facebook

Buna generație 2.0

Unii spun că de vreo 2 săptămâni încoace lumea s-a trezit la realitate. Că s-a trezit umanitatea din oameni, compasiunea dă pe din afară, suntem uniți, și uniți câștigăm, dacă vrem, putem, vocea străzii nu poate fi ignorată, acum se vede cine e om, și cine nu, fraternitate, iubire, milă și ajutor reciproc. Că a fost nevoie de o tragedie să ne zguduie și să ne aducă aminte că suntem oameni, dar că, odată trezită conștiința, vom fi mai buni. S-au bătut admirativ pe spate și s-au felicitat, s-au creat eroi și au fost ridicați la rang de purtători de cuvânt și formatori de opinie.
Asta spuneți voi. Eu am văzut altceva.

Am văzut oameni sărind la jugulara (virtual și nu numai) celor care n-au ieșit în stradă. Da, e frumos să faci baie în mulțime, să simți că aparții și că participi la ceva măreț, gen o revoluție. Dar, în afară de omogenitatea de corpuri, fiecare voia altceva.
Eternele pensii mai mari, cerute de pensionari care aveau dreptate, dar și de cei care vor mereu mai mult. Locuri de muncă plătite ca-n afară, de către unii care stau pe ajutor de șomaj, pentru că e sub demnitatea lor să muncească pe 1200 RON pe lună, cu toate c-au terminat, cu chiu cu vai, un seral. Înlocuirea clasei politice, de către unii care au impresia că e de ajuns să faci ”SPUF” cu o baghetă magică pentru a schimba oameni și mentalități. Monarhie, de către cei care au impresia că, sub regalitate, devenim Anglia sau Suedia până la Crăciun.
Dar să le sfâșiem jugulara celor care n-au ieșit în stradă. Sfâș, sfâș. Să-i facem de câcat că nu gândesc și nici nu simt românește. Să le dăm unfriend, să-i porcăim pe la cunoscuți și să-i facem de rușine pe Facebook. Doar suntem generația 2.0, nu?

Am văzut oameni bătându-și reciproc obrazul că de au, sau de ce nu au pătrat de doliu la poza de profil. Fiecare tabără cu argumente deștepte, amuzante, ironice, subtile, lacrimogene sau spumegând de furie. Fiecare imputându-și celuilalt că nu gândește la fel. Unde ”la fel” nu e neapărat mai bine sau mai rău, ci doar ”altfel”.

Am văzut mii de informații scrise pentru trafic sau pentru bani. Fără să conteze dacă e, într-adevăr, o știre sau dacă e, într-adevăr, adevărată. Goana după bani și notorietate. Ca să fii cineva a trebuit să ai câte o părere despre orice, măcar de 3 ori pe zi. Sau o dată la 6 ore, ca antibioticul.

Am văzut ”Dărâmați biserici” și ”Moarte sataniștilor!”, ”Rock-ul ucide” sau ”Au murit pentru că și-au întors fața de la Dumnezeu!”

Am văzut reproșuri că ai sau n-ai steagul Franței la profil. De ce să fii solitar cu Franța? Cu Colectivul n-ai putut fi, nu? Jeg de om ce ești! Sau cu Libanul, Irak-ul, Antarctica. Cât poți fi de penal. De ce să-ți pese de francezi? Ei te desconsideră, și tu ești doar un lingău.
Poate că ăia cu steagul Franței au rude, prieteni, amici acolo. Poate că n-au făcut-o doar să show off. Și chiar dacă. Personal, în bârlogul tău, între prietenii tăi care gândesc ca tine, la compul tău, făcut după chipul și asemănarea ta, pe contul tău de Facebook, cu ce te afectează poza de profil a lu` Cutare?
Unii sunt empatici, alții îs empatici la comandă, alții tac, indiferent de categorie. Dar n-ar fi trist să fim toți la fel?

Am văzut statusuri care s-au transformat în câmp de luptă.

Am văzut nefumători pregătind lagăre pentru fumători. Pogrom. Pentru că nu contează că ești prost, violent, nespălat, needucat, atât timp cât ești nefumător, ești valabil. Și singura cale sigură spre civilizație e să interzici total fumatul în locuri publice. Ba chiar și acasă, cum se vehicula prin anumite cercuri.
Iar dacă e vorba de fumat, să-l interzici total, să-mi limitezi accesul în anumite locuri (pentru că eu n-o să mă duc să beau o bere undeva ca să mă opresc din discuție la fiecare 5 minute să ies să fumez o țigară, ci n-o să mai frecventez acele locuri) și să-ți freci satisfăcut palmele pentru că, finalmente, s-a decis cine e om, și cine e sub-om – mie-mi sună a discriminare pură. Ambalată frumos, în numele binelui public.

Am văzut persoane aruncând cu insulte, doar pentru că nu erau de aceeași părere.

Am văzut îndemne spre violență împotriva musulmanilor și îndemne spre violență împotriva celor care au ceva cu musulmanii.

Am văzut răutate, prostie, barbarie, intolerență, discriminare, violență. Acolo, pe 2.0-ul ăla pe care l-ați lăudat că e primul pas spre o schimbare adevărată.
Ar putea fi o schimbare. Ar putea fi.
Din păcate, tuturor gesturilor și cuvintelor mărețe le lipsește cu desăvârșire toleranța. Accesul la informație, așa-zisa civilizație, evoluția – n-au reușit să vă scape de interesul pentru ograda vecinului.
Și toată umanitatea s-a oprit la vederea unei păreri diferite. Nu neapărat mai bună, sau mai rea, ci doar ”altfel”.

Published: November 16, 2015 | Comments: 4

Cum să fii zen în câțiva pași simpli

În ultimul timp, toată lumea are nervi. Și dacă n-are, și-i face. Recunoaște! Colegul tău are nervi, vecinul tău are nervi, vânzătoarea de la consignație are nervi și da, cel mai important, tu ai nervi.

Căldura? Bag pula-n ea de căldură, fac un duș pe oră, și tot transpir ca un câine.
Concediul? Bag pula și-n el, că se termină prea repede și, la final, mai am 2 săptămâni pân` la salariu, și bani pentru 2 zile.
Vecinul? Bag și-n el, că acum și-a găsit să renoveze. Dacă nu vecinul, atunci vecinul de lângă, și tot așa. Tot cartierul renovează și nu se-aude decât murmurul suav de bormașină.
Violatorii din Vaslui? Să-și bage toată lumea-n ei, că nu mai intră o dată la-nchisoare, și din cauza lor tot on-line-ul a turbat de-a binelea.
Putin? Toată armata, că din cauza lui s-ar putea să se reintroducă stagiul militar obligatoriu.
UE? Și-n ei, că-s hoți și ne vor banii.
Romi, profesori, elevi care tocmai au dat bac-ul, gay, părinți care ar trebui decăzuți din drepturi, preoți, religie, legea antilegionară, firmele care n-au scăzut TVA-ul, institutul de meteorologie că n-a anunțat seceta, primarul că n-a amenajat bazine, presa, știrile contrafăcute, ăia care postează știri false sau știri de acu` câțiva ani pentru trafic, Pleșu că a reacționat la calomnie, Petronela că n-a știut să-și verifice sursele, câinii maidanezi că-s prea mulți, câinii cu stăpân, că se cacă peste tot și stăpânul nu strânge după, pisicile c-au intrat în călduri, păsările că ciripesc prea tare, berea că se-ncălzește mai repede decât o poți bea, colegul că-și trântește mouse-ul, pms-ul că vine prea repede și durează prea mult, părul că s-a decolorat de la soare, dietele că se țin cu sacrificii, veganii că pun egal între cei care mănâncă carne și ăla care l-a omorât pe Cecil, fumătorii că poluează aerul, nefumătorii că vin cu argumente stupide, hingherii că ți-au dat amendă când n-aveai bilet, tanti de la asociație că-n mod clar umflă facturile, mămicile că pun poze cu Pamperși murdari pe Facebook, non-mămicile că nu înțeleg tantrum-ul, vaccinul că provoacă autism, prietenul ăla care comentează bălării la orice, țânțarii c-au ieșit la vânat, c-a murit Jon Snow, feministele că bărbații îs misogini, bărbații că femeile-s misandre, tabere în jurul canalelor TV, tabere-n jurul vedetelor de carton, că nu mai demisionează Ponta, apa rece că-i caldă, aerul că există.

Ăștia sunteți voi. Nervii voștri. Doar câțiva dintre ei, desigur. Explodând fie cu voce tare, în discuții care s-ar putea foarte bine să se lase cu sânge, fie direct pe Facebook, unde se lasă cu carnagiu tastaturistic.

Eu? Eu sunt zen.
Eram și eu, înainte, un pachet de nervi. Orice nimic mă făcea să explodez instant. Să mă angajez într-o tiradă furtunoasă, să-nșir postări lungi și frumos argumentate, să-mi fac nervi, eliberându-mi nervii.
Acum sunt zen.
Văd nervii voștri, aș vrea să fraternizez cu unii dintre ei, să mă aprind și eu ca o petardă, să-mi iau tastatura și să scriu una bună, să le arăt eu lor (oricare ar fi acei ”ei”), să mă descarc, să urlu în cuvinte, să dau un knock out à la Tyson, să fac sânge pe pereți cu sângele vostru, să sfâșii jugulare cu dinții și să fiu the last one standing, ușor rănit, dar învingător. Și când m-așez la tastatură, sau înainte de a deschide gura, îmi dau seama că-s prea zen, și-o las baltă.

Nu, n-am fumat nimic. Nu, nu-s pe pastile. Nu, nu mi-a venit o moștenire fabuloasă, nici nu l-am descoperit pe dumnezeu, retrăgându-mă spre meditație în pustie. N-am aderat la „eat, pray, love”, care mi s-a părut o carte ușoară, ușor stupidă și cu filozofie pentru femei singure care au nevoie de filozofia altor femei singure, ca să se ridice. Nu m-am întâlnit cu Dalai Lama, să-și pogoare liniștea și înțelepciunea asupra mea. Nici măcar nu m-am apucat de sport sau yoga, ca să-mi eliberez nervii pe cale activă.

Pur și simplu am realizat că nu se merită. Nu se merită să-mi consum eu nervii mei frumoși pe banalitățile sau dramele altora.
În chestii actuale, latră alții. Mult, și mult înaintea mea, pentru că-s prea leneșă să știu ce se petrece, în momentul în care s-a petrecut. Și-ar fi redundant să apar cu a 152-a opinie pe același subiect. Așa că trec mai departe.
În chestii de vecini, muncă, șefi și nedreptăți sociale – toate trec. Și munca s-a terminat când ai terminat programul, și ce faci în personal e mai interesant decât profesionalul. Și dacă vecinul încearcă să-ți strice personalul, ignoră-l. N-are personalul lui de care să se ocupe. Nu-ți transforma vecinul în personal. Riști să ajungi ca el.

Închide net-ul. Pune o muzică care-ți place, indiferent de ce cred ceilați despre ea, bagă un film, stai dezbrăcat în casă, du-te și fă topless pe acoperiș, pune-ți căștile când mergi pe stradă, ignoră-i pe toți cei care nu-ți dau de mâncare, ignoră-i și pe ăia cu care n-ai împărți o bere, treci peste dramele celorlalți, ar putea fi ale tale, da` nu-s, nu mai simpatiza, nu mai empatiza, zâmbește doar pentru că vrei, nu pentru că trebuie, lasă-te afectat, bucurat sau întristat doar de ăla care-i lângă tine, orice chestie care poate fi rezolvată, se rezolvă și dacă nu te enervezi, în același timp, dar cu mai puține riduri și mai puțin stres, scroll down peste toate câcaturile care ar putea să te enerveze, deschide-ți o bere, ia-ți și-o țigară, fă-le-n ciudă ălora care-ți spun că astea te omoară, ia-ți vitaminele, mănâncă o pizza, fă 100 de flotări într-o mână, du-te și cumpără-ți dulci nimicuri și relaxează-te.

Știi că spuneam la început că-ți bagi pula-n tot ce-ți face nervi? Cu nervi și cu mânie? La figuratul negativ?
Ia-ncearcă să ți-o bagi de-a binelea. La figuratul pozitiv. Să nu-ți mai pese de nimic care nu te afectează direct. Pe tine, ca persoană. Și lista o să fie mult mai scurtă.
Și poate c-o s-ajungi la fel de zen ca mine.
O doză mică de nesimțire n-a stricat niciodată, nimănui. Și dacă alții îs nesimțiți cu tine, de ce n-ai fi nesimțit – pentru tine?

Zen and out.

Published: August 9, 2015 | Comments: 12

Retrospectiva săptămânii 12-19 iulie 2015

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. Concert Robbie Williams
Mișto concert, da` apă puțină, cozile la apă imense, prea puține locuri de unde o puteai cumpăra, raportat la numărul celor prezenți.
Lamentări că n-a fost apă.
Păreri pro și contra.
C-ați fost imbecili că v-ați dus la Robbie Williams. Nici măcar nu e așa cunoscut, și mai cântă și cover-uri.
Eterna glumă cu ”cine e ăsta?” sau ”ce mi-a plăcut în Good morning, Vietnam! Păcat c-a murit!”
Ce lătrăi notorii, după ce că v-ați milogit pentru invitații gratis, vă mai și plângeți?
Concertele-n România îs de câcat! Vin numai expirați. Organizarea pute. De ce vă lăsați călcați în picioare, muiștilor? Dacă nu s-ar mai cumpăra bilete, dacă ne-am mobiliza, poate ar începe să ne respecte, și să fie concerte ca-n afară!
Hateri! Numai hateri. Mie mi-a plăcut concertul, chit c-am așteptat 3 ore pentru o apă, a meritat să prind 40 de minute de concert, de când așteptam să-l văd pe Robbie, love forever Robbie, ce te fute grija, am cumpărat biletul pe banii tăi?
Notă personală: Pentru că nici un concert nu poate să satisfacă pe toată lumea. Mai ales dacă ”toată lumea” e români.

2. 7 băieți din Vaslui au violat o fată
Bine, au violat-o acum aproape un an, da`s liberi, și-n viață, în continuare.
Pagină de Facebook de susținere a violatorilor și de blam public al victimei, făcută de mama unuia dintre ei. Închiderea paginii.
Isterie în restul țării, că nu e posibil așa ceva.
Vasluiul rămâne liniștit. Mereu aproape de fii săi. Pentru că-n Vaslui, femeia e curvă din naștere și și-o cere din fașă. Și bărbatul trebuie să se elibereze undeva. Că-n Vaslui, dacă femeia e curvă, bărbatul e animal. El nu mai poate să gândească, odată ce i s-a sculat. În Vaslui e ca-n basme: la fel cum exista paloșul fermecat, aici există penisul fermecat care, activat, preia controlul și nu mai e vina posesorului, e vina pesoanei care l-a activat.
Păreri împărțite.
Petiții on-line pentru arestarea violatorilor.
Denigrarea lor.
Denigrarea victimei.
Păreri autorizate despre viol, bărbați vs femei, ”nu înseamnă nu”, impactul emoțional al violului asupra femeii, povești despre cum am fost violată sau cum aproape am fost violată, legislația în alte state, ce ar merita ei, ce ar merita ea, situația lor financiară, situația ei sexuală și, până la urmă, dacă ei sunt cu frica lui dumnezeu, ce părere are BOR despre asta. BOR tace, că-n Biblie violul e cam incert.
Notă personală: Dacă am chef să merg în mâini, goală, cu picioarele crăcănate, nu înseamnă că mi-o cer. Și dacă zic ”nu” și tu crezi că ”mi-o cer”, e viol. Dacă nu te poți controla să nu ți-o bagi în fiecare persoană despre care crezi că și-o cere, poate ar trebui să neutralizăm elementul incontrolabil. Castrare chimică. Asta dacă mai ești disponibil până atunci, pentru că nu știu cum e în Vaslui, da` eu susțin ”ochi pentru ochi”.

3. Canicula revine
Cod galben.
Lamentări despre cum de ce e atât de cald vara.
Articole despre cum să te ferești de caniculă, cum vara face victime și cum n-ai un ștrand decent și accesibil în Galați unde să te răcorești de la atâta caniculă.
Dacă nu poți să tragi la răspundere vremea că e prea caldă – cu toate că da, e vară – supără-te pe politicieni că nu e apa ieftină, că nu e apă caldă, că nu-s piscine și că factura la curent e prea mare.
Notă personală: E vară. E climă temperat-continentală. 4 anotimpuri. Au fost și 44 de grade și n-ați mai murit. Da` așa de bine e să te plângi!

4. Delia – Da, mamă
E plagiat? E plagiat, sigur, că sună a Eminem, da` în altă gamă. Da` parcă n-ar fi totuși, dacă e să ne luăm după toate melodiile care au note comune. Nu, nu e plagiat.
Dar ce mesaj transmite tinerilor? Că e ok să bei la o depresie? Inacceptabil!
Că e prima piesă care vorbește de alcool în exces. Stai! Nu e prima piesă, da` o cântă o femeie. Și o femeie n-are voie să bea, că e dizgrațios. Sau măcar să nu recunoască.
Notă personală: Cortina funcționează încă. Se isterizează că o femeie cântă despre înecatul durerii în alcool (pur ipotetic și cu titlu de versuri de melodie), dar n-au nici o problemă să-i găsească scuze unui bărbat beat care violează o femeie (real), pentru că nu mai gândea clar.

5. Parcarea din micro 19
E bine că s-a făcut. E bine. Avem locuri de parcare și și-a respectat și primarul promisiunea, măcar o dată.
Da` nu-s mașini în ea, că lumea parchează tot pe trotuar, și parcarea-i goală, și spațiul de joacă mic, și-n leagăne se dau golanii.
E vina primarului că nu dă amenzi pentru parcări neregulamentare și-a făcut un loc de joacă așa de mic, încât leagănele, pentru că sunt puține, se strică imediat, că se dau în ele și ăia mai mari, cu multe kile în plus.
Ce risipă de bani locali, ce hoț primarul!
De ce nu vine de la el de acasă, să dea amenzi? Sau, mai bine, să mute fiecare mașină în parcare, să supravegheze leagănele și cine se dă în ele și, eventual, să strângă și cojile de semințe pe care le-au mâncat locuitorii pașnici din 19 pe bordură. Că e vina lui, că el a vrut bordură la parcare!
Notă personală: Galați-ul e un oraș mare. Populația e formată din foarte mulți sidecsiști, atrași de magia locurilor de muncă bine plătite și-a unui apartament, învățați să judece ca pe ulița principală și să creadă ce le spune gazeta. La un oraș așa de mare, gazeta principală e Viața Liberă. Care are un dinte împotriva primarului. Sau a partidului. Nu se face ceva? Evident, nu e bine. Se face ceva? Evident, nu e bine. Că se putea face altfel, că se putea face ceva în plus, că acel ceva se putea face cu bani mai puțini. Oricum ar fi, nu e bine. Și dacă tot nu e bine, c-așa zice gazeta, de ce să nu fim nesimțiți în continuare, ca pe ulița principală?

Cât despre mine, ca să fie retrospectiva completă, aflați că-s bine, ceea ce vă doresc și vouă!

Published: July 19, 2015 | Comments: 14

10 tipuri de oameni pe Facebook

Ca un consumator asiduu de Facebook ce mă aflu, imposibil să nu-mi sară-n ochi anumite categorii, mai ales în ultimele zile. Pe care le postez aici pentru că da, eu sunt categoria aia nasoală de feibuchist: scroll down, se uită, vede tot, judecă, dă din când în când câte un like la chestii cât mai impersonale, de obicei poze cu pisici, melodii sau nervozități comune, râde în sine de cât de jenibil arată cutare într-o poză, își face draci la un status, da` îi e prea lene să comenteze, pentru că ar primi clar un răspuns, și-ar trebui să comenteze din nou și asta e pierdere de timp, joacă joculețe stupide, ai impresia că-s prezent doar cu un like pe săptămână și request de vieți la Bubble witch saga, dar de fapt sunt tot timpul acolo.
Cu ochișorul meu critic văd, analizez, acumulez.

1. Poetul neînțeles
Scrie poezii cu vagi influențe sămănătoriste, uneori de dragoste poporană, uneori eroic și patriot, uneori rebel, anti-orice și, mai ales, antiliteratura actuală a celorlalți.
Ține să-ți aducă mereu aminte că da, el e scriitor.
De ce? A scris 5 cărți. Cum? Și le-a publicat singur. Dar sunt tipărite. Au copertă, și pagini scrise la tiparniță, și apar la târguri de carte, și nu le cumpără nimeni.
De unde știi că nu le cumpără nimeni? Păi, tot el te informează. Că din catralioanele de prieteni, rude, amici, cunoștințe pe care le are, care eventual i-au dat like la pagina de autor, nici unul nu i-a cumpărat cartea. De unde știe? Pentru că a comparat like-urile cu cărțile vândute, și i-a ieșit pe minus.
Și e nervos pe chestia asta. Că toată lumea are altceva mai bun de făcut decât să-i cumpere lui cartea.
Un text liric.
Și încă unul.
Apreciate de cohorta de dame aflate la menopauză, care se simt profund gâdilate că un autor contemporan, încă în puteri și în viață, le răspunde la pupături.
Și-apoi câteva status-uri pline de nervi că fb-ul s-a stricat, că peste tot vezi doar poeți ratați care-și pun ca status poeziile proprii, căutând apreciere. Când n-au nici măcar o carte publicată, Uniunea scriitorilor nu mai e ce era, lumea nu mai apreciază adevărata literatură, poporanism și sămănătorism.
Pupături.

2. Păreristul activist
Are o părere despre orice. De parcă e conectat non-stop la o sursă de știri. Cum apar, cum le comentează. Și nu câte o părere despre fiecare știre. Ar părea superficial. Măcar 5 status-uri despre aceeași chestie.
Informat, disecat, susținut, despicat, o bucată de istorie a subiectului, ce proști îs ăștia care nu-s de acord, o istorie a proștilor care nu sunt de acord, o listă de argumente pro, o listă combătută de argumente contra și-un slide cu melodie, ca să-ți intre bine în cap că el e de acord.
Subiectul următor. Idem. Doar că o să găsească o cale să aibă o părere despre criza din Grecia și să-ți aducă aminte că el e procăsătorii gay care, apropo, s-au legalizat săptămâna trecută. Nu vezi legătura? Îți explică el, în câțiva pași simpli.

3. Libertinul absolutist
Ce bine că trăim într-o societate liberă, în care ne putem exprima personalitatea, putem fi cât de diferiți vrem, pentru că diferențele dau savoare vieții, fiecare are dreptul la opinie și vom lupta ca acest lucru să nu se schimbe niciodată!
Nu ești de acord cu chestia asta? Ai tupeul să ai o altă opinie, eventual argumentată? Ce ratat ești! Marș, în morții mă-tii, dispari de pe pagina mea! Block, n-auzi? Ai apucat să-mi spui ceva de dulce, după ce eu ți-am zis mai multe de dulce, după ce ai avut tupeul să comentezi negativ la părerea mea despre libera exprimare? Ești un labagiu notoriu! Dispari lângă toate dronele care au impresia că pot să aibă o părere, dacă nu e aceeași cu a mea!

4. Șocant! Dă click aici să vezi! Reacția ei e ceva absolut de nemaipomenit, n-ai văzut așa ceva!
Ăla pe care nu-l cunoști, vă unește un grup căruia i-ai dat off la notifications, dar insistă să apară cu subiecte nemaipomenit de extraordinare, cât mai pompoase care, de obicei, îs ori știri false, ori 2 propoziții scrise de un școlar cu handicap major, de clasa a 2-a.
Zi de zi, de măcar 10 ori pe zi. Se multiplică între ei, sau ceva.

5. Cazurile sociale
Și aici mă refer și la micuțul care are nevoie de 20000 de like-uri ca să reușească să strângă bani pentru o operație vitală de extragere de așchie din deget în Bangladesh, și la prietenii care dau share la share-ul share-ului pentru a găsi o familie iubitoare pentru un motan drăguț, care stă de 4 ani în sălbăticie, până acum a supraviețuit vânând șobolani și animale mici, gen bichon maltez, dar acum are mare nevoie de o familie iubitoare, la bloc. Nu are nimic, e sănătos tun și fericit în sălbăticia lui, dar cineva s-a gândit că îi face un mare bine salvându-l de pe stradă. Share!

6. Super mamele
Pe lângă un feed-back live despre tot ce înseamnă micuțul lor (e alăptat natural, a renunțat la țiți, suge biberon, a făcut în pampers, primul căcuț la oliță, primul dinte, a borât, dar ce drăgu` – toate însoțite de poze explicite), găsești aici toate sfaturile necesare unei noi mămici, grupurile de mămici în care ar trebui să fii, de ce ar trebui (sau nu) să-ți vaccinezi comoara, cum se tratează o arsură cu mămăligă și, cel mai important, cum să reacționezi când micuțul tău are un tantrum.
Biblia mămicilor feisbuchiste.

7. Dor de alb
Sau orice nume de cont din ăsta, romantic și premonitoriu.
Cu citate puternice despre cum poți trece peste o despărțire, despre cum dacă nu mai sunteți împreună, nu te merită, cum totuși îi e dor de mirosul cămășii tale-n miez de noapte, mai bine c-ai plecat, fericirea se face în doi, e o persoană mai bună și mai puternică fără tine, uite câte a realizat, dar n-ai putea totuși să vii romantic, să mai stați 3 zile împreună, 2 palme, o despărțire, material pentru încă un an plângăcios de status-uri?

8. Românul verde
Ceva gen Noua dreaptă, dar cu mai mult acces la net și mai puține coaie să iasă-n stradă.
Poză cu Patriarhul, moarte gay-lor, țiganilor, ungurilor și, în genere, tuturor celor care n-au arbore genealogic pur românesc, nu-s drept ortodocși, folosesc prezervativ, n-au nici o treabă cu avortul și-s plecați în afară la muncă oriunde în altă parte decât la Spanea sau Italea.

9. Creștinul drept ortodocs
Poate fi inclusiv colega ta de liceu, cu care râdeați de proful de religie, că-i curvar și șulfit, care asculta muzică bună și-ți împrumuta filme horror. Atunci.
Acum poartă basma, își face câte 3 cruci când trece pe lângă o biserică, postează chestia asta pe facebook, are 5 copii cu nume de sfinți, dă share la articole în care toate femeile care fac avort vor arde în chinurile iadului și toți cei care nu-l preaslăvesc pe domnul vor fi în același cazan.
Postează fiecare icoană a lui Arsenie Boca care plânge, fiecare pelerinaj la moaștele fiecărui sfânt obscur, anunță că a început postul și comentează la orice chestie diavolească cu ”unde ajungem, doamne? ocrotește poporul tău neștiutor!”

10. Ăia care-s mereu undeva
Tu ești acasă? Ei îs în vacanță. Pozele și check-in-ul dovedesc asta.
Muncești? Ei nu, îs în vacanță.
Dormi? Ei îs în vacanță.
Ai concediu? Și ei.
Ăia care postează în fiecare zi, știi mereu unde sunt și niciodată, dar absolut niciodată, nu-s unde știi tu că e casa lor.

Over and out.

Published: July 8, 2015 | Comments: 15

35 de dileme

1. Dacă am cusut azi un nasture, ce soi de păcat am acumulat? C-am cusut în sfânta duminică, c-am cusut în Duminica Floriilor sau că am cusut de Paștele catolic?

2. Dacă pun o mașină la spălat în zi de sărbătoare, e sau nu păcat? Că teoretic nu spăl eu, spală mașina.

3. ”Fete cu băieți, pute-a castraveți și băieți cu fete – pute-a ouă fierte.” Mi se pare mie, sau din copilărie părinții ne învățau, subliminal, să fim gay, sugerând că heterosexualii put?

4. În aceeași ordine de idei, de ce ies câte 2, 4, 6 cupluri în oraș, ei și ele, stau la aceeași masă, dar discută doar fetele cu fetele și băieții cu băieții? N-ar fi mai simplu să iasă separat?

5. Cum de, în ultima săptămână, n-a trecut zi fără să aud de un câine pierdut/găsit în Galați și de câte un accident de mașină?

6. De ce părinții continuă să te considere incapabil de a fi adult, chit că muncești de ani buni, îți plătești facturile și până acum nici n-ai murit, nici n-ai intrat în belele?

7. De ce toată lumea rămâne siderată că nu știu cât costă un kil de cotlete sau un kil de scrumbie? E normal să nu știu, pentru că n-am cumpărat niciodată un kil de cotlete, doar din alea la 250g, la tăviță, iar scrumbie nu mănânc.

8. De ce popii propovăduiesc sărăcia pe pământ și bogăția în ceruri, dar au mașini ultimul răcnet și strâmbă din nas dacă nu le plătești baban orice serviciu care, de altfel, e inclus în fișa postului?

9. De ce a avut Episcopia Galați nevoie de clădirea în care a fost Muzeul de Artă Vizuală? Sau de ce e vital să existe un Muzeu al istoriei culturii și spiritualității creștine de la Dunărea de Jos? Să se expună ce? Moaște și bărbi?

10. De ce lumea ajunge pe pagina mea căutând următoarele: ”kum sa slabesti kel mai usor”, ”am dat cu pumnu si mi s-a umflat”, ”superstitii can de ineci cu saliva ta”, ”babe care fac sex din placere”, ”fara dieta dar sport slabesti”, ”cum sati rupi mana fara dureri”, ”cum sa fiu mai smeker”, ”Ce smecherii sa le fac la prieteni.cu tigara”, ”vad negru si ma imaginez murind”, ”cum devii smechera la scoala”, ”cine pula mea e pop tamas”, ”cum sa-ti rupi mana in 5 minute de la cot”, ”copii sai inveti smecheri”, ”se intra in biserica dupa ce te impreunezi cu sotul tau”, ”mi sa blocat telefonul pe un site porno”, ”citate de dat peste nas pentru cei invidiosi adevarate”, ”cum sa iti rupi un deget”, ”de ce o fata nu tr sa stea in taxi in fata”, ”futai in grup cu copi”, ”clipuri cu jucari care dau din cap ce sa nu faci in romana”, ”porno in sandale pe tocuri”, ”daţi-mi.voie.să.descarc.un.singur.film.porno.am.40.ani.”
Sau. De ce ai căuta astea?

11. Suntem în zona Paște. Dar de ce ai face încă 5 bancuri cu ouă pe secundă? Am înțeles. Îs mai bătrâne ca bunică-mea. Și bunică-mea e foarte bătrână.

12. De ce se agită tot Galațiul că s-a oprit căldura la 1 aprilie? Nu-s condiții inumane. E a 2-a lună de primăvară. Mergi în tricou. Dacă nu stai la pol, n-ai motiv să ai căldură în aprilie.

13. De ce ar trebui să ai apă rece, dacă n-ai plătit-o? Eu știu că, dacă nu-mi plătesc abonamentul la telefon, nu mai pot vorbi. Ar trebui să-mi plătească primăria abonamentul pentru că, dom`le, nu mai suntem în Evul Mediu?

14. La ce-mi folosesc logaritmii învățați în liceu? Și, ca idee, majoritatea noțiunilor matematice, 2 ore pe sătămână, timp de 3 ani?

15. De ce ar trebui să-mi pese că a câștigat sau pierdut Halep, în condițiile în care nu mă uit la tenis, nu pariez și n-am nici un merit în performanța ei?

16. De ce unii insistă să aibă cont comun de facebook?

17. De ce la mahmureală te vindecă doar fast-food-ul?

18. De ce e ciudat că-mi place berea inclusiv iarna?

19. Dacă-ți mănânci unghiile sau pielițele de la deget, nu carecumva ești măcar semi-canibal?

20. De ce ai impresia că monarhia salvează România? Regele a abdicat, nu mai vorbește ca lumea româna ba, mai mult, nu mai vorbește ca lumea. Danemarca are monarhie și-o duce bine. Dar tu vrei ca la noi să fie cu monarhie la fel de bine ca-n Danemarca, fără să iei în calcul că, pe lângă sistemul de conducere, în Danemarca există câteva chestii care la noi nu: oameni civilizați, cultivați, eliberați de superstiții ortodoxe și da, deschiși la minte. Care nu scuipă-n sân și nu-și fac cruce la tatuați, gay, divorțați sau orice nu intră între ochelarii de cal.

21. De ce nu mai există mașini de culoarea albastru egiptean?

22. De ce americanii au interzis ouăle Kinder, dar concursurile tip pageant, cu concurente de până-n 10 ani, sunt foarte legale?

23. De ce se fac sticle de bere de 330ml?

24. De ce unii sar de cur în sus dacă ripostezi, după de ei te-au făcut de câcat in the first place?

25. De ce ar trebui să-ți dau like la pagină sau să-ți cumpăr cartea, doar pentru că suntem rude?

26. De ce ne crește păr pe picioare, cu toate că ne epilăm și unghiile lungi, cu toate că le tăiem săptămânal?

27. De ce se sparg ouă și se taie miei de Înviere?

28. De ce au părinții acces la internet?

29. De ce se trezesc pensionarii cu noaptea în cap, cu toate că n-au absolut nimic de făcut?

30. Cum de e calciul metal?

31. De ce, cu 35 de romane scrise, n-am învățat de Rodica Ojog-Brașoveanu la literatură?

32. De ce-și rad femeile sprâncenele, și dup-aia le desenează cu creionul?

33. De ce dacă ai 17 ani și 11 luni și faci sex cu cineva de 17 e iubire, iar dacă ai făcut 18, e pedofilie?

34. De ce se-ncurcă mereu firul de la căști, oricât de frumos l-ai fi așezat înainte?

35. De ce nu e legală marijuana? Nici eutanasia la cerere?

Liber la răspunsuri.

Published: April 5, 2015 | Comments: 13