pensionari

35 de motive pentru care ești încă tânăr

Știu. Pare că toți din jurul tău s-au vorbit să se nască după revoluție. Unii dintre ei atât de mult după, încât tu dădeai deja bac-ul când ei intrau într-a 5-a. Sau, mai grav, deja terminai facultatea. Vorbesc despre 2000 de parcă ar fi fost în mezozoic, fac schimb de cursuri și au abonament pe autobuz decontat, fără să fie pensionari. Eventual, bunicii lor au aceeași vârstă cu părinții tăi. Acu` o săptămână au votat pentru prima dată și Madonna sau Angelina Jolie li se par demodate. Odată cu ele, te simți și tu demodat, prăfuit și bătrân.

Doar că nu e chiar așa. Nu ești bătrân, ești încă tânăr, și-o să-ți spun de ce.

1. Raftul la care stai cel mai mult în magazin e ăla cu dulciuri. Ciocolată, jeleuri, napolitane, cântărești opțiunile, calculezi bugetul și, până la urmă, ajungi la casă cu toate. Că nu poți rezista tentației.

2. Când îți declari vârsta reală toți fac ochii mari. Te credeau cu măcar 5 ani mai mic. Dacă ești cu adevărat norocos, o să ți se ceară buletinul când cumperi alcool, sau când te duci într-un club.

3. Indiferent de job, cel mai bine te simți într-un bigmen, cu blugi și adidași.

4. Nu deții decât cel mult un costum ”elegant”, c-a fost odată, demult, o nuntă pe care n-ai putut-o evita.

5. În ciuda costumului, n-ai și pantofi care să meargă la el. C-ai fost în bocanci sau teniși.

6. Că faci sau nu cumpărături pe net, mereu o să dai click pe reclama aia cu reduceri la bascheți. Sau la geci de motor. Și de-acolo o să ajungi la tricourile cu imprimeuri neserioase și ceasuri cu Mickey Mouse. Care era desenul ăla animat cu veverițe? Să stăm vreo 2 ore pe desene, zic. Și să-l găsim și pe lupul ăla cu Nu zaietz, nu pagadi!

7. Părinții te consideră un pierde-vară, fără direcție și scop. Și speră foarte vocal c-o să dai la încă o facultate și-o să ajungi prim-ministru.

8. Încă îți repeți, în secret, că job-ul pe care-l ai de câțiva ani deja e doar temporar.

9. Bei bere măcar de 2 ori pe săptămână și nu poți să-nțelegi de cât de prost erai în copilărie, când nu-ți plăcea.

10. Luna nu e lună fără mahmureală. Un shot, boxe, discuții, amintiri, nu mai beau în viața mea și uite că nu-s așa de rangă, încă-mi știu parola de facebook. Și nu mi-am pierdut nici cheile.

11. Mă doare-n dreapta. O să mor. Mai bine caut de net ce am decât să mă duc la medic, că e posibil să-mi facă injecție și trebuie să-i vorbesc politicos, cu ”dumneavoastră”. Vai, o să mor! A, nu e decât fierea! Nu se moare din asta! Unde e berea?

12. Preferi să-ți iei o șaorma decât să gătești, pentru că ai frigiderul gol. Sau să nu mănânci deloc, decât să te duci la cumpărături.

13. Prima întrebare când se-ntoarce oricine din concediu e ”ce mi-ai adus bun?”

14. Îți plătești factura la lumină, da` încă nu știi exact ce e ăla kilowat și nici de ce sunt atâtea rânduri scrise pe ea. Tu te duci și plătești cât scrie acolo, jos, la sold total.

15. Nu știi exact cât sau ce e tva-ul, nu ceri și nu păstrezi chitanțe, habar n-ai cât e salariul tău brut și pe ăla net îl cheltui în așa fel încât să rămâi fără, cu măcar o săptămână înainte de următorul.

16. N-ai cont de economii și nu-ți faci descoperire de card, că ți-e frică de tine, c-o s-o termini într-o zi. Și nici n-o s-o mai pui înapoi în viața asta.

17. Nu te interesează prețul la gresie, faianță, parchet, decât dacă ai câștigat la loto. Și atunci primul lucru pe care-l faci e să dai de băut și, dup-aia, dacă mai rămâne ceva, te gândești la renovat.

18. Uiți să te dai preventiv cu cremă de față în fiecare seară. Oricum e doar preventiv.

19. Nu înțelegi de ce părinții le impun copiilor ora 8 de intrat în casă, sau doar 2 ore pe zi afară. Părinții ăștia pot fi atât de absurzi câteodată!

20. I-ai cumpăra o bere lu` ăla de 16 ani care te-a rugat, și ți-a dat și banii.

21. Colegii tăi, familiști și cu responsabilități, arată de-a dreptul matur. Ca părinții tăi, la 30 de ani. Tu nu pari de-o vârstă cu ei.

22. Te-ncântă ideea de o seară cu jocuri. Comp, boardgames, mim, orice, numai să te joci.

23. Eviți pe cât poți reuniunile de familie. Pentru că mătușa grasă o să te ciupească de obraz și-o să te pupe zgomotos, după care va trece la-ntrebări serioase, de genul când te căsătorești, sau când faci copii. Dacă nu ești căsătorit și ai deja un copil, te va anunța c-o să se roage pentru sufletul tău păcătos.

24. Încă ai dileme de genul ”dar era imposibil pentru Noe să salveze câte o pereche din fiecare animal” sau ”cum a supraviețuit Iona în balenă”. Pentru că ești conștient că e doar literatură, dar încă îți plac poveștile. De asta ai văzut Game of Thrones.

24. Dacă te-ai lovit, te gândești în primul rând ce mișto o s-arate cicatricea aia și ce poveste nouă și captivantă o să ai de zis.

25. Te simți puțin vinovat că nu dai locul bătrânilor în autobuz. Și, din moment în moment, te aștepți să fii apostrofat.

26. Pixuri, penare, jucării multe, la grămadă, le iei, le-ncerci, le studiezi. Dacă nu cumperi pân` la urmă ceva, tot ți le dorești pe toate și ți se par fascinante.

27. Nu-ți faci provizii de iarnă, dar profiți de ale altora.

28. Știi ce e procrastinarea. Și o exersezi din plin.

29. Te exasperează înghețata de ciocolată.

30. Încă mai mănânci, direct din copac, flori de salcâm, zarzăre verzi sau cireșe necoapte. Cleiul de copac încă îți face cu ochiul.

31. Te-ai gândit, măcar o dată, să-ți înlocuiești farfuriile cu unele de unică folosință.

32. Ai cumpărat ceva de care n-aveai neapărat nevoie, doar ca să faci suma necesară să-ți dea Stickeez. Și la McDonald`s te duci mai mult pentru jucărie.

33. Ți se pare amuzant să-ți mâzgâlești colegul cu pixul.

34. Și să-i lipești mouse-ul sau să-i ascunzi tastatura.

35. Te simți direct vizat când auzi vorbindu-se peiorativ de ”generația din ziua de azi” sau ”generația facebook”.

Dacă ai așteptat motivele astea da, ești tânăr. Încă.
Poate nu-s la fel de puternice ca cele pentru care ești bătrân, da` există.
Și, atât timp cât mai poți face un traseu de munte, încerca chestii noi de mâncare, face o formatare, sări la un concert, molfăi un jeleu, râde la o comedie stupidă – nu contează cifra din buletin. Contează că faci ce vrei, îți place și ești tânăr după standardele tale, nu ale unora care nici măcar nu te cunosc.

Published: November 23, 2014 | Comments: 23

35 de motive pentru care ești deja bătrân

Da, știu, o să citești titlul și-o să zici că la în jur de 30 de ani nu ești bătrân. Bătrân ești după 60 de ani. Că încă nu ești înțelept, cu păr alb, cu nepoți, cu apartament cumpărat din bani proprii, nu cu credit, că încă n-ai riduri, că nici măcar în floarea vârstei nu ești, că pân` la urmă nu contează cifra, contează cum te simți etc.

Dar ești bătrân. Asta e. Obișnuiește-te cu gândul.
Nu bătrân ca pensionarii care-ți vânează locul în autobuz, nici ca vecina care te spionează pe vizor, nici ca bunica care-și aduce aminte de cum a fost în al doilea război mondial și pentru care maximum de impuditate era să-și arate glezna dar, totuși, bătrân. Și-o să-ți spun de ce.

1. Dacă nu ți-ai schimbat buletinul pe motiv că l-ai pierdut sau că te-ai măritat, cel mai probabil la anu` îl schimbi că expiră. A doua oară. Și da, primul tău buletin a fost din ăla cu foi și coperți plasticate, de care ai fost extrem de mândru la 14 ani. Adică da, acum măcar 10 ani.

2. Ai fost în ultima generație care n-a dat examen de capacitate ca să intre la liceu. Sau prima care l-a dat.

3. Cutare se plânge că nu mai e așa tânăr. Când întrebi ce vârstă are, îți răspunde melancolic ”ehei, am deja 24 de ani”. Și-ți vine să-l împuști în rotulă pentru că, dacă la 24 de ani el e bătrân, tu ești deja o hoașcă.

4. Pentru ăștia din jur, comunismul e o perioadă istorică la fel de îndepărtată pe cât e pentru tine evul mediu. Sau renașterea. L-au învățat la ora de istorie în clasa a 2-a, în timp ce tu ai trăit în el. Eventual pionier.

5. Când le spui povești de atunci, te ascultă la fel cum o ascultai tu pe bunica, atunci când povestea despre nemții care îi cedau locul în autobuz și-i dădeau ciocolată și despre cum era la ea la școala de fete, la pension.

6. Lucrezi și-ți plătești singur facturile de mai mult de 5 ani. Cu carte de muncă. Și știi ce-i ăla impozit de venit, declarația la finanțe și asigurarea medicală.

7. Când vine vorba de jocuri, tu încă suspini după Tanks și Hercules. Iar table, șah, remy, ȚOMANAP, avioane, pâinile, spânzurătoarea și poker ai învățat să joci cu adversari reali, nu on-line.

8. Tamagotchi-ul cu un singur personaj la care ai sperat tu câteva crăciun-uri la rând se vinde ca vintage pe net. La fel și Tetris-ul.

9. Ai mai mulți ani decât avea diriga ta din clasa a 5-a și ești de-o vârstă cu proful pe care atunci îl considerai bătrân.

10. Dacă tu n-ai, colegii tăi din gimnaziu deja au copii. Care au intrat deja la gimnaziu.

11. Guma Turbo de acum nu are surprize la fel de mișto ca atunci când făceai colecție. Și știi și de Minti, Tipi-Tip, Kent, Koukouroukou, Bonibon, Topi-Top, Tropicana, guma Sindy, Brifcor, OtoMoto, ciocolata Scufița-Roșie și Kiss, cocoșeii de zahăr și semințele de la țigani, iar înghețata era doar vafă de ciocolată sau de vanilie.

12. Înainte puteai să lucrezi de la 8 dimineața, să ajungi acasă, să party-party într-un bar, să dormi 4 ore și, a doua zi, s-o iei de la capăt. Constant. Acum tre` să dormi măcar 8 ore ca să fii funcționabil.

13. Mahmureala nu mai ține câteva ore, ci o zi. Uneori două, dacă s-a lăsat grav, cu toată noaptea pierdută. Iar aspirina nu mai e la fel de eficientă pe cât era odată. Dar e indispensabilă.

14. Trosnești din toate vertebrele și parcă ai prins și-un început de reumatism.

15. Ai în geantă pastile de stomac, fiere sau colon, fără să ai probleme cu motivație medicală.

16. Încă mergi pe principiul conform căruia viața de noapte începe după ora 22, și nu-i înțelegi pe cei care ies la o bere la ora 5 după-amiaza. Nici cafenelele care închid la 00. Pe vremea ta…

17. Chiar ai început să folosești ”pe vremea mea”.

18. Folosești și ”copiii”, cu sprânceana ridicată către cei cu măcar 5 ani mai mici, uimit fiind de câtă energie pot avea, sau de ce chestii îi fac să râdă spasmodic.

19. Te enervează și te amuză în același timp invitația de a te uita în buletin când spui că te doare ceva, sau că nu mai ții la delilah cum țineai odată.

20. Ai votat la prezidențiale de măcar 2 ori.

21. Copilul vecinilor îți vorbește cu ”dumneavoastră”, vecinul îți spune ”săru` mâna” și pe stradă mămicile își atenționează copiii cu ”las-o pe tanti să treacă”.

22. Te sperie ideea că în week-end o să primești invitații de ieșit, când tu nu vrei decât să dormi. Sau să lâncezești. Și modelul tău în viață e leneșul ăla care e ajutat să treacă strada, sau loris-ul Kinako. Dacă nu știi cine e, căută pe net. Dacă nu știi să cauți pe net, atunci chiar ești foarte bătrân.

23. Nu ți se pare deloc ciudat să te uiți la filme făcute în anii `90. Ba chiar te identifici cu personajele. Purtai și tu haine din alea, ascultai aceeași muzică și aveai aceleași hobby-uri. Și compul cu ecran negru și cu scris verde ți se pare atât de familiar.

24. Te deprimă să afli câți ani au personajele din Beverly Hills 90210 sau Saved by the bell. Și da, nu pierdeai nici un episod. Și multe din chestiile din Star Trek nu mai sunt SF, au devenit realitate.

25. Încă mai crezi că telefonul e în primul rând pentru vorbit, nu neapărat pentru ascultat muzică, intrat pe net sau făcut poze. Atunci de ce ar mai exista mp3-player, comp sau aparat foto?

26. Ai văzut procesul Ceaușeștilor în direct. Și ai și înțeles ceva din el.

27. Ai poze alb-negru, developate de pe film, cu margini zimțate și hârtie din aia groasă, frumos așezate în albume foto. Și poze color pentru care ai adunat din banii de pachet ca să le developezi. Și știi foarte bine ce-nseamnă developat de poze.

28. Și măcar o poză cu tine bebeluș, în fundul gol, pe pătură. Sau cu ursul împăiat, la munte. Sau cu maimuța, la mare.

29. Ți se pare ciudat să pui costum de baie copiilor sub 3 ani. Și la fel de ciudat să vezi poze cu bebeluși goi pe facebook.

30. Poți spune clar că nu mai ai mofturi, ci tabiet-uri sau dependențe.

31. Milf-ul după care salivează toți e cu 3 ani mai mare ca tine. Dacă ai avea copil, ai trece drept milf.

32. Melodiile trecute mai nou la ”oldies but goldies” le ascultai drept hit-uri în adolescență. Ce considerai tu ”oldies” e în prezent pe același plan cu Mozart. Clasic.

33. Cu hainele pe care le purtai în adolescență, fierul de călcat de atunci și posterele de pe pereți ai putea face bani buni, de la colecționari de vechituri.

34. Știi diferența între ”milițian” și ”polițist”, și-ntre ”tovarăș” și ”domn”.

35. Citeși asta și dai nostalgic-afirmativ din cap.

Dacă te-ai recunoscut în măcar 20 din chestiile de mai sus, da, ești bătrân. Obișnuiește-te cu ideea.
Drept consolare, data viitoare – lista cu motive pentru care ești încă tânăr. N-aș vrea ca din cauza mea să crească rata de sinucideri printre gerascofobi.

Published: November 22, 2014 | Comments: 20

Prezidențiale 2014 – turul 2

Mă duc mâine să votez, cu sentimentul inutilității bine conștientizat.

În primul tur am fost naiv entuziastă.
Ca-n copilărie, când știai deja că nu există Moș Crăciun, îți doreai o anume jucărie scumpă, erai conștient de faptul că părinții n-au cum să ți-o cumpere, că n-au atâția bani și, totuși, până-n dimineața în care primeai cadourile, sperai. Că poate.
Cu fiecare cadou util pe care-l primeai, îți scădea și speranța, și entuziasmul. Ajuns la ultimul cadou, cel mai probabil o pereche de șosete, te dezumflai de tot.
Știai că nu există nici Moș Crăciun, nici bani, da` sperai, până nu mai aveai la ce spera.

Așa am fost eu cu Macovei. Știam că șansele să ajungă-n turul doi sunt aproape inexistente, că toată susținerea de facebook e infimă pe lângă majoritatea celor care nu știu nici măcar în ce țară trăiesc, că e un candidat don quijotesc și, totuși, până s-au numărat ultimele voturi, am sperat. Că poate.
Cu fiecare raport, mi-a scăzut și speranța, și entuziasmul. Până m-am dezumflat de tot.
Am sperat, până n-am mai avut la ce spera.

Știu, a fost stupid din partea mea să cred că cele câteva sute de persoane pe care le cunosc indirect, plus încă vreo câteva mii la fel de naive ca mine ar putea constitui, vreodată, o majoritate. Sau măcar un 10% din populația cu drept de vot.
A fost stupid să număr persoanele cunoscute direct, care ziceau ca mine. Vreo 10. Să le adun la alte câteva mii de pe facebook și să sper că se poate schimba perspectiva.
Se cheamă îmbătat cu apă rece.
Pentru că 10, 100, 1000, 100000 de persoane care zic ca tine nu înseamnă nimic.
Un milion de persoane care votează ca tine nu înseamnă absolut nimic. Nu pe lângă restul de X milioane care nici măcar nu știu despre ce vorbești. Care știu un nume care le-a dat ulei și zahăr sau care le-a fost sugerat șoptit, la biserică. Sau pe care l-au auzit la televizor, că vorbește mult și repede, fără să spună, de fapt, nimic.

Nu e vorba despre deștepți și proști. E vorba de informare și dezinformare.
Despre ce afli, de unde afli și, mai ales, de cât ești dispus să crezi.
Dacă aș fi urmărit Antena 3 constant, dacă aș fi fost puțin mai credulă și cu urechea mai mult plecată spre scandal, dacă n-aș fi știut ce-i aia persuasiune de presă, dacă aș fi fost puțin mai ușor de convins, cu afinități spre tupeu și puțină mitocănie, dacă aș fi fost omul căruia îi place de cineva pentru că ”le zice”, atunci l-aș fi avut și eu pe Ponta la icoană. Și-aș fi fost convinsă că restul sunt anticriști.

Obiectivitatea nu e doar în ceea ce zici, ci și în ceea ce auzi. Nu se învață.
Și, pentru cei cărora le place să fie convinși, Ponta e omul care să convingă. Nu contează că nu zice nimic. Contează că zice. Mult, repede, cu siguranță.
Cam pe principiul pe care luam eu note mari la geografie, cu toate că eram bâtă. Dacă subiectul era relieful din America de nord, găseam o cale să mă duc spre istorie, amerindieni, dreptul la vot pentru femei și negri, flower power, războiul din Vietnam. Vorbeam atât de mult și cu atâta convingere despre un subiect total paralel, încât proful era convins că, dacă i-am spus atâtea chestii irelevante, relieful e un mizilic pentru mine. Și-mi punea notă mare. Eu bâtă, el convins că-s tobă de geografie.
Un profesor mai puțin dispus să-mi asculte bălăriile m-ar fi obligat să-nvăț geografie. Doar că el era dispus să mă creadă.

Așa și cu Ponta. Nu contează ce zice. Contează că are debit. Cu o singură chestie a reușit să mă convingă: că ar fi în stare să vorbească până și despre fizica cuantică, cu la fel de multă siguranță și să dea impresia că știe despre ce vorbește. În timp ce doar te abramburește, până ai uitat de la ce a pornit, și-i dai dreptate.

Revenind la ziua de mâine.
Mă duc să votez, cu sentimentul inutilității bine conștientizat. Pentru că, în ciuda faptului că am pus pariu că nu iese Ponta președinte, cel mai probabil am să pierd.

Da, oamenii au ieșit în stradă. Da, au fost sute de persoane care au scandat ”nu Ponta!” Dar mă uit la cifre.
În Galați, aseară, în stradă, au fost vreo 500 pro Iohannis versus 3500 pro Ponta. Raport strivitor.

Și nu-i pun la socoteală pe cei care vor vota Ponta din pură convingere, dar n-au avut chef să iasă în frig, pe stradă. Nici pe cei care au impresia că Iohannis e de înlăturat, pentru că e protestant, pentru că nu e român verde, pentru că are bani și 6 case, pentru că un scandal vechi cu trafic de copii, pentru că nu vorbește, pentru că nu înjură, pentru că nu zâmbește, pentru că alianțe politice, pentru că nu e carismatic decât pentru ciudații cărora nu le place să zâmbești fără motiv, pentru că e sadic și se vede, pentru că e clar neonazist dacă are rădăcini nemțești, pentru că nu face show, pentru că nu le zice, pentru că refuză să arunce cu câcat, pentru că i se taie macaroana și de către un copil de 6 ani cu tupeu, pentru că-l cheamă Klaus și nu e Moș Crăciun.

Pe ăștia nu i-am pus la socoteală.

Nici pe cei ultra-religioși, nici pe băbuțele cu basma din vârf de munte, care au impresia că popa e reprezentantul lui dumnezeu pe pământ, nici pe cei cu degete boante, nici pe ăia care vor pâine și circ, nici pe cei care nu știu să lege două vorbe și-i convingi ușor la un pahar de spirt, nici pe ăia care n-au ce mânca și-un litru de ulei e mană cerească, nici pe pensionarii care s-au simțit importanți când i-a băgat oricare politician în seamă numindu-i ”bieții pensionari care au muncit o viață-ntreagă”.

Numărându-i, îs mai mulți. Vizibil și de necontestat.

Așa se-adună voturile. Și ăștia care nu știu nici măcar pe ce planetă se află, ăia care suspină în secret după perioada comunistă, în care aveau loc de muncă și apartament asigurat de stat, ăia care sunt convinși că tânăr și cu tupeu e ideal, ăia care de-abia-și mai mișcă pârțul și nu se știe dacă mai ajung în viață la următoarele alegeri, ăia care au impresia că, dacă nu dai cu pumnul în masă, ești moale și prost, ăștia decid cine iese președinte.

Nu cei care-s în stare să-ți dea un argument viabil pentru alegere, nu cei care știu să citească printre rânduri, nu cei ca mine și ca tine, care stau și freacă netul toată ziua și a căror viață nu se va schimba, indiferent de președinte, decât dacă le tai accesul la informație.
Majoritatea nu e formată din cei care-s de acord cu tine, e formată din ăia pe care nu-i vezi și despre a căror existență nici măcar n-aveai habar.

De asta zic.
Votez mâine fără speranțele naive și stupide din turul 1, aproape sigură că-s mai mulți decât noi, conștientă de faptul că vin cu argumente solide, repetate papagalicește de pe nu știu ce post teve, nefiltrate și subiective. Fără să cred în ”răul cel mai mic”, fără să prezint lista de argumente.
Doar așa, ca să mă conving încă o dată că nu contează în ce crezi, sau cât de adevărat e, dacă ei sunt mai mulți ca tine.
Și că majoritatea face legea, indiferent de epocă.

Published: November 15, 2014 | Comments: 20

Cu cine nu votez

Mă știți că-s apolitică. Că n-am mai votat de când s-a bătut Băsescu cu Vadim și c-am promis că mă informez anu` ăsta, să văd dacă merită să ies din casă să votez sau nu. Ca să nu se ducă țara de râpă din cauză că n-am votat eu. Și nici să nu mă duc ca ăia care țipă sus și tare că aleg răul cel mai mic, să fie bine ca să nu fie rău, mă rog, toate clișeele care se-nvârt în jurul prezidențialelor ăstora.

Cel mai prost argument pe care l-am auzit în perioada asta e ăla cu ”îmi place de X, aș vota cu el, da` n-o s-o fac, pentru că n-are șanse”. Logica e simplă: dacă fiecare persoană care are o simpatie ar vota cu persoana respectivă, indiferent de ce procentaj îi acordă sondajele, poate chiar ar avea șanse. Că nu e ca la pariuri, unde te iei după statistici. Tu ești parte din statistica aia, tu o creezi, tu ești un număr care poate înclina balanța. Tu și toți cei care cred în cineva, indiferent de nume.
Dacă tot ieși din casă, măcar pune ștampila în funcție de afinități, nu de șanse. Altfel nu-nțeleg de ce te mai obosești.

Ca să nu-ți fure votul? Da, zi-mi mai multe despre cum se fac mânării și despre cum mafioții o să profite de faptul că nu ți-ai anulat votul, ca să și-l însușească. Sincer acum, au apărut liste cu morți care au votat, ce te face să crezi că, dacă tu ți-l anulezi, tot nu-l va folosi cineva? Mă gândesc eu că dacă au scos mortul din groapă pentru o ștampilă, faptul că ești viu nu te va împiedica să apari ca și cum ai fi votat de măcar 2 ori. Dacă, într-adevăr, teoria conspirației e adevărată. Altminteri cred că vrei doar să te dai mare, din același spirit teribilist care te-a făcut să te tatuezi la 16 ani.

Și să votezi cu candidatul care are cele mai puține șanse doar de dragul de a vota mi se pare, din nou, o mare prostie. Că dacă toți ăștia care nu vor să voteze cu numărul 1 din sondaje ar gândi ca tine, și-ar pune ștampila pe ăla căruia i se dă un maximum de 1%, ghici ce! Se-ntoarce balanța. Și reprezentantul UDMR-ului sau al partidului ecologist – luați ca exemple aleatorii – ar câștiga alegerile, pentru că tu ai vrut să votezi pe cineva fără șanse. Ca tine, mulți. Și-așa i-ai crescut șansele.

Subiectul ”da` tu cu cine votezi?” e la ordinea zilei.
Aseară vreo 5 mârlani discutau aprins despre Ponta și cum or să-l voteze ei, indiferent de dacă a fost sau nu sub acoperire, dacă a copiat sau nu, dacă e hoț sau nu. Că le zice, vrea să crească pensiile și le-a dat și ulei. Și ai văzut ce campanie puternică are? De fapt, e singurul care ne mai poate salva, de asta îi scot acuma vorbe și-ncearcă să-l discrediteze. De parcă noi suntem proști, dom`le! De parcă nu vedem că e, de fapt, doar un joc politic și el, săracul, e inocent, da` pentru că are șanse, vor să-l facă de câcat, ca să-l scoată din cursă.
Beți și puși pe harță, mai că mai aveau puțin și se ridicau în picioare, să cânte imnul Ponta, salvatorul românilor.

Ăștia îl votează. Ăștia și babalâcii care au impresia că o să le ofere siguranța de dinainte de Revoluție. Aia cu un job stabil, o locuință asigurată și-o pensie mai mult decât decentă.
Da` ia să ne gândim noi puțin: dacă ei vor siguranța de dinainte de Revoluție, oare noi n-ar trebui să ne temem de cenzura de atunci? De o posibilă alianță cu Rusia și-o posibilă izolare, aidoma ei?
Eu nu vreau, nici măcar la nivel de idee posibilă, granițe închise.
Eu nu vreau să trăiesc ca rușii, cu net cenzurat și coadă la pâine.
Eu nu vreau, nici măcar ipotetic, să mă gândesc c-ar fi posibil să revenim acolo.

Că nu e maniac ca Ceaușescu, da` cultul personalității îl are, clar. S-a văzut în toată campania lui. Defilare ca la 23 august mai lipsea, și cravata roșie de pionier.
Și mă gândesc eu, dacă de pe postul de prim-ministru n-a reușit să schimbe nimic în bine, de ce ar face-o ca președinte?
Și că e nevoie de un cadavru ca să poți scoate un schelet din dulap. Adică nu iese fum fără foc. Iar focul lui Ponta e cam mare și cam din prea multe direcții.

De asta nu votez cu Ponta.
Asta, și pentru că fața lui nu-mi inspiră încredere.

Iohannis n-are atâtea puncte-n minus ca Ponta, în fața mea.
Nu-mi pasă câte case are și de unde a avut bani, din salariul de profesor, să și le cumpere. Poate a avut bani din familie, poate a știut în ce să investească, poate a știut când să cumpere, poate a fost doar deștept. Sincer nu-mi pasă.
N-o să-l votez pentru că e alunecos. Și nu i-a lăsat pe ăia de la Therion să concerteze în Piața Mare. Știu, e un motiv pueril, da` măcar e unul personal și solid. Plus că zâmbește sadic. Prea sadic.

Da` dacă ajung în turul 2 Ponta cu Iohannis, normal că votez cu neamțul.

Dar. În turul 1.
În turul 1 o să ies din casă duminica, la o oră nespus de matinală, undeva în jurul prânzului și eu, Camelia Bucur, o să votez. Am zis că n-o s-o fac decât dacă o să am un candidat preferat. Că nu mă complic decât dacă e ceva care să-mi placă. Pregătiți pietrele.
Pe 2 noiembrie mă duc și votez cu Macovei.
Mi se tot repetă că n-are șanse. Posibil. Da` măcar e un independent deștept. C-o duce capul și are idei bune. Și poate să fie făcătură, și poate că nu știu ce alte teorii ale conspirației, da` am un sentiment ok legat de ea. Iar mie-mi place să-mi ascult instinctul. Bonusul e că e vărsător și are pisici. Dar astea-s la fel de puerile ca motivul cu Therion. Personale, dar puerile.

Posibil să nu ajungă-n turul 2. Da` dacă toți care n-au votat anii trecuți, la fel ca mine, pentru că n-aveau pe cine, ies și votează, se adună șansele. Și dacă toți cei care au fost dezamăgiți de candidații trecuți – votează, iar se adună șanse.

Aș putea să vă-nșir toate motivele serioase care m-au făcut să mă decid. Aș putea.
Dar nu-ncerc să conving pe nimeni. Fiecare are un creier pe care e dator să-l folosească. Altfel îl poate dona pentru cercetări. Da` dacă vă bate gândul să votați, citiți înainte. Și pro, și contra. Și ce a făcut fiecare, și ce se spune că ar fi făcut, și ce se bănuiește, și ce se vehiculează. Și-apoi trageți o concluzie. Nu pentru că zice mama, tata sau iubitu`, ci pentru că ați fost convinși să votați cu cineva. Nu pentru un litru de ulei, ci pentru că se mulează pe ce vreți voi să se schimbe. Că-n cabina aia, nu știe nimeni cine ce v-a dat și pe cine ștampilați. Un pix acceptat pe stradă nu te obligă la un vot. E un pix pe care-l folosești că are pastă și scrie, nu pentru că ești convins de ce scrie pe el.

Dacă nu, mai bine nu votați deloc. E mai sincer.

Published: October 19, 2014 | Comments: 17

Winter is coming

O furnică cară-n spate, un grăunte jumătate.
Asta era poezia. Vecinul cară-n spate doi saci. Nu te-ai gândit că-l ține, că când l-ai rugat să te ajute să muți canapeaua, a zis că are spatele sensibil și că e mai fragil așa, nu tocmai zdravăn. Da` sacii ăia îi cară. Nu unul, ci doi. Nu un drum, multe drumuri. C-a venit toamna și vecinul trebuie să-și facă provizii.
Winter is coming!

La un moment dat era o reclamă cu kilogramul de varză albă undeva sub un leu. Da` nu oricum, ci sacul de 20 de kile. Și de ce să iei un sac? Tu ești om de doar 20 de kile de varză murată? Da` la iarnă ce faci? Sarmalele în ce le mai învârți? Nu 10 sarmale, ca la sărăntoci, 50 – să fie! Nu un sac, vreo 3, că butoiul are 50 de kile, ce mai arunci, ce mai faci acum pe loc, taman bine de butoiul ăla. Ei, hai, 4 saci, că mai e și bidonașul pe care te-a bătut la cap nevasta să-l arunci, și acu` îi prinde bine, că dacă n-ar fi fost spiritul tău prevăzător, acum mai că rămâneați fără varză toată iarna!

Să fie, frate! Să ai ce mânca când se înghesuie nămeții, și alții ies prin viforniță și se duc la piață să-și ia un kil de varză murată la suprapreț. Și nici măcar nu știi ce pun hoții ăia în butoi, că aia numai varză murată nu-i. N-au sarmalele nici un gust. Să vină la tine, să vadă acolo varză murată. Butoiu` de 50 de kile, plus bidonașul ăla mai mic.

Să guste o sarma, să se minuneze, să-l pălească invidia și să te roage să-i dai și lui o varză, să facă și el o salată. Să te-nfoi mândru că el n-a fost la fel de prevăzător ca tine, să te codești puțin, să dai din colț în colț și dup-aia să-i pui cea mai mică varză din butoi într-o pungă, lasă, să fie acolo de milă și pomană, da` să se-nvețe la anu`, să fie pregătit! Și destoinic și gospodar, ca tine!

Și ce dacă ar trebui să mănânci 3 luni doar varză ca să termini măcar butoiul? Și ce dacă nu folosești nici jumate din ce ai cumpărat? Și ce dacă la primăvară o să pută tot cartierul, c-ai aruncat și varza, și zeama, și candește de parcă ceva s-a târât până la tine în butoi, s-a zbătut bine și dup-aia a început să putrezească în prețioasa ta murătură? Nu contează! Important e să fii pregătit, să ai proviziile pentru iarnă și să nu fii la cheremul hoților din piață.

Ai putea să pui mai puțin? Ai putea. Da` dacă rămâi fără? Tocmai când kilu` de varză, exact cât ai tu nevoie de o sarma, a ajuns la colosalul preț de 2 lei? Nu e mai bine să ai tu acolo, în cămară, tot ce-ți trebuie? Îs bani aruncați, zici, că arunci măcar jumate din ce pui? Cum să fie bani aruncați, dom`le? Da` când vrei o vărzică călită, acolo, sau o salată, sau niște plăcintă cu varză, nu mai dai bani pe transport, nu te mai târăști din casă, nu te mai chinui să cauți o marfă cât de cât decentă și, în plus, o mai și pui cu mâna ta. Știi, dom`le, ce mănânci.
Și ce dacă arunci în primăvară? Nici măcar n-arunci atunci, arunci în vară, când apare varza proaspătă și pute totul mai tare, că de la căldură pare deja c-a putrezit tot cartierul.

Dar asta nu e tot. Cum ar fi destoinic și gospodar dacă n-ar pune și-un butoi cu murături? Gogonele, din alea, să sară zeama din ele când le muști, la o fasole. Și niște pepenași, să fie! Să ai meniu diversificat, nu ca sărăntocii care salivează la rafturile din market și dau bani atunci, când le e poftă, pe o cutiută cu murături. Și castraveți? Și! Și murați, și la oțet, că n-ai de unde ști de ce o să ai chef tocmai la iarnă. Mai bine să fii prevăzător.

Zarvazat? Cum nu? Pune așa, un 30 de borcane, că se consumă la ciorbă, și pune și din ăla prospăt la congelator, și niște păstăi, morcov, vinete congelate, bașca vreo 50 de sticle de suc de roșii, să fie! Câți sunteți? Doar doi? Ce contează? Să fie, dom`le, să duduie frigiderul! Cămara să dea pe dinafară de bunăstare! Să fie provizii nu pentru 3 luni de iarnă, pentru vreo 10 ani, că nu se știe când scumpesc hoții ăștia totul, și da, se mai strică, mai arunci, mai vinzi, da` măcar nu te ia pe nepregătite.

Cum adică să cumperi de la magazin, de fiecare dată când ai nevoie, exact ce ai nevoie? Da` asta e nerozie curată. Că pe vremea comuniștilor, numai noi știm ce foamete am tras. Și cum te chinuiai să găsești ceva, orice de mâncare, și dacă n-aveai cămara plină, nici măcar cartofi nu găseai. Mâncai orez gol.

Da` ce, se compară bulionul de la magazin cu ce bulion fac eu? Sau zarzavatul, chit că e proaspăt, cu ăla pe care l-am pus cu mâna mea la congelat? Sau castraveții ăia de pe raft cu ăștia pe care îi pun eu? Îs buni, nu zic nu, da` dai banii degeaba, când îi poți face tu, acasă, în bucătăria proprie. Altfel te trag în piept hoții și profită de tine când te prind la ananghie!

Cartofi? Un chilipir! I-am găsit la 1 leu kilu`. Am luat 100 de kile, că nu se știe când îi mai găsești la prețul ăsta. Și ce dacă se mai strică și fac colți și se stafidesc, că nu mănânci și 100 de kile de cartofi pe lângă toate celelalte? Să fie! Mai bine îi arunc cu mâna mea decât să dau 2 lei pe kil la iarnă!

Să fie, dom`le! Să vadă toți vecinii cât cărăm noi și să fie verzi de invidie, că cămara lor nu e plină. Și nici frigiderul. Știu eu, că am rugat câțiva să-mi țină din provizii la congelator. Cum adică dacă am avut încredere? Normal c-am avut! Că am văzut eu că țin degeaba congelatorul ăla. Și mi-am și notat ce am dus la fiecare în parte. La iarnă, or să vadă ei. Când am poftă de ceva, pac! desfac punga, o las oleacă să se dezghețe, și-mi fac pofta. Nu ca ei, inconștienți, dom`le, să cumpere de fiecare dată când li se face poftă de ceva. Inconștienți!

Și nici gemuri nu și-au pus. Eu am făcut, îți zic acuma, doar vreo 30 de borcane. Că o clătită, o felie de pâine, o linguriță așa, de poftă de dulce, am? Am nu mă plâng. Da` ei? Își cumpără gemul. Un borcănaș. Da` se compară, dom`le, gemul din comerț cu gemul de casă? Cine știe ce pănărămi le pune în borcan? Parcă văd că nici nu e din fructe naturale. Îs din alea tratate, injectate, dom`le, ascultă-mă pe mine.
Mai am vreo 5 borcane de acum 3 ani, gem clasa I, de prune. Simți pruna acolo, o vezi în lingură, mustește de natural, dom`le! Cu zahăr adevărat, nu cu îndulcitori, cum se face acum.
S-a zaharisit de-a trebuit să-l țin o noapte în apă caldă, da` ce are a face? E natural? E! E gustos? E! Nu mai dau acum bani pe gem? Nu mai dau, dom`le!

Asta e rețeta, să știi să economisești. Să agonisești când ai, să-ți faci provizii, nu să mori ca șobolanul dacă e iarna prea grea, ascultă-mă pe mine.

Că dacă nu iei acum, din timp, hoții din piață îți mănâncă și urechile, dacă te prind la cotitură.

Dacă mănânc tot ce pun? Cum să nu? Tot! Ei, hai, mai arunc când dă primăvara, că varza trebuie aruncată, să fac loc pentru iarna următoare, cartofii se mai strică ei așa, gemul mai prinde aer, bulionul parcă prinde ceva mucegai, dintre astea congelate nu se păstrează toate, că nu le pun conservanți, natural e deviza mea, da` una peste alta, ies bine, dom`le! Ies bine.

Ce mai consum, ce mai arunc, important e să fim sănătoși și toamna viitoare, să cumpărăm din nou la preț bun, nu să-și bată ăștia joc de noi.
Că ce dacă dau 100 de lei acuma pe cartofi și consum doar de 20? Să dau eu 2 lei pe kilu` de cartofi la iarnă? Risipă! Risipă, îți spun, și la mine nu merge cu risipa!
Eu-s econom și ascultă-mă pe mine, mai degrabă îți faci vara sanie și iarna căruță.
C-om ști și noi câte ceva, că n-om fi îmbătrânit degeaba.

Și-acuma lasă-mă, că m-ai ținut destul de vorbă. Mă duc să iau struguri, că e preț bun la o tarabă, am auzit eu. Cum ce fac cu ei? Vin, dom`le, vin. Nici eu, nici nevastă-mea nu bem, da` facem vreo 50 de litri, să fie acolo. Ba o pomană, ba un musafir, doar n-oi da bani pe bere, sau ce mai beți voi, ăștia, risipitorii din ziua de azi!
Vine iarna, dom`le, n-ai auzit? Și ești mort dacă nu ești pregătit, ascultă-mă pe mine!

Published: September 25, 2014 | Comments: 17