duminică

Despre smerenie

A expirat faza cu legea antifumat. Aia care a transformat realitatea și realitatea virtuală într-un câmp de luptă între fumători și nefumători. Sărit la jugulară, aruncat cu blesteme, sânge pe pereți, a dat primăvara, promisiunea unei schimbări de lege, totul a reintrat în normal.

A fost de ajuns o melodie de câteva minute, cu un mesaj simplu, arhirepetat și cumva resuscitat acum pentru ca totul să redevină câmp de luptă. Imposibil să n-o știți. De câteva zile-ncoace tot netul vuiește de păreri pro și contra religie, pro și contra Taxi, pro și contra lemn.
Că e satanistă. Ba e atee. Ba e catolică. E comandată. E propagandă. E metodă de a atenta la integritatea neamului românesc. Trădători de țară. Non valori muzicale. Afoni. Lipitori. Profitori pe subiect. Afurisenii. Trei cruci. Anateme. A, da, și injurii. Că fără injurii nici o tabără nu se simte destul de cu 3 coaie. Nici măcar aia ultrareligioasă, care a uitat că nu e bine să dorești răul aproapelui.
Dă-i până nu mai mișcă, că s-a pus în calea vrerii lui dumnezeu și-a catedralei sale! Dă-i până-l umpli de sânge, dă-i până-i arăți că dreptatea domnului se face cu pumnul, nu cum scria pe undeva prin Biblie că se face cu bunătate. Ce-ți trebuie chiar să știi ce scrie-n cartea aia, dacă poți să-l pui pe antichrist cu botul de labe dându-i la ficați? Dă-i!

Am văzut videoclipul.
Poate sunt incultă muzical, dar mie mi-a plăcut.
Poate sunt și pseudo-intelectuală, dar mi-a plăcut și mesajul. Simplu, arhirepetat și cumva resuscitat acum, dar e dovedit științific faptul că unele chestii trebuie repetate de mii de ori până să fie pricepute de mulțime. Dovadă faptul că gloata a sărit de cur în sus și-a dat-o tare cu ”da` ei de ce nu sunt smeriți?”
Da, am avut răbdarea și masochismul de a citi mii de comentarii. Mii. Care mi-au dovedit încă o dată că da, majoritatea oamenilor sunt proști. Răi, inculți, pioși, religioși, spălați pe creier dar, mai ales, proști.

Pentru că nu poți fi câtuși de puțin deștept, să ai măcar un neuron care zvâcnește într-o sclipire de inteligență și să susții că AVEM NEVOIE DE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI! Noi! Noi avem nevoie, ca popor care s-a dezvoltat de la Ștefan cel Mare și Sfânt, și dacă nu făcea Ștefan biserici, unde am mai fi ajuns acum? Și pentru ce a murit Constantin Brâncoveanu și toți martirii? Și trădătorilor de țară, care stați în vile, și vă lăfăiți în excursii peste hotare, și vă-mbrăcați de la case de modă, și divorțați, și preacurviți, și adulterinilor, tocmai voi v-ați trezit să predicați despre smerenie și să-nvățați biserica cum să-și facă datoria față de bietele suflete care își așteaptă alinarea și viața cea veșnică?

Este peste puterea mea de înțelegere să-mi dau seama cum, în 2016, există oameni care încă gândesc așa. Și nu vorbesc despre bătrânica din vârf de munte, care are 70 de ani, acces la un singur post de televiziune, în cel mai bun caz, și care se duce la bisericuța ei, tot în vârf de munte, și-l consideră pe popă drept trimisul lui dumnezeu, undeva foarte aproape de sfinți, și care i-ar da tot ce are, pentru un loc asigurat în rai.
Nu. Vorbesc despre oameni născuți și crescuți cu acces la informație. Educați. Citiți. Școliți. Care ar trebui să fie capabili să filtreze informația și s-o judece cu propriul creier. Să compare date. Să facă paralele între trecut și prezent. Să vadă că era ok în secolul 16 să crezi orbește în biserică, dar că-n secolul 16 nu erau nici educați, nici informați. Că e în continuare o spălare de creier și-un abuz de putere, nu o promisiune sigură spre un rai veșnic.
Nu înțeleg cum, în situația asta, ei nu văd evidentul.

Că-n biserică mergi să te rogi, dar nu ți se poate face operație de apendicită. Că, dacă te rogi, nu scapi de operația de apendicită, decât dacă faci peritonită și mori. Că n-ar trebui să existe monopol pe lumânări. Că n-ar trebui să bagi copilul de 3 ori în apă ca să-l botezi, că e posibil să răcească, să se sufoce sau, pur și simplu, nu văd relevanța și utilitatea acestui gest barbar. Că încă citesc și se bazează pe o carte scrisă acum o mie și ceva de ani. Că n-ar trebui să plătești pentru nuntă, botez, înmormântare, mai ales că nu-ți dă nimeni chitanță pentru asta, deci tu – plătitor de impozite – dai niște bani pentru care nu se plătesc impozite. Că sunt mai multe biserici decât oameni care să le umple. Că banii care se duc la culte – și sper să se observe că spun ”culte”, nu BOR, pentru ultraortodocșii care s-ar putea ataca – ar putea să se ducă în educație.
Pentru ca profesorii să aibă salarii decente, care să-i motiveze să nu-și mai bage picioarele în meseria lor, în așa fel încât copilul tău să aibă acces nu doar la educație, ci la educație calitativ superioară. Și în medicină, pentru ca medicii să nu mai plece în afară, și spitalele să fie dotate ca lumea, nu să mori pe targă din cauză de infecții și bacterii, și să nu mai fie nevoie de noțiunea de șpagă. Și-n justiție, în oameni care să respecte legea, care să fie motivați să umble pe stradă, să-ți dea amendă dacă ai scuipat pe jos, dacă ai aruncat gunoiul pe geam, dacă nu ai strâns după câinele tău, dacă ai abandonat un animal, dacă ți-ai băgat copilul sau nevasta în spital, dacă ai încălcat limita de viteză, dacă n-ai acordat prioritate, dacă ai trecut pe roșu. Și să fie atât de bine plătiți, și atât de mulțumiți de jobul lor, încât să nu fie tentați să ia șpagă, ca să te facă scăpat. Să bagi bani într-un sistem în care lumea nu are cum să fie coruptă, pentru că n-are de ce.

Bani care să se ducă în toate astea, nu în popi care-și plimbă sutana în mașini de lux. Nu în popi care profită de bucuria sau durerea ta ca să mai stoarcă niște bani. Nu în biserica care-și cere averea secularizată acum o sută și ceva de ani. Nu în profesori de religie care amenință copiii că, dacă mint, vor fi loviți de mașină. Nu în oameni care tună și fulgeră că, dacă nu respecți voia domnului, ajungi în iad, dar care-s primii care nu respectă voia cu pricina. Nu în grandomanie, nu în opulență, nu în promisiuni invizibile. Banii ăia, care de la stat se duc direct la culte, să se ducă spre locurile unde chiar sunt lacune. Că biserica nu duce lipsă de pupători de moaște, ba chiar îi are în exces.

Există un calcul care spune că, din impozitul pe care îl plătesc eu, 50 de bani pe lună se duc la BOR. Adică 6 lei pe an. Că nu e atât de mult. Înmulțește asta cu câte persoane muncesc și câte persoane ”plătesc” BOR. Deja nu mai pare atât de puțin, nu-i așa?
Și nici măcar suma aia cu multe zero-uri care rezultă nu e problema. Problema mea e simplă: eu nu vreau să dau 6 lei pe an la BOR. De ce aș vrea să dau fie și 1 ban unei instituții căreia nu-i văd sensul? Unei autointitulate religii în stat? Unor oameni care au decis din start că eu, ca persoană, o să ajung în iad? Care încearcă să oprească legalizarea PACS-ului, unde PACS înseamnă doar un act juridic și n-are nimic de-a face cu dumnezeul lor? Care încearcă să impună cum să trăiești, cum să faci sex, dacă să faci avort, în ce zi ai voie să mănânci ce, când ai voie să speli și, eventual, de câte ori pe zi să te caci, doar pentru că sfântul duh le-a transmis direct, fără înregistrări, voința lui?

Și totuși dau. Nu pentru că vreau, ci pentru că trebuie.
Pentru că smerenia trebuie să fie a mea, și banii ai lor.
Pentru că, atât timp cât au gloata de partea lor, și-o țin cât mai puțin informată și cât mai mult sub papuc, cât mai spălată pe creier și cât mai mult cu frica în sânge, smerenia e pentru gloată, nu și pentru ei.

De asta mi-a plăcut mie melodia de la Taxi. Nu pentru valoarea ei muzicalo-stilistică. Nu pentru că ar fi o melodie pe care aș pune-o în cască. Pentru că au reușit să adune niște oameni care să repete ceea ce cred și eu. Și pentru că, dacă din gloata aia de mai sus se trezește măcar 1 să deschidă ochii și să-ncerce să gândească singur, atunci melodia aia, oricât de afonă ar fi, și-a atins țelul.

Published: April 10, 2016 | Comments: 13

Cum să fii zen în câțiva pași simpli

În ultimul timp, toată lumea are nervi. Și dacă n-are, și-i face. Recunoaște! Colegul tău are nervi, vecinul tău are nervi, vânzătoarea de la consignație are nervi și da, cel mai important, tu ai nervi.

Căldura? Bag pula-n ea de căldură, fac un duș pe oră, și tot transpir ca un câine.
Concediul? Bag pula și-n el, că se termină prea repede și, la final, mai am 2 săptămâni pân` la salariu, și bani pentru 2 zile.
Vecinul? Bag și-n el, că acum și-a găsit să renoveze. Dacă nu vecinul, atunci vecinul de lângă, și tot așa. Tot cartierul renovează și nu se-aude decât murmurul suav de bormașină.
Violatorii din Vaslui? Să-și bage toată lumea-n ei, că nu mai intră o dată la-nchisoare, și din cauza lor tot on-line-ul a turbat de-a binelea.
Putin? Toată armata, că din cauza lui s-ar putea să se reintroducă stagiul militar obligatoriu.
UE? Și-n ei, că-s hoți și ne vor banii.
Romi, profesori, elevi care tocmai au dat bac-ul, gay, părinți care ar trebui decăzuți din drepturi, preoți, religie, legea antilegionară, firmele care n-au scăzut TVA-ul, institutul de meteorologie că n-a anunțat seceta, primarul că n-a amenajat bazine, presa, știrile contrafăcute, ăia care postează știri false sau știri de acu` câțiva ani pentru trafic, Pleșu că a reacționat la calomnie, Petronela că n-a știut să-și verifice sursele, câinii maidanezi că-s prea mulți, câinii cu stăpân, că se cacă peste tot și stăpânul nu strânge după, pisicile c-au intrat în călduri, păsările că ciripesc prea tare, berea că se-ncălzește mai repede decât o poți bea, colegul că-și trântește mouse-ul, pms-ul că vine prea repede și durează prea mult, părul că s-a decolorat de la soare, dietele că se țin cu sacrificii, veganii că pun egal între cei care mănâncă carne și ăla care l-a omorât pe Cecil, fumătorii că poluează aerul, nefumătorii că vin cu argumente stupide, hingherii că ți-au dat amendă când n-aveai bilet, tanti de la asociație că-n mod clar umflă facturile, mămicile că pun poze cu Pamperși murdari pe Facebook, non-mămicile că nu înțeleg tantrum-ul, vaccinul că provoacă autism, prietenul ăla care comentează bălării la orice, țânțarii c-au ieșit la vânat, c-a murit Jon Snow, feministele că bărbații îs misogini, bărbații că femeile-s misandre, tabere în jurul canalelor TV, tabere-n jurul vedetelor de carton, că nu mai demisionează Ponta, apa rece că-i caldă, aerul că există.

Ăștia sunteți voi. Nervii voștri. Doar câțiva dintre ei, desigur. Explodând fie cu voce tare, în discuții care s-ar putea foarte bine să se lase cu sânge, fie direct pe Facebook, unde se lasă cu carnagiu tastaturistic.

Eu? Eu sunt zen.
Eram și eu, înainte, un pachet de nervi. Orice nimic mă făcea să explodez instant. Să mă angajez într-o tiradă furtunoasă, să-nșir postări lungi și frumos argumentate, să-mi fac nervi, eliberându-mi nervii.
Acum sunt zen.
Văd nervii voștri, aș vrea să fraternizez cu unii dintre ei, să mă aprind și eu ca o petardă, să-mi iau tastatura și să scriu una bună, să le arăt eu lor (oricare ar fi acei ”ei”), să mă descarc, să urlu în cuvinte, să dau un knock out à la Tyson, să fac sânge pe pereți cu sângele vostru, să sfâșii jugulare cu dinții și să fiu the last one standing, ușor rănit, dar învingător. Și când m-așez la tastatură, sau înainte de a deschide gura, îmi dau seama că-s prea zen, și-o las baltă.

Nu, n-am fumat nimic. Nu, nu-s pe pastile. Nu, nu mi-a venit o moștenire fabuloasă, nici nu l-am descoperit pe dumnezeu, retrăgându-mă spre meditație în pustie. N-am aderat la „eat, pray, love”, care mi s-a părut o carte ușoară, ușor stupidă și cu filozofie pentru femei singure care au nevoie de filozofia altor femei singure, ca să se ridice. Nu m-am întâlnit cu Dalai Lama, să-și pogoare liniștea și înțelepciunea asupra mea. Nici măcar nu m-am apucat de sport sau yoga, ca să-mi eliberez nervii pe cale activă.

Pur și simplu am realizat că nu se merită. Nu se merită să-mi consum eu nervii mei frumoși pe banalitățile sau dramele altora.
În chestii actuale, latră alții. Mult, și mult înaintea mea, pentru că-s prea leneșă să știu ce se petrece, în momentul în care s-a petrecut. Și-ar fi redundant să apar cu a 152-a opinie pe același subiect. Așa că trec mai departe.
În chestii de vecini, muncă, șefi și nedreptăți sociale – toate trec. Și munca s-a terminat când ai terminat programul, și ce faci în personal e mai interesant decât profesionalul. Și dacă vecinul încearcă să-ți strice personalul, ignoră-l. N-are personalul lui de care să se ocupe. Nu-ți transforma vecinul în personal. Riști să ajungi ca el.

Închide net-ul. Pune o muzică care-ți place, indiferent de ce cred ceilați despre ea, bagă un film, stai dezbrăcat în casă, du-te și fă topless pe acoperiș, pune-ți căștile când mergi pe stradă, ignoră-i pe toți cei care nu-ți dau de mâncare, ignoră-i și pe ăia cu care n-ai împărți o bere, treci peste dramele celorlalți, ar putea fi ale tale, da` nu-s, nu mai simpatiza, nu mai empatiza, zâmbește doar pentru că vrei, nu pentru că trebuie, lasă-te afectat, bucurat sau întristat doar de ăla care-i lângă tine, orice chestie care poate fi rezolvată, se rezolvă și dacă nu te enervezi, în același timp, dar cu mai puține riduri și mai puțin stres, scroll down peste toate câcaturile care ar putea să te enerveze, deschide-ți o bere, ia-ți și-o țigară, fă-le-n ciudă ălora care-ți spun că astea te omoară, ia-ți vitaminele, mănâncă o pizza, fă 100 de flotări într-o mână, du-te și cumpără-ți dulci nimicuri și relaxează-te.

Știi că spuneam la început că-ți bagi pula-n tot ce-ți face nervi? Cu nervi și cu mânie? La figuratul negativ?
Ia-ncearcă să ți-o bagi de-a binelea. La figuratul pozitiv. Să nu-ți mai pese de nimic care nu te afectează direct. Pe tine, ca persoană. Și lista o să fie mult mai scurtă.
Și poate c-o s-ajungi la fel de zen ca mine.
O doză mică de nesimțire n-a stricat niciodată, nimănui. Și dacă alții îs nesimțiți cu tine, de ce n-ai fi nesimțit – pentru tine?

Zen and out.

Published: August 9, 2015 | Comments: 12

35 de dileme

1. Dacă am cusut azi un nasture, ce soi de păcat am acumulat? C-am cusut în sfânta duminică, c-am cusut în Duminica Floriilor sau că am cusut de Paștele catolic?

2. Dacă pun o mașină la spălat în zi de sărbătoare, e sau nu păcat? Că teoretic nu spăl eu, spală mașina.

3. ”Fete cu băieți, pute-a castraveți și băieți cu fete – pute-a ouă fierte.” Mi se pare mie, sau din copilărie părinții ne învățau, subliminal, să fim gay, sugerând că heterosexualii put?

4. În aceeași ordine de idei, de ce ies câte 2, 4, 6 cupluri în oraș, ei și ele, stau la aceeași masă, dar discută doar fetele cu fetele și băieții cu băieții? N-ar fi mai simplu să iasă separat?

5. Cum de, în ultima săptămână, n-a trecut zi fără să aud de un câine pierdut/găsit în Galați și de câte un accident de mașină?

6. De ce părinții continuă să te considere incapabil de a fi adult, chit că muncești de ani buni, îți plătești facturile și până acum nici n-ai murit, nici n-ai intrat în belele?

7. De ce toată lumea rămâne siderată că nu știu cât costă un kil de cotlete sau un kil de scrumbie? E normal să nu știu, pentru că n-am cumpărat niciodată un kil de cotlete, doar din alea la 250g, la tăviță, iar scrumbie nu mănânc.

8. De ce popii propovăduiesc sărăcia pe pământ și bogăția în ceruri, dar au mașini ultimul răcnet și strâmbă din nas dacă nu le plătești baban orice serviciu care, de altfel, e inclus în fișa postului?

9. De ce a avut Episcopia Galați nevoie de clădirea în care a fost Muzeul de Artă Vizuală? Sau de ce e vital să existe un Muzeu al istoriei culturii și spiritualității creștine de la Dunărea de Jos? Să se expună ce? Moaște și bărbi?

10. De ce lumea ajunge pe pagina mea căutând următoarele: ”kum sa slabesti kel mai usor”, ”am dat cu pumnu si mi s-a umflat”, ”superstitii can de ineci cu saliva ta”, ”babe care fac sex din placere”, ”fara dieta dar sport slabesti”, ”cum sati rupi mana fara dureri”, ”cum sa fiu mai smeker”, ”Ce smecherii sa le fac la prieteni.cu tigara”, ”vad negru si ma imaginez murind”, ”cum devii smechera la scoala”, ”cine pula mea e pop tamas”, ”cum sa-ti rupi mana in 5 minute de la cot”, ”copii sai inveti smecheri”, ”se intra in biserica dupa ce te impreunezi cu sotul tau”, ”mi sa blocat telefonul pe un site porno”, ”citate de dat peste nas pentru cei invidiosi adevarate”, ”cum sa iti rupi un deget”, ”de ce o fata nu tr sa stea in taxi in fata”, ”futai in grup cu copi”, ”clipuri cu jucari care dau din cap ce sa nu faci in romana”, ”porno in sandale pe tocuri”, ”daţi-mi.voie.să.descarc.un.singur.film.porno.am.40.ani.”
Sau. De ce ai căuta astea?

11. Suntem în zona Paște. Dar de ce ai face încă 5 bancuri cu ouă pe secundă? Am înțeles. Îs mai bătrâne ca bunică-mea. Și bunică-mea e foarte bătrână.

12. De ce se agită tot Galațiul că s-a oprit căldura la 1 aprilie? Nu-s condiții inumane. E a 2-a lună de primăvară. Mergi în tricou. Dacă nu stai la pol, n-ai motiv să ai căldură în aprilie.

13. De ce ar trebui să ai apă rece, dacă n-ai plătit-o? Eu știu că, dacă nu-mi plătesc abonamentul la telefon, nu mai pot vorbi. Ar trebui să-mi plătească primăria abonamentul pentru că, dom`le, nu mai suntem în Evul Mediu?

14. La ce-mi folosesc logaritmii învățați în liceu? Și, ca idee, majoritatea noțiunilor matematice, 2 ore pe sătămână, timp de 3 ani?

15. De ce ar trebui să-mi pese că a câștigat sau pierdut Halep, în condițiile în care nu mă uit la tenis, nu pariez și n-am nici un merit în performanța ei?

16. De ce unii insistă să aibă cont comun de facebook?

17. De ce la mahmureală te vindecă doar fast-food-ul?

18. De ce e ciudat că-mi place berea inclusiv iarna?

19. Dacă-ți mănânci unghiile sau pielițele de la deget, nu carecumva ești măcar semi-canibal?

20. De ce ai impresia că monarhia salvează România? Regele a abdicat, nu mai vorbește ca lumea româna ba, mai mult, nu mai vorbește ca lumea. Danemarca are monarhie și-o duce bine. Dar tu vrei ca la noi să fie cu monarhie la fel de bine ca-n Danemarca, fără să iei în calcul că, pe lângă sistemul de conducere, în Danemarca există câteva chestii care la noi nu: oameni civilizați, cultivați, eliberați de superstiții ortodoxe și da, deschiși la minte. Care nu scuipă-n sân și nu-și fac cruce la tatuați, gay, divorțați sau orice nu intră între ochelarii de cal.

21. De ce nu mai există mașini de culoarea albastru egiptean?

22. De ce americanii au interzis ouăle Kinder, dar concursurile tip pageant, cu concurente de până-n 10 ani, sunt foarte legale?

23. De ce se fac sticle de bere de 330ml?

24. De ce unii sar de cur în sus dacă ripostezi, după de ei te-au făcut de câcat in the first place?

25. De ce ar trebui să-ți dau like la pagină sau să-ți cumpăr cartea, doar pentru că suntem rude?

26. De ce ne crește păr pe picioare, cu toate că ne epilăm și unghiile lungi, cu toate că le tăiem săptămânal?

27. De ce se sparg ouă și se taie miei de Înviere?

28. De ce au părinții acces la internet?

29. De ce se trezesc pensionarii cu noaptea în cap, cu toate că n-au absolut nimic de făcut?

30. Cum de e calciul metal?

31. De ce, cu 35 de romane scrise, n-am învățat de Rodica Ojog-Brașoveanu la literatură?

32. De ce-și rad femeile sprâncenele, și dup-aia le desenează cu creionul?

33. De ce dacă ai 17 ani și 11 luni și faci sex cu cineva de 17 e iubire, iar dacă ai făcut 18, e pedofilie?

34. De ce se-ncurcă mereu firul de la căști, oricât de frumos l-ai fi așezat înainte?

35. De ce nu e legală marijuana? Nici eutanasia la cerere?

Liber la răspunsuri.

Published: April 5, 2015 | Comments: 13

Egalitate, dar nu pentru căței – p.3

Mie-mi place să iau aspirină.
– Vai, da` de ce nu iei paracetamol? Mie-mi face cel mai bine!
Ție.

Mie-mi plac cartofii prăjiți.
– Vai, da` de ce nu îi faci natur? Îs mai sănătoși. Mie așa îmi plac.
Ție.

Mie-mi place berea, inclusiv iarna. Și-mi plac țigările. Și thriller-ele, și chips-urile, și șaorma, și pantalonii de la băieți, și hainele unisex, și bascheții, și vara, și părul scurt, și pierce-urile, și tatuajele, și umorul sadic, și bancurile seci, și glumele proaste, și pisicile, și să dau cu aspiratorul o dată pe săptămână, duminica, și ironia, și autoironia, și ciocolata cu lapte, și lista e imensă.
– Vai, da` berea e amară și iarna e prea rece să bei bere. Mai bine un vin fiert. Țigările fac rău. Mai bine o comedie. Nesănătos, anormal, ciudat, cald, băiețos, imoral, nesimțit, prea mult păr, ziua domnului, nepoliticos și insensibil și grobian, e mai bună ciocolata amăruie și-mi place infinit mai mult.
Ție.

– Dar e un program de câcat să muncești de la 11 sau de la 13. Îți pierzi toată ziua. N-aș putea. N-ai timp de nimic. Te trezești, te-nvârți prin casă, dup-aia vii la muncă, 8 ore, te duci acasă și te culci. Îți pierzi toată ziua. Când mai faci curat, mâncare, speli, plătești facturi? Când mai trăiești? Îți petreci toată ziua la serviciu. Îți irosești viața.

– Păi, și cum adică ți-e somn dacă lucrezi mai de dimineață? Da` ce, cât ai dormit? 8 ore? Hoho, îndeajuns și prea mult, chiar! Și ți-e somn după 8 ore dormite? Cum să-ți fie somn? Te-ai odihnit exact cât trebuie, ba mai mult chiar. Eu am dormit 6 ore și mi-s de ajuns.

– Te plângi că te-ai trezit la 9? Eu m-am trezit la 6! Am dat cu aspiratorul, am făcut ceva de mâncare, am trecut pe la cutare, am băut niște cafele, am ajuns la muncă și, când ajung acasă, mai bag și-o mașină la spălat. Tu nu faci nimic toată ziua și te plângi de oboseală!

– Da` cum adică ar trebui să te trezești la 5 fără, dacă ai lucra de la 7? Da` ce faci 2 ore? Aaaa, îți bei cafeaua! Da` ce, nu poți s-o bei la serviciu? Și-ai făcut și-un duș… Da` de ce nu-l faci seara? A. Faci și seara. Îhm. Și ai nevoie de timp să te usuci pe cap? Da` ce, te speli pe cap în fiecare zi? De ce? Eu n-aș putea!

Tu. Tu. Tu.

Tu n-ai putea. Ție ți se pare un program de câcat. Tu nu concepi să trăiești ca mine. Tu nu poți dormi cât sau până la cât dorm eu. Tu ai chestii de făcut cu noaptea în cap. Ție ți se pare anormal stilul meu de viață. Tu nu-nțelegi de ce mă spăl în fiecare zi pe cap. Ție-ți sunt de ajuns 6 ore de somn pe noapte. Tu te trezești la 6, când eu ori mă culc, ori mă-ntorc pe partea cealaltă, pentru încă vreo 2 reprize de somn.
Tu dai cu aspiratorul de 5 ori pe săptămână, tu nu speli duminca, tu nu concepi să ieși la o bere miercuri, iarna, la ora 10 seara.
Tu ai probleme cu viața mea.
Tu belești ochii mari, rămâi gură cască și, eventual, mai bagi și-un ”duamne ferește!” când mă-ntrebi ce am, și-ți răspund că mi-e somn, după 8 ore de somn.

Nu mai suntem la grădiniță, când toți purtam aceeși uniformă, mâncam aceeași mâncare și dormeam în același timp.
Nu mai suntem în comunism, când trebuia să avem cu toții aceeași tunsoare, aceleași haine ponosite și să recităm aceeași poezie, la aceeași oră.
Nu mai suntem nici măcar la școală unde, dacă făceai ceva diferit, deveneai paria pentru restul anilor pe care-i mai aveai de petrecut acolo.
Nu trăim în aceeași casă, nu-mpărțim aceeași pâine, nu-mi dai și nu-ți dau de mâncare.

Și-atunci, poți să-mi răspunzi sincer și argumentat, de ce te fute grija?
De ce-ți dai ochii peste cap când mă-ntrebi când m-am trezit, și-ți răspund că acum 2 ore, adică la ora 13?
De ce simți nevoia să-ți imaginezi că viața mea se trăiește până la 9 seara, când atunci de-abia începe?
De ce nu poți pricepe că, la fel cum în America e zi, când în Europa e noapte, poate că și eu trăiesc mai mult noaptea, decât ziua?
De ce viața ta, trebuie să fie și a mea?
De ce ai impresia că-s mai puțin persoană decât tine, pentru că nu-mi plac aceleași lucruri?
De ce îți aduci rigla, trasezi niște linii și, cine nu se-ncadrează în tabel, e cel puțin ciudat?

Nu avem aceleași gene, bioritm, metabolism, gusturi, plăceri, puncte erogene, vise, speranțe, credințe, puncte sensibile, grad de toleranță, vârstă, experiențe.
Suntem blonzi, bruneți, roșcați, dreptaci, stângaci, slabi, grași, albi, negri, gay, straight, femei, bărbați, activi, pasivi, introvertiți, extrovertiți, altruiși, egoiști, înalți, scunzi, leneși, energici, triști, fericiți, optimiști, pesimiști, spirituali, credincioși, atei, europeni, asiatici, africani, emotivi, impunători, romantici, reci, calzi, creduli, sceptici, naivi, paranoici, mai multe la un loc sau diferiți, în funcție de moment.
De ce ar trebui să-mi reglez stilul după al tău, doar ca să fim din nou în uniformă?

Lasă sprânceana în jos, când vine vorba de alegerile mele. În casa mea m-ai întrebat, nu ți le-am băgat pe gât și nu te afectează cu nimic. Nu mă face să mă gândesc cât ai puteai fi de trist, din punctul meu de vedere, făcând totul ca la carte. Nu vreau să ajung acolo, pentru simplu fapt că nu mă afectează.
Quid pro quo.

Published: January 17, 2015 | Comments: 20

No copyright claimed

Eu sunt de acord cu ăla care a spus că, înainte de a te apuca de scris, trebuie să citești mult. Profa` de română o să spună că ca să poți să-ți dezvolți vocabularul, să știi cum se pun virgulele și să-nveți diferența între propoziție, frază și paragraf. Eu spun că pentru toate astea plus faza aia în care reușești să-ți definești un stil. Pentru că ai citit atât de mult și de multe, încât ai ajuns să știi ce ți se potrivește, cum să întorci o frază și ce ton te prinde. Și din bunul și răul altuia – ai creat un stil al tău. Inconfundabil.

Dar când stilul tău devine copia fidelă a stilului altei persoane, nu se mai cheamă creație. Se cheamă copipeism. Și tu ești un copycat.

Argumentul pe care o să ți-l bage pe gât copipeistul e ăla cu nimic nou sub soare. Sau – ce, crezi c-ai inventat tu aia? Sau – nu mi-a trecut o clipă prin cap să te copiez, doar am vrut să-ncerc altceva. Sau – tu chiar ai impresia că te-am copiat? Credeam că mă cunoști mai bine de atât.

Și tu îi arăți, negru pe alb, că aia e ideea ta. Că mai ții minte când am discutat despre chestia asta, la o bere, și ți-am ținut un discurs de o oră, și-acum tot discursul meu e scris de tine, cu semnătura ta? O să-ți spună că de fapt da, sunt și unele lucruri pe care le-ai spus tu, dar el le-a dat o formă și și-a pus și amprenta personală. Adică virgulele.

Sau că, înainte, nu folosea nici repetiții, nici expresii licențioase, nici fraza nu și-o construia așa, că înainte nu folosea monologul închipuit ca să-și catalizeze nervii, că există cuvinte – da, chiar dacă sunt în dicționar de când lumea – pe care nu le-ar fi folosit niciodată și despre a căror existență nu știa, pe care le-a auzit la tine și acum le folosește excesiv, că încearcă să introducă un leit-motiv care să-l distingă de restul celor care scriu de-abia după ce a observat tendința asta la tine, că nu folosea nici argument și nici contra-argument și că totul s-a schimbat după ce a început să te citească.
Nu c-ai fi tu cea mare sculă de basculă. Nu. Simpla proximitate i-a schimbat la 180 de grade stilul.
Și-atunci se supără, și riști să-ți ridici toți cititorii în cap, că ei l-au descoperit pe el primul, chit că tu ai mai mulți ani în spate.

Dragă copipeist, care nu vrei să recunoști că ești așa, și-acum te burzuluiești că-s nedreaptă, citește ce sau cum scriai acum 4 ani. Orice din ce scriai atunci. Citește și ce scriai acum 2. Și-ajungi în prezent. Fă o comparație. Și vezi că nu-ndrăzneai să pui câcatul pe hârtie și-acum îl scrii la fel de firesc precum respiri.

Începuturile mele au fost ”cu lăbuța pe inimă”, cu ”bașca” și cu ”la bună vedere”. Cu neuron, manie pe zodii și cultul vărsătorului, gagici, pana mea, plozi, câcat, câte un băgat și-un scos timid, frate și palme virtuale. Când am văzut că, după mine, încep să le folosească și alții care n-aveau nici în clin, nici în mânecă cu ele, am început să le evit. Pe majoritatea. Exceptând plozii și câcatul. La alea nu pot renunța, că nu le-aș găsi echivalent. Dar am renunțat eu la chestiile mele, am inventat altele noi și-acum aștept să intre și alea în vocabularul comun, ca să mă mai chinui să găsesc altele.

Că mie nu-mi place copipeismul. Și-l evit, chiar dacă nu-l fac eu.

Și mie-mi place cum scriu mulți bloggeri. Da` n-o să mă apuc acum să scriu ca Dinu, Oama, Mantzy, Mucegai, Lorena Lupu, Lizu sau oricare dintre cei pe care-i citesc, ca semn de recunoștință, sau mulțumire, sau apreciere. Pentru că e una ce-mi place, și alta cum sunt. Și dacă cei care mă citesc și nu mă cunosc nu și-ar da seama că-s un fals, aș ști eu că-s falsă și mi-aș arunca laptop-ul pe geam, dacă nu m-aș putea abține. Dacă n-aș putea să stau departe de tastatură sau n-aș mai scrie ca mine. Probabil că aș scrie cu pixul pe hârtie, da`alea n-ar ajunge să fie citite de alții, să vadă și ei ce copie am devenit. Sau m-aș apuca de yoga, alergat sau văruit, ca să-mi sugrum în fașă instinctul copipeist care crește în mine.

Zilele trecute spunea cineva că nu e ok ca, ajuns la o anumită vârstă, să mai dai importanță blogului. Că, dacă te maturizezi, ajungi să ai alte priorități, ți se schimbă preferințele și plăcerile. I-aș da dreptate, dacă pentru mine blogul ar fi o plăcere trecătoare. Cum înainte poate îți plăcea înghețata de vanilie și acum preferi whiskey cu cola. Nu e un job, nu e un moft, scrisul e una dintre chestiile pe care le fac cu plăcere și, măcar uneori, chiar îmi iese foarte bine.

Normal că, în momentul în care-mi simt atacată plăcerea, reacționez. C-așa percep eu copipeismul. Ca pe-un atac. N-o să mă simt măgulită că mă copiezi. O să mă simt înjosită, nedreptățită, și-o să-mi vină să-ți sar la jugulară. Și pentru că nu sunt dispusă să-mi petrec ani buni departe de libertate pentru curul tău, o să-mi exteriorizez violența tot prin scris. Calmant.

Și-am mai dat și peste argumentul ăla, conform căruia copiatul este prima treaptă spre dezvoltarea unui copil. De acord. Dar, dacă ești capabil să-ți setezi o conexiune, să dai add new post și să și tastezi, evitând cu grijă greșelile, atunci nu mai ești copil. Ești un adult care a trecut de vârsta copiatului ca să învețe și copiezi din simplul motiv că nu te duce capul să faci altceva.

Published: July 6, 2014 | Comments: 14