muzică

Despre smerenie

A expirat faza cu legea antifumat. Aia care a transformat realitatea și realitatea virtuală într-un câmp de luptă între fumători și nefumători. Sărit la jugulară, aruncat cu blesteme, sânge pe pereți, a dat primăvara, promisiunea unei schimbări de lege, totul a reintrat în normal.

A fost de ajuns o melodie de câteva minute, cu un mesaj simplu, arhirepetat și cumva resuscitat acum pentru ca totul să redevină câmp de luptă. Imposibil să n-o știți. De câteva zile-ncoace tot netul vuiește de păreri pro și contra religie, pro și contra Taxi, pro și contra lemn.
Că e satanistă. Ba e atee. Ba e catolică. E comandată. E propagandă. E metodă de a atenta la integritatea neamului românesc. Trădători de țară. Non valori muzicale. Afoni. Lipitori. Profitori pe subiect. Afurisenii. Trei cruci. Anateme. A, da, și injurii. Că fără injurii nici o tabără nu se simte destul de cu 3 coaie. Nici măcar aia ultrareligioasă, care a uitat că nu e bine să dorești răul aproapelui.
Dă-i până nu mai mișcă, că s-a pus în calea vrerii lui dumnezeu și-a catedralei sale! Dă-i până-l umpli de sânge, dă-i până-i arăți că dreptatea domnului se face cu pumnul, nu cum scria pe undeva prin Biblie că se face cu bunătate. Ce-ți trebuie chiar să știi ce scrie-n cartea aia, dacă poți să-l pui pe antichrist cu botul de labe dându-i la ficați? Dă-i!

Am văzut videoclipul.
Poate sunt incultă muzical, dar mie mi-a plăcut.
Poate sunt și pseudo-intelectuală, dar mi-a plăcut și mesajul. Simplu, arhirepetat și cumva resuscitat acum, dar e dovedit științific faptul că unele chestii trebuie repetate de mii de ori până să fie pricepute de mulțime. Dovadă faptul că gloata a sărit de cur în sus și-a dat-o tare cu ”da` ei de ce nu sunt smeriți?”
Da, am avut răbdarea și masochismul de a citi mii de comentarii. Mii. Care mi-au dovedit încă o dată că da, majoritatea oamenilor sunt proști. Răi, inculți, pioși, religioși, spălați pe creier dar, mai ales, proști.

Pentru că nu poți fi câtuși de puțin deștept, să ai măcar un neuron care zvâcnește într-o sclipire de inteligență și să susții că AVEM NEVOIE DE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI! Noi! Noi avem nevoie, ca popor care s-a dezvoltat de la Ștefan cel Mare și Sfânt, și dacă nu făcea Ștefan biserici, unde am mai fi ajuns acum? Și pentru ce a murit Constantin Brâncoveanu și toți martirii? Și trădătorilor de țară, care stați în vile, și vă lăfăiți în excursii peste hotare, și vă-mbrăcați de la case de modă, și divorțați, și preacurviți, și adulterinilor, tocmai voi v-ați trezit să predicați despre smerenie și să-nvățați biserica cum să-și facă datoria față de bietele suflete care își așteaptă alinarea și viața cea veșnică?

Este peste puterea mea de înțelegere să-mi dau seama cum, în 2016, există oameni care încă gândesc așa. Și nu vorbesc despre bătrânica din vârf de munte, care are 70 de ani, acces la un singur post de televiziune, în cel mai bun caz, și care se duce la bisericuța ei, tot în vârf de munte, și-l consideră pe popă drept trimisul lui dumnezeu, undeva foarte aproape de sfinți, și care i-ar da tot ce are, pentru un loc asigurat în rai.
Nu. Vorbesc despre oameni născuți și crescuți cu acces la informație. Educați. Citiți. Școliți. Care ar trebui să fie capabili să filtreze informația și s-o judece cu propriul creier. Să compare date. Să facă paralele între trecut și prezent. Să vadă că era ok în secolul 16 să crezi orbește în biserică, dar că-n secolul 16 nu erau nici educați, nici informați. Că e în continuare o spălare de creier și-un abuz de putere, nu o promisiune sigură spre un rai veșnic.
Nu înțeleg cum, în situația asta, ei nu văd evidentul.

Că-n biserică mergi să te rogi, dar nu ți se poate face operație de apendicită. Că, dacă te rogi, nu scapi de operația de apendicită, decât dacă faci peritonită și mori. Că n-ar trebui să existe monopol pe lumânări. Că n-ar trebui să bagi copilul de 3 ori în apă ca să-l botezi, că e posibil să răcească, să se sufoce sau, pur și simplu, nu văd relevanța și utilitatea acestui gest barbar. Că încă citesc și se bazează pe o carte scrisă acum o mie și ceva de ani. Că n-ar trebui să plătești pentru nuntă, botez, înmormântare, mai ales că nu-ți dă nimeni chitanță pentru asta, deci tu – plătitor de impozite – dai niște bani pentru care nu se plătesc impozite. Că sunt mai multe biserici decât oameni care să le umple. Că banii care se duc la culte – și sper să se observe că spun ”culte”, nu BOR, pentru ultraortodocșii care s-ar putea ataca – ar putea să se ducă în educație.
Pentru ca profesorii să aibă salarii decente, care să-i motiveze să nu-și mai bage picioarele în meseria lor, în așa fel încât copilul tău să aibă acces nu doar la educație, ci la educație calitativ superioară. Și în medicină, pentru ca medicii să nu mai plece în afară, și spitalele să fie dotate ca lumea, nu să mori pe targă din cauză de infecții și bacterii, și să nu mai fie nevoie de noțiunea de șpagă. Și-n justiție, în oameni care să respecte legea, care să fie motivați să umble pe stradă, să-ți dea amendă dacă ai scuipat pe jos, dacă ai aruncat gunoiul pe geam, dacă nu ai strâns după câinele tău, dacă ai abandonat un animal, dacă ți-ai băgat copilul sau nevasta în spital, dacă ai încălcat limita de viteză, dacă n-ai acordat prioritate, dacă ai trecut pe roșu. Și să fie atât de bine plătiți, și atât de mulțumiți de jobul lor, încât să nu fie tentați să ia șpagă, ca să te facă scăpat. Să bagi bani într-un sistem în care lumea nu are cum să fie coruptă, pentru că n-are de ce.

Bani care să se ducă în toate astea, nu în popi care-și plimbă sutana în mașini de lux. Nu în popi care profită de bucuria sau durerea ta ca să mai stoarcă niște bani. Nu în biserica care-și cere averea secularizată acum o sută și ceva de ani. Nu în profesori de religie care amenință copiii că, dacă mint, vor fi loviți de mașină. Nu în oameni care tună și fulgeră că, dacă nu respecți voia domnului, ajungi în iad, dar care-s primii care nu respectă voia cu pricina. Nu în grandomanie, nu în opulență, nu în promisiuni invizibile. Banii ăia, care de la stat se duc direct la culte, să se ducă spre locurile unde chiar sunt lacune. Că biserica nu duce lipsă de pupători de moaște, ba chiar îi are în exces.

Există un calcul care spune că, din impozitul pe care îl plătesc eu, 50 de bani pe lună se duc la BOR. Adică 6 lei pe an. Că nu e atât de mult. Înmulțește asta cu câte persoane muncesc și câte persoane ”plătesc” BOR. Deja nu mai pare atât de puțin, nu-i așa?
Și nici măcar suma aia cu multe zero-uri care rezultă nu e problema. Problema mea e simplă: eu nu vreau să dau 6 lei pe an la BOR. De ce aș vrea să dau fie și 1 ban unei instituții căreia nu-i văd sensul? Unei autointitulate religii în stat? Unor oameni care au decis din start că eu, ca persoană, o să ajung în iad? Care încearcă să oprească legalizarea PACS-ului, unde PACS înseamnă doar un act juridic și n-are nimic de-a face cu dumnezeul lor? Care încearcă să impună cum să trăiești, cum să faci sex, dacă să faci avort, în ce zi ai voie să mănânci ce, când ai voie să speli și, eventual, de câte ori pe zi să te caci, doar pentru că sfântul duh le-a transmis direct, fără înregistrări, voința lui?

Și totuși dau. Nu pentru că vreau, ci pentru că trebuie.
Pentru că smerenia trebuie să fie a mea, și banii ai lor.
Pentru că, atât timp cât au gloata de partea lor, și-o țin cât mai puțin informată și cât mai mult sub papuc, cât mai spălată pe creier și cât mai mult cu frica în sânge, smerenia e pentru gloată, nu și pentru ei.

De asta mi-a plăcut mie melodia de la Taxi. Nu pentru valoarea ei muzicalo-stilistică. Nu pentru că ar fi o melodie pe care aș pune-o în cască. Pentru că au reușit să adune niște oameni care să repete ceea ce cred și eu. Și pentru că, dacă din gloata aia de mai sus se trezește măcar 1 să deschidă ochii și să-ncerce să gândească singur, atunci melodia aia, oricât de afonă ar fi, și-a atins țelul.

Published: April 10, 2016 | Comments: 13

Legea antifumat – pentru că fumatul dăunează prostului – p.2

Primul lucru pe care-l fac când ajung într-un bar e să-mi aprind o țigară.
Eu nu fumez pe stradă, în timp ce merg. Nu fumez în taxi. Nu fumez în parcuri cu copii. Nu fumez în curtea școlii. Nu fumez în birou. Nu fumez decât acasă, în fața firmei când sunt la serviciu, și în baruri. Fumam.

Dar. Primul lucru pe care-l fac când ajung într-un bar e să-mi aprind o țigară. Aia în așteptarea companiei. În așteptarea berii. Țigara aia care îmi umple plămânii cu fum, și golul lăsat de lipsa unei conversații. Aia care îmi liniștește tensiunea, la fel cum insulina îi liniștește pe diabetici.
Poate cineva să-mi dovedească faptul că nu fumez medical? Că lipsa țigării nu mă afectează psihic medical, exact cum pe diabetici îi afectează fizic medical lipsa insulinei? Că, de fapt, n-am o nevoie psihică de nicotină pentru a mă simți bine fizic? Nimeni nu poate. Toți își dau cu părerea.

Se poate spune că visul nefumătorilor s-a împlinit: legea antifumat a fost adoptată, afară-i îndeajuns de frig încât să se bucure că fumătorii tremură la țigară, ei, nefumătorii pot ieși liniștiți să petreacă dezlănțuit, urcați pe boxe, în toate restaurantele, cafenelele, barurile, crâșmele în care până acum n-au avut acces, pentru că erau intoxicați de fum nociv de țigară! Hurray!

Am fost acolo când s-a făcut trecerea dintre ”se fumează” și ”nu se mai fumează”. Am vrut să văd cum e.
La 12 fix s-au strâns scrumierele. Odată cu ele, ultimul fum – momentan – într-un bar.
Am stat. Berea în față. Am vrut o țigară atât de mult încât am avut intenția să-mi scot una și s-o țin neaprinsă-n colțul gurii. Cât s-o simt aproape. Mi-am dat seama cât ar părea de lame și n-am făcut-o.
M-am ridicat, am ieșit, am fumat.
Am înghețat puțin.
Am aruncat chiștocul la scrumieră.
Am intrat în bar.
Berea și țigara merg împreună. Dacă barul n-are terasă, n-ai voie să-ți iei berea cu tine. Am ieșit și-am fumat, mi-a lipsit berea.
Am băut un gât de bere.
Am început o discuție din aia în contradictoriu. O știți cu toții. Discuția aia care pornește dintr-o idee minusculă și se poate întinde toată noaptea. Aia cu nervi, dar nu cu nervi pe interlocutor, ci pe subiect în sine. Când iei la disecat subiectul pe toate părțile, îți mai aduci aminte un exemplu personal, celălalt vine cu o completare, cu o altă amintire, și te încingi. Mai iei o gură de bere și vrei o țigară. N-ai voie să fumezi în bar. Te uiți în jur. Toată masa ar fuma, dacă ar avea voie. De comun acord, ieși și-ți continui discuția afară, la o țigară. Fără bere. Pe care ai plătit-o. Pe care ai vrea s-o bei, dar n-ai cum, dacă vrei să și fumezi. Fumezi rapid. Să ajungi la bere. La discuție. La confort. Bei repede. Discuți. Bei repede, pentru că vrei o țigară. Ieși. Fumezi repede o țigară. Te-ntorci și bei repede din bere. Discuți din ce în ce mai rapid. Pentru că vrei să le împaci pe toate. Și discuția, și compania, și berea, și țigara.

M-am uitat în jur. După ce s-au ridicat scrumierele, jumătate din bar a plecat. Cealaltă jumătate era pe speed, la fel ca mine. Bere, țigară, vorbă. Repeat.
Berea nu mi-a priit. Țigara nu mi-a priit. Discuția s-ar fi dus atât de frumos la o țigară și-o bere.
Nici un nefumător în bar.

Încă o țigară afară. Chiștocul meu – aruncat la scrumieră. De jur împrejur – chiștoace. Pentru că nu-i poți impune omului să nu fumeze la berea lui, și să mai păstreze și curățenia, se pare. Pentru că semnul de rebeliune supremă a fost să facem mizerie, și-apoi să ne plângem că nu avem o Românie curată, dar asta deja e altă discuție.

Revenind la prima seară în care nu s-a fumat.
Eu n-am văzut dezlănțuire de nefumători. ”Dar a fost de-abia prima seară”, o să spuneți. De acord. Aseară n-am ieșit. Am luat în calcul pro și cons-urile:
– Vreau să mă simt bine? Da.
– Mă simt bine ieșind în oraș? Da.
– Mă simt bine ieșind de fiecare dată când am chef să-mi aprind o țigară afară? Nu.
– Aș putea sta juma` de oră fără să fumez? Nu.
– M-aș opri în mijlocul conversației ca să fumez? Da.
– Asta ar diminua calitatea ieșirii? Da.
– Aș putea bea o bere fără să fumez? Nu.
– Aș bea o bere într-un sfert din timpul normal, doar ca să fumez? Da.
– Pot să beau, să fumez și să conversez într-un apartament, gen adunarea părinților noștri, din anii `80? Da.

Concluzia a venit simplă, și de la sine: De ce să ies, să plătesc și să nu mă simt confortabil, când pot să nu? Până se deschid terasele – private parties for me. Și după ce se închid, dacă nu se schimbă ceva între timp.

Legea asta a reușit, într-adevăr, ceva deosebit:
Să facă unii oameni să stea acasă.
Să-i facă pe alții să-și ducă discuțiile pe bordură, ca aurolacii.
Să crească pericolul altercațiilor, pentru că nu toată lumea care iese din crâșmă, pe bordură, să fumeze e pașnică, trează și nepusă pe harță. Multe persoane fac violent la băutură și multe persoane merg pe jos spre casă, în zone pline de borduri pline de oameni beți. Oh, the possibilities!
Să facă și nefumătorii să iasă pe bordură, pentru că nu vor să rateze discuțiile.
Să elibereze spații întregi, special pentru persoane care latră că nu puteau ieși din cauza fumului de țigară, dar care oricum nu vor ieși decât de 3 ori pe an, pentru că banii ăia ar putea fi strânși pentru pensie.
Să elibereze altele, pentru persoane care latră că nu puteau ieși din cauza fumului de țigară, dar care erau prezente la orice adunare, pentru că le plăcea compania, dar e interesant să te plângi.
Să scoată la iveală faptul că unii nu făceau duș decât dacă miroseau a fum nociv de țigară. Nici nu-și spălau hainele.
Să provoace vâlvă, înverșunare, să scoată la iveală cât de mult îi interesează pe unii ce faci cu salariul tău și cu sănătatea ta, cu toate că nu-i cunoști decât în trecere, să dezbine și, posibil, să învingă. Ce? Teoria conspirației să se ocupe de asta.

Până una alta, nefumători, umpleți barurile! Dansați pe boxe, cu sutienele pe cap, dezlănțuiți-vă, bucurați-vă, petreceți ca niciodată până acum! Barurile goale vă așteaptă să le umpleți! Nu dezamăgiți așteptările! Economia națională se bazează pe voi, să-nlocuiți cantitatea de băutură consumată de fumători. Și aia de mâncare.
Să invadați scaunele goale și să demonstrați cum doar fumul de țigară vă împiedica să fiți that party animal care ați vrut mereu să fiți! Acum e șansa voastră!

Published: March 19, 2016 | Comments: 30

Revelion Galați 2016

Nu că ar fi important exact cum treci în noul an, dacă ai băut sau nu șampanie, dacă ți-ai pus sau nu vreo dorință, sau dacă ai avut chiloți roșii, sau n-ai avut chiloți deloc, dar…

2014 m-a găsit la concert Smokie. Revolta altor oameni, că primarul stă degeaba, că cine e Smokie, că de ce concert în aer liber, nervi.

2015 m-a înghețat la propriu, timp de vreo 3 melodii Zdob și Zdub și-ncă vreo 3 Phoenix, după care am ajuns bloc de gheață acasă, vreo 2 ore în care să mă dezgheț, revolta altor oameni că de ce să faci Revelion în aer liber, la -20 de grade, nervi.

2016 m-a găsit la Bregovic. Când a fost faza cu 10…9…8… la 1! eu îmi aprindeam o țigară. Ultima din vechiul an, prima pe anul asta. Mi s-a părut interesant. Nu mi-am pus o dorință, că-mi pusesem în anii trecuți și nu s-a îndeplinit. Așa c-am cerut 2 cuvinte. Cuvintele-s mai ușor de reținut decât fraza-ntreagă.

La fel de interesant mi s-a părut că-n noaptea aia mi-am luat un dupac după ceafă de la un gălățean care, însoțit de 2 gălățence, s-a gândit c-ar fi interesant și amuzant să-mi dea una după ceafă. După care un altul ar fi sărit la bătaie că nu i-a plăcut că a fost călcat și dup-aia i s-a zis ”pardon”. Și alți 2, în aer liber, miros de artificii și frig, s-au declat nemulțumiți că aveam o țigară aprinsă. Din punctul lor de vedere, era o zonă de nefumători. Din punctul meu de vedere, al ălora de lângă mine și al gardienilor din fața mea, era o zonă în care se putea fuma. Dacă mă rugau frumos să sting țigara, poate că aș fi fost doamnă, și aș fi stins-o. Dar erau 2 nefumători, nemulțumiți că-n jurul lor se fumează, și ei au cerut locuri la nefumători. La un concert gratuit. N-o să uit privirea lui când a întrebat ”și ce vreți să facem, să plecăm noi?” și i-am răspuns ”da” și chiar au plecat. Că dacă erau acolo pentru concert, puteam să fumez 3 trabucuri în același timp, și nu le-ar fi păsat. Dar mândria de nefumător se lasă rănită de fumul unei țigări pe care nici n-o suflam înspre ei. Oameni nebuni…

Dar am rămas zen. Pe bune. Chiar m-am mutat, că nu voiam să-mi petrec revelionul în sânge. Sau la Urgențe. Asta ar fi bătut la fund toate revelioanele de până acum.

goran-bregovic-2016-galati-reveliongoran-bregovic-galati-2016-revelion

 
goran-bregovic-revelion-galati-2016

Oricum. La Bregovic a fost mișto. În prima oră n-a cântat ce-am vrut eu, dar după miezul nopții stelele s-au aliniat și a băgat, finalmente, ce-mi doream mai mult. Care ați fost acolo, știți. Și când am văzut gloata de oameni din Galați sărind pe Kalashnicov, mai mare decât la orice alt concert în aer liber din Galați de până acum, n-am putut să nu-mi aduc aminte de toți lătrăii care au umplut netul de comentarii.

”e dea dreptul ridicol, somaj de 10%, FOAMEA CAT GARDUL SI SARACIA ASEMENI SI TU ADUCI LAUTARI DIN TARI STRAINE PLATITI PE BANI GREI”
VAI DE NOI DRAGI GALATENI!!!!!
ALATA LOCATIE MAI BUNA NICI CA NU S-A GASIT (((( PANARAMA DE LOCATIE!! treziți-vă, treziți-vă, de la PRIMAR LA CONSILIERI.
CONTEST LOCATIA DIN CAUZA ZONEI, AM FOST LA ZILELE GALATULUI CAND AM AJUN FUM DE-L TAIAI CU CUTITUL. STANDUL CU BLANURI NU SE VEDEA DE FUM SI CATE SI MAI CATE NEREGULI( O ORGANIZARE DE DOI LEI) CAT DE FRUMOS ERA PE FALEZA , VENEA TOT GALATIUL LA FALEZA . GALATENI SUNT DORITI SA IASA DIN CASA LA CEVA FRUMOS NU IN CATUNUL DE PE COSBUG. CU SPERANTA CA AUDE CINEVA, NU SE VA MAI ORGANIZA ALTE SPECTACOLE…… PE VIITOR.”
in ce priveste formatiile venite desigur ca primarul si consilierii s-au gandit cam asa: Bai ce ar fi sa aducem noi pe Goran asta ca e cu muzica din asta de balcani si tiganealla si se aduna toti manelistii acolo si rromii si cocalarii care ne vor vota si ii tinem si ca pe oi linistiti acolo ca sa nu mai faca probleme si frurturi prin cartier de revelion. Au fost si multi saraci acolo lipiti, betivi care au baut in aer liber si s-au imbatat apoi nu au aruncat la cos ca fara mizerie nici aia de la ecosal nu au de munca si tot asa e un cerc vicios. Daca venea primarul si statea prin multime la concert pana la capat era ceva dar el da la fraieri circ ca paine mai putin, aia e pe bani la mall. Revelioanele frumoase, selecte se tin in incaperi incalzite, frumoase, cu garderoba, cu muzica de calitate, dans, mese frumoase si pleci si cu o gagica de la bal de acolo deci acolo se merita. Pai ce credeti voi ca astia de la primarie si care au organizat au facut revelioane acolo la mall?”

Sursa? Viața Liberă. Autorii? Gălățeni. Sper în sinea mea că lumea nu poate fi ATÂT de proastă și, de fapt, îs comentarii plătite, scrise de oameni deștepți, care dau comentarii stupide ca să creeze vâlvă și să-și ia banii. Sper, dar e puțin probabil.

Pentru că există o categorie de oameni nemulțumiți de orice. Care-s și proști, care au și drept de vot și care, din păcate, insistă să-și exprime părerile. Nu e de ajuns să fii prost, trebuie să te faci și auzit.

Știi că banii din care a fost plătit Bregovic (și restul concertelor în aer liber, de altfel) n-au nici o treabă nici cu iluminatul străzilor, nici cu pensiile, nici cu căldura, nici cu asfaltatul șoselelor? Nu știi? Ești prost și neinformat. Taci în pula mea din gură, că te faci de câcat!

Știi cine e Bregovic? Ce muzică face, câte filme au coloana sonoră făcută de el, cât a ridicat cultura – da, CULTURA – balcanică? Știi altceva în afara faptului că a colaborat cu Salam și că e muzică ”țigănească”? Nu? Atunci taci în pula mea din gură, că te faci de câcat!

Și nu-ți place muzica lui, nu vrei să stai în frig, nu-ți place 40-ul, noi suntem inculți și cefe late, în timp ce tu te-ai mutat în anii `70 în Galați, că ți-a dat Combinatul loc de muncă și apartament, dar te consideri orășean, stai acasă. Fă mese bogate de revelion, întinse și cu friptură de la porcul pe care l-ai înjunghiat cu mâna ta în fața blocului, în grădina comună, pe care ai îngrădit-o să-ți aducă aminte de gospodăria ta de la Popraca, și lasă-ne pe noi, ”mârlanii” de măcar 3 generații în Galați, să dăm din buric pe muzică din Balcani. Dar măcar taci. Respiri prostie și incultură. Nu e nevoie să și deschizi gura.

Și mi-am promis că voi fi zen. Chiar eram. Cu toată prostia revărsată-n jurul meu, eram zen.
Până am citit asta.
Și așa îi iubeam ca pe o casă arsă, dar asta a mai pus un capac peste toate celelalte.
Pentru că ”civic” înseamnă toată prostimea de mai sus. Care crede fără să cerceteze. Pentru că, încă o dată, civic-ul ăla care de-abia știe să-și scrie numele corect, o să fie de partea bunei și dreptei credințe. Pentru că lor, la fiecare slujbă, de fiecare dată când pupă poala popei, popa nu uită să le amintească că familia e între bărbat și femeie, dar uită de fiecare dată să le spună că orice credință, inclusiv cea ortodoxă, e bazată pe iubire și toleranță. La fel ca ISIS, BOR lasă deoparte cea mai importantă dintre învățături, pentru că nu servește scopurilor ei.
Și asta mi-a stricat zen-ul.

Spre deosebire de lătrăii care se dau drept credincioși, țin post și fac sex într-o singură poziție, cu lumina stinsă, eu am citit religie. Eu, gay, fără drept de căsătorie tocmai din cauza lor, care nu mă duc la biserică, nu pup moaște și aș separa total și iremediabil biserica de stat, eu știu mai multă religie decât hoarda de credincioși plini de ură.

Mi-am început anul cu o țigară, cu 2 cuvinte, și cu idea de a fi zen.

În ordinea asta de idei, zic așa: n-am nimic împotrivă ca în Constituție să scrie ”că familia creştină are la bază codul familiei din Sfânta Scriptură – familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat şi femeie.” Atât timp cât, tot în Constituție, vor deveni legale incestul și bigamia. Că și ele erau prezente în sfânta scriptură. Că Adam și Eva erau singuri, și-au făcut 2 băieți. Cum s-a ajuns la atâta populație pe glob fără incest? Iar bigamia era la ordinea zilei.

Și încă un lucru care să apară în Constituție, ca să fiu de acord cu familia tradițională din scriptură: să ne dea BOR-ul secretul prin care marii patriarhi ai bibliei au trăit câte 700 de ani, și pe la 200 mai făceau și copii. Secretul longevității și virilității excesive. Dacă îl trec și pe ăsta în Constituție, atunci îs de acord cu familia pe care o sugerează.

Să fim conformi sfintei scripturi până la capăt, cu bune și cu rele, nu doar cu ce ne convine, sfinția ta! Că poate multe-s oile, dar dumnezeu n-a creat doar oi când a făcut pământul. A mai făcut și lupi, și pești, și zburătoare. Scrie acolo, în biblie, negru pe alb, sfinția ta.
Sau n-ai citit cu atenție?

Published: January 2, 2016 | Comments: 13

10 motive pentru care e mișto să fii femeie

Azi o să vorbim despre adevăratele motive pentru care e mișto să fii femeie. Pentru care e o binecuvântare, și-o minune în același timp. Departe de articolele alea motivațional-lacrimogene pe care fiecare revistă pentru femei ți le servește pe bandă rulantă.
Să-nțelegi și tu, și restul lumii că e uluitor ceea ce se petrece în interiorul și-n exteriorul tău, femeie fiind.
Să-nțeleagă și bărbații. Să fim serioși, câți dintre voi nu sunteți de-a dreptul fascinați de latura aia feminină la care n-aveți acces decât cu țârâita? Câți dintre voi nu v-ați băgat degetele într-o trusă de farduri, doar ca să vedeți cum se simte? Câți dintre voi n-ați deschis un ruj să-l mirosiți și poate – ăia mai îndrăzneți – nu l-ați mușcat puțin, sau poate l-ați pus timid pe buze? Câți dintre voi nu sunteți fascinați de cum își pune o femeie dresul, de cum își ține echilibrul pe tocuri și, mai ales, câți dintre voi nu v-ați dorit măcar să-ncercați un dres și-o pereche de tocuri?
Pentru că e minunat să fii femeie și trebuie să-nțelegem cu toții de ce.

1. Toată lumea își dorește să fie în pielea ta
Ba chiar își și închipuie că e, și nu se oprește să-ți repete asta, cu fiecare ocazie. Toată lumea știe că trebuie să știi să calci, să coși, să gătești, că ți-ai dorit din fragedă pruncie să te măriți, că ești într-o continuă căutare a bărbatului ideal, că-ți dorești cât mai repede copii și cât mai mulți cu putință, că nu poți să conduci de-adevăratelea doar pentru că ești femeie și că, din același motiv, nici nu știi să tai lemne, nici să bați un cui ca lumea.
Îs empatici și știu ce vrei tu cu adevărat, pentru că tu ești prea femeie să știi și singură.
Așa că te bombardează cu sfaturi, exemple, vise proprii.
Toți își doresc să fie în pielea ta, pentru că toți știu ce să facă în locul tău, mai bine decât tine.

2. Ești binecuvântată cu darul de a popula planeta, fiind o adevărată zeiță a fertilității
Până atunci, dacă chiar ai de gând să-ncepi să scoți ființe umane prin găuri deloc proporționale, după și timp de vreo 40 de ani în total, lună de lună, ești binecuvântată cu crampe, schimbări radicale de dispoziție, bufeuri, dureri, crankiness, stări emoționale profunde și, cel mai important, sângerări care, dacă ar fi fost la nivelul mâinii (de exemplu) te-ar fi transportat direct la urgențe și, posibil, la psihiatrie – secția sinucigași.
Dar nu te consolează gândul că ai miliarde de ovule care ar putea, la un moment dat, popula planeta cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene? Normal că da! În momentul în care ai făcut un combo de analgezice cu vodcă.

3. Ai pielea netedă, fină și nu trebuie să te bărbierești în fiecare dimieață, afectându-ți, astfel, tenul de bebeluș
Pe față. În rest, timpul trece, părul crește. Măcar o dată pe săptămână trebuie să apelazi la aparatul de ras, ceară, epilator și alte instrumente de tortură pentru că, dacă fața – la majoritatea femeilor – a fost iertată de păr, cu picioarele și alte zone e, deja, o altă poveste.
Dacă nu ai o admirație morbidă pentru Yeti, omul pădurii, sau pentru feministele extremiste care consideră că părul de peste tot te face egala bărbaților, o să te epilezi. Nu e plăcut, nu e comod, nu se rezolvă în 2 minute, după cum își imaginează anumite persoane și, în plus, nu are altă utilitate decât cea de a te face să te simți umană.
Se poate lăsa cu tăieturi (eu, una, mi-am ras până la os cu bic-ul pielea de pe fluierul piciorului, într-un moment de neatenție) iritații, plictiseală îngrozitoare în timp ce miști sus-jos epilatorul ăla, și totul pentru că evoluția n-a vrut să ne scape de păr, în momentul în care am început să purtăm haine ca să ne apărăm de frig.
Întoarcerea la origini e mereu plăcută.

4. Poți avea ce tunsoare vrei, fără să te temi de prejudecățile societății
Dacă bărbații cu părul lung sunt încă priviți ciudat, femeile pot avea părul lung fără nici o problemă. Coc, pony tail, plete-n vânt, breton, cărare pe mijloc, the sky is the limit!
Dacă ai ADN-ul bun, și coada măcar cât mâna mea.
Altfel, toată viața cauți șamponul perfect, care să nu-ți îngrașe sau usuce părul, care să prevină căderea, despicarea, care să ți-l îndesească, măști cu ou sau cu banane, clătit cu oțet, ceai de mușețel, de nuc, ulei de argan, foehn, placă, pufuri de păr, clămițe, coafeza perfectă, moartea iminentă a coafezei perfecte, vopsit lunar, toate dulci nimicuri asociate cu feminitatea.
Poți, la fel de bine, să te razi în cap. Dacă vrei să arăți ca un cartof, să bănuiască lumea că ai avut tifos, păduchi, chimioterapie, sau că ești pe drumul sigur spre o operație de schimbare de sex.
Important e că poți, pentru că ești femeie, și femeile pot alege ce fel să-și poarte părul, spre deosebire de bărbați, care nu-l pot avea decât scurt, dacă nu vor să fie considerați gay, sataniști sau dereglați mental.

5. Poți să te exprimi liber, de câteva decenii încoace femeia fiind egală cu bărbatul, inclusiv în fața legii
Cu excepția momentului în care porți o fustă scurtă. Sau un costum de baie. Sau orice altă haină care-ți dezvăluie mai mult decât glezna, gâtul și încheietura mâinii.
Atunci nu ești egala lor, nu ești o persoană care trece, la fel ca oricare alta, liniștită și-n treaba ei, pe stradă. Atunci ești un obiect sexual și-o curvă care și-o caută cu lumânarea.
Precizez, pe această cale, că această postare n-are nici o tentă politico-religioasă, adresându-se – în speță – necredincioșilor de Coran, Torah sau alte Biblii care obligă, prin religie, înveșmântarea femeii cât mai în sac.
Dar poți să te exprimi liber. Poți să te-mbraci cum vrei, poți să ieși unde vrei fără teamă, poți merge pe stradă și-n mâini, dacă asta te face să te simți bine. Atâta doar, că trebuie să ai timpane tari, să nu reacționezi la replici libidinoase, să fii pregătită să-ți iei măcar o palmă la fund pe stradă și să înțelegi că, dacă nu ești kick-boxer de performanță, de preferat e să ai la îndemână măcar un spray cu piper dacă vrei să te întorci la ore târzii din noapte, singură, acasă.

6. Te bucuri din plin de efectele revoluției sexuale
Adică poți face sex cu cine vrei, când vrei, cât vrei.
Atâta doar că bărbații încă se mai numesc macho, și tu curvă.
La fel cum, dacă ai 50 de ani, el e crai tomnatic, și tu fată bătrână.
La fel cum la 60 el e încă potent, și tu cățea în călduri.
La 70 – el puțin libidinos, iar tu – te caută moartea pe acasă și pe tine încă te mănâncă?

7. Orgasme multiple
Bărbații – 1. Tu – 1.
Până să mai poată avea el încă unul, tu poți să ai măcar încă 5. Un plus considerabil, dacă ești femeie.
Dar recitește cu atenție punctul 6.

8. Minunății cosmetice
Multe farduri colorate, sidefate, mătăsoase, fond de ten cu textură aerată, rujuri fascinante, rimmel, gene false, pensulițe, bureței și pudră cu puf frumos mirositor. Un soi de Wily Wonka și fabrica de machiaj.
Și senzația de ten încărcat. Faptul că nu poți da cu apă rece pe față când simți nevoia, pentru că ți se duce machiajul. Nu te poți freca la ochi, când te ustură. Nu mai poți respira, că nu-ți respiră porii.
Până și de ciocolată te saturi, când ai parte de ea în fiecare zi.

9. Femeile arată atât de bine la sală
Le vezi în bustierele lor mici, cu sânii mișto, salutând prin textilă, cu colanți mulați, coapse ferme, părul strâns, puțin la vedere, puțin lăsându-te să ghicești, musculatura aia jucând între omoplați, niciodată mirosind a transpirație, ci doar a parfum puțin încălzit, și dup-aia toate la duș, discutând despre dulci nimicuri, în timp ce apa le spală și oboseala, și nervii. Îți place ce vezi.
Da` știi că majoritatea dintre ele nu-s acolo de plăcere? Nu de plăcere aleargă disperate pe bandă. Nu de plăcere le joacă sânii în sus-jos și nu de plăcere își strâng coapsele.
Majoritatea se simt nemulțumite. De ele, de mărimea de la sutien, de aia de la blugi, de felul în care le arată abdomenul, de faptul că încă n-au pătrățele, de idea că aia de lângă, arată mai bine.
Aleargă după perfecțiunea din oglinda de alături. Și dacă nu-s obeze, grase, sau nici măcar grăsune, îs acolo din frustrare sau din manie. Le lipsește ceva, sau au impresia că le lipsește.
Și-n timp ce tu vezi imaginea perfecțiunii, ele știu că mai au încă de lucrat, de alergat, de fandat, până când clachează sau mor.

10. Se scriu cântece despre ele
Cântece, romane, scenarii de film, toate întru adorația și proslăvirea eternului feminin.
Nici o femeie n-o să asculte siropoșeniile astea decât dacă e deprimată. Ascultându-le, devine mai deprimată. Se recunoaște în fiecare suspin, în fiecare iubire pierdută, în fiecare happy-end care nu o să i se întâmple, probabil, niciodată.

O să-și repete motivele de la 1 la 10. Dacă e la 2, cel mai probabil o să sune o prietenă, să se-ntâlnească și să-și repete împreună ce fascinant e să fii femeie. Serios acum, chiar dacă nu e la 2, tot asta o să facă.
Și-or să se autoconvingă că a fi femeie e lucru mare. Că nu există minune mai grozavă. Or să găsească argumente sexiste pentru care n-ar vrea să fie bărbați.

Dacă sunt cu adevărat sincere, într-un final, după multă băută și filozofie, or să recunoască că nu e chestia de sex, e de ce vrei, poți și faci. Or să adoarmă fericite c-au rezolvat și dilema asta, or să se trezească c-o mare mahmureală, și-or să decidă că e minunat să fii femeie. Măcar poți suna că nu te duci la muncă, invocând motivul 2. Bărbații trebuie să muncească, pentru că e semn de slăbiciune să fii bărbat, să suni la muncă și să spui că nu vii, pentru că ți-e rău.
Măcar ei sunt obligați să muncească, în timp ce le explodează capul de durere.

Published: September 13, 2015 | Comments: 21

Cum să fii zen în câțiva pași simpli

În ultimul timp, toată lumea are nervi. Și dacă n-are, și-i face. Recunoaște! Colegul tău are nervi, vecinul tău are nervi, vânzătoarea de la consignație are nervi și da, cel mai important, tu ai nervi.

Căldura? Bag pula-n ea de căldură, fac un duș pe oră, și tot transpir ca un câine.
Concediul? Bag pula și-n el, că se termină prea repede și, la final, mai am 2 săptămâni pân` la salariu, și bani pentru 2 zile.
Vecinul? Bag și-n el, că acum și-a găsit să renoveze. Dacă nu vecinul, atunci vecinul de lângă, și tot așa. Tot cartierul renovează și nu se-aude decât murmurul suav de bormașină.
Violatorii din Vaslui? Să-și bage toată lumea-n ei, că nu mai intră o dată la-nchisoare, și din cauza lor tot on-line-ul a turbat de-a binelea.
Putin? Toată armata, că din cauza lui s-ar putea să se reintroducă stagiul militar obligatoriu.
UE? Și-n ei, că-s hoți și ne vor banii.
Romi, profesori, elevi care tocmai au dat bac-ul, gay, părinți care ar trebui decăzuți din drepturi, preoți, religie, legea antilegionară, firmele care n-au scăzut TVA-ul, institutul de meteorologie că n-a anunțat seceta, primarul că n-a amenajat bazine, presa, știrile contrafăcute, ăia care postează știri false sau știri de acu` câțiva ani pentru trafic, Pleșu că a reacționat la calomnie, Petronela că n-a știut să-și verifice sursele, câinii maidanezi că-s prea mulți, câinii cu stăpân, că se cacă peste tot și stăpânul nu strânge după, pisicile c-au intrat în călduri, păsările că ciripesc prea tare, berea că se-ncălzește mai repede decât o poți bea, colegul că-și trântește mouse-ul, pms-ul că vine prea repede și durează prea mult, părul că s-a decolorat de la soare, dietele că se țin cu sacrificii, veganii că pun egal între cei care mănâncă carne și ăla care l-a omorât pe Cecil, fumătorii că poluează aerul, nefumătorii că vin cu argumente stupide, hingherii că ți-au dat amendă când n-aveai bilet, tanti de la asociație că-n mod clar umflă facturile, mămicile că pun poze cu Pamperși murdari pe Facebook, non-mămicile că nu înțeleg tantrum-ul, vaccinul că provoacă autism, prietenul ăla care comentează bălării la orice, țânțarii c-au ieșit la vânat, c-a murit Jon Snow, feministele că bărbații îs misogini, bărbații că femeile-s misandre, tabere în jurul canalelor TV, tabere-n jurul vedetelor de carton, că nu mai demisionează Ponta, apa rece că-i caldă, aerul că există.

Ăștia sunteți voi. Nervii voștri. Doar câțiva dintre ei, desigur. Explodând fie cu voce tare, în discuții care s-ar putea foarte bine să se lase cu sânge, fie direct pe Facebook, unde se lasă cu carnagiu tastaturistic.

Eu? Eu sunt zen.
Eram și eu, înainte, un pachet de nervi. Orice nimic mă făcea să explodez instant. Să mă angajez într-o tiradă furtunoasă, să-nșir postări lungi și frumos argumentate, să-mi fac nervi, eliberându-mi nervii.
Acum sunt zen.
Văd nervii voștri, aș vrea să fraternizez cu unii dintre ei, să mă aprind și eu ca o petardă, să-mi iau tastatura și să scriu una bună, să le arăt eu lor (oricare ar fi acei ”ei”), să mă descarc, să urlu în cuvinte, să dau un knock out à la Tyson, să fac sânge pe pereți cu sângele vostru, să sfâșii jugulare cu dinții și să fiu the last one standing, ușor rănit, dar învingător. Și când m-așez la tastatură, sau înainte de a deschide gura, îmi dau seama că-s prea zen, și-o las baltă.

Nu, n-am fumat nimic. Nu, nu-s pe pastile. Nu, nu mi-a venit o moștenire fabuloasă, nici nu l-am descoperit pe dumnezeu, retrăgându-mă spre meditație în pustie. N-am aderat la „eat, pray, love”, care mi s-a părut o carte ușoară, ușor stupidă și cu filozofie pentru femei singure care au nevoie de filozofia altor femei singure, ca să se ridice. Nu m-am întâlnit cu Dalai Lama, să-și pogoare liniștea și înțelepciunea asupra mea. Nici măcar nu m-am apucat de sport sau yoga, ca să-mi eliberez nervii pe cale activă.

Pur și simplu am realizat că nu se merită. Nu se merită să-mi consum eu nervii mei frumoși pe banalitățile sau dramele altora.
În chestii actuale, latră alții. Mult, și mult înaintea mea, pentru că-s prea leneșă să știu ce se petrece, în momentul în care s-a petrecut. Și-ar fi redundant să apar cu a 152-a opinie pe același subiect. Așa că trec mai departe.
În chestii de vecini, muncă, șefi și nedreptăți sociale – toate trec. Și munca s-a terminat când ai terminat programul, și ce faci în personal e mai interesant decât profesionalul. Și dacă vecinul încearcă să-ți strice personalul, ignoră-l. N-are personalul lui de care să se ocupe. Nu-ți transforma vecinul în personal. Riști să ajungi ca el.

Închide net-ul. Pune o muzică care-ți place, indiferent de ce cred ceilați despre ea, bagă un film, stai dezbrăcat în casă, du-te și fă topless pe acoperiș, pune-ți căștile când mergi pe stradă, ignoră-i pe toți cei care nu-ți dau de mâncare, ignoră-i și pe ăia cu care n-ai împărți o bere, treci peste dramele celorlalți, ar putea fi ale tale, da` nu-s, nu mai simpatiza, nu mai empatiza, zâmbește doar pentru că vrei, nu pentru că trebuie, lasă-te afectat, bucurat sau întristat doar de ăla care-i lângă tine, orice chestie care poate fi rezolvată, se rezolvă și dacă nu te enervezi, în același timp, dar cu mai puține riduri și mai puțin stres, scroll down peste toate câcaturile care ar putea să te enerveze, deschide-ți o bere, ia-ți și-o țigară, fă-le-n ciudă ălora care-ți spun că astea te omoară, ia-ți vitaminele, mănâncă o pizza, fă 100 de flotări într-o mână, du-te și cumpără-ți dulci nimicuri și relaxează-te.

Știi că spuneam la început că-ți bagi pula-n tot ce-ți face nervi? Cu nervi și cu mânie? La figuratul negativ?
Ia-ncearcă să ți-o bagi de-a binelea. La figuratul pozitiv. Să nu-ți mai pese de nimic care nu te afectează direct. Pe tine, ca persoană. Și lista o să fie mult mai scurtă.
Și poate c-o s-ajungi la fel de zen ca mine.
O doză mică de nesimțire n-a stricat niciodată, nimănui. Și dacă alții îs nesimțiți cu tine, de ce n-ai fi nesimțit – pentru tine?

Zen and out.

Published: August 9, 2015 | Comments: 10