pensionari

Pensiile şi pensionarii lor

Revin cu un subiect care se pare că “e la modă”: pensii şi pensionari. Mă rog, în ultimul timp s-a tot discutat despre reducerea cu 25% a salariilor şi 15% a pensiilor. Nu mă afectează, în măsura în care nu sunt nici pensionar, nici bugetar. Nu voi critica guvernul pentru ce măsuri are de gând să aplice; da, poate fac ce fac pentru a-şi drege propriile prostii, sau poate e, într-adevăr, răul cel mai mic pe care l-ar fi putut alege. Nu-mi bat capul, pentru că şi cu şi fără ridurile mele, hotărârea a fost deja luată. Nu cred într-o revoluţie care o să vină şi o să rezolve peste noapte probleme financiare ale tuturor; cred că oricine ar fi “la putere”, tot pe turta lui o să tragă; cred că întotdeauna parlamentarii vor avea salarii/pensii exagerate, oricât s-ar bate cu pumnul în piept atât timp cât nu sunt acolo, că ei ar schimba ceva. Politica e un joc de cuvinte; cu cât “atingi” mai tare buzunarul populaţiei, cu cât promiţi mai mult, cu atât vei fi mai iubit. Dar bat pariu că oricare ar ajunge azi să ia decizii financiare, şi-ar asigura mai întâi propriul buzunar. Aşa că degeaba ne dăm rotunzi sau indignaţi.

Ce mă stresează pe mine e mult mai palpabil. Leit-motivul “noi am muncit o viaţă întreagă, am cotizat o viaţă întreagă, avem dreptul la pensii mai mari”. Da, ca de obicei, pensionarii. Şi specific de la bun început că nu mă refer la categoria aia de pensii, de 2, 3, 5 milioane. Da, alea sunt, într-adevăr, pensii exagerat de mici, şi oamenii ăia au toate motivele să se plângă. Aşa că îi exclud din start.

Categoria care mă stresează e aia care are pensie la fel de mare ca salariul meu (care, între noi fie vorba, nu e chiar de lepădat) şi care se plânge constant că i se cuvine mai mult, că vrea mai mult, că pentru cât a lucrat întreaga viaţă nu e de ajuns. Păi, să ne înţelegem. Tu, pensionar fiind, ai lucrat toată viaţa. Total de acord. Dar, pentru cât ai lucrat, ai luat un salariu. Destul de bun, mă hazardez să spun, ţinând cont de pensia pe care o ai acum. Deci, ai muncit, ai fost plătit. N-ai muncit gratis, n-ai prestat pe gumă de mestecat, ai fost apreciat – probabil- la justa ta valoare. Te lauzi că ai fost medic, sau pompier, sau poliţist. Ai ieşit din facultate şi ai avut locul de muncă pus pe tavă. Acum eşti pensionar. Stai cât e ziua de lungă, lâncezeşti în pat, ieşi la plimbare cu pensionari aidoma ţie, nu faci nimic; nici productiv, nici constructiv. Şi pentru asta, ai o pensie care vine regulat, o dată pe lună, la fel de mare cât salariul meu; eşti la fel de avut ca şi mine, care muncesc 8 ore pe zi, am timp să dorm până mai târziu doar la sfârşit de săptămână, ies la plimbare doar la sfârşit de săptămână pentru că în rest sunt prea cheaună după muncă, fac ceva şi productiv şi constructiv. Când am ieşit din facultate, deja munceam de doi ani; nu mi-a pus nimeni locul de muncă în faţă, a trebuit să-l caut destul de mult, nu lucrez pe specializarea mea, dacă rămân fără loc de muncă trebuie să caut până înnebunesc şi, în plus, cât eu caut şi mă dau cu capul de pereţi că nu găsesc, tu continui să-ţi primeşti pensia ta mai mult decât decentă, şi tot tu te plângi că nu-ţi ajunge.

O să-mi spui tu, dragule pensionar, că ai cotizat o viaţă întreagă. Şi-ţi spun: BULLSHIT! Cât ai cotizat tu, de-abia dacă acoperă vreo 3 ani de pensie. Ia o foaie şi-un creion, fă un calcul, că la asta te pricepi mai bine decât oricine, şi-o să vezi că suma pe care o cotizai tu pe 1 an, acoperă acum cam o lună din pensia pe care o primeşti cu atâta dezgust şi dezamăgire. Şi-ţi mai spun că mi-am făcut şi eu pensie facultativă, şi-ntr-un an de zile am adunat 8 milioane. 8 milioane, care înseamnă mai puţin decât ai tu pensia pe lună. Da, pensia aia de care te plângi, şi lângă care oftezi tragic, ştergându-ţi o lacrimă, că eşti bătrân, şi bolnav, şi guvernul nu se gândeşte la tine. Sincer, îţi doresc ca, pentru o săptămână, să prestezi din nou activitatea pe care o prestai înainte de pensie, să îţi aduci aminte cum era chiar să tragi pentru banii ăia, şi dup-aia să vedem dacă te mai plângi că stai confortabil în fotoliu şi-ţi vin bani degeaba.

Da, probabil că o să ţipe multă lume că am ceva cu pensionarii. Şi da, chiar am. Pentru că dacă ar face scandal cei cu pensii cu adevărat mici, n-aş avea nimic de comentat. Dar pe ei îi auzi mai rar. Pentru că se descurcă cum se descurcă şi nu mai au timp să critice. Sunt prea băgaţi în activitatea de a supravieţui. Cei care se plâng, au prea mult timp liber. Şi-au plătit datoriile, le-au rămas bani, aşa că de ce să nu-şi plângă de milă? Dă bine să spui “nefericitul de mine” şi să te doară-n fund de restul lumii care chiar are probleme. Reale, nu inventate din lipsă de ocupaţie.

Şi, cu riscul de a mă repeta, dacă ajung să iau o pensie şi mă aude cineva plângându-mă, rog oricine ar fi acel cineva să mă ia la palme. Promit să-i mulţumesc pentru că m-a readus la realitate.

Published: May 10, 2010 | Comments: 2