pretenţii

Curs pentru pudibonde

Știe careva ceva despre vreun concurs pentru cele mai caste, pure și nonsexuale femei din lume? Se apropie termenul limită pentru înscrieri? Nu de alta, dar nu-mi explic avalanșa de pudibonde din ultimul timp, decât dacă româncele încearcă să intre în cursa pentru titlu.

Startul a fost dat de don`șoara aia care zicea că femeile n-ar trebui să se-mbrace provocator, că bărbatul e bărbat, se simte ispitit și ar putea fi viitorul soț sau poate deja soțul cuiva. Pe scurt, femeile-s curve, vor musai toți bărbații din jur și nici măcar 36 de grade de vară nu justifică niște pantaloni scurți, iar bărbații au o lipsă acută de creier, altfel încât le e oricum foarte greu să nu se arunce animalic pe toate femeile din preajmă, cu atât mai mult cu cât acestora li se vede decolteul sau piciorul bronzat.

Aș fi lăsat-o-n plata ei, sincer. Cu persoane din astea n-ai cum să discuți. Le poți desena, bate un cui în cap sau demonstra cu studii științifice că nu-i așa cum zic ele și tot la părerea lor vor rămâne. Că nu pot concepe mai mult.

Doar că au început să apară mai multe cu aceeași părere. Cu articole dezgropate de prin arhive, chestii proaspăt scrise sau pur și simplu păreri pe Facebook, denigrând total și iremediabil aparițiile feminine neîmbrăcate până-n gât, eventual și cu batic pe cap, că și ăla poate fi o ispită pentru bărbați și neplăcut în ochii domnului. Plus faza aia cu ”inteligența e invers proporțională cu aria părții de corp pe care o lași descoperită”.

Mă, să mori tu? Zi ”zău”, că altfel nu te cred. Deci mie dacă mi-e cald în pantaloni lungi, nu e recomandat, decent, feminin, ladylike și alte alea să-mi pun pantaloni scurți. Tre` să stau, să fierb în suc propriu, să iau foc literalmente, că altfel ori sunt proastă, ori sunt curvă. Și-n ambele cazuri, attention whore. Interesant. Nu m-am gândit niciodată la mine la modul ăsta, dar dacă o spun atâtea don`șoare, clar tre` să fie adevărat! Cât trăiești mai înveți câte ceva despre tine…

În nici un caz pudibondele n-o să considere abuziv, indecent sau provocator dacă îți pui poză cu tine borțoasă, cu burta goală la vedere. Sau alta, cu tine alăptând. Că aia e menirea unei femei: să nască. Plus că, dacă e borțoasă, mai slabe șansele să le fure bărbatul. Deci nuditatea însărcinată e ok.
Dar dacă ai pătrățele pe abdomen, picioare bronzate sau decolteu adânc, clar ești curvă! Clar ai ieșit la vânătoare! Clar te vinzi și-ți cauți self esteem-ul în numărul de like-uri primite.

Și-aici m-am pierdut total.
Facebook-ul e o rețea de socializare. Nici tu, dacă pui o poză c-un apus de soare, n-o pui acolo doar așa, pentru tine, s-o ai ca amintire. Că dacă era așa, n-o făceai publică. O pui să-ți dea alții like. Eventual să te măgulească oleacă despre ce ochi de artist ai, ce cameră bună, vrăjeli din astea care ori sunt lingușeli ori, la fel ca la orice poză, îs replici de agățat.
Diferența e că tu nu ai pătrățele pe abdomen, deci n-ai cum să le faci publice, așa că o arzi intelectual, cu apusul filozofic de soare. Eventual puțin rănită, c-un oftat prelung și-un text motivațional, gen ”tristețea e mai grea fără tine”.
Adică tu nu ești curvă, că n-ai fizicul potrivit, nu ești proastă, că te-a dus capul să apeși pe-un buton ca să-ți iasă poza, nu ești nici attention whore. De fapt, stai, după logica ta ești, că ai opțiunea de ”like”. Dar e ok să fii așa, pentru că e vorba despre tine. Restul să fie arse pe rug!

Revenind la pudibonderie.
Să nu se vadă decolteul. Să nu se vadă pulpele. Și glezna e încă în negocieri. Cum adică să porți dresuri? De ce să vorbești deschis despre sex? Cum adică să spui ”sex” cu voce tare? În public? Cât de stricată tre` să fii, să faci topless, stricato? Vai, dar Delia vorbește despre sex și băutură și ne strică copiii! Dar să nu acceptăm educația sexuală-n școli, că duce la pervertire! Și, cel mai important, să ne apropiem de cuvântul bisericii, să ne întoarcem la 1800 și să izgonim din noi această pervertire care se cheamă corp uman și instinct sexual.

La cum se prezintă din ce în ce mai multe femei la momentul actual, dacă e vreun concurs pentru cele mai caste, pure și nonsexuale femei din lume, din ce în ce mai multe românce au șanse să urce pe podium.

Published: August 12, 2016 | Comments: 6

Ghidul familiei tradiționale

S-a bătut monedă pe familia tradițională și pe necesitatea societății românești actuale de a o sprijini, căci e pe cale să fie distrusă de descreierați care vor să se iubească femeie cu femeie și bărbat cu bărbat, sau de ceilalți, la fel de periculoși, care vor să facă sex fără să treacă să lase obolul pe la părintele înainte și care chiar ar putea să facă copii fără binecuvântarea acestuia.
De aia m-am gândit că e nevoie de un ghid. Să știți ce trebuie făcut pentru a vă integra în definiția familiei tradiționale și pentru a vă împiedica să cădeți în păcat dacă, doamne ferește, uitați vreuna dintre reguli. Și, bineînțeles, dacă nu știți ce e ”tradițional”.

Familia tradițională, ca să respecte tradiția, e musai să urmeze următoarele reguli:

1. De la mic la mare, trebuie să poarte costum popular. 24/24. La serviciu, la școală, la cumpărături sau în propria casă, costum popular. C-așa-i tradiția. Haine moderne? N-avem! Blugi, tricouri, pantaloni scurți, chiloți, șosete nu de lână, adidași, pantofi cu toc? Da` unde te crezi, în pierzania Occidentului? Poartă, mamă, fotă, și ițari, și opinci, c-așa-i tradițional.
L-ai văzut pe Ștefan cel Mare și Sfânt în șlapi și bermude? Nu cred.
Deci, tradițional vorbind, nici tu, nici familia ta n-aveți de ce să purtați aceste haine diavolești.

2. Singura muzică pe care ai voie s-o asculți e fie cea bisericească, fie cea populară. La biserică, sau când se organizează concerte. Sau, cel mult, la patefon. Altminteri n-ai avea cum. Unde ai mai auzit de casetofon, sistem audio sau Youtube tradiționale? Nici muzica clasică nu merge, c-am auzit eu că Vivaldi a fost satanist și, în plus, ăștia străini erau catolici sau protestanți, deci în nici un caz tradițional ortodocși. N-ai cum să asculți muzică eretică.

3. Sarmale. Borș acrit cu corcodușe. Mâncare de ștevie. Porc din când în când. Pui căruia îi tai tu gâtul. Și mămăligă. Neapărat cât mai multă mămăligă. Pâine n-ai voie decât dacă o coci în cuptorul propriu.
Cu alte cuvinte, doar mâncare tradițional românească.
Șaorma? Da` ce, te-ai dat cu turcii? Pizza și paste? Da` ce, te-a făcut mă-ta cu italienii? Pui delikat în mâncare? Nu-ți mai ajunge drobul de sare scos cu greu din munții țărișoarei ăsteia, nu? Te-ai fandosit de tot…

4. De băut, se bea apă, vin și țuică. Și ceai, dacă ești bolnav. Fără Cola, gin sau whisky. Alea-s tradiționale în altă parte.

5. Tradițional, te duci la privată-n fundul curții și te speli la covată. N-ai fundul curții? Fă-ți!
Ai apă curentă și cadă? Taie apa, sparge cada, ia-ți o covată și spală-te cu apă rece sau, cel mult, încălzită la foc de lemne, făcut în mijlocul camerei, că mă-ndoiesc că ai sobă.

6. A, da, n-ai voie să folosești hârtie igienică, ci doar pănuși, iarbă sau ziare.
Nici șampon, nici săpun pentru piele sensibilă. Apă de ploaie, cenușă, săpun de casă, că-s tradiționale.
Nici antiperspirant, că modifici mirosul natural tradional, lăsat de domnul.

7. Te machiezi? Ptiu, drace! De ce să te ghilosești, schimbându-ți înfățișarea natural tradițională, plăcută-n ochii bunului dumnezeu? Fără machiaj! Fără coafat! Fără ojă pe unghii! Fără pensat!

8. Fără epilat. Părul e lăsat acolo cu un scop tradițional. Plus că, dacă te epilezi chiar peste tot, s-ar putea să se creadă că vrei să stârnești pofte pedofile. Care, tradițional vorbind, nu erau chiar un păcat, da` epilatul e. Deci nu te risca. Lasă-l să crească vâlvoi, peste tot, sălbatic, neîmblânzit. Oricum nu te vede nimeni, că nici sexul pe lumină nu e tradițional.

9. Sexul. Tradițional, nu se face de plăcere, ci doar cu scop de procreere. Cu lumina stinsă, o mână-n sus, către dumnezeu, eventual cu ochii la candela care e musai să rămână aprinsă. Doar marțea și joia, dacă nu e post, sau sărbătoare. Și, subliniez, nu pentru plăcere. De fapt, e interzis să simți plăcere. Plăcerea e desfrânată, desfrânat nu e tradițional, deci dacă ai simțit cumva, din greșeală, ceva plăcere, la spovadă cu tine! Și să nu se mai întâmple!

10. Fără metode de contracepție sau avort, că contravin scopului de neconstestat al sexului, procreerea. Indiferent de situația financiară sau de câți 10 copii ai deja, contracepția și avortul sunt strict interzise. Iar dacă, carecumva, nu poți procrea, ia-ți adio de la sex. Scopul a fost înlăturat și, oricum, nu-ți plăcea acest obicei barbar și depravat. Ferice de tine!

11. Fără masturbat. Din motivele de la puntele 9 și 10.

12. Dacă ești fată, tradițional vorbind, n-ai cum să-ți alegi soțul. Familia se ocupă de chestia asta. Părinții îți aleg persoana de sex masculin lângă care vei trăi până la sfârșitul vieții. Că nici divorțul nu e tradițional. Poți scăpa de el cât ești tânără și-n putere doar dacă-l lovește accidentul.
N-ai nici un cuvânt de spus în privința soțului ales de părinți, nici dacă nu-l cunoști, nici dacă nu-l placi, nici dacă iubești pe altcineva, nici dacă soțul ales e cu 30 de ani mai în vârstă, șchiop, chel și cu respirația urât mirositoare.
Singura șansă să-ți alegi singură soțul e să rămâi însărcinată cu cel pe care-l vrei, dar și aici e cu șustă, că e păcat să faci sex din plăcere și, mai ales, înainte de căsătorie. Dar e o scăpare. Subțire, dar există.
Oricum, tradițional vorbind, familia trebuie să aleagă și să aprobe pentru tine. Ești doar o vită de vânzare, pe zestre mai mică sau mai mare dar, fără echivoc, o vită.

13. Dacă ești bărbat, la fel de tradițional, tot familia ar trebui să decidă și pentru tine. Dar ai o libertate mai mare. Poți s-o lași însărcinată pe aia pe care o vrei tu, și-atunci n-au cum să se mai împotrivească. Tradițional vorbind, bărbatul are dezlegare la sex înainte de căsătorie sau, măcar, e mai ușor de iertat, că e bărbat.
Nu uita că e musai să-ți bați femeia măcar o dată pe lună, ca să-ți știe de frică.

14. Familia tradițională e formată, în mod ideal, de 2 virgini.
În cel mai rău caz, dintr-un bărbat și-o virgină.
Foarte rar, dintr-un bărbat și-o curvă, unde ”curvă” înseamnă că ea a făcut sex cu el măcar o dată, înainte de căsătorie. Dar doar cu el.
Aproape niciodată dintr-un bărbat și-o femeie, că ăștia deja îs plecați pe calea spre păcat.

15. Datoria familiei tradiționale, pe lângă aia de a perpetua specia, e să fie activă în menținerea și întărirea ideii de familie tradițională. Membrii ei sunt obligați moral să participe la marșuri, să semneze petiții, să scrie texte, să arunce cu pietre, să adune lemne pentru rug și să bată obrazul păcătoșilor legat de: clinicile/medicii/persoanele care fac avort, persoanele care nu vor să se căsătorească sau să facă copii, homosexuali (ca noțiune generală), căsătoriile între persoanele de același sex, pactul civil de solidaritate, muzica rock care vine de la satana, oile rătăcite care nu merg la biserică, pro BOR religie de stat, pro Preasfințitul să fie Președinte, Premier, Guvern, Primar și Justițiar Suprem (după regulile pe care i le dictează AtotJustițiarulSuprem, aka Domnul).

16. Internetul nu are ce căuta în viața familiei tradiționale, că n-a fost inventat de Ana lu` Ion, în timp ce lăia copchii. Plus că e plin de perversiuni la care nici cu gândul nu gândești și care te pot depărta de sfânta biserică. Doar dacă știi că ai atâta tărie și putere încât să te uiți doar pe site-urile aprobate de sfinții părinți. Care n-aveau net, da` și-au dat cumva dezlegarea. Nu știm cum, tre` să fie minune dumnezeiască.

17. Măcar duminica la biserică. Și-n toate sărbătorile. Cu toate posturile ținute. Din toate punctele de vedere.

18. Fără transfuzii, transplant de organe, operații estetice, chiar și vaccinarea copiilor e cumva cu problemă, în nici un caz nu lăsa medicul să te resusciteze. Dacă e voia Lui să trăiești, tu sau oricare din familie, o să facă o minune, fără ajutorul netradițional al medicului/medicinei. Domnul a dat, Domnul a luat…

19. Neapărat anti-islamiști. E permisă și violența, că știm cu toții cât s-a bătut Stefan cel Mare și Sfânt cu turcii.
Și antisemiți, că doar evreii l-au omorât pe Isus pe cruce.
Și anticatolici, că Papa e prea modern zilele astea. Și eretic. Și, posibil, fiul satanei. Această informație mai trebuie încă verificată și aprobată de Preasfințitul. Dar e aproape sigur.

20. Din preamult sau preapuțin, familia tradițională trebuie să doneze. Bisericii. În primul rând, când vine părintele cu Boboteaza, Crăciunul, Paștele și-n restul ocaziilor când mai apare în căutare de bani. Dup-aia, la căsătorie, botez, înmormântare. Pentru construirea bisericilor din cartier. Pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Pentru sprijinirea așezămintelor anti-avort. Pentru mânăstiri. Pentru clopotnițe. Haine biseriscești. Mașini scumpe. Patrafir de aur. Orice are legătură cu sfânta, soborniceasca și apostoleasca biserică.

Acestea fiind spuse, sper ca ghidul familiei tradiționale să fie de ajutor cât mai multor persoane aflate în căutarea luminii divine. Doamne ajută!

Published: June 27, 2016 | Comments: 18

Cum să slabesti fără efort. Cea mai ieftină și ușoară dietă din lume – p.2

Vrei să-ncapi în rochia ideală de mireasă? Vrei să stea costumul de baie pe tine ca pe manechin? Vrei să dai jos colăceii de grăsime adunați inestetic pe burtă, șolduri și gușă? Vrei să fii imaginea de pe podium, coperta revistei sau fata aia care face reclamă la haine XXS?
E simplu!
Uită de diete, sport, mâncat sănătos!
Urmând unul din aceste sfaturi simple, garantat vei ajunge la silueta ideală în mai puțin de o lună!

1. Nu mai mânca!
Nu, nu glumesc. Nu mai mânca. DELOC! Cel mai probabil, după o săptămână de nemâncat deloc, o să slăbești. Nu neapărat vizibil, depinde de cantitatea de grăsime de la care pornești, dar vei slăbi. Măcar 500 de grame. Chiar dacă simți impulsul de a mânca câtuși de puțin, abține-te. Nemâncatul, după o perioadă îndeajuns de mare de timp, va produce acele arderi de care ai nevoie ca să scapi de grăsime, fără sport sau dietă.
Bineînțeles, există mereu riscul de a leșina.
Problema e cu atât mai gravă pentru cei care nu locuiesc singuri. Dacă locuiești singur și urmezi sfatul cu nemâncatul, e posibil să slăbești, să leșini, și să mori, pentru că nu ai pe nimeni care să cheme ambulanța. Dar măcar mori puțin mai slabă.
Dacă, din nefericire, cheamă cineva ambulanța pentru tine și nu apuci să mori slabă, atunci e grav.
La spital îți vor băga mâncare cu de-a sila. Cartofi prăjiți prin perfuzie, fripturi și cârnați pompați direct în stomac, orice, numai pentru a te împiedica să slăbești. Întregul tău sacrificiu va fi degeaba.
Deci ai grijă! Dacă urmezi nemâncatul, asigură-te că nu știe nimeni și, mai important, că nu există nimeni care să cheme medicii. Medicii sunt dușmanii. Ei nu vor ca tu să slăbești.
Gândește-te puțin! Dacă ești slabă, n-ai probleme cu colesterolul, ficatul, inima, nu prezinți risc de anevrism cerebral sau atac de cord, deci le iei, practic, pâinea de la gură. Nimeni nu vrea să fie șomer! Tu, cu grăsimea ta, sau cu potențialul atac de cord/comă din cauză de înfometare, hrănești familiile medicilor! Copiii medicilor nu ar avea ciocolată, jucării, haine, pe bune, n-ar avea nici pâine după care să bea apă și, probabil, nici apă curentă, pentru că n-ar avea cu ce să plătească întreținerea dacă tu, cu grăsimea/leșinul tău, nu i-ai întreține.
Oricum ar fi, că ești dispusă sau nu să slăbești prin înfometare, ferește-te de medici!

2. Redu porția la jumate
Că mănânci 12 hamburgeri pe zi sau doar 30 de sarmale, redu-le la jumate!
Știu. E greu. E greu să nu mai mănânci tot frigiderul într-o seară, și să fii nevoită să mănânci doar jumate din el, mai ales când e ghiftuit ca în a 2-a zi după ce iei bonurile și salariul.
E greu să nu mănânci felul 1, 2 și desert și să te mulțumești cu doar jumate din felul 1, jumate din felul 2 și jumate din desert. Pentru că n-aș îndrăzni să spun să renunți și la desert. Chiar dacă juma` din felul 1 oricum ar hrăni un sat mic din Africa.
În primele zile e posibil să simți un soi de sfârșeală. Ca un soi de leșin, asemănător cu cel de la punctul 1. Nu te panica! Nu chema medicii! Să ne aducem aminte că medicii sunt dușmanul.
După prima săptămână, poți reduce la jumate jumătatea deja redusă. Sfârșeala va fi de nesuportat. Cu puțină voință, treci și de stadiul ăsta.
După încă o săptămână, redu din nou.
Ai câteva opțiuni simple:
– începi să slăbești.
– după 2 săptămâni renunți, pentru că oricum e degeaba, că ai văzut tu că n-ai slăbit decât 1 kil și e prea mare chinul pentru 2 kile pe lună. Te înfigi în frigider și de acolo ori ieși singură, cu 5 kile-n plus, ori te scot ei cu ambulanța, că ai băgat prea mult, prea repede, ai făcut indigestie, pe motiv de grăsime n-ai putut ieși la timp din frigider, ai vomat locco și ai murit înecată în propria vomă. Măcar se va putea spune despre tine că ai murit eroic, încercând să slăbești.
– ai atât de multă voință încât reduci până la cantitatea de la punctul 1. Recitește ce se întâmplă.

3. Mănâncă doar chestii care conțin grăsimi. Mai ales dacă ai probleme cu colesterolul. E dovedit științific că grăsime pe grăsime se arde. Roagă-te doar să se ardă înainte de a face infarct.
Nu uita să excluzi total carbohidrații și zaharurile. Doar de la ei te-ai îngrășat până acum. Dar exclude-i de tot. Pe viață. Există mereu posibilitatea să faci cancer de colon sau osteoporoză, dar măcar ești slabă când le faci.

4. Recompensează-te! Ține dietă 5 zile pe săptămână, și-n week-end mănâncă tot ce-ți trece prin cap! Absolut orice, în orice cantitate. Totul se va arde, în următoarele 5 zile în care te vei înfometa. Matematic vorbind, 5 e mai mare ca 2, deci logica e irefutabilă. N-ai cum să dai greș, pentru că matematica e o știință exactă. Nici măcar nu-ncerca să-ți bați capul să calculezi, totuși, că-n week-end ai băgat calorii cât pentru o lună. Astea-s detalii.

5. Nu face sport. Nici vreun alt fel de mișcare. Sportul e pentru fițoși care vor să se dea mari ce corpuri tonifiate au, în timp ce se înfometează. Sportul nu ajută la nimic. Nici mișcarea. De fapt, faci îndeajuns sport mișcându-te de pe canapea la baie și din bucătărie în frigider. Minimum 30 de minute pe zi, recomandă medicii. Dacă stai să aduni, de câte ori te duci la frigider, faci măcar o oră. Plus cât te apleci să te-ncalți ca să te duci la magazin, plus câte click-uri dai pe comp, dacă mai adaugi și câte un duș din când în când, deja faci mai multă mișcare decât trebuie. Nu vrei să te extenuezi. Sportul e pentru cei care n-au îndeajuns de multă voință să facă mișcare în propria casă.

6. Ia pastile, ceaiuri și siropuri minune de slăbit. În timp ce mănânci absolut orice îți poftește inimioara. Eventual, combină-le între ele. Știu că majoritatea specifică faptul că nu își fac efectul decât dacă adopți și un regim alimentar adecvat, dar dacă le combini între ele, ce nevoie mai ai de regim? Gândește simplu: la 3 soiuri de pastile combinate cu ceaiuri și la cât promit ele, deja arzi mai mult decât mănânci. Nu mai sta pe gânduri! Mai ia-ți o felie de tort! Nu uita înainte să bei un gât de oțet de mere, că accelerează metabolismul. Ba chiar poți fi rebelă! Dacă bei toată sticla, poți mânca tot tortul! Ce mai aștepți? Noroc!

7. Îmbrățișează-ți grăsimea și cultiv-o! De menționat că această metodă merge numai și numai după ce te-ai măritat, deci nu trebuie să te mai chinui să încapi în rochia de mireasă. Acceptă că ești grasă. Acceptă că nu poți avea un tort în frigider mai mult de 6 ore, pentru că nu suporți să-l știi acolo, fără să-l ataci. Acceptă că 2 kile de cartofi prăjiți la o masă, plus 4 ochiuri, plus 2 cârnați e o masă sănătoasă pentru o persoană, și tu gătești pentru 2. Acceptă-te și iubește-te așa cum ești. El, cel mai probabil, te încurajează. Sunteți deja o familie. Vă construiți grăsimea în 2. Unii își sporesc contul comun în bancă, voi vă sporiți kilogramele comune. Chestie de priorități. Și ce dacă nu mai ești slabă? El te iubește oricum, pentru că oricum nu mai are cum să te vadă. N-a orbit. I s-au acoperit ochii cu pungi de grăsime. Dar ce frumoși și zvelți erați când v-ați cunoscut! Unii se iubesc încă, la 90 de ani, și se văd la fel de frumoși ca-n tinerețe. Voi vă vedeți la fel de slabi ca acum 2 ani. Chestie de priorități.

8. Ai glandă. În mod normal, cu toții avem glandă. Adică există acolo, doar dacă n-ai extirpat-o pe motiv medical. Dar tu ai o glandă mai specială, care te face să te-ngrași fără motiv. Cu aer. Și cu cele 2 pizza asezonate cu 3 litri de bere și 5 eclere pe care le consumi pe zi. Dar e de la aer. Și de la glandă.
Dacă ai glandă, recomand să nu faci nimic. Oricum nu poți slăbi. Nu ține regim. Regimul îți poate da mai tare glanda peste cap. Ba chiar mănâncă mai mult, e dovedit științific că nu te poți împotrivi glandei. N-ai vrea ca, din cauză de vreun regim ciudat, să ți-o dai și mai tare peste cap. Nu te poți juca cu medicina în halul ăsta. Mănâncă și dă vina pe glandă. Măcar lumea nu te va judeca că ești obez, dacă știe că ai glandă. Și-ar atrage bad karma dacă ți-ar sugera un medic, un regim, un tratament. Ești safe. Nu trebuie să slăbești. Ai glandă.

9. Specifică oricui că ești la dietă. Nu contează că ești, sau nu. Simplul fapt că spui că-ncerci să slăbești va arde câteva calorii. Dacă discuția se întinde și reușești să explici cât de tare încerci tu să slăbești, și cum te chinui, sfaturi, rețete, vise pofticioase – încă niște calorii arse. Miști degetul pe telefon ca să-i arăți interlocutorului ce dietă urmezi? Alte calorii. Mai miști puțin din picior cât ăla își expune punctul de vedere? BANG! Alte calorii. O discuție de genul ăsta, repetată absolut oricui, te scapă garantat de măcar 100 de calorii. Posibil să te scape și de prieteni, amici, cunoscuți, care se satură să te audă vorbind, dar rămânând în continuare cât balena, dar nu e grav. Dacă nu mai iese nimeni cu tine, nu mai ai nici un motiv să slăbești. Te poți îngrășa liniștită în continuare. Și când mori de grăsime, oricum or să vină la-nmormântare. Probabil or să se simtă prost că nu te-au ascultat la timp. Tu mori o singură dată, ei au remușcări toată viața. Who`s the bitch now?

10. Treci la veganism. Nu e o dietă, e un mod de viață. Repetă-ți asta, în timp ce-nveți fraze specifice, gen ”laptele de vacă e rău, pentru că vacile au fost dresate de-a lungul secolelor să dea lapte la comandă”, ”ouăle nu sunt bune pentru că reprezintă ciclul găinii și știi cât suferă o găină când scoate un ou?” sau ”mierea de albine e rezultatul sclavagismului la care sunt supuse acestea de către om”.
Le-ai învățat? Te-ai convins că ești un om mai bun, pentru că ești vegan? Datorită ție omul va putea trăi în comuniune cu natura și, bonus, mai și slăbești.
Veganismul vine din convingere, mai ales că, înainte de a avea nevoie să slăbești, n-aveai nici o problemă în a tăia porcul sau a rupe cu mâinile goale gâtul unei găini. Dar acum ești un om nou. Schimbat, grație acestei filozofii. Nu e nevoia ta de a ține o dietă, e doar lumina universului care s-a pogorât asupra ta. Că vine cu promisiunea unor kile în minus și că nu te poți abate de la regulă pentru că s-ar putea să fii linșat de câteva sute de alți vegani împătimiți ca și tine, e un mizilic.
Repetă după mine: ești vegan din convingere, nu pentru c-ai văzut că toți veganii sunt slabi.

Acestea fiind zise, sper că cea mai ieftină și ușoară dietă din lume va fi cuiva de folos.
În încheiere, spun doar atât: în nici un caz nu vă lăsați convinși de șarlatanii care spun că, pentru a slăbi, ai nevoie de voință, un regim alimentar sănătos, mulat pe stilul de viață și metabolismul fiecăruia și de oleacă de sport. Vor doar să vă subjuge, să facă buzunarul gros la medici și, cel mai probabil, să vă facă să dați bani degeaba pe prostii.
Fiți mai deștepți ca ei!

Published: June 3, 2016 | Comments: 10

Probleme pe care le ai când vrei să schimbi locul de muncă

Am stabilit deja că sunt corporatist. Eu, și majoritatea cunoscuților.
Că e o firmă mai mică, mai mare, dă ciocolată gratis, sau face constant team-building-uri care par foarte amuzante și instructive, că n-au primă, sau nu primesc bonuri de masă, că se stă cu biciul pe ei, ca pe plantație, sau e relaxare plătită, tot corporatiști îi cheamă.

Meseria generației. Și boala ei.

Inclusiv ăia, pe care ți-i dau părinții drept exemplu că s-au mutat la Cluj și au salariu de 6000 de euro pe lună, și tu de ce nu poți să te muți la Cluj, să ai și tu salariu așa de mare, tot corporatiști sunt. Majoritatea foștilor colegi de liceu/facultate, majoritatea amicilor întâmplători sau a cunoștințelor strict de Facebook, tot pentru o corporație lucrează. Sau au lucrat. Sau au cochetat cu ideea.
Restul – îs ori fericiții care fac ce le place, în condițiile impuse de ei, ori ăia care lucrează în construcții, ori șomerii. Sau ăia care trăiesc din alocația copiilor, da` pe ăia nu-i băgăm neapărat nici măcar la ”cunoștințe întâmplătoare”.

Dar sunt corporatist. Fac parte din sistem de ceva timp. Uneori am impresia că sistemul există doar pentru că-l țin eu pe umeri. Tot sistemul. Alteori îmi fac probleme de conștiință că sistemul sanitar, legislativ sau economia întreagă nu merg cum trebuie pentru că nu le țin eu stabil pe umeri. Că aș putea să fac mai mult. Să muncesc mai mult, să țip mai tare, să mă agit mai mult. Să fiu schimbarea pe care o vreau în lume. Primul pas. Câcaturi din astea motivaționale.
Îmi trece rapid, oricum.
Că-mi aduc aminte că mi s-a tocit fundul de atâta stat pe scaun. Mi s-a găurit retina de atâta comp. Mă doare spatele de la același scaun și același comp. Am nevoie de un maseur profesionist care să se ocupe 8 ore, cât stau la muncă, de junghiul din omoplat.

Și-mi aduc aminte că aveam planuri de cucerire a lumii. Că voiam să schimb totul din fraze bine plasate. Că voiam să fiu arheolog, și avocat, și jurnalist, și orice care să conteze mai mult decât pentru ștatul de plată la început de lună. Că voiam să fac totul din plăcere, și pasiune, în termenii mei, fără să mă gândesc la facturi, să fie nu o meserie/job/loc de muncă, să fie ceva care chiar să mă reprezinte. Pentru care să mă trezesc luni dimineața fără să-mi spun ”Fuck! Iar e luni!”

Așa că, periodic, ajung să-mi schimb locul de muncă.

Primul pas e simplu : îți dai demisia. Vorbești cu managerul, îți anunți preavizul, semnezi un teanc de acte și, în funcție de firmă, în 20 de zile (sau mai puțin, dacă ți se acceptă fără preaviz) ești liber să-ți urmezi visul noncorporatist.

A se nota că, de obicei, primul pas e, de fapt, ultimul.

Ok, îți dai demisia. Presupunem cazul fericit, în care n-ai de plătit chirie, rate, prea multe facturi, și nici nu mănânci într-atât de mult încât să nu te saturi cu câte o masă pe zi pe la prieteni, rude, cunoștințe.
Nici nu fumezi pentru că, dacă de-o masă te lipești ușor, de țigări nu-ți dă nimeni bani.
Care-i planul?

Simplu:
Ce știu să fac? Să scriu. Știu să scriu, să mă joc cu diverse programe la un nivel mediu, vreo 2 limbi străine, învăț repede, am carnet de conducere, știu să vorbesc, să te conving, să te contrazic, să te enervez, să-ți dau sfaturi (pe care nu le-aș putea aplica pe mine, dar știu să le dau), cultură generală, muzică, filme, să fumez, să citesc.
Ce pot realmente să fac? Deocamdată, în nici un caz să conduc. Am carnet de mai bine de 10 ani, n-am condus decât o singură dată.
Ce aș fi dispusă să fac? Să nu mă pui să conduc. Să nu mă relochezi cine știe pe unde. Să nu mă pui să lucrez în program inuman de mai devreme de ora 12. Să nu mă pui să lucrez mai mult de 8 ore pe zi. Hai, fă-le 6. Să nu mă trimiți pe teren. Să nu-mi spui ce să fac. Să nu-mi impui ora la care să ies în pauză. Să nu trebuiască să am răbdare, dacă nu am chef. Să nu mă bați la cap. Să mă plătești la timp. Bine. Să nu fie politețea elementul cheie. Nici ținuta office. Nici să mă pui să port fustă. Sau să-mpart pliante în poștă. Să nu-mi pui program fix. Să hotărăsc eu cum, unde, cât muncesc.
Știu! Mă apuc de hand made! Lucrez cât vreau, când vreau, chiar și noaptea dacă-mi tună, e frumos, e relaxant, și mai ies și bani din asta.
Și-mi iau talentele la puricat.
Știu să cos? Știu! Aș putea și împleti? Aș putea! Cu oleacă de exercițiu, m-apuc de făcut cercei, brățări și coliere. Din ațe, pietricele, piele și orice material original. După adunat materiale, făcut proiecte, planificat cum sparg piața cu produsele mele inedite, 3 noduri mai târziu îmi dau seama că n-am răbdare. Chiar n-am.
Știu să desenez? Ce desenat, că orice mai mult de-o linie dreaptă e chin. Și nici aia nu iese dreaptă decât cu rigla.
Știu! M-apuc de scris advertoriale! E simplu, e frumos, îmi place să scriu, ba chiar îmi place și partea aia de cercetare din spatele advertorialelor. Perfect!
Și examinez piața. Nici advertorialele nu mai sunt ce erau odată, dacă n-ai avut inspirația să-ți creezi o piață de clienți de acu` câțiva ani. Acum, începător, îți iei undeva la 20 de lei/text. Dacă ai noroc. Păi, și? 20 de aici, 20 de dincolo, se adună. Da` eu nu vreau să scriu texte de 20 de lei. Să fim serioși, pentru banii ăștia, nici calitatea nu mai e ce era cândva. Plus că-mi pierd cititorii de idei, care or să se plictisească să vadă 20 de bălării publicitare, scrise-n vârful tastaturii. Calitate, nu cantitate vreau.
Se scot posturi la primărie. Alea-s bine plătite, tre` să-nveți puțin și dup-aia, viață! Program 8-16? Da` cu ce-am greșit, în viața asta sau în viețile anterioare? Plus oameni cu care tre` să interacționezi drăguț, alții pe care tre` să-i suporți, chit că vrei să le faci masa guler. Nu.
S-au scos posturi la penitenciar. Mișto. Interacțiune, bani, program flexibil, mediu nou, te implici în reeducarea oamenilor, șmecherie curată. Dacă proba fizică n-ar fi eliminatorie, și rezistența obligatorie. Dacă n-aș avea tatuaje la vedere, la ținuta de vară. Dacă n-aș intra încă înainte de a-mi da seama de toate astea în paranoia, că dacă superi pe cineva de acolo, îți montezi ușă dublă și te uiți toată viața peste umăr, să nu te taie cel căruia nu i-a plăcut cum te-ai uitat la el într-o oareșcare dimineață. Nu.
M-apuc și fac un curs. De formator, mediator, consiliere, medic, avocat, orice. Și dup-aia-mi fac firmă specializată, și sparg piața! Aha. Te-ai uitat câte cabinete particulare există deja? De orice. Cum spargi o piață deja spartă?
Ce-ai terminat? Jurnalism? Te faci ziarist! Aha. În Galați. La cele 2-3 publicații pe care le-ai testat deja din liceu. Adică acum mai bine de 10 ani. Și ai decis că nu-ți place politica pumnului în gură. Deci nu.
Știu! Radio! Te costă nimic să-ți faci radio pe net. Vrăjeală. Mori de foame în 3 luni.
Te costă de la 5000 de euro în sus să-ți faci radio profi. Îi ai? Nu. Dacă i-ai avea, i-ai investi știind că, cel mai probabil, dai chix? Nu.
Bagi dosar la Fonduri Europene. Cu o idee inedită. La cât e de inedită, merge în Galați? Nu.
Te apuci de comerț. Mic, gen consignație. Să nu mă pui să conduc. Să nu mă relochezi cine știe pe unde. Să nu mă pui să lucrez în program inuman de mai devreme de ora 12. Să nu mă pui să lucrez mai mult de 8 ore pe zi. Hai, fă-le 6. Să nu mă trimiți pe teren. Nu.
Învață programare IT. E scurt, e ieftin, e bine plătit după, îți alegi programul. Aș putea să-nvăț. Aș putea. Nu mai vreau. Plus că nu mi-ar plăcea. Ar fi o chestie făcută strict pentru bani. Realul nu e de mine.

În momentul de față, aș putea face multe. Chiar aș putea. Vreau să le fac? Da. Și nu.
Sunt într-o zonă de confort? Sunt.

Când vrei să-ți schimbi locul de muncă, este esențial să te-ntrebi dacă, în momentul în care te vezi semnându-ți demisia (fără să știi clar că te duci la locul de muncă ideal – pe care dacă l-ai găsit, esti norocos, norocosule!), ești dispus să faci toate sacrificiile alea mici, pe care înainte nu trebuia să le faci: timpul tău, prea mult timp, bani care nu vin regulat, program, ce te face fericit, o să mai ai timp/chef/bani de-o bere.

Și, de obicei, n-o să mai ajungi la primul pas.
Eu știu. Eu am fost acolo. Am semnat. M-am întors. Mă mint că n-am pastă-n pix să semnez din nou.

Published: May 11, 2016 | Comments: 22

Portretul țăranului român – p.2

Prin `70-`80 tot țăranul de la sate s-a mutat în Galați. Că le dădea Combinatu` apartamente, și salarii bune, și spor de toxicitate, și lapte praf gratis.
Toate buletinele de Pechea, Independența, Liești și compania au devenit, peste noapte, buletine de Galați.
Toate progeniturile foștilor pecheni, independențeni și lieșteni au devenit, ca prin miracol, gălățeni.
Dacă-i întrebi, pe părinți sau pe copii, de unde sunt, or să-ți spună că din Galați. Că le-a făcut Combinatul ”cetățenie”. Și-or să se considere la fel de gălățeni, sau poate chiar mai decât ăia, care sunt de cel puțin 4 generații știute aici.

Nu asta ar fi o problemă. Că-s tolerantă, și-nțeleg de ce ai vrea să pari orășean. Chit că te miros de la distanță. Mai ales că te miros de la distanță.
Problema apare când țăranul care se dă orășean încearcă să schimbe orașul, de parcă ar fi încă pe tarla la tacsu`.

Trecem rapid în revistă părțile minore:
– Țăranul de oraș o să te urască dacă ții animale în casă. Chit că le crești, îngrijești și hrănești din banii tăi. El nu o să-nțeleagă de ce ai vrea să ții în casă un animal care ar trebui fie să păzească gospodăria, fie să vâneze șoareci. Și care mai lasă și păr. Și care te mai costă și bani. Apartamentul trebuie să fie intact, țiplă, lună de curățenie și, dacă se poate, plin de copii, nu de animale.
– Țăranul de la oraș nu o să-nțeleagă de ce nu-ți gătești oala cu ciorbă și cazanul cu fasole. De ce preferi să mănânci ”uscături”. De ce nu te-mbuibi la fiecare ocazie, unde ”ocazie” înseamnă orice sărbătoare din calendarul creștin ortodox, bașca ziua ta, a consoartei, a lu` nașu`, a lu` nașa`, a lu` cumătru , cumnatu` și tot neamul lor cel neadormit.
– Nici de ce nu ai lista aia mare, cu tot neamul lor cel neadormit. Poate pentru că la oraș se făceau maxim 2 copii de căciulă, nu minim 6. Poate.
– Nu o să-nțeleagă de ce cheltui baniii, în loc să-i agonisești. Și, mai ales, pe ce. Pe mofturi! Când ai putea să-i strângi, să-ți faci moșie. Cont gras în bancă. Moștenire pentru urmași. D`astea.
– De ce să cumperi o pizza, când poți s-o faci acasă? Mai multă, și mai ieftină. Și asta se potrivește la orice. De la murături, la salam, de la plăcintă, la cremă de față. Orice poți produce în bătătura proprie, înseamnă un bănuț în plus în cont.
– Singurul loc unde n-o să se zgârcească în a cheltui, va fi casa. Cea mai mare combină frigorică, cea mai tare plasmă, cel mai șmecher parchet, cea mai încăpătoare cămară, cel mai nou model de mașină de spălat, cea mai pizdet mobilă. Nu contează că mănâncă zacuscă 4 zile pe săptămână (din recolta proprie de vinete, ouă și ulei) și tocăniță de cartofi în rest (cartofi – producție proprie, ulei, ceapă și roșii – la fel). Are casă mai lucioasă, modernă, pusă la punct decât a ta? Are! In your face, orășean sărac ce ești!
– O să te acuze că speli duminica/de sărbători, chit că nu împărțiți nici aceași mașină de spălat, nici același apometru.
– O să se laude și-o să fie adânc gâdilat în orgoliu când o să-ți povestească că vara lui de-a doua, după mătușă, muncește în străinătate, unde câștigă de X ori mai mult decât tine, aici. Nu el. Vara lui de-a doua, după mătușă. DIN STRĂINĂTATE!
– Plus toate câcaturile alea mici: nu-nțelege de ce nu te duci la nunți/botezuri/înmormântări, când el nu ratează nici una, chit că se ruinează; de ce nu porți pantofi eleganți cu vârf ascuțit și nu-ți faci sarmale în cap; de ce nu ești fan ”noră pentru mamă”; de ce bei bere, nu vin de țară; de ce nu plătești pentru un titlu; de ce nu primești cu popa; de ce nu-ți faci conserve pentru iarnă; de ce nu-ți place găina de țară; sau carnea de porc cu grăsime; de ce nu îți cumperi mașină; și, până la urmă, ce-ai de gând să faci cu viața ta, dacă la peste 30 de ani nu ești măritată, și n-ai încă măcar un copil în plan?

Problema apare când țăranul care se dă orășean încearcă să schimbe orașul, de parcă ar fi încă pe tarla la tacsu`.
Și-a cumpărat omul apartament la parter.
Nimic bizar, până nu-ți dai seama că omul e țăran. Din ăla, de și-a luat cetățenie odată cu Combinatul.
Cum îți dai seama?
Întâi împrejmuiește cu gărduleț viu spațiul public din fața blocului. Și-ți zici că e normal, că poate vrea să aibă verdeață la vedere.
Dup-aia, gărdulețul viu e înlocuit de altul, cam de 1 metru, de fier forjat. La care se adaugă încă 1 metru în înălțime. Fier forjat. Se acoperă cu plastic din ăla, de nu trece nici musca prin el.
Pe toate cele 3 părți la care, în ograda lu` tacsu`, ar fi fost moșier.
Se mai adaugă și a 4-a parte de gard, ca să delimiteze total și iremediabil PARTEA LUI de restul blocului.
Balconul îl transformă în bucătărie de vară.
Pe care o transformă în marchiză.
Pe care o transformă în cazemată.
Cu gratii, și cu alarmă cu abțibild, pe care o vezi clar că e protejată de nu știu care firmă de pază și protecție. SĂ NU ÎNCERCI SĂ-L FURI!
Dărâmă copaci, scoate flori și, nu în ultimul rând, delimitează clar o bucată în bucata aia deja delimitată, pe care O DESȚELENEȘTE! Cu mașină din aia care bârârie, și desțelenește pământul.
Probabil vrea să planteze păpușoi. După cum arată ”curtea”, mai în spate vrea să facă poiata și cotețul porcului. Că acolo n-a pus decât gard. Noroc că apartamentele au baie în casă. Dacă n-a transformat-o în cămară. Și vrea să-și facă privată-n fundul curții.
Fiecare zi e o nouă dilemă: ce-și mai construiește vecinul? Un hambar? Un grajd? O să aducă și vaci? Sau o să se limiteze la câinii cărora deja le-a făcut cușcă în curte? O să fie un moșier amabil? Sau o să aducă șerbi să-i adune via, în timp ce le pune botniță, și-i lovește cu biciul?

Partea aia de grădină din jurul blocului aparține primăriei. Tre` să fii un țăran tare prost, sau un țăran cu prea mulți bani încât să-ți imaginezi că poți s-o transformi în curtea din fața casei. În mijlocul orașului, la bloc. Oricare ar fi varianta corectă, tot țăran.

Published: April 27, 2016 | Comments: 23