religie

3 milioane de semnături pentru modificarea Constituției – p.2

“Dacă ne înțepi, oare nu sângerăm? Dacă ne gâdili, oare nu râdem? Dacă ne otrăvești, oare nu murim?”
Întrebări scrise în secolul 16, când evreii erau marea problemă. Aceeași evrei care au scris Biblia după care vă luați acum, români creștini fiind, în secolul 21.

Spre deosebire de mulți dintre apărătorii familiei creștine și tradiționale, eu chiar am citit biblia aia. Am văzut ce scrie în ea, ba chiar mai mult, am și înțeles. Nu e nimic acolo care să instige la ură, sau la intoleranță. Sunt însă, destule pasaje care ridică-n slăvi incestul, femeia supusă bărbatului, dreptul părinților de a-și omorî copiii în numele domnului. Depinde ce citești și cum. Și, mai presus de toate, dacă ești dispus să crezi orbește în ea, sau dacă-ți poți da seama că, într-un fel sau altul, e doar o culegere de texte literare. Frumos scrise, într-adevăr, dar doar povești. La fel ca 1001 de nopți. La fel ca basmele vikinge sau legendele Olimpului. De ce nu le luați pe ele ca adevăr general valabil? Îs mai vechi și la fel de mustind de imaginație. Sau Kalevala. Sau poveștile din mitologia indo-europeană.
A, nu le știți? N-ați crescut cu ele? Nu vi s-au băgat pe gât și nu vi s-au prezentat cu titlu de religie? Îs la fel de imaginative ca dumnezeul ăla cu care amenințați în stânga și-n dreapta, că va trăzni toți păcătoșii cu fulgerul lui și-i va condamna la chinurile iadului celui veșnic. Cu singura diferență că nici una dintre zeitățile de acolo nu-și arogă dreptul de a se amesteca în viața publică, politică sau civică actuală.

Nici unul dintre zeii ăia nu s-a trezit că vrea, în numele lui, revizuirea unei Constituții. Nici unul dintre ei nu s-a gândit să se strângă semnături în numele lui sau să-și creeze regulile într-un stat fără religie oficială. Poate doar cei din statele musulmane, dar pe aceia îi condamnați că sunt înapoiați, păcătoși, barbari, violenți, îi judecați și le blamați faptele, vă desziceți de tot ceea ce promovează și aplică ei. Făcând, în numele dumnezeului creștin, aceleași greșeli ca și ei.

Dar nu despre educație religioso-mitologică era vorba.
V-ați ridicat cu 3 milioane de semnături împotriva unor oameni. Instigați la luptă, intoleranță și violență. Cel mai probabil, ați fi în stare să loviți, înarmați cu furci și topoare, îmbrăcați în portul tradițional românesc, în oamenii aceia. Le recomandați să se vindece, să-și ascundă sentimentele, sau să se care dracu` din țara voastră. Că n-aveți nevoie de murdăria noastră lângă voi, și lângă copiii voștri. Că necurățenia pe care o simțim și-o promovăm nu are nimic de-a face cu spiritul pur și curat românesc, ortodox. Că nu aveți nevoie să vă spurcăm țara, cultura, obiceiurile.

Mă-ntreb câți dintre voi știți că nu suntem un stat ortodox. Faptul că majoritate dintre noi am fost botezați, dând părinții bani buni la popă în momentul acela, fără să fim intrebați și fără să ni se dea de ales, nu ne face ortodocși. Faptul că figurăm pe-o listă, nu ne face ortodocși. Faptul că vă bateți cu pumnul în piept, și mergeți la biserică, și pupați moaște, și urâți tot ceea ce nu cunoașteți, sau nu înțelegeți, nu vă face ortodocși.
Există 17 culte religioase mari în România, plus cei care nu mai cred în nimic. România e un amalgam, și nici un sfânt n-o să facă vreo minune pentru a schimba lucrul acesta.

Mă-ntreb câți dintre voi știți că religia, nici o religie, nu instigă la violență sau la ură. Că nici una nu spune că ori ești cu noi, ori ești împotriva noastră. Că nici una nu te pune să te uiți în ograda vecinului, sau în patul lui. Că religia e ceva privat, pe care-l ții în tine, nu pe care încerci să-l impui altora. Altfel, am fi în continuare la 1600 și am arde oameni pe rug, pentru că-ndrăznesc să gândească altfel decât turma. Și că, datorită lor, ăia care au ars pe rug, aveți voi voie acum să spuneți ce gândiți, aveți voi medicină care să vă vindece, aveți voi mașini în care să vă cărați curul când vă e lene să mergeți pe jos, și lista poate continua.

Mă-ntreb câți dintre voi înțelegeți că libertatea aia pentru care ați țipat și alții au murit în `89 n-avea nici o restricție. De aia s-a țipat, pentru că erau restricții. Pentru că atunci, dacă pupați moaște, erați băgați la închisoare. Și dacă te futeai în cur, pățeai același lucru. Atunci nu s-a strigat separat. Am țipat și pentru voi, la fel cum, poate, ați țipat pentru noi. Pentru o libertate nediscriminatorie. Nu pentru unii, ci pentru toți.

Mă-ntreb câți dintre voi chiar cunoașteți o persoană gay. În afară de ce v-au pus în fața ochilor cei care vor să vă spele pe creier. În afară de imaginile travesti de la parade gay. În afară de pericolul pe care vi-l descrie popa în biserică, și-n care credeți, la fel cum îl credeți când vă descrie draci cu coarne și copite, gata să sfâșie carnea de pe om și să smulgă pruncii nenăscuți din pântecele mamelor, după o povestire scrisă de Ioan Teologul, la începutul secolului I.

Câți dintre voi știți că suntem, înainte de toate, oameni. Care, la fel ca voi, vor să fie fericiți. Care respiră la fel, mănâncă la fel, se cacă la fel. Care nu sunt nici mai bolnavi psihic, nici mai predispuși spre depresie, decât oricare altul dintre voi. Care nu, nu aleargă să se fută, ci caută omul pe care l-ar putea iubi, indiferent de sex. Care nu e cu nimic mai dereglat decât tine, căruia îi plac persoanele de sex opus, dar să fie brunetă, nu blondă, scundă, nu înaltă, cu ochi negri, nu căprui, cu vocea subțire, nu groasă și, eventual, cu sâni mari, nu plată. Sexul persoanei pe care o iubești nu e decât un criteriu, la fel ca oricare altul. Nu e anormalitate. Și, la fel cum eu nu te judec pentru că-ți plac brunetele, cu ce drept mă judeci tu, că-mi plac femeile?

Câți dintre voi știți că nu din părinți gay, ies copii gay, ci din părinți hetero? Că frica aia a voastră, cum că un copil crescut în cuplu gay ar fi marginalizat, nu poate deveni reală decât dacă vă-nvățați copiii să îl marginalizeze? Că un act civil nu-mi dă decât drepturi civile, nu și religioase, în fața dumnezeului vostru, deci nu aveți de ce implica religia în Constituție? Că iubirea sub orice formă nu e de condamnat, pe când ura da? Că gay nu e egal cu pedofil? Că majoritatea actelor de pedofilie nu au fost făcute de persoane gay, ci de persoane hetero și, eventual, înrudite cu copilul în cauză? Că nu futem tot ce prindem? Că nu ne mângâiem mai des, sau mai lasciv, sau mai în public, decât orice persoană hetero? Că copilul tău nu devine gay dacă vede 2 persoane de același sex ținându-se de mână pe stradă, dar poate deveni bigot și închis la minte dacă nu-i explici obiectiv despre ce e vorba? Că nu ce se vede pe stradă strică societatea, ci lipsa unei explicații reale? Că mi-aș vedea de treaba mea, dacă n-ai insista să-mi intri-n viață, să-mi explici cum ar trebui, de fapt, să mi-o trăiesc? Că eu nu vin la tine, să te târăsc afară din biserică, cu toate că mi se pare stupid, retardat și înapoiat tot ritualul pe care îl urmezi, dar îți respect alegerea? Că nu vin în casa ta, să-ți explic cum ar trebui să te fuți, doar pentru că mi se pare simplist felul în care o faci, și insipid, și incolor, și inodor? Că pe tine, personal, nu te afectează cu nimic alegerea mea? Și nici pe copilul tău, dacă ai fi în stare să-i explici despre ce e vorba.

Că problema nu e la mine că sunt gay. Eu pot muri și mâine. La fel ca și tine. Eu pot pleca din țara din care cu atâta nonșalanță îmi spui să plec și mâine, la fel ca și tine. Problema e la tine. Tu ești cel care nu poate accepta o părere diferită. Tu ți-ai repudia copilul dacă mâine ar veni și ți-ar spune că e gay. Te-ar durea? Probabil. Dar n-ai ezita, pentru că aia e calea pe care o vezi tu dreaptă. La fel cum l-ai repudia dacă ar iubi o persoană de altă culoare, cultură, religie. Problema nu e că ar iubi o persoană de același sex, ci că ar iubi ceva diferit, ce tu nu poți înțelege.
A fi gay și a avea un act de căsătorie, nu e o amenințare la adresa societății. A fi hetero și a-ți respinge copilul pentru că nu face exact ce alegeri vrei tu, e.

Nu mai există demult calea cea dreaptă. Nu mai există demult legea să fim la fel. Demult nu mai e o amenințare diferitul. Altfel ne-am omorî cu pietre pe stradă, între noi.
Mă-ntreb câți dintre voi, cele 3 milioane, sunteți capabili să-nțelegeți asta.

Published: November 6, 2016 | Comments: 1

I have a dream – 2

Puteți să-mi spuneți că-s naivă, dar eu chiar am încredere într-o lume mai bună.
Cum aș putea să nu, când văd în jur atâtea chestii care-mi dau speranță?

Nu s-au adunat mii de credincioși s-o pupe pe sfânta Parascheva? Nu s-au umplut autocare cu mii de oameni dispuși să stea în frig, să doarmă direct pe pământul rece, să-ndure ploaie, și vânt, și îmbulzeală, miros de corpuri nespălate și ghionturi în coaste, doar pentru a pupa niște oase vechi de probabil vreo mie de ani?

S-au înghesuit și tineri, și bătrâni, și copii să atingă rămășițele alea care clar îi vor duce direct în rai, indiferent de ce fac în restul anului, în viața de zi cu zi, și cu ideea sigură că sacrificiul lor nu va rămâne nerăsplătit, în ochii unui dumnezeu care, după ultimele spuse ale manualelor de religie, o să trimită o mașină după tine, să te calce până mori, dacă-ți minți părinții sau aproapele.

N-ai cum să n-ai speranță când îi vezi atât de mulți, atât de uniți și atât de siguri că știu clar care e voia domnului, încât îs în stare să-ți dea cu biblia-n cap dacă nu ești de acord cu ei, dacă nu trăiești ca ei, dacă te-ndepărtezi de familia tradițională, și de orașele tradiționale, și-alegi să te-ndrepți spre Sodoma și Gomora. Unde biblia e varianta soft a loviturilor. Variantele ar fi pumnii, picioarele sau toporul.

Mă simt bine știind că încă mai există credincioși vajnici păzitori ai tradiției și normalității. Atât de credincioși și de vajnici, încât ar fi în stare să te omoare, decât să te lase să pici în păcat. Totul pentru salvarea sufletului tău nemuritor.

Cum aș putea să n-am încredere, când tot ei sunt acolo, pentru a te împiedica să avortezi, să dai afară din tine mica minune, pe care nici n-o vrei, nici n-ai programat-o, nici n-ai cu ce s-o crești, și-ți promit să te ajute, să fie lângă tine până la capăt, și-apoi anunță triumfători c-au adunat 300 RON special pentru tine? Și că, datorită lor, voia domnului a fost împlinită, și-au mai salvat 2 suflete și-o viață încă nenăscută.

Apărătorii dreptății în lupta antiavort refuză să ia în calcul faptul că multe vieți ar putea fi frumoase și salvate nu prin donații sistematice în bani, ci doar prin donații în prezervative. Bravo lor! Acțiunile de genul ăsta îmi dovedesc încă o dată că mai există speranță-n lume!
Recomand pagina de Facebook ”Asociația iubim toți oamenii”. Datorită lor, lumea va fi un loc mai bun. Nu știu încă pentru cine, dar cu siguranță își dau tot interesul.

Revenind. Cum aș putea să n-am încredere într-o lume mai bună când, într-un interval de câteva zile, unui câine i-au fost puse cuie în mâncare, altul a fost hăcuit cu toporul, și-un urs a fost împușcat cu gloanțe adevărate?
Mă simt protejată.

Mă simt bine știind că există printre noi oameni care, dacă simt că reprezinți cea mai mică amenințare, îs în stare să-ți pună cuie în mâncare, să-ți dea cu toporul în cap, sau să te împuște. Mă simt bine știind că există oameni cu atâta curaj și cu atâta sânge rece.

O să fiți tentați să spuneți că-i ridic în slăvi. Că e puțin probabil ca persoanele în cauză să aibă același curaj să elimine pericolul dacă, în locul animalelor, ar fi un om. Mă simt nevoită să vă contrazic. Un erou de genul acesta nu se dă în lături de la nimic pentru a proteja ce știe el că trebuie protejat, și pentru a omorî ce știe el că trebuie omorât. Eu mă simt în siguranță știind că lângă mine există oameni capabili să ia cu sânge rece o viață, dacă li se pare că, într-un fel sau altul, reprezintă un pericol. Sau un impediment. Sau pur și simplu nu le-a plăcut privirea lor. Ucigașii pot apărea când nu te aștepți, deci e bine să fii mereu în expectativă, cu mâna pe topor, sau cu degetul pe trăgaci, în funcție de veleități.

Cum aș putea să n-am, când se-anunță zeci de proteste pentru a schimba legi și guverne, se-adună câteva zeci de oameni și se sfârșește totul la o bere, în diverse locații, discutând aprins ce ar trebui schimbat în țară, dar nu se schimbă? Mai ales când, din spatele compului, multe mii și-au anunțat prezența? Dacă e pe Facebook, clar trebuie să fie adevărat.

Cum aș putea să n-am, când oameni despre care aveam impresia fermă că gândesc măcar puțin, aleg să ignore zvonurile neadevărate și știrile mincinoase, și-i fac odă și altar lui Ponta și PSD-ului? Indiferent de tot ce-ncearcă restul lumii să dovedească, ei au crezul lor, și știu ei mai bine, și constanța a fost mereu o virtute.

Cum aș putea să n-am, când legile se fac și se desfac după ureche, în folosul celui care le-a creat și le votează?
Când parlamentul își bate pula de justiție, doar pentru că poate?
Când drepturile omului UE, într-o țară UE, sunt încălcate doar pentru că și familia tradițional credincioasă are drept de vot?
Când există, teoretic, o Poliție a animalelor dar, practic, eu văd animale schingiuite și totul se termină, în cel mai bun caz, c-o amendă, cu toate că legea prevede închisoare fără suspendare?
Când în medicină se strigă ”vrem salarii mai mari, nu mită” și toți din jurul meu se duc cu plicul la medic, și-apoi se plâng că sistemul nu-i protejează?
Când se știe și se strigă c-avem cel mai mare număr de femei abuzate în căsnicie, dar Poliția nu se bagă, că nu-i permite legea, că e ”ceartă conjugală”?
Când cei născuți mult după Revoluție se duc și pupă moaște, se declară neo-nazi, se tem de microbul gay și se-nscriu în partide creștin-comuniste?
Când avem accize uriașe la tutun, dar nu e voie să-ți deschizi un bar strict de fumători, pentru că legea interzice fumatul în orice bar, indiferent de voia patronului care-l întreține?
Când statul are grijă mai mare de șomerii care refuză să muncească, decât de ăla care lucrează minimum 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână?
Când amenzile se dau, dar nu se plătesc? Sau ajung să nu se mai dea deloc, pentru că mită?
Când plângerile în justiție sunt retrase de frică?
Când totul e pe dos?

Cum aș putea să n-am încredere într-o lume mai bună, când fiecare zi aduce înc-o palmă-n față, înc-un șut în ficați?
Aș fi naivă să n-am încredere într-o lume mai bună, după toate exemplele pe care le văd și le trăiesc.
Am încredere într-o lume mai bună. Doar că nu aici, și nu acum.

Published: October 15, 2016 | Comments: 1

Retrospectiva săptămânii 14-21 septembrie 2016

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. Plouă, s-a răcit, vine iarna
Așa că au început discuțiile în contradictoriu și plângerile: că e prea devreme să fie așa rece, că era timpul să se răcorească, că ne-am săturat de căldurile astea, că o să-nghețăm la iarnă din cauza primarilor care nu asigură încălzirea centrală, că de ce nu dă guvernul bani de centrale, când o să fie asigurate lemnele pentru sobe, au fost smulși copaci din rădăcini și, până la urmă, de ce plouă așa de mult, că eu mă sperii din cauză de fulgere.

Notă personală: Vremea s-a bușit cumplit în ultimii ani. Din cauza oamenilor, în principiu. Deja e mijlocul lui septembrie. În loc să înșirați plângeri kilometrice, ori vă obișnuiți cu gândul că septembrie ăla din copilărie, cu culori gălbui și călduțe n-o să mai fie niciodată, ori v-apucați să scoateți hainele groase, c-o să se cam tremure la iarnă. Nici o plângere în 3 exemplare n-o să schimbe asta.

2. Oprea și votul în parlament
Parlamentarii au decis că Oprea n-o să fie judecat pentru omor din culpă. Asta a stârnit reacții nervoase, furibunde sau lacrimogene.
Oprea a declarat că oricum nu e vina lui și că, după ce îi încetează mandatul, oricum va fi judecat. Că nu e vorba decât de o amânare de vreo 3 luni. Că-n Parlament s-a luat decizia corectă, că există și oameni care-l văd nevinovat și au vrut să-i ofere un moment de respiro.
Lumea s-a isterizat, că așa nu se mai poate.
Statusul mamei lui Gigină a fost share-uit și dat ca exemplu, că oricui i se poate întâmpla ce i s-a întâmplat ei, și cât o să mai suportăm să fim călcați în picioare.
Plus: cum s-a putut ajunge la așa ceva? E strigător la cer! Nici Justiția nu mai e ce era, iar când încearcă să fie, i se pun bețe în roate.

Notă personală: Cât de naiv să fii să crezi că n-o să se acopere unul pe celălalt? Și-au votat legi, după legi, după legi, una și una, numai în favoarea lor. Au limitat puterea oricui.
Voi i-ați pus acolo. Voi refuzați să-i dați jos. Voi continuați să le permiteți.
Chiar a crezut cineva, pentru un moment măcar, că o să-nceapă, ca prin minune, justiția să poată da pedepse, pentru că a fost vorba de moartea unui om? N-au picat multe capete care ar fi trebuit să cadă nici când au ars zeci anul trecut. Și pentru un singur om, credeați c-o să se facă dreptate?
Naivilor!

3. Se anunță proteste din cauza asta
Adânc răniți în sufletul lor naiv care spera să se facă dreptate, că, deh, trăiesc într-o țară în care dreptatea e la ordinea zilei, câțiva oameni s-au gândit să organizeze proteste în toată țara. S-au anunțat – pe Facebook – vreo câteva mii, în total. Real, fizic prezenți, s-ar putea să fie câteva sute.
Dar poate schimbă ceva. Clasa politică, mentalități, Constituția. Orice.

Notă personală: Au ieșit mii în stradă, zile-ntregi la rând și tot ce au reușit, a fost un guvern tehnocrat. Nu e rău. S-a schimbat ceva. Dar au fost mii, zile la rând. Cu câteva sute se va schimba o privire ironică între cei împotriva cărora protestați. În cel mai bun caz.

4. Dragnea dă de pământ cu Cioloș
Pentru că, dacă n-ați învățat, sau refuzați să-nvățați ceva din ultimii 2 ani, e că PSD-ul scapă de acuzații dând vina pe alții. Sau strigând c-or fi greșit și ei, da` ăilalți au greșit mai tare.
E acuzat PSD-ul că n-a cumpărat pere? Da` ăilalți n-au cumpărat nici bolțari, nici biciclete și uite unde a ajuns sistemul educațional din cauza lor!
Oamenii ăștia n-o să răspundă niciodată la o acuzație punctuală. O să strige cât mai tare că nici alții n-au făcut, fără nici o legătură cu subiectul. Că au aflat ei că ăla care strigă mai tare are dreptate.

În ordinea asta de idei, pentru că s-a săturat să fie vioara a 2-a și să nu mai poată lua exact orice decizie vrea mușchiul lui, Dragnea s-a gândit s-arunce cu noroi în Cioloș. Că vin parlamentarele, și PSD-ul are din nou nevoie de voturi. Cum obții voturi? Făcând circ. Ăla care face cel mai mare circ, ia majoritatea.
Uitați-vă la localele de anul ăsta, dacă nu mă credeți.
Pentru că Cioloș vorbește o limbă tehnocrată, pe care votanții PSD nu o înțeleg, că nu e tradusă pe Antene, Dragnea a mai băgat câteva voturi în buzunar. Că le zice.

Notă personală: Despre idee în sine, părerea mea dezvoltată e aici.

5. Cazul Coman
Căsătoriți la Bruxelles, Coman și Hamilton vor să li se recunoască căsătoria pe teritoriul României. Așa că s-au gândit că ar putea rezolva ceva la Curtea Constituțională a României. 2 amânări, până acum. Cel mai probabil va urma încă una, până după Parlamentare.
În momentul de față, nu poți împăca legislația actuală a României cu prevederile UE în materie de discriminare și drepturi umane. Ori schimbi legislația și riști să superi 3 milioane de creștini, ori păstrezi legislația și superi UE. Grea decizie.

Notă personală: Coman și Hamilton au zis să-ncerce, și ei, marea cu degetul. N-au luat în calcul c-au decis s-o-ncerce într-un loc în care orice drept poate fi încălcat cu portițe legale. În care unii oameni nu-s, într-adevăr, homofobi. Dar majoritatea nici nu știe exact cum se scrie ”homofobie” și crede că e un soi de boală care se ia prin aer. Din ăștia de încă mai cred că Sida e pedeapsa lu` dumnezeu pentru homosexuali și care au impresia că, dacă fac turul bisericii în genunchi și pupă moaște, o să fie binecuvântați. Care au ales drept motto ”fericiți cei săraci cu duhul”.
Mult noroc, Coman și Hamilton! În cel mai bun caz, o să aveți o șansă la CEDO. Și creați un precedent. Dar aici, acum, nici o lobotomie în grup nu știu dacă ar avea succes.

6. Epidemia de rujeolă
Nu orice fel de epidemie, ci din aia în care chiar au început să moară copii. 2 deocamdată.
Păreri pro și contra vaccinului.
Nervi pe campaniile BOR și Olivia Steer antivaccinare și părerea cealaltă, conform căreia domnul a dat, domnul a luat și, posibil, domnul să fi avut nevoie de încă un înger lângă el.
Realitatea: s-au înmulțit cazurile de rujeolă și-au început, deja, decesele.

Notă personală: Să spui că domnul te protejează și fără vaccin mi se pare la fel de stupid ca și cum ai intra în foc și-ai spune că domnul te ajută să nu te arzi. Că-n foc, arzi. Până n-o să-l văd pe ăla care iese intact din foc, că l-a protejat credința, prefer să cred că dumnezeu îți dă, da` nu-ți bagă și-n traistă.

7. Udrea face master în teologie
Ca să vindece, prin credință, afecțiuni psihologice. Un soi de ”hai să tratăm bolile psihice prin exorcizare”.

Notă personală: Pe același principiu de la punctele anterioare, fără nici o legătură, din punctul meu de vedre, cu Udrea, se poate observa de ce nu e posibilă schimbarea aia în bine pe care țipați cu toții c-o vreți: pentru că majoritatea încă mai crede în sfântul duh și-ntr-o culegere de texte literare ebraice și se ghidează după ce scrie acolo. Normal că, dacă vreau voturile majorității, o să promit să le apăr convingerile. Că nu mă costă nimic și-i fac și mai ușor de controlat.
Religie, familia tradițională, un kil de ulei și-o mărire iluzorie de pensii. Atât te costă să ajungi să fii cel care face legea.

Când am auzit prima dată că ceea ce trebuie în momentul actual în țara asta e o dictatură militară, am zâmbit sceptic. Pe zi ce trece îmi surâde mai mult să-mi fac armată și să fiu Che Guevara. Fără partea cu împușcatul, de la sfârșit. Sau un Putin puțin mai pașnic.

Recrutez.

Published: September 21, 2016 | Comments: 6

Salariul minim pe economie

În momentul de față, cei mai mulți angajatori îți dau salariul minim pe economie, cel puțin în Galați, România, 2016. Asta înseamnă că, în mână, iei undeva la 900RON. Dacă ai noroc, se mai adaugă bonuri de masă și, eventual, bonus. Dacă ai noroc.
Care înseamnă fix un câcat, dacă vrei să trăiești. Dacă ești interesat doar de supraviețuire, e ok, că-ți ajunge de-o factură, niște cartofi plus, eventual, o întreținere. De chirie nu vorbim, că deja e utopie. Dar e salariu de Galați.
S-au trezit mulți că, dacă tot salariul e de câcat, de ce nu te muți în orașe mai mari. Pentru că orașele alea mai mari presupun, de cele mai multe ori, chestia aia de care n-ai tu bani nici în Galați, adică chiria. Adică te muți pe-un salariu mai mare, din care o să plătești chiria și, într-un final, tot la supraviețuire ajungi.

Dacă ai cu adevărat noroc, o să găsești ceva care îți oferă undeva aproape de salariul mediu. Și-atunci îți permiți și-o prăjitură, o dată pe lună, poate chiar și vreo 2 beri. Cumva tot supraviețuire se cheamă, dar puțin mai lejeră. Mai ales dacă poți mânca orez măcar juma` de lună, să ai și de-un pachet de țigări.
Să nu luăm în calcul scenariul în care ai avea și copil, decât dacă ești foarte bazat pe familie, sau inconștient. Dar să nu-l luăm în calcul.

Sumele sus-amintite sunt plătite pentru un program de 8 ore, 5 zile pe săptămână. Pe care, de cele mai multe ori, chiar le muncești.

Prima dilemă:
Dacă nu lucrezi alea 8 ore, statul îți dă o bucată de ajutor. Social, de șomaj, indemnizația de creștere copil, alocația. Chiar și adunat, nu e mult. Chiar nu e.
Dar de ce să te ostenești să stai 8 ore la muncă, dacă niște bani vin, oricum, moacă?

Și-aici ajungem la faza aia: eu, tu, toți ăștia care avem un job stabil, muncim 8 ore pe zi și plătim impozit. Din impozitul ăla, parte se duce la ajutorul social pe care-l primesc ăștia care n-au chef să muncească, că e prea mic salariul pentru ei. Prea mare efortul.

Mă, recunosc, e bine gândită faza: de ce dracu` să te spetești muncind, când oricum îți vin niște bani și mai ai și timp liber? Lasă fraierii să tragă, să-ți plătească ție ajutorul social. Eventual mai tai niște lemne, mai culegi niște mere la negru și, cu banii luați și de colo, și de colo, îl echivalezi pe ăla care stă 8 ore zilnic la serviciu. Smart!

Plus că, dacă n-ai chef să culegi mere, mai trântești încă un copil pe lângă ăia 5, și mai vine o alocație. Se mai adaugă ceva la ajutorul social. Dup-aia poți să te plângi liniștit pe orice post tv cum nu te descurci să crești copiii, cum trăiți în condiții mizere, cum statul nu dă 2 bani pe voi, cu toate că cel mai mare are 12 ani și, mezinul, al 6-lea, e încă în burta lu` mă-sa. Și sunteți tu șomer, ea casnică, și copiii premianți. Mai vine și-o donație, buget asigurat lejer. Ba-ți mai repară și casa gratis.

Am zis ”repară”? Îmi pare rău, voiam să zic ”construiește”, că dărăpănătura pe care n-ai reparat-o tu, cu tot timpul tău liber, va ajunge cel mai probabil la ”SOS – Salvați-mi casa” și ți-o pun fraierii pe picioare cât ai zice ”pește”. Că nici nu muncești, nici nu construiești, nici nu faci nimic, decât copii. Ăia ajută la sensibilizarea populației.

Îmi pare rău, poate-s eu insensibilă, dar mi se pare nesimțire să torni plod după plod și, dup-aia, să te plângi că n-ai cu ce să-i crești și să apelezi la mila altora. Un prezervativ e 1RON. Dacă n-ai bani de el, ce te face să crezi c-o să ai bani să crești un copil?

În plus, atât timp cât ești apt fizic să ai un loc de muncă, dar nu-l accepți de lene, sau că ți se pare că e mai lejer să stai pe ajutor social, tot nesimțire mi se pare. Și-atunci ți-aș tăia ajutorul social. Și alocația, că nu poți dovedi că ai cu ce crește copiii pe care îi torni pe bandă rulantă. Și ți-aș lua și copiii, și te-aș băga și la închisoare, pentru neglijență. Sau, mai bine, la muncă în folosul comunității, că la-nchisoare s-ar putea să-ți placă, că e mâncare gratis.

Oi fi eu defectă.
Dar n-aș mai acorda nici un soi de ajutor celor care au refuzat deja 3 locuri de muncă. Și când spun 3, îs indulgentă. Să vezi cum se ocupă toate locurile alea disponibile de la Agenția Forțelor de Muncă.
Și-aș băga și controlul populației, oricât se plânge lumea c-a scăzut natalitatea în România. Vrei să faci un copil sau ai aflat că ești borțoasă? Să fii obligată să anunți. Nu medicul, ci Finanțele și Protecția copilului, și toate celelalte organe care să decidă că ești capabilă să-l întreții, fără alocație sau indemnizația de creștere a copilului. Că o să crească în condiții decente, nu cu un cotor de măr pe post de desert. Că nu are părinți rachieri care, în loc să-l trimită la școală, se-nfundă-n prima bodegă și beau alocația. Că nu-l trimit la cerșit, nici nu-l transformă-n caz social.
De-abia dup-aia ți-aș da ajutor social. Poate.
Creșterea PIB-ului? Fără număr!

A doua dilemă:
Ce pana mea face Patriarhul Daniel încât să justifice un salariu de aproape 15000RON pe lună din banii statului? Repet: pe lună. Traduc: 150 de milioane de lei vechi. Plus ce-i mai dă Arhiepiscopia.

Da, știu, e unul singur. La ăștia, mai adaugă-i pe ăilalți din funcții puțin mai mici, care se-nvârt în jurul lui 10000RON/lună. Plus ăia vreo 16000 de clerici minori, care papă și ei de la stat.

Ce fac ăștia, încât să justifice atâția bani pe curul lor? Păi, ăștia câștigă-ntr-o lună cât câștigi tu într-un an. Și tu plătești și toate facturile alea mici, pe are ei le au cadou, din diverse motive. Tu muncești 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Tu-ți faci nervi că e posibil să rămâi fără bonus, că nu ți se aprobă concediul, că e posibil să n-ai cu ce să plătești net-ul și te-ai și săturat de orez sau cartofi în fiecare zi.

Ăștia stau ca leprele, catacdisesc să apară pe la câte o nuntă, înmormântare, slujbă și-și fac buzunarul gros. Și da, tu le plătești cumva salariul, că banii publici se adună din ce impozit plătești tu, din câcatul ăla de salariu minim pe care-l iei în fiecare lună.
Acum îi dai dreptate lu` Dorel care a ales să stea pe banii statului, nu?

Ca să nu se-nțeleagă că am ceva, neapărat, cu clericul, aceeași dilemă legată de justificarea salariilor o am și pentru parlamentari și miniștri, care se scaldă între 6000 și 20000RON. În timp ce un profesor o să ajungă la maximum 3400RON, un medic primar la 4300 și un profesor universitar – la 5300. Echitabil.

Știi să pronunți cifra? Nu știi. Au făcut ceva pentru tine ăștia cu salarii mari? Ciu-ciu. Ți-au dat-o cu stil, și-au votat pensii speciale, au limitat puterea Guvernului și a președintelui (oricare ar fi el) ca să nu li se poată împotrivi, și-acum își numără banii, că ce prost ești să lucrezi pentru 1000RON, în timp ce ei se scobesc în nas și se hotărăsc să chiulească-n grup de la ședințe. 1000RON lasă ei bacșis, mă, săracule, dacă e chef mai mare. Și tu te chinui încă să numeri zero-urile.

Am auzit-o pe aia, cum că ”e normal ca funcțiile importante să aibă salarii mai mari, că implică mai multă responsabilitate”. Total de acord. Dar parcă de 20 de ori mai mari decât ia majoritatea populației, mi se pare puțin exagerat. Mai ales că nu faci nimic-nimicuț. Te scarpini în cur, apari sau nu la ședințe și visezi noi legi care să-ți aducă mai mulți bani, sau să-i protejeze mai bine pe cei pe care i-ai agonisit deja. Sau dai de 2 ori cu cădelnița și spui un ”Tatăl Nostru” fonfăit. Atât.
Ce te califică pentru salariul ăla? Ce faci pentru el? Votezi legi sau promiți viața de după moarte? Dar pentru mine, care-ți asigur salariul ăla, ce faci?

Stai să mă gândesc, și aici vorbesc strict despre mine:
– Preasfințitul zice c-o să ard în iad, pe motiv de orientare sexuală
– Tot el cere să mi se interzică dreptul de căsătorie
– Parlamentarii s-ar putea să aprobe referendumul pentru revizuirea definiției de ”familie” din Constituție
– După ce au respins parteneriatele civile
– Toți preferă să mă ignore sau să mă blameze, în timp ce eu le plătesc salariile
– Îmi bagă pe gât biserici, când eu aș prefera orice alt proiect construit din bani publici, implicit și ai mei
– Mi-au interzis fumatul în locuri publice
– Nici nu-ncep capitolul spitale, salarii medici, învățământ, salarii profesori, cale ferată, transport, fonduri pentru azile bătrâni, adăposturi câini, amenzi, poliția animalelor, violența domestică, eliminarea birocrației, creșterea salariilor tuturor – dacă tot cresc prețurile, acciza pe tutun, eliminarea nepotismului, mitei și favorurilor, egalitatea în fața legii, hibe din codul penal care ar trebui îndreptate, revizuirea Constituției nu din motiv de 3 milioane de semnături, ci pentru că e scrisă la 1991 și revizuită frugal la 2003, plus multe altele care ar putea fi făcute în locul măririi unor salarii deja exorbitante și, eventual, chiar din banii ăia.
Ca să simt și eu că primesc ceva la schimb, în locul banilor pe care-i dau, vrând-nevrând.

Ți se pare că se mișcă ceva? Mișcă, poate, dar în spate. Mentalități și tentative de revoltă. Spre bine colectiv, canci. Dar nu-i nimic. Eu îmi spun părerea din spatele ecranului, ăștia de sunteți de acord cu mine, tot de acolo o să răspundeți, în timp ce restul o să râgâie nesimțire și-o să-și bată, în continuare, joc de noi. În lumea reală.

Published: August 17, 2016 | Comments: 11

Retrospectiva săptămânii 8-14 august 2016

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. A murit regina Ana
Bine, ea, săraca, a murit pe 1 august. Faptul că au înmormântat-o de-abia pe 13, într-un august cald, în România, pe care a văzut-o prima dată undeva prin 1992, după ce-a trăit oriunde-n altă parte, e un amănunt insignifiant. Pe care s-ar putea să nu-l pricep din cauza faptului că eu nu-s os regesc. Dar a fost priveghi, și doliu național, și înmormântare cu fast și, bineînțeles, 2 tabere foarte bine definite:
Monarhiștii. Care n-au scăpat nici o ocazie, de la `89 încoace, să scoată-n evidență că singurul lucru care-i lipsește României pentru a fi cea mai șmecheră țară-n viață, e monarhia. Că să ne aducem aminte cum era înainte de 1947. Încerc să-mi aduc aminte. Păcat că a abdicat cu aproape 4 decenii înainte de a mă naște.
Antimonarhiștii. Ăia care au ales să denigreze un om mort, pentru simplul fapt că s-a măritat cu un rege abdicat. Și-am văzut comentarii urâte care, sincer, chiar nu-și aveau rostul. A fost, a făcut, s-a măritat, istoria interpretată în orice fel nu mi se pare o scuză pentru a arunca cu noroi în om. În pretenții, da.

Notă personală: Nici eu nu-nțeleg de ce se insistă pe ”regină”, în condițiile în care a fost soția unui rege care a abdicat, adică a renunțat la titlu, adică se bazează pe un titlu inexistent. Dar cum la români se poartă să faci orice pentru a ieși în evidență, pentru a nu pica de nesimțit și pentru a păstra, peste generații, neștirbit bunul renume de ”politicos” al poporului român, pot înțelege, oareșcum.
M-aș fi dus la înmormântare? Nu. Aș fi aruncat cu noroi în sicriu? Nu. M-a afectat cu ceva întreaga șaradă? Nici măcar.

2. Halep nu a participat la olimpiada de la Rio
Pfoailei! Panică între găini.
Bine, ea a anuțat încă din iulie că nu participă, a fost și atunci uragan dar, o dată cu începerea Jocurilor Olimpice, și-au adus aminte toți postacii că Halep a avut tupeul să se gândească la propria persoană, și nu la onoarea și mândria de a fi român. Da` cum și-a permis, dom`le, să nu ne reprezinte la Olimpiadă?

Românii dezamăgiți, mâncători de semințe, șomeri sau, pur și simplu, împătimiți ai tenisului, care n-au ținut în viața lor o rachetă-n mână, dar care știu clar cum trebuie parată o minge la fileu, care n-au făcut nimic nici pentru țară, nici pentru sport și care, eventual, stau pe ajutor social au lătrat peste tot că Halep e doar o pisi însetată de bani. Că cum adică pune un virus, înaintea naționalismului?

Notă personală: Că a avut chef de-o vacanță, că i-a fost frică de Zika, că n-a fost indeajuns de motivată financiar, e strict problema ei. Ea se antrenează, ea dă sau primește bani, ea își zdrelește genunchii pe zgură. Postacii n-au decât să se apuce de antrenamente și să reprezinte România la următoarele Jocuri Olimpice, dacă tot țin atât de mult la bunul renume al țării pe care o denigrează zilnic.

3. Echipa de scrimă, în schimb, a luat aur la Rio
Bravo lor! Ce onoare, ce mândrie, ce bucurie să fii român, când fetele alea au adus prima medalie de aur la Jocurile Olimpice, pentru România! Bravo lor! De 5 ori ”bravo”! Ce tari sunt românii! Au luat medalia de sub nasul chinezoaicelor! Să ne flexăm de 3 ori mușchii, o fandare în sufragerie, mai dă un pahar de bere, e bine să fii român, n-ai văzut cum au luat fetele noastre aurul? E o realizare istorică și, mai ales, colectivă. Că-s românce, mă, cumva înrudite cu fiecare din noi, deci victoria lor e și a noastră!
Nu ca sclifosita aia de Halep, care a ales cu bună știință să ne priveze de o victorie colectivă! Ce egoistă!

Notă personală: Faptul că fetele alea au luat aurul n-are nici cea mai vagă legătură cu tine. Nici măcar îndepărtat cromozomică. Să nu uităm, totuși, că dacă fetele alea se nășteau și creșteau în România și, pe la 20 de ani se decideau să se mute în China și să continue să scrimeze acolo, și-apoi participau la Olimpice sub steag chinez, și mai și câștigau, românul nu considera c-a câștigat China, ar fi fost ferm convins c-o parte din victorie aparține României. Că le-a născut.

Românul de rând preferă să nu facă nimic constructiv, dar să se laude cu ce au făcut alții, născuți aici. Brâncuși, Ionescu, Eliade. Lista poate continua nestingherită. Nu contează că i-au gonit din țară, contează că s-au născut aici. Și pentru naționaliștii statici, e de ajuns.

4. Firea a alocat 15 milioane din bugetul public pentru Catedrala Mântuirii Neamului
Că n-o să fie doar lăcaș de rugăciune, ci ”un loc în care vor exista : cantină socială, școală de duminică, after school, bibliotecă, cabinet medical, sală de spectacole de muzică sacră, alte spații sociale, educaționale, culturale și spirituale.” Sub patronaj BOR. Adică la BOR se duc, în primul rând, banii ăștia. Nu la cei care ar avea nevoie de ei. Nu ca să se dezvolte, cantină, școală, cabinet medical în spații profi, cu personal special antrenat pentru chestiile astea. Nu. Într-un spațiu religios, a cărei construcție a păpat deja milioane de euro, care nu pot fi justificate pe hârtie. Dar nu-i nimic! Domnul a dat, Domnul a luat.

Notă personală: Religia e o alegere personală. La fel ar trebui să fie și banii băgați în ea. Banii publici sunt adunați să fie folosiți în scopuri publice, nu doar în scopuri creștin-ortodoxe. Că public e și musulmanul, și ateul, și evreul. Și banii lor se regăsesc în banii publici de care doamna ortodocsă Firea dispune după bunul ei plac. Religios ortodox.

5. Noapte sfântă la mânăstirea Nicula din Cluj
Grupuri-grupuri de credincioși au înghețat, s-au târât în genunchi și-n coate, s-au învelit cu saci menajeri sau au venit 150 de kilometri pe jos ca să aducă prinos unei icoane despre care, la 1699, se spune că a lăcrimat 3 săptămâni. La 1699!
Și eu care întrebam cum se adună bani pentru catedrale, sau cum 3 milioane de semnături.

Notă personală: Cred că poți face absolut tot ce vrei, atât timp cât nu dăunează celor din jurul tău. Dar oamenii ăștia au drept de vot. Și cred cu tărie că, dacă ar fi un referendum dacă să mă ardă sau nu pe rug, aș fi material pentru grătar. Și tu. Și tu, care taci și nu mă aprobi, de frică. Și voi ăia, mulți, a căror voce vi se aude, din când în când pe Facebook. Am fi un ospăț îmbelșugat, pentru ăștia care se târăsc în genunchi și-n coate, pentru iertarea păcatelor.

6. Fericirea lu` Elena Udrea
Să mor eu, dacă înțeleg de unde atâta isterie. Femeia și-a scris ”fericire” pe coloană, cu pixul și-a dat-o-n gânduri motivaționale. Așa, și?
Nici unul dintre voi n-a făcut, niciodată, vreo poză stupidă pe care a pus-o pe Facebook, nu? Nici unul dintre voi n-a cochetat cu ideea de a da share la Poptămaș sau sute de stupizenii inspiraționale, care circulă pe net? Nici unul dintre voi n-a pus o poză de care, dup-aia, au râs mulți, că era puerilă și retardă?

Da, Camelia, am avut, dar noi nu suntem persoane publice!
Câcat! Și, spre emfatizare, repet: câcat!

Ești pe Facebook, ești public. Poți s-o iei cum vrei: ori tu ești public, și-ai făcut chestii stupide, la rândul tău, ori Facebook-ul e spațiul privat în care te poți desfășura, și-atunci putea să-și scrie și Dalai Lama în frunte, și era problema ei.

Dar… dar.. Dar ești retardat să-ți consumi energia, să dedici pagini întregi și nervi gratuiți doar pentru că Elena a scris fericire. Că dacă o chema Elena Popescu te durea fix nicăieri, dădeai scroll în jos și uitai în secunda 2. Da` așa, e rost de scandal și hai s-o facem de câcat că face ce vrea ea, pe pagina ei proprie și personală. Matur!

Notă personală: Există un buton foarte important pe Facebook, și anume ”Ignore”. Dacă te deranjează cineva atât de tare, apasă-l. Dacă nu l-ai apăsat și te deranjează o chestie atât de banală și de 16 ani, ca ”fericire”, mi-e că ești mai blondă ca Udrea.

7. Femeia care nu s-a legitimat
A traversat printr-un loc nepermis.

Aici o să fac o paranteză necesară: era în 2007, zi de salariu. Primul meu salariu. Voiam să ajung mai repede acasă, așa că am traversat printr-un loc prin care nu era legal să traversezi. Nu știu de unde, pe partea cealaltă, a apărut poliția. Amendă! Primii bani pe care i-am cheltuit din salariu, au fost pe o amendă, pe motiv de trecere neregulamentară a străzii. 40 de lei pe atunci erau cam o zi și ceva de muncă. Aveam 23 de ani, am traversat pe unde nu era voie, m-au prins, m-au legitimat, am plătit. De atunci trec numai pe la trecere și, dacă e semafor, doar pe verde. 23 de ani.

Femeia cu pricina avea mult peste 23 de ani. Adică era, cumva, adult. A trecut ilegal. I s-au cerut actele. A refuzat să le prezinte. A fost luată la secție. Cu circul pe care, probabil, l-ați văzut cu toții.

Și tot polițiștii sunt vinovați. Că sunt alți hoți, mai mari, de prins. Bă, idiotule, ăia care i-au cerut actele, erau de la Rutieră. Hoții ăia mai mari, de care tot dai tu degeaba din gură, îs la Finanțe, Narcotice, Trafic de influență sau orice altceva. Mă-ndoiesc că are voie ăla de la Rutieră să verifice declarațiile de venit cot la cot cu agenții de la ANAF.

Notă personală: Legea nu se respectă prin comparație, legea se respectă, punct.
Ai furat 5 lei? Nu există ”alții fură miliarde”.
Ai aruncat un ambalaj de gumă pe stradă? Nu există ”alții aruncă containere în ape curgătoare”.
Ai depășit limita de 50km/oră? Nu există ”avem doar 51km/oră”.
Ai trecut pe roșu? Nu există ”da` alții trec cu 180km/oră pe roșu”.
Ai ieșit cu câinele la plimbare și n-ai adunat câcatul în punguță? Nu există ”da` maidanezii…” sau ”da` nimeni nu strânge după câine”.
Ai omis să-ți declari venitul suplimentar de 500RON? Nu există ”alții nu declară milioane”.
Ai încălcat legea cu 1 milimetru? Nu există ”da` era doar 1 milimetru”.
Că toate negocierile și lamentările astea duc exact spre răul ăla mare, de care vă plângeți ca să vă scuzați: nerespectarea legii, plus mită.
Deci femeia aia trebuia să tacă dracu` din gură, să scoată buletinul și să plătească amenda, pentru că a greșit. Iar toți comentacii justițiari de pe margine să nu existe, sau măcar să-și țină gura, că tot ei sunt ăia care se plâng că justiția nu-și face treaba. Dacă nu e vorba despre ei, bineînțeles.

Cât despre mine, ca să fie retrospectiva completă, aflați că-s bine, ceea ce vă doresc și vouă!

Published: August 14, 2016 | Comments: 9