minorităţi

Retrospectiva săptămânii 14-21 septembrie 2016

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. Plouă, s-a răcit, vine iarna
Așa că au început discuțiile în contradictoriu și plângerile: că e prea devreme să fie așa rece, că era timpul să se răcorească, că ne-am săturat de căldurile astea, că o să-nghețăm la iarnă din cauza primarilor care nu asigură încălzirea centrală, că de ce nu dă guvernul bani de centrale, când o să fie asigurate lemnele pentru sobe, au fost smulși copaci din rădăcini și, până la urmă, de ce plouă așa de mult, că eu mă sperii din cauză de fulgere.

Notă personală: Vremea s-a bușit cumplit în ultimii ani. Din cauza oamenilor, în principiu. Deja e mijlocul lui septembrie. În loc să înșirați plângeri kilometrice, ori vă obișnuiți cu gândul că septembrie ăla din copilărie, cu culori gălbui și călduțe n-o să mai fie niciodată, ori v-apucați să scoateți hainele groase, c-o să se cam tremure la iarnă. Nici o plângere în 3 exemplare n-o să schimbe asta.

2. Oprea și votul în parlament
Parlamentarii au decis că Oprea n-o să fie judecat pentru omor din culpă. Asta a stârnit reacții nervoase, furibunde sau lacrimogene.
Oprea a declarat că oricum nu e vina lui și că, după ce îi încetează mandatul, oricum va fi judecat. Că nu e vorba decât de o amânare de vreo 3 luni. Că-n Parlament s-a luat decizia corectă, că există și oameni care-l văd nevinovat și au vrut să-i ofere un moment de respiro.
Lumea s-a isterizat, că așa nu se mai poate.
Statusul mamei lui Gigină a fost share-uit și dat ca exemplu, că oricui i se poate întâmpla ce i s-a întâmplat ei, și cât o să mai suportăm să fim călcați în picioare.
Plus: cum s-a putut ajunge la așa ceva? E strigător la cer! Nici Justiția nu mai e ce era, iar când încearcă să fie, i se pun bețe în roate.

Notă personală: Cât de naiv să fii să crezi că n-o să se acopere unul pe celălalt? Și-au votat legi, după legi, după legi, una și una, numai în favoarea lor. Au limitat puterea oricui.
Voi i-ați pus acolo. Voi refuzați să-i dați jos. Voi continuați să le permiteți.
Chiar a crezut cineva, pentru un moment măcar, că o să-nceapă, ca prin minune, justiția să poată da pedepse, pentru că a fost vorba de moartea unui om? N-au picat multe capete care ar fi trebuit să cadă nici când au ars zeci anul trecut. Și pentru un singur om, credeați c-o să se facă dreptate?
Naivilor!

3. Se anunță proteste din cauza asta
Adânc răniți în sufletul lor naiv care spera să se facă dreptate, că, deh, trăiesc într-o țară în care dreptatea e la ordinea zilei, câțiva oameni s-au gândit să organizeze proteste în toată țara. S-au anunțat – pe Facebook – vreo câteva mii, în total. Real, fizic prezenți, s-ar putea să fie câteva sute.
Dar poate schimbă ceva. Clasa politică, mentalități, Constituția. Orice.

Notă personală: Au ieșit mii în stradă, zile-ntregi la rând și tot ce au reușit, a fost un guvern tehnocrat. Nu e rău. S-a schimbat ceva. Dar au fost mii, zile la rând. Cu câteva sute se va schimba o privire ironică între cei împotriva cărora protestați. În cel mai bun caz.

4. Dragnea dă de pământ cu Cioloș
Pentru că, dacă n-ați învățat, sau refuzați să-nvățați ceva din ultimii 2 ani, e că PSD-ul scapă de acuzații dând vina pe alții. Sau strigând c-or fi greșit și ei, da` ăilalți au greșit mai tare.
E acuzat PSD-ul că n-a cumpărat pere? Da` ăilalți n-au cumpărat nici bolțari, nici biciclete și uite unde a ajuns sistemul educațional din cauza lor!
Oamenii ăștia n-o să răspundă niciodată la o acuzație punctuală. O să strige cât mai tare că nici alții n-au făcut, fără nici o legătură cu subiectul. Că au aflat ei că ăla care strigă mai tare are dreptate.

În ordinea asta de idei, pentru că s-a săturat să fie vioara a 2-a și să nu mai poată lua exact orice decizie vrea mușchiul lui, Dragnea s-a gândit s-arunce cu noroi în Cioloș. Că vin parlamentarele, și PSD-ul are din nou nevoie de voturi. Cum obții voturi? Făcând circ. Ăla care face cel mai mare circ, ia majoritatea.
Uitați-vă la localele de anul ăsta, dacă nu mă credeți.
Pentru că Cioloș vorbește o limbă tehnocrată, pe care votanții PSD nu o înțeleg, că nu e tradusă pe Antene, Dragnea a mai băgat câteva voturi în buzunar. Că le zice.

Notă personală: Despre idee în sine, părerea mea dezvoltată e aici.

5. Cazul Coman
Căsătoriți la Bruxelles, Coman și Hamilton vor să li se recunoască căsătoria pe teritoriul României. Așa că s-au gândit că ar putea rezolva ceva la Curtea Constituțională a României. 2 amânări, până acum. Cel mai probabil va urma încă una, până după Parlamentare.
În momentul de față, nu poți împăca legislația actuală a României cu prevederile UE în materie de discriminare și drepturi umane. Ori schimbi legislația și riști să superi 3 milioane de creștini, ori păstrezi legislația și superi UE. Grea decizie.

Notă personală: Coman și Hamilton au zis să-ncerce, și ei, marea cu degetul. N-au luat în calcul c-au decis s-o-ncerce într-un loc în care orice drept poate fi încălcat cu portițe legale. În care unii oameni nu-s, într-adevăr, homofobi. Dar majoritatea nici nu știe exact cum se scrie ”homofobie” și crede că e un soi de boală care se ia prin aer. Din ăștia de încă mai cred că Sida e pedeapsa lu` dumnezeu pentru homosexuali și care au impresia că, dacă fac turul bisericii în genunchi și pupă moaște, o să fie binecuvântați. Care au ales drept motto ”fericiți cei săraci cu duhul”.
Mult noroc, Coman și Hamilton! În cel mai bun caz, o să aveți o șansă la CEDO. Și creați un precedent. Dar aici, acum, nici o lobotomie în grup nu știu dacă ar avea succes.

6. Epidemia de rujeolă
Nu orice fel de epidemie, ci din aia în care chiar au început să moară copii. 2 deocamdată.
Păreri pro și contra vaccinului.
Nervi pe campaniile BOR și Olivia Steer antivaccinare și părerea cealaltă, conform căreia domnul a dat, domnul a luat și, posibil, domnul să fi avut nevoie de încă un înger lângă el.
Realitatea: s-au înmulțit cazurile de rujeolă și-au început, deja, decesele.

Notă personală: Să spui că domnul te protejează și fără vaccin mi se pare la fel de stupid ca și cum ai intra în foc și-ai spune că domnul te ajută să nu te arzi. Că-n foc, arzi. Până n-o să-l văd pe ăla care iese intact din foc, că l-a protejat credința, prefer să cred că dumnezeu îți dă, da` nu-ți bagă și-n traistă.

7. Udrea face master în teologie
Ca să vindece, prin credință, afecțiuni psihologice. Un soi de ”hai să tratăm bolile psihice prin exorcizare”.

Notă personală: Pe același principiu de la punctele anterioare, fără nici o legătură, din punctul meu de vedre, cu Udrea, se poate observa de ce nu e posibilă schimbarea aia în bine pe care țipați cu toții c-o vreți: pentru că majoritatea încă mai crede în sfântul duh și-ntr-o culegere de texte literare ebraice și se ghidează după ce scrie acolo. Normal că, dacă vreau voturile majorității, o să promit să le apăr convingerile. Că nu mă costă nimic și-i fac și mai ușor de controlat.
Religie, familia tradițională, un kil de ulei și-o mărire iluzorie de pensii. Atât te costă să ajungi să fii cel care face legea.

Când am auzit prima dată că ceea ce trebuie în momentul actual în țara asta e o dictatură militară, am zâmbit sceptic. Pe zi ce trece îmi surâde mai mult să-mi fac armată și să fiu Che Guevara. Fără partea cu împușcatul, de la sfârșit. Sau un Putin puțin mai pașnic.

Recrutez.

Published: September 21, 2016 | Comments: 6

Discriminare vs discriminare pozitivă

Este foarte interesant felul în care privesc unele femei discriminarea.
N-o să se simtă discriminate dacă argumentul unui violator e că femeia ”și-a cerut-o”, pentru că purta fustă prea scurtă. Ba chiar n-o să aibă nici un scrupul în a le face cu ou și cu oțet pe stricatele alea, care strică casa omului. Să se uite c-un ochi rău dacă nu te-ncadrezi în tiparele lor de modă. Să-și dorească să-ți rupi gâtul de pe tocurile alea de 10 cm.
Nici dacă bărbatul o bate. Poate și-o merită. Lasă, că are și el părți bune. Cine știe ce-o fi între ei, e o problemă de ordin casnic, să nu ne băgăm.
Nici când în societate femeia care se culcă cu 3 bărbați în interval de 1 an e curvă, în timp ce el e macho, sau Don Juan.
Nici când, la 50 de ani, ea e numită ”domnișoară bătrână”, iar el ”holtei” sau ”burlac”.
Departe de ele gândul să privească toate astea ca pe o discriminare.
Din punctul lor de vedere, discriminare se cheamă dacă îi spui că preferi un bărbat pe un post de conducere pentru că el, spre deosebire de ultimele ocupante ale postului cu pricina, n-o să intre în maternal. Atunci se dezlănțuie iadul.

O să-ncerc să fiu cât se poate de clară, pentru a nu fi acuzată (din nou) de misoginism:
1. Pentru promovare, mi se pare normal să te iei după performanțele individului, indiferent de sex. Dar dacă amândoi sunt egali ca performanță, iar ea declară că-n următorul an va face un copil și va vrea maternal, normal că-l aleg pe el. Am nevoie de o persoană competenă și (culmea tupeului!) prezentă la muncă. Oricât ar fi de competentă, nu mă ajută cu nimic dacă 2 ani și-i petrece acasă.

2. ”Vrem egalitate! Vrem să fim tratate la fel ca bărbații!” Perfect. Atunci nu țipa ”discriminare” când o să prefer persoana dispusă să stea 12 ore la muncă, să vină și-n week-end, care n-o să vrea să plece mai devreme pentru că grădi și care da, nu o să mă lase cu ochii în soare după 2 luni, pe motiv de sarcină. Chit că persoana aia e femeie, sau bărbat.

3. Există o chestie simplă, care se cheamă prioritate. Care e prioritatea ta? Copilul sau job-ul? Pentru că, sincer, n-ai cum să faci performanță în ambele domenii.

4. Că nu e normal să pleci de la premiza că e musai să stea doar mama în maternal, e la fel de plauzibil să stea și bărbatul. Total de acord. Dar dacă în urma unei discuții private între cei doi, ajung la concluzia că ea stă acasă și naște, în timp ce el muncește, există 3 variante: ori el e bou, ori ea e proastă, ori chiar există considerente perfect rezonabile pentru care au ajuns la concluzia asta. Nu văd de ce ar fi vina angajatorului că ea își ia maternal, nu el. De ce e angajatorul misogin.

5. Egalitatea aia nu e valabilă nici măcar între femei. Pentru că nu puține au fost cazurile când unei femei cu copil i s-a aprobat concediul, de exemplu, în detrimentul alteia fără, tocmai pe acest motiv. Că e familistă și mamă de copil. Dar asta nu e discriminare pozitivă, nu? E modul normal de a trata lucrurile, pentru că da, una dintre ele a ales să nască.

6. Există o diferența majoră între feminism și feminism extremist. Extremismul oricum nu aduce nimic bun. Inclusiv să acuzi pe cineva de misoginism, tocmai pentru că tu nu ești orice soi de feministă, ci extremistă de-a dreptul. Pe când îmi făceam eu cercetările despre feminism, începând cu Andrea Dworkin, multe dintre femeile care strigă acum ”discriminare” nu știau nici măcar cine-i Gloria Steinman.

7. Dacă angajatorul refuză să promoveze o femeie pe merit, doar pentru că e femeie, atunci da, e discriminare. Să spună că a rămas cu postul gol pentru că femeia a plecat în maternal nu e discriminare. E realitatea.

8. Că nu toate femeile aleg să stea 2 ani în maternal. Unele se-ntorc mai devreme. Total de acord. Dar unele chiar stau 2 ani. Și, eventual, se-ntorc câteva luni la muncă după care intră din nou în maternal, că s-a-ntâmplat și al doilea. De ce te-aș promova?

9. Unele firme se îngrijesc de viața de familie a angajaților, și fac creșe și locuri de joacă, astfel încât mamele să poată veni cu copilul la muncă, astfel încât angajatorul să-și dovedească lipsa de misoginism. Da. Și unele firme dau salariul minim pe economie. Și altele îți oferă prânz gratis. Fiecare firmă în funcție de necesități și priorități.

10. Dacă femeia aia, după ce s-a întors din maternal, nu mai dă randamentul de care ai nevoie, că e obosită, că tre` să plece mai devreme să ajungă la ședința cu părinții, că vine la ședințe cu gem în păr că ăla micu`, n-ar fi discriminare pozitivă s-o lași pe un post pe care altcineva l-ar onora mai bine?

11. Egalitatea, în sine, presupune că poți face același lucru, la fel de bine și de repede ca celălalt. Dacă eu am nevoie de cineva să-mi sape o groapă, și te pun la proba practică, și nu poți s-o sapi la fel de repede, deci nu-ți dau postul, nu e discriminare. E egalitate de șanse. Un concurs pe care l-ai picat.

12. Nu, pe același post, în cadrul aceleiași firme, femeile nu câștigă mai puțin decât bărbații. Ăsta e un slogan din filme și din anii `70. Dacă încă vii cu argumentul ăsta, mă-ntreb în care realitate trăiești.

13. Că de ce nu întrebi și bărbatul la angajare dacă are de gând să facă copii, ci doar femeia? Discriminare! Și dacă-l întreb, și el spune că da, vrea copil, dar că soția va sta în maternal, din nou, de ce e discriminare din prisma angajatorului? În cel mai rău caz e discriminare în interiorul cuplului, dar asta n-are nici o legătură cu locul de muncă.

14. A face copii e o alegere, nu un drept. E alegerea ta să faci un copil, e alegerea mea să nu te promovez, pentru că eu am nevoie de tine activă și prezentă la muncă în următorii ani. Eu cer ceva ce tu nu-mi poți oferi. Iar dacă aș oferi postul altei femei, tot ”discriminare” ai zice că este, de data asta pe motiv că tu tânjești să faci un copil, și cealaltă nu.

Femeile militează pentru egalitate, dar n-au disponibilitatea necesară s-o ofere. Plus că iau totul foarte personal.
”Uite, ăla a zis că preferă un bărbat, pentru că femeia pe care se baza a intrat în maternal. Ce misogin. E realitatea, dar chiar trebuia s-o spună? Dacă în locul ei eram eu? Bine, eu nu vreau copil, dar dacă? Să ne strângem toate feministele în viață și să dăm în cap tuturor celor care au altă opinie decât a noastră! Așa sigur vom ajunge la egalitate, că toată lumea o să gândească doar ca noi!”

Sincer. Unele femei vor egalitate. Dar mai multă doar pentru ele.

Published: August 20, 2016 | Comments: 3

Salariul minim pe economie

În momentul de față, cei mai mulți angajatori îți dau salariul minim pe economie, cel puțin în Galați, România, 2016. Asta înseamnă că, în mână, iei undeva la 900RON. Dacă ai noroc, se mai adaugă bonuri de masă și, eventual, bonus. Dacă ai noroc.
Care înseamnă fix un câcat, dacă vrei să trăiești. Dacă ești interesat doar de supraviețuire, e ok, că-ți ajunge de-o factură, niște cartofi plus, eventual, o întreținere. De chirie nu vorbim, că deja e utopie. Dar e salariu de Galați.
S-au trezit mulți că, dacă tot salariul e de câcat, de ce nu te muți în orașe mai mari. Pentru că orașele alea mai mari presupun, de cele mai multe ori, chestia aia de care n-ai tu bani nici în Galați, adică chiria. Adică te muți pe-un salariu mai mare, din care o să plătești chiria și, într-un final, tot la supraviețuire ajungi.

Dacă ai cu adevărat noroc, o să găsești ceva care îți oferă undeva aproape de salariul mediu. Și-atunci îți permiți și-o prăjitură, o dată pe lună, poate chiar și vreo 2 beri. Cumva tot supraviețuire se cheamă, dar puțin mai lejeră. Mai ales dacă poți mânca orez măcar juma` de lună, să ai și de-un pachet de țigări.
Să nu luăm în calcul scenariul în care ai avea și copil, decât dacă ești foarte bazat pe familie, sau inconștient. Dar să nu-l luăm în calcul.

Sumele sus-amintite sunt plătite pentru un program de 8 ore, 5 zile pe săptămână. Pe care, de cele mai multe ori, chiar le muncești.

Prima dilemă:
Dacă nu lucrezi alea 8 ore, statul îți dă o bucată de ajutor. Social, de șomaj, indemnizația de creștere copil, alocația. Chiar și adunat, nu e mult. Chiar nu e.
Dar de ce să te ostenești să stai 8 ore la muncă, dacă niște bani vin, oricum, moacă?

Și-aici ajungem la faza aia: eu, tu, toți ăștia care avem un job stabil, muncim 8 ore pe zi și plătim impozit. Din impozitul ăla, parte se duce la ajutorul social pe care-l primesc ăștia care n-au chef să muncească, că e prea mic salariul pentru ei. Prea mare efortul.

Mă, recunosc, e bine gândită faza: de ce dracu` să te spetești muncind, când oricum îți vin niște bani și mai ai și timp liber? Lasă fraierii să tragă, să-ți plătească ție ajutorul social. Eventual mai tai niște lemne, mai culegi niște mere la negru și, cu banii luați și de colo, și de colo, îl echivalezi pe ăla care stă 8 ore zilnic la serviciu. Smart!

Plus că, dacă n-ai chef să culegi mere, mai trântești încă un copil pe lângă ăia 5, și mai vine o alocație. Se mai adaugă ceva la ajutorul social. Dup-aia poți să te plângi liniștit pe orice post tv cum nu te descurci să crești copiii, cum trăiți în condiții mizere, cum statul nu dă 2 bani pe voi, cu toate că cel mai mare are 12 ani și, mezinul, al 6-lea, e încă în burta lu` mă-sa. Și sunteți tu șomer, ea casnică, și copiii premianți. Mai vine și-o donație, buget asigurat lejer. Ba-ți mai repară și casa gratis.

Am zis ”repară”? Îmi pare rău, voiam să zic ”construiește”, că dărăpănătura pe care n-ai reparat-o tu, cu tot timpul tău liber, va ajunge cel mai probabil la ”SOS – Salvați-mi casa” și ți-o pun fraierii pe picioare cât ai zice ”pește”. Că nici nu muncești, nici nu construiești, nici nu faci nimic, decât copii. Ăia ajută la sensibilizarea populației.

Îmi pare rău, poate-s eu insensibilă, dar mi se pare nesimțire să torni plod după plod și, dup-aia, să te plângi că n-ai cu ce să-i crești și să apelezi la mila altora. Un prezervativ e 1RON. Dacă n-ai bani de el, ce te face să crezi c-o să ai bani să crești un copil?

În plus, atât timp cât ești apt fizic să ai un loc de muncă, dar nu-l accepți de lene, sau că ți se pare că e mai lejer să stai pe ajutor social, tot nesimțire mi se pare. Și-atunci ți-aș tăia ajutorul social. Și alocația, că nu poți dovedi că ai cu ce crește copiii pe care îi torni pe bandă rulantă. Și ți-aș lua și copiii, și te-aș băga și la închisoare, pentru neglijență. Sau, mai bine, la muncă în folosul comunității, că la-nchisoare s-ar putea să-ți placă, că e mâncare gratis.

Oi fi eu defectă.
Dar n-aș mai acorda nici un soi de ajutor celor care au refuzat deja 3 locuri de muncă. Și când spun 3, îs indulgentă. Să vezi cum se ocupă toate locurile alea disponibile de la Agenția Forțelor de Muncă.
Și-aș băga și controlul populației, oricât se plânge lumea c-a scăzut natalitatea în România. Vrei să faci un copil sau ai aflat că ești borțoasă? Să fii obligată să anunți. Nu medicul, ci Finanțele și Protecția copilului, și toate celelalte organe care să decidă că ești capabilă să-l întreții, fără alocație sau indemnizația de creștere a copilului. Că o să crească în condiții decente, nu cu un cotor de măr pe post de desert. Că nu are părinți rachieri care, în loc să-l trimită la școală, se-nfundă-n prima bodegă și beau alocația. Că nu-l trimit la cerșit, nici nu-l transformă-n caz social.
De-abia dup-aia ți-aș da ajutor social. Poate.
Creșterea PIB-ului? Fără număr!

A doua dilemă:
Ce pana mea face Patriarhul Daniel încât să justifice un salariu de aproape 15000RON pe lună din banii statului? Repet: pe lună. Traduc: 150 de milioane de lei vechi. Plus ce-i mai dă Arhiepiscopia.

Da, știu, e unul singur. La ăștia, mai adaugă-i pe ăilalți din funcții puțin mai mici, care se-nvârt în jurul lui 10000RON/lună. Plus ăia vreo 16000 de clerici minori, care papă și ei de la stat.

Ce fac ăștia, încât să justifice atâția bani pe curul lor? Păi, ăștia câștigă-ntr-o lună cât câștigi tu într-un an. Și tu plătești și toate facturile alea mici, pe are ei le au cadou, din diverse motive. Tu muncești 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Tu-ți faci nervi că e posibil să rămâi fără bonus, că nu ți se aprobă concediul, că e posibil să n-ai cu ce să plătești net-ul și te-ai și săturat de orez sau cartofi în fiecare zi.

Ăștia stau ca leprele, catacdisesc să apară pe la câte o nuntă, înmormântare, slujbă și-și fac buzunarul gros. Și da, tu le plătești cumva salariul, că banii publici se adună din ce impozit plătești tu, din câcatul ăla de salariu minim pe care-l iei în fiecare lună.
Acum îi dai dreptate lu` Dorel care a ales să stea pe banii statului, nu?

Ca să nu se-nțeleagă că am ceva, neapărat, cu clericul, aceeași dilemă legată de justificarea salariilor o am și pentru parlamentari și miniștri, care se scaldă între 6000 și 20000RON. În timp ce un profesor o să ajungă la maximum 3400RON, un medic primar la 4300 și un profesor universitar – la 5300. Echitabil.

Știi să pronunți cifra? Nu știi. Au făcut ceva pentru tine ăștia cu salarii mari? Ciu-ciu. Ți-au dat-o cu stil, și-au votat pensii speciale, au limitat puterea Guvernului și a președintelui (oricare ar fi el) ca să nu li se poată împotrivi, și-acum își numără banii, că ce prost ești să lucrezi pentru 1000RON, în timp ce ei se scobesc în nas și se hotărăsc să chiulească-n grup de la ședințe. 1000RON lasă ei bacșis, mă, săracule, dacă e chef mai mare. Și tu te chinui încă să numeri zero-urile.

Am auzit-o pe aia, cum că ”e normal ca funcțiile importante să aibă salarii mai mari, că implică mai multă responsabilitate”. Total de acord. Dar parcă de 20 de ori mai mari decât ia majoritatea populației, mi se pare puțin exagerat. Mai ales că nu faci nimic-nimicuț. Te scarpini în cur, apari sau nu la ședințe și visezi noi legi care să-ți aducă mai mulți bani, sau să-i protejeze mai bine pe cei pe care i-ai agonisit deja. Sau dai de 2 ori cu cădelnița și spui un ”Tatăl Nostru” fonfăit. Atât.
Ce te califică pentru salariul ăla? Ce faci pentru el? Votezi legi sau promiți viața de după moarte? Dar pentru mine, care-ți asigur salariul ăla, ce faci?

Stai să mă gândesc, și aici vorbesc strict despre mine:
– Preasfințitul zice c-o să ard în iad, pe motiv de orientare sexuală
– Tot el cere să mi se interzică dreptul de căsătorie
– Parlamentarii s-ar putea să aprobe referendumul pentru revizuirea definiției de ”familie” din Constituție
– După ce au respins parteneriatele civile
– Toți preferă să mă ignore sau să mă blameze, în timp ce eu le plătesc salariile
– Îmi bagă pe gât biserici, când eu aș prefera orice alt proiect construit din bani publici, implicit și ai mei
– Mi-au interzis fumatul în locuri publice
– Nici nu-ncep capitolul spitale, salarii medici, învățământ, salarii profesori, cale ferată, transport, fonduri pentru azile bătrâni, adăposturi câini, amenzi, poliția animalelor, violența domestică, eliminarea birocrației, creșterea salariilor tuturor – dacă tot cresc prețurile, acciza pe tutun, eliminarea nepotismului, mitei și favorurilor, egalitatea în fața legii, hibe din codul penal care ar trebui îndreptate, revizuirea Constituției nu din motiv de 3 milioane de semnături, ci pentru că e scrisă la 1991 și revizuită frugal la 2003, plus multe altele care ar putea fi făcute în locul măririi unor salarii deja exorbitante și, eventual, chiar din banii ăia.
Ca să simt și eu că primesc ceva la schimb, în locul banilor pe care-i dau, vrând-nevrând.

Ți se pare că se mișcă ceva? Mișcă, poate, dar în spate. Mentalități și tentative de revoltă. Spre bine colectiv, canci. Dar nu-i nimic. Eu îmi spun părerea din spatele ecranului, ăștia de sunteți de acord cu mine, tot de acolo o să răspundeți, în timp ce restul o să râgâie nesimțire și-o să-și bată, în continuare, joc de noi. În lumea reală.

Published: August 17, 2016 | Comments: 11

Ghidul familiei tradiționale

S-a bătut monedă pe familia tradițională și pe necesitatea societății românești actuale de a o sprijini, căci e pe cale să fie distrusă de descreierați care vor să se iubească femeie cu femeie și bărbat cu bărbat, sau de ceilalți, la fel de periculoși, care vor să facă sex fără să treacă să lase obolul pe la părintele înainte și care chiar ar putea să facă copii fără binecuvântarea acestuia.
De aia m-am gândit că e nevoie de un ghid. Să știți ce trebuie făcut pentru a vă integra în definiția familiei tradiționale și pentru a vă împiedica să cădeți în păcat dacă, doamne ferește, uitați vreuna dintre reguli. Și, bineînțeles, dacă nu știți ce e ”tradițional”.

Familia tradițională, ca să respecte tradiția, e musai să urmeze următoarele reguli:

1. De la mic la mare, trebuie să poarte costum popular. 24/24. La serviciu, la școală, la cumpărături sau în propria casă, costum popular. C-așa-i tradiția. Haine moderne? N-avem! Blugi, tricouri, pantaloni scurți, chiloți, șosete nu de lână, adidași, pantofi cu toc? Da` unde te crezi, în pierzania Occidentului? Poartă, mamă, fotă, și ițari, și opinci, c-așa-i tradițional.
L-ai văzut pe Ștefan cel Mare și Sfânt în șlapi și bermude? Nu cred.
Deci, tradițional vorbind, nici tu, nici familia ta n-aveți de ce să purtați aceste haine diavolești.

2. Singura muzică pe care ai voie s-o asculți e fie cea bisericească, fie cea populară. La biserică, sau când se organizează concerte. Sau, cel mult, la patefon. Altminteri n-ai avea cum. Unde ai mai auzit de casetofon, sistem audio sau Youtube tradiționale? Nici muzica clasică nu merge, c-am auzit eu că Vivaldi a fost satanist și, în plus, ăștia străini erau catolici sau protestanți, deci în nici un caz tradițional ortodocși. N-ai cum să asculți muzică eretică.

3. Sarmale. Borș acrit cu corcodușe. Mâncare de ștevie. Porc din când în când. Pui căruia îi tai tu gâtul. Și mămăligă. Neapărat cât mai multă mămăligă. Pâine n-ai voie decât dacă o coci în cuptorul propriu.
Cu alte cuvinte, doar mâncare tradițional românească.
Șaorma? Da` ce, te-ai dat cu turcii? Pizza și paste? Da` ce, te-a făcut mă-ta cu italienii? Pui delikat în mâncare? Nu-ți mai ajunge drobul de sare scos cu greu din munții țărișoarei ăsteia, nu? Te-ai fandosit de tot…

4. De băut, se bea apă, vin și țuică. Și ceai, dacă ești bolnav. Fără Cola, gin sau whisky. Alea-s tradiționale în altă parte.

5. Tradițional, te duci la privată-n fundul curții și te speli la covată. N-ai fundul curții? Fă-ți!
Ai apă curentă și cadă? Taie apa, sparge cada, ia-ți o covată și spală-te cu apă rece sau, cel mult, încălzită la foc de lemne, făcut în mijlocul camerei, că mă-ndoiesc că ai sobă.

6. A, da, n-ai voie să folosești hârtie igienică, ci doar pănuși, iarbă sau ziare.
Nici șampon, nici săpun pentru piele sensibilă. Apă de ploaie, cenușă, săpun de casă, că-s tradiționale.
Nici antiperspirant, că modifici mirosul natural tradional, lăsat de domnul.

7. Te machiezi? Ptiu, drace! De ce să te ghilosești, schimbându-ți înfățișarea natural tradițională, plăcută-n ochii bunului dumnezeu? Fără machiaj! Fără coafat! Fără ojă pe unghii! Fără pensat!

8. Fără epilat. Părul e lăsat acolo cu un scop tradițional. Plus că, dacă te epilezi chiar peste tot, s-ar putea să se creadă că vrei să stârnești pofte pedofile. Care, tradițional vorbind, nu erau chiar un păcat, da` epilatul e. Deci nu te risca. Lasă-l să crească vâlvoi, peste tot, sălbatic, neîmblânzit. Oricum nu te vede nimeni, că nici sexul pe lumină nu e tradițional.

9. Sexul. Tradițional, nu se face de plăcere, ci doar cu scop de procreere. Cu lumina stinsă, o mână-n sus, către dumnezeu, eventual cu ochii la candela care e musai să rămână aprinsă. Doar marțea și joia, dacă nu e post, sau sărbătoare. Și, subliniez, nu pentru plăcere. De fapt, e interzis să simți plăcere. Plăcerea e desfrânată, desfrânat nu e tradițional, deci dacă ai simțit cumva, din greșeală, ceva plăcere, la spovadă cu tine! Și să nu se mai întâmple!

10. Fără metode de contracepție sau avort, că contravin scopului de neconstestat al sexului, procreerea. Indiferent de situația financiară sau de câți 10 copii ai deja, contracepția și avortul sunt strict interzise. Iar dacă, carecumva, nu poți procrea, ia-ți adio de la sex. Scopul a fost înlăturat și, oricum, nu-ți plăcea acest obicei barbar și depravat. Ferice de tine!

11. Fără masturbat. Din motivele de la puntele 9 și 10.

12. Dacă ești fată, tradițional vorbind, n-ai cum să-ți alegi soțul. Familia se ocupă de chestia asta. Părinții îți aleg persoana de sex masculin lângă care vei trăi până la sfârșitul vieții. Că nici divorțul nu e tradițional. Poți scăpa de el cât ești tânără și-n putere doar dacă-l lovește accidentul.
N-ai nici un cuvânt de spus în privința soțului ales de părinți, nici dacă nu-l cunoști, nici dacă nu-l placi, nici dacă iubești pe altcineva, nici dacă soțul ales e cu 30 de ani mai în vârstă, șchiop, chel și cu respirația urât mirositoare.
Singura șansă să-ți alegi singură soțul e să rămâi însărcinată cu cel pe care-l vrei, dar și aici e cu șustă, că e păcat să faci sex din plăcere și, mai ales, înainte de căsătorie. Dar e o scăpare. Subțire, dar există.
Oricum, tradițional vorbind, familia trebuie să aleagă și să aprobe pentru tine. Ești doar o vită de vânzare, pe zestre mai mică sau mai mare dar, fără echivoc, o vită.

13. Dacă ești bărbat, la fel de tradițional, tot familia ar trebui să decidă și pentru tine. Dar ai o libertate mai mare. Poți s-o lași însărcinată pe aia pe care o vrei tu, și-atunci n-au cum să se mai împotrivească. Tradițional vorbind, bărbatul are dezlegare la sex înainte de căsătorie sau, măcar, e mai ușor de iertat, că e bărbat.
Nu uita că e musai să-ți bați femeia măcar o dată pe lună, ca să-ți știe de frică.

14. Familia tradițională e formată, în mod ideal, de 2 virgini.
În cel mai rău caz, dintr-un bărbat și-o virgină.
Foarte rar, dintr-un bărbat și-o curvă, unde ”curvă” înseamnă că ea a făcut sex cu el măcar o dată, înainte de căsătorie. Dar doar cu el.
Aproape niciodată dintr-un bărbat și-o femeie, că ăștia deja îs plecați pe calea spre păcat.

15. Datoria familiei tradiționale, pe lângă aia de a perpetua specia, e să fie activă în menținerea și întărirea ideii de familie tradițională. Membrii ei sunt obligați moral să participe la marșuri, să semneze petiții, să scrie texte, să arunce cu pietre, să adune lemne pentru rug și să bată obrazul păcătoșilor legat de: clinicile/medicii/persoanele care fac avort, persoanele care nu vor să se căsătorească sau să facă copii, homosexuali (ca noțiune generală), căsătoriile între persoanele de același sex, pactul civil de solidaritate, muzica rock care vine de la satana, oile rătăcite care nu merg la biserică, pro BOR religie de stat, pro Preasfințitul să fie Președinte, Premier, Guvern, Primar și Justițiar Suprem (după regulile pe care i le dictează AtotJustițiarulSuprem, aka Domnul).

16. Internetul nu are ce căuta în viața familiei tradiționale, că n-a fost inventat de Ana lu` Ion, în timp ce lăia copchii. Plus că e plin de perversiuni la care nici cu gândul nu gândești și care te pot depărta de sfânta biserică. Doar dacă știi că ai atâta tărie și putere încât să te uiți doar pe site-urile aprobate de sfinții părinți. Care n-aveau net, da` și-au dat cumva dezlegarea. Nu știm cum, tre` să fie minune dumnezeiască.

17. Măcar duminica la biserică. Și-n toate sărbătorile. Cu toate posturile ținute. Din toate punctele de vedere.

18. Fără transfuzii, transplant de organe, operații estetice, chiar și vaccinarea copiilor e cumva cu problemă, în nici un caz nu lăsa medicul să te resusciteze. Dacă e voia Lui să trăiești, tu sau oricare din familie, o să facă o minune, fără ajutorul netradițional al medicului/medicinei. Domnul a dat, Domnul a luat…

19. Neapărat anti-islamiști. E permisă și violența, că știm cu toții cât s-a bătut Stefan cel Mare și Sfânt cu turcii.
Și antisemiți, că doar evreii l-au omorât pe Isus pe cruce.
Și anticatolici, că Papa e prea modern zilele astea. Și eretic. Și, posibil, fiul satanei. Această informație mai trebuie încă verificată și aprobată de Preasfințitul. Dar e aproape sigur.

20. Din preamult sau preapuțin, familia tradițională trebuie să doneze. Bisericii. În primul rând, când vine părintele cu Boboteaza, Crăciunul, Paștele și-n restul ocaziilor când mai apare în căutare de bani. Dup-aia, la căsătorie, botez, înmormântare. Pentru construirea bisericilor din cartier. Pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Pentru sprijinirea așezămintelor anti-avort. Pentru mânăstiri. Pentru clopotnițe. Haine biseriscești. Mașini scumpe. Patrafir de aur. Orice are legătură cu sfânta, soborniceasca și apostoleasca biserică.

Acestea fiind spuse, sper ca ghidul familiei tradiționale să fie de ajutor cât mai multor persoane aflate în căutarea luminii divine. Doamne ajută!

Published: June 27, 2016 | Comments: 18

3 milioane de semnături pentru modificarea Constituției

Uneori, din ce în ce mai des în ultimul timp, am senzația că majoritatea e formată din dobitoci.
Majoritatea aia pe care o vezi pe stradă, la știri și, din ce în ce mai des, pe Facebook.

Și nu vorbesc despre ăia care dau share la absolut orice post, care le promite să câștige ultimul model de iPhone, nici de ăia care chiar citesc cu atenție sporită orice articol care începe cu ”Incredibil! N-o să-ți vină să crezi! Dă click aici ca să…”, nici măcar de cei care țin să te informeze de 5 ori pe oră unde sunt, ce simt în acel moment, ce face puiul, minunea de a fi mămică, revolta împotriva vaccinurilor, cât de plini de sentimente sunt, citate motivaționale sau alte nimicuri din astea.
Ăștia măcar îs în cercul lor mic, ancorat de net, în care nu fac nimic. Nu schimbă nimic. Creează câțiva nervi, omoară câțiva neuroni, scroll în jos, și-ai scăpat de ei.

Nu. Vorbesc despre majoritatea care chiar are câte o idee, singulară și cam fixă, pe care chiar o pune în aplicare.

O propunere legislativă poate fi înaintată Parlamentului de către un grup de minim 100.000 de persoane cu drept de vot, din cel puțin un sfert din județele țării.
Luni, la Senat, va fi depusă o propunere legislativă, semnată de 3 milioane de români cu drept de vot, pentru schimbarea Constituției. O fi o chestie vitală, o să vă spuneți. Ceva revoluționar care să scape România de corupție, sărăcie, prostie. 3 milioane e un număr important. Cu 3 milioane de oameni în spate, dărâmi guverne, faci revoluții, schimbi cursul istoriei. Trebuie să fie o propunere majoră, ceva se va schimba, finalmente, în bine. Să fie anti-corupție? Să fie despre împărțirea bugetului? Despre cine poate ocupa funcții în stat? Despre cum să rezolvăm salariul de 1000 RON pe lună? Ceva-ceva deștept trebuie să fie acolo, dacă au semnat-o 3 milioane de oameni!

Știți pentru ce au semnat 3 milioane de oameni? Din ăștia, care au drept de vot și care or să voteze și anul ăsta, și la următoarele alegeri și, cel mai probabil, măcar 10 ani de acum încolo? Știți pentru ce s-au coalizat? Pentru ca, în Constituție, să fie specificat că, în România, familia se întemeiază pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Să scrie acolo, negru pe alb, că, dacă ești gay, nu te poți căsători.
Pentru 3 milioane de români este foarte important ca 2 bărbați sau 2 femei să nu se poată căsători. Să nu aibă actul ăla legalizat. Să nu poată să beneficieze de toate chestiile de care beneficiază 2 oameni căsătoriți. E foarte important să știe că, datorită lor, România devine, încet-încet, gay-free.
Dacă chestia asta e votată, vor răsufla ușurați și se vor gândi că-s mai frumoși în ochii domnului, c-au alungat păcatul din țară. Probabil vor aprinde câteva lumânări, se vor bate reciproc și creștinește pe umeri, și-or să-și spună c-au făcut primul pas către rai.
E bine de știu că bunăstarea familiei române e strâns legată de nefericirea sau inexistența familiilor altora.

E cam pe același plan cu ăia care au lătrat că vor lege antifumat radicală. Care s-au bucurat că fumătorii nu vor mai avea cum să fumeze în public. NICIODATĂ, NICĂIERI. Cu toate că, personal, nu i-ar fi afectat existența anumitor baruri exclusiv pentru fumători. Și-n condițiile în care se făcea apel la toleranță, îți urau să mori de cancer. Că din banii pe care îi cotizează ei la sănătate, se tratează și bolnavi de cancer pulmonar. Posibil fumători. Cel mai probabil, plătitori de asigurare medicală, și ei.
Cam tot pe acolo.

Este bine că putem observa că, la nevoie, românul știe să fie solidar. Să-și ceară drepturile. Să înainteze propuneri legislative care să-i schimbe viața în bine.

Eu n-am văzut 3 milioane de oameni să se adune, să semneze și să ceară executarea referendumului din 2009, când s-a cerut parlament unicameral, cu maximum 300 de membri.
În momentul actual, sunt 588 de parlamentari. Care stau pe banii noștri. Stau, că de produs, nu produc nimic. Pentru populație, adică.
Tot modificarea Constituției era necesară și pentru chestia asta.
În condițiile în care, în ultimul an, parlamentarii și-au mărit pensiile speciale lunare la sume la care salariatul de rând ajunge cam într-un an. Fără să vorbim de restul beneficiilor pe care le au în timpul mandatului. Fără să vorbim de salariile pe care le au.
Nici că e posibil să se adopte legea ”regretului efectiv”, astfel încât ăștia cu evaziuni fiscale majore să scape mai ieftin și mai ușor.
Nu s-au isterizat românii nici când parlamentarii au votat să aibă imunitate dacă și-au angajat rudele la cabinete înainte de 2013.
Nici când și-au aprobat imunități peste imunități în stilul în care, nici dacă s-ar dovedi că-s Charlie Manson, amestecați cu Hitler și cu Al Capone nu știu dacă ar putea păți ceva.
Nici când au hotărât, tot de capul lor, că președintele n-are voie să trimită o lege spre reexaminare decât o singură dată. Lege pe care, de altfel, dacă parlamentarii o votează, președintele e cam obligat s-o aprobe, că așa funcționează Constituția noastră.
Nici când s-au hotărât că nu le mai convine clasa politică, dar n-au insistat îndeajuns de mult pentru dizolvarea Parlamentului.

Singurele dăți când romaânii s-au adunat mai mulți au fost în `89, după Colectiv, și pentru interzicerea căsătoriilor gay.
Pentru că asta din urmă e prima pe lista priorităților la noi.

Și tare mi-aș dori să văd cum se schimbă în bine viața celor care au semnat, dacă legea va fi aprobată.
Să văd cum, pentru că ei vor familie din femeie și bărbat, o să le crească nivelul de trai.
Cum or să le-nflorească salariile, cum or să aibă cu ce să-și hrănească toți copiii, inclusiv ăia care au câte 7, că e păcat să avort sau prezervativ, cum vor găsi job după job, în stilul în care n-or să mai reușească să le refuze.
Cum sistemul sanitar n-o să mai fie nici murdar, nici corupt. Cum învățământul o să fie strălucit. Cum n-or să mai existe nici săraci, nici orfani, nici violență, nici mizerie, nici nesimțire.

Pentru că, dacă s-au coalizat 3 milioane de oameni, trebuie să fie ceva cu adevărat important!

Published: May 21, 2016 | Comments: 35