s-a petrecut. Și-ar fi redundant să apar cu a 152-a opinie pe același subiect. Așa că trec mai departe.
În chestii de vecini, muncă, șefi și nedreptăți sociale – toate trec. Și munca s-a terminat când ai terminat programul, și ce faci în personal e mai interesant decât profesionalul. Și dacă vecinul încearcă să-ți strice personalul, ignoră-l. N-are personalul lui de care să se ocupe. Nu-ți transforma vecinul în personal. Riști să ajungi ca el.

Închide net-ul. Pune o muzică care-ți place, indiferent de ce cred ceilați despre ea, bagă un film, stai dezbrăcat în casă, du-te și fă topless pe acoperiș, pune-ți căștile când mergi pe stradă, ignoră-i pe toți cei care nu-ți dau de mâncare, ignoră-i și pe ăia cu care n-ai împărți o bere, treci peste dramele celorlalți, ar putea fi ale tale, da` nu-s, nu mai simpatiza, nu mai empatiza, zâmbește doar pentru că vrei, nu pentru că trebuie, lasă-te afectat, bucurat sau întristat doar de ăla care-i lângă tine, orice chestie care poate fi rezolvată, se rezolvă și dacă nu te enervezi, în același timp, dar cu mai puține riduri și mai puțin stres, scroll down peste toate câcaturile care ar putea să te enerveze, deschide-ți o bere, ia-ți și-o țigară, fă-le-n ciudă ălora care-ți spun că astea te omoară, ia-ți vitaminele, mănâncă o pizza, fă 100 de flotări într-o mână, du-te și cumpără-ți dulci nimicuri și relaxează-te.

Știi că spuneam la început că-ți bagi pula-n tot ce-ți face nervi? Cu nervi și cu mânie? La figuratul negativ?
Ia-ncearcă să ți-o bagi de-a binelea. La figuratul pozitiv. Să nu-ți mai pese de nimic care nu te afectează direct. Pe tine, ca persoană. Și lista o să fie mult mai scurtă.
Și poate c-o s-ajungi la fel de zen ca mine.
O doză mică de nesimțire n-a stricat niciodată, nimănui. Și dacă alții îs nesimțiți cu tine, de ce n-ai fi nesimțit – pentru tine?

Zen and out.

Published: August 9, 2015 | Comments: 12

Tradiții de Crăciun

Mi s-a dovedit, încă o dată, că românul e bătut în cap. El a rămas cu perioada comunistă adânc înfiptă-n creier. Nu că n-ar fi trecut 25 de ani de atunci, timp în care ar fi trebuit să-nțeleagă că nu mai e nevoie să stea la cozi de la 5 dimineața și nici să aibă pile la doamna de la carne, ca să aibă ce pune pe masă de sărbători. Da` perioada aia e atât de bine-nrădăcinată-n mintea lui, c-a reușit să inoculeze și ăstora, care nici măcar nu trăiau conștient la revoluție, aceleași manii și temeri. A rămas cu ideea că tre` să-și facă provizii de iarnă ca să nu moară de foame și că, de sărbători, tre` să facă mâncare cât pentru o cazarmă, ca nu cumva să rămână fără sau să creadă vecinul că e zgârcit sau, mai rău, sărac.

Să-ncepem cu-nceputul.

S-au dat ajutoare de la UE. Sau s-au trimis, că de ridicat nu s-au ridicat decât cam jumătate dintre ele. Da` ăia care au venit să le ridice, ghici ce-au făcut? Da, coadă. În ciuda faptului că era program în fiecare zi, că s-a prelungit programul, în așa fel încât să nu rămână nimeni fără, că s-au dat asigurări că se pot ridica până pe 31 decembrie, românul a făcut coadă. Și nu din aia simțită, cu o persoană aranjată regulamentar în spatele celeilalte, așteptând să-i vină rândul. Nu. Coadă din aia, cu îmbulzeală, oprit de circulație, mișcat de la un centru la altul ca să ia măcar 2 pachete pe propria răspundere. Și da, s-au călcat în picioare, au stat de la miezul nopții la coadă, să nu le fure cineva dreptul, au făcut scandal și s-au plâns lacrimogen că nu au cu ce. Și dup-aia au dat o raită cu taxi-ul și la următorul centru, pentru reiterarea poveștii.
Că românul nu-i român dacă nu se bate pe ceva gratis și nu se simte bine dacă nu poate povesti prietenilor cum a înșelat sistemul, că oricum e plin de hoți, dom`le. Lasă, să mai furăm și noi, că ei ne-au furat destul!

Am fost în Lidl să iau o caserolă cu cotlete. Una singură, că-mi era de ajuns. În timp ce partea aia cu carne de pui era cam pe jumătate plină, la carne de porc bătea vântul. Tot au luat. Și-am zis că, dacă tot și-au făcut aprovizionarea de azi nu-i bai, vin eu a doua zi să-mi iau o caserolă cu cotlete. Că dacă au ras tot, înseamnă că nu mai au nevoie. Ghici ce, a doua zi da, bătea vântul în galantare. Da` nu mai era nici carnea de pui, nici nimic care să semene vag a carne proaspătă. Au luat tot ca termitele, inclusiv cotletele alea mari, din care eu aș mânca un an întreg. Au mai rămas conservele și cârnăciorii uscați, că presupun că nu li s-a părut foarte creștinesc și tradițional să servească cârnăciori uscați tocmai de nașterea domnului. I-am prăjit foarte puțin creștinesc și tradițional și-au fost foarte buni, că nu țineam neapărat să am cotlete.

Da` nu pot să nu mă-ntreb unde a dispărut toată carnea. Că, de obicei, duduie galantarele de carne și nu se-apropie nimeni de ele. Plus că bag mâna-n foc că și la restul magazinelor cu carne era la fel de gol. C-au luat, să fie! Am auzit povești din astea sinistre, cu câte juma` de porc cumpărat, doar pentru sărbători și, sincer, nu-nțeleg unde și cât pot să bage doar pentru că e o ocazie specială.

Așa ajungem la oalele cu sarmale. Oale cu sarmale de post, până pe 24 inclusiv și oale cu sarmale cu carne, pentru de pe 25 încolo. Nu, nu oale din alea în care încap 2 porții. Oloaie. Cu suta de sarmale, frate, să fie!
Ce contează că, după ce-mpart de sufletul lu` Cutare în diverse locații și mai mănâncă și ei de se-mbuibă, încă rămân destule să hrănești un trib? Alea-s sarmalele de post care rămân și, cel mai probabil, ajung la gunoi undeva pe 1-2 ianuarie, că nici de dat nu mai dau din ele, nici de mâncat nu le mai mănâncă.
C-au trecut pe alea cu carne. Din care nu dau de pomană, servesc musafirii. Cărora le mai dau și din ligheanul cu salată boeuf, și din ceanul cu tochitură, și din tăvile cu turte, și din butoiul cu răcitură, și dup-aia se plâng că n-ai făcut decât să guști din fiecare și ei s-au chinuit să facă atâta mâncare degeaba. De parcă i-a obligat cineva să golească magazinele și să gătească pentru de la 20 persoane în sus, în condițiile în care ei sunt 6, cu tot cu musafiri.

Și-i musai să cumpere pâine. Pe 24 îi vezi pe toți cum invadează magazinul cu o sacoșă specială doar pentru pâine. 2 pâini? Dă-mi 10, să fie, că magazinele nu au program pe 25, și-o să rămânem înfometați sau fără pâine. Lasă, s-avem 3 zile de Crăciun, să nu murim de foame. Ce mai contează că la fiecare consignație găsești pâine, și multe îs non-stop, și poți să-ți cumperi și la 2 din noapte da, în noaptea de Revelion? Ce contează că nu mănânci mai mult de o pâine toată săptămâna? De sărbători ia 10, să fie! Ia toată pâinea, că știi tu că vecinii sunt hapsâni, și cumpără și ei după tine, și riști să rămâi fără, din cauza lor. Și ce mai contează că mai faci și mămăligă, c-așa-i tradițional și bun, ia toată pâinea și ia-o acum, pe 24, să-ți ajungă 3 zile, chit că mulți muncesc și vând pâine proaspătă și pe 25. Și dup-aia arunc-o la gunoi, că s-a-nvechit și n-a mâncat-o nimeni. Da` măcar ai demonstrat că ai și ai evitat cu grație dezastrul de a rămâne flămând.

Și nu uita să te plângi cât te-au costat sărbătorile și cât ai cheltuit pe mâncare pe care da, dup-aia ai aruncat-o pentru că da, ca-n fiecare an, ai făcut mai mult decât îți trebuie. Dar banii s-au dus, i-ai dat cu bună știință, și-acum simți nevoia să te plângi de cum te sărăcesc sărbătorile. De cum hoții și tâlharii profită de tine și-ți iau banii, în timp ce tu nu vrei decât să te bucuri de sărbători. Că e 1 leu o pâine, tu ai luat 10, 8 le-ai aruncat. Îți dai seama, te-au tâlhărit cu 8 lei și stau acum și fac concedii simandicoase prin afară, pe banii și pe munca ta. Că te-au obligat ei, oricare ar fi aceștia, să cumperi ca-necatul doar ca să te dai rotund.

Nu pot să trec peste o poveste, caz real, în care ea, pensionară veritabilă, cu cont în bancă cât salariul meu pe mulți ani a ascuns toată mâncarea prin cămară, când a auzit că-i vin musafiri. Și-n același timp a pregătit milionul, să i-l dea părintelui care vine cu ajunul. Că musafiri îi sunt rude care o ajută din când în când, dar părintele e reprezentantul domnului și nu poate să scoată un arpegiu fără să fie plătit pe măsură.

Și nu pot să trec nici peste vaietele care-ncep de dinainte de Crăciun, legate de kilograme, cântar și luat în greutate. Că toate încep să anunțe cum se vor îngrășa ele de sărbători, și cât de urâtă este perioada asta pentru că, efectiv, nu se pot abține din mâncat. Plus că-s invitate și la nașu`, și la cumătru` și la mama soacră, și cum să refuze. Dacă ar fi după ele, n-ar mânca decât apă cu pesmeți dar, din cauza celorlați, se-ngrașă ca vacile. Lamentările de dinainte și lamentările de după. Rezultatul e același: fac concurență porcului de-abia tăiat, dar au impresia că, dacă s-au plâns sau și-au căutat scuze, îs oareșcum exonerate de vină.
Newsflash: te-ai făcut cât vita pentru c-ai mâncat ca scroafa și nu e decât vina ta, că nu ți-a băgat nimeni pe gât mâncare cu forța. Obișnuiește-te cu gândul și treci peste. N-o să slăbești văitându-te. Cel mai probabil o să slăbesc eu, că-mi toci nervii mărunțel, cu satârul cu care ai tocat perișoarele.

Deci da, românul e bătut în cap. Și-o face cu mâna lui și se plânge după. Își umple frigiderul de parcă a dat de o sursă pe piața neagră înainte de revoluție, se-mbuibă ca-necatul, se dă rotund cu cât de creștin e el c-a primit popa, da` nu-i dă un leu lu` amărâtul ăla care stă cu mâna-ntinsă și dup-aia se plânge că și de sărbătorile astea a rămas falit. Și da, o să se-mbulzească să prindă crucea în apa înghețată și dup-aia o să se plângă că dumnezeu nu l-a ferit de pneumonie. De parcă n-are altă treabă decât să aibă grijă de toți idioții.

Da` într-o reprezentanță Orange a intrat o plodoaică cu taică-su` să-ntrebe vânzătorul unde e reprezentanța Vodafone. Asta mi s-a părut oareșcum ironic. Măcar n-a întrebat de unde să cumpere cotlete.

Published: December 26, 2014 | Comments: 22

Pentru o viață sănătoasă consumați

Îmi place ideea de evoluție. O să ți se bage pe gât de fiecare dată când se face o schimbare. Dacă-ți place, foarte bine, dacă nu, o să ți se spună pe-un ton condescendent că e vorba de evoluție, dragă, și, dacă nu ești de acord cu evoluția, ești atât de retardat încât n-ai decât să te duci să dormi într-o grotă și să vânezi lăcuste. Pe care să le mănânci crude sau pe care le să le prăjești la focul tău, pe care-l aprinzi tu, cu două pietre și iască. Că n-ai chibrituri. Că ești retardat și nu îmbrățișezi evoluția.

Evoluție înseamnă să evoluezi de la ceva mai rău, la ceva mai bun. Cum am trecut eu de la telefonul meu Siemens S1 la Alcatel OT 153. De la cărămidă, la ceva mai mic, care făcea exact aceleași chestii: îl țineai după tine și dădeai telefoane. Și Alcatelul încăpea în buzunar, nu trebuia să-l cari în sacoșă.
Evoluție mobilă înseamnă acum să vorbești la telefoane cu dimensiuni de tabletă. Care știu să facă foarte multe chestii, dar cărora le moare bateria în câteva ore. Pentru că-s deștepte și evoluate și mari. N-ai telefon evolutiv, pe care să-l ții cu ambele mâini la o singură ureche? Ești involuat.

Cum adică preferi să vorbești live cu cineva, în loc să dai mesaje în lanț pe what`s up? Cum adică nu știi ce-i what`up-ul și aseară ai stat la un pahar de vorbă și n-ai pus status pe facebook cu ce ai băut și despre ce ai vorbit? Ești involuat. Împotriva evoluției, tehnologiei și socializării. În grotă cu tine!

Asta a fost o scurtă introducere, ca să aveți impresia că-s împotriva evoluției.
Nu-s.
Doar că ceea ce voi numiți pompos evoluție, eu o văd ca pe-un regres. Da, sigur, suntem deștepți, avem mașini care ghicesc gândurile, care gândesc sau acționează în locul nostru, înlocuim hârtia de cărți cu ecran de e-book, ducem după noi toată muzica lumii înghesuită-n câțiva terra, schimbăm inimi reale cu pompițe care ne țin în viață, în curând ne facem casă pe Marte și totuși.

Ne retardăm noi.

Am auzit în ultimul timp mesajele alea cu ”pentru o viață sănătoasă, faceți măcar 30 de minute de mișcare pe zi”. Că ne mișcăm curul din mașină-n mașină și uităm să mergem. Că băgăm în noi ca sparții și ne bazăm că chirurgia estetică va rezolva șoldurile umflate și cardiologul arterele înfundate de grăsime. Că nu ne prindem singuri că e nevoie de puțin sport să nu anchilozăm dracu` în aceeași poziție în fața compului, avem nevoie de reminder constant și de-o voce de la radio care să ne-o spună.

”Pentru o viață sănătoasă, consumați minimum 2 litri de apă în fiecare zi”. Că nu mai știm să bem apă când ne e sete, trebuie să măsurăm în pahare și-n litri ca să ne dăm seama că avem nevoie de hidratare. Și-n loc de 2 litri de apă, bem 2 de Cola și-unu` de Sprite, și nu-nțelegem de ce ne stafidim înainte de vreme. Fără vocea aia ridicată la nivel de campanie națională, n-am sesiza că e nevoie de apă, nu de orice fel de lichid, și că apa cu aromă de căpșuni nu e nici naturală, nici sănătoasă.

Ultimul reminder de gen pe care l-am auzit suna ca pentru proști: ”Pentru o viață sănătoasă, nu uitați să mâncați de 3 ori pe zi”. Pe bune? Adică nivelul de retardare a ajuns atât de înalt încât nici măcar să mai mâncăm neîmpinși de la spate nu mai putem? Am înțeles faza cu fructe și legume, la timpul ei. Dar să ți se amintească să mănânci sau să bei apă mi se pare sf. În curând or să existe centre specializate, pe la care o să fie musai să trecem, să ni se dea capsula cu apă și capsula cu mâncare, care să ne ajungă întreaga zi. Amendă celui care nu-și ia capsula, dar măcar nu va mai uita nimeni nici să mănânce, nici să bea. Sau o să ne conectăm la un usb special, prin care să ne încărcăm, să fim siguri că nu rămânem fără baterie. Evoluție tehnologică, retard uman.

Și, apropo de pastile, nu-mi place să spun ”pe vremea mea”, totuși de data asta se cere. Pe vremea mea nu se luau pastile pentru orice câcat. Nici vitamine obligatorii. Pe alea ți le băgau părinții pe gât cât erai mic și refuzai să mănânci. Când observau ei că n-ai poftă de mâncare sau te paște o anemie. Altfel, îți luai vitaminele din toate prostiile pe care le mâncai când te lovea foamea, da` nu te duceai în casă, să nu te oprească la masă: frunze, zarzăre verzi, clei de copac sau flori de salcâm. N-am murit și n-am nevoie decât rareori de vitamine.
Dar.
Mai nou, toată lumea are nevoie de vitamine. Pe care refuză să și le ia din alimentație. Le ia din capsulă și are impresia că evoluție se cheamă să fii dependent de farmacie.

Există pastile antireținere de apă, pastile pentru constipație, pastile pentru memorie, pentru energie, pentru somn, pentru nesomn, pentru dacă ai mâncat prea mult, pentru dacă n-ai mâncat, pentru ficat, colon, pancreas, stomac, rinichi, cârcel, rău de avion, rău de mașină, rău de bicicletă, pentru orice chestie minusculă și banală. Nu, nu vorbesc de alea de care ai nevoie să te vindece. Vorbesc de alea pe care le iei constant, pentru că ți-e lene să ai grijă. Ți-e lene să-ți lași corpul să funcționeze normal și natural, și-l forțezi să facă ceva la comandă. Cu o pastilă. Sau cu pumnul de pastile.

Dacă înainte le foloseai sporadic, acum e abuz. Că ai impresia că, fără ele, nu mai funcționezi.
Și te uiți cu un ochi rău la ăia care încă mai aleargă după căprioare și fac salturi din copac în copac, care umblă goi și prind peștele cu bâta și-i numești involuați. Că nu vorbesc la telefoane mobile, nu știu ce-i ăla internet și nu-și întrețin viața în farmacii. Da` ăia, așa involuați tehnologic cum îi vezi tu, măcar nu suferă de retard sever. Ei știu să mănânce și să bea fără să le aducă un străin aminte și nu-și varsă plămânii după ce-au alergat 100 de metri. Lor nu le pasă de capsulele tale și, chit că n-au wc în casă, folosesc natura fără să se plângă că-s constipați. Și chit că nu trăiesc până la 90 de ani, cât trăiesc o fac fără artificii și circuite prin tot corpul.

Ne retardăm pe zi ce trece. Și, ce-i mai grav, e că suntem mândri de retardul ăsta. Că cu cât ești mai artificial, cu atât ești mai în trend. Condescendent către ăștia, mai demodați, care încă cred că automatizarea pe bandă rulantă nu-i o soluție. Sau e o soluție către robotizare totală. A simțurilor și a sentimentelor.

Published: August 31, 2014 | Comments: 15