sărbători

Ghidul familiei tradiționale

S-a bătut monedă pe familia tradițională și pe necesitatea societății românești actuale de a o sprijini, căci e pe cale să fie distrusă de descreierați care vor să se iubească femeie cu femeie și bărbat cu bărbat, sau de ceilalți, la fel de periculoși, care vor să facă sex fără să treacă să lase obolul pe la părintele înainte și care chiar ar putea să facă copii fără binecuvântarea acestuia.
De aia m-am gândit că e nevoie de un ghid. Să știți ce trebuie făcut pentru a vă integra în definiția familiei tradiționale și pentru a vă împiedica să cădeți în păcat dacă, doamne ferește, uitați vreuna dintre reguli. Și, bineînțeles, dacă nu știți ce e ”tradițional”.

Familia tradițională, ca să respecte tradiția, e musai să urmeze următoarele reguli:

1. De la mic la mare, trebuie să poarte costum popular. 24/24. La serviciu, la școală, la cumpărături sau în propria casă, costum popular. C-așa-i tradiția. Haine moderne? N-avem! Blugi, tricouri, pantaloni scurți, chiloți, șosete nu de lână, adidași, pantofi cu toc? Da` unde te crezi, în pierzania Occidentului? Poartă, mamă, fotă, și ițari, și opinci, c-așa-i tradițional.
L-ai văzut pe Ștefan cel Mare și Sfânt în șlapi și bermude? Nu cred.
Deci, tradițional vorbind, nici tu, nici familia ta n-aveți de ce să purtați aceste haine diavolești.

2. Singura muzică pe care ai voie s-o asculți e fie cea bisericească, fie cea populară. La biserică, sau când se organizează concerte. Sau, cel mult, la patefon. Altminteri n-ai avea cum. Unde ai mai auzit de casetofon, sistem audio sau Youtube tradiționale? Nici muzica clasică nu merge, c-am auzit eu că Vivaldi a fost satanist și, în plus, ăștia străini erau catolici sau protestanți, deci în nici un caz tradițional ortodocși. N-ai cum să asculți muzică eretică.

3. Sarmale. Borș acrit cu corcodușe. Mâncare de ștevie. Porc din când în când. Pui căruia îi tai tu gâtul. Și mămăligă. Neapărat cât mai multă mămăligă. Pâine n-ai voie decât dacă o coci în cuptorul propriu.
Cu alte cuvinte, doar mâncare tradițional românească.
Șaorma? Da` ce, te-ai dat cu turcii? Pizza și paste? Da` ce, te-a făcut mă-ta cu italienii? Pui delikat în mâncare? Nu-ți mai ajunge drobul de sare scos cu greu din munții țărișoarei ăsteia, nu? Te-ai fandosit de tot…

4. De băut, se bea apă, vin și țuică. Și ceai, dacă ești bolnav. Fără Cola, gin sau whisky. Alea-s tradiționale în altă parte.

5. Tradițional, te duci la privată-n fundul curții și te speli la covată. N-ai fundul curții? Fă-ți!
Ai apă curentă și cadă? Taie apa, sparge cada, ia-ți o covată și spală-te cu apă rece sau, cel mult, încălzită la foc de lemne, făcut în mijlocul camerei, că mă-ndoiesc că ai sobă.

6. A, da, n-ai voie să folosești hârtie igienică, ci doar pănuși, iarbă sau ziare.
Nici șampon, nici săpun pentru piele sensibilă. Apă de ploaie, cenușă, săpun de casă, că-s tradiționale.
Nici antiperspirant, că modifici mirosul natural tradional, lăsat de domnul.

7. Te machiezi? Ptiu, drace! De ce să te ghilosești, schimbându-ți înfățișarea natural tradițională, plăcută-n ochii bunului dumnezeu? Fără machiaj! Fără coafat! Fără ojă pe unghii! Fără pensat!

8. Fără epilat. Părul e lăsat acolo cu un scop tradițional. Plus că, dacă te epilezi chiar peste tot, s-ar putea să se creadă că vrei să stârnești pofte pedofile. Care, tradițional vorbind, nu erau chiar un păcat, da` epilatul e. Deci nu te risca. Lasă-l să crească vâlvoi, peste tot, sălbatic, neîmblânzit. Oricum nu te vede nimeni, că nici sexul pe lumină nu e tradițional.

9. Sexul. Tradițional, nu se face de plăcere, ci doar cu scop de procreere. Cu lumina stinsă, o mână-n sus, către dumnezeu, eventual cu ochii la candela care e musai să rămână aprinsă. Doar marțea și joia, dacă nu e post, sau sărbătoare. Și, subliniez, nu pentru plăcere. De fapt, e interzis să simți plăcere. Plăcerea e desfrânată, desfrânat nu e tradițional, deci dacă ai simțit cumva, din greșeală, ceva plăcere, la spovadă cu tine! Și să nu se mai întâmple!

10. Fără metode de contracepție sau avort, că contravin scopului de neconstestat al sexului, procreerea. Indiferent de situația financiară sau de câți 10 copii ai deja, contracepția și avortul sunt strict interzise. Iar dacă, carecumva, nu poți procrea, ia-ți adio de la sex. Scopul a fost înlăturat și, oricum, nu-ți plăcea acest obicei barbar și depravat. Ferice de tine!

11. Fără masturbat. Din motivele de la puntele 9 și 10.

12. Dacă ești fată, tradițional vorbind, n-ai cum să-ți alegi soțul. Familia se ocupă de chestia asta. Părinții îți aleg persoana de sex masculin lângă care vei trăi până la sfârșitul vieții. Că nici divorțul nu e tradițional. Poți scăpa de el cât ești tânără și-n putere doar dacă-l lovește accidentul.
N-ai nici un cuvânt de spus în privința soțului ales de părinți, nici dacă nu-l cunoști, nici dacă nu-l placi, nici dacă iubești pe altcineva, nici dacă soțul ales e cu 30 de ani mai în vârstă, șchiop, chel și cu respirația urât mirositoare.
Singura șansă să-ți alegi singură soțul e să rămâi însărcinată cu cel pe care-l vrei, dar și aici e cu șustă, că e păcat să faci sex din plăcere și, mai ales, înainte de căsătorie. Dar e o scăpare. Subțire, dar există.
Oricum, tradițional vorbind, familia trebuie să aleagă și să aprobe pentru tine. Ești doar o vită de vânzare, pe zestre mai mică sau mai mare dar, fără echivoc, o vită.

13. Dacă ești bărbat, la fel de tradițional, tot familia ar trebui să decidă și pentru tine. Dar ai o libertate mai mare. Poți s-o lași însărcinată pe aia pe care o vrei tu, și-atunci n-au cum să se mai împotrivească. Tradițional vorbind, bărbatul are dezlegare la sex înainte de căsătorie sau, măcar, e mai ușor de iertat, că e bărbat.
Nu uita că e musai să-ți bați femeia măcar o dată pe lună, ca să-ți știe de frică.

14. Familia tradițională e formată, în mod ideal, de 2 virgini.
În cel mai rău caz, dintr-un bărbat și-o virgină.
Foarte rar, dintr-un bărbat și-o curvă, unde ”curvă” înseamnă că ea a făcut sex cu el măcar o dată, înainte de căsătorie. Dar doar cu el.
Aproape niciodată dintr-un bărbat și-o femeie, că ăștia deja îs plecați pe calea spre păcat.

15. Datoria familiei tradiționale, pe lângă aia de a perpetua specia, e să fie activă în menținerea și întărirea ideii de familie tradițională. Membrii ei sunt obligați moral să participe la marșuri, să semneze petiții, să scrie texte, să arunce cu pietre, să adune lemne pentru rug și să bată obrazul păcătoșilor legat de: clinicile/medicii/persoanele care fac avort, persoanele care nu vor să se căsătorească sau să facă copii, homosexuali (ca noțiune generală), căsătoriile între persoanele de același sex, pactul civil de solidaritate, muzica rock care vine de la satana, oile rătăcite care nu merg la biserică, pro BOR religie de stat, pro Preasfințitul să fie Președinte, Premier, Guvern, Primar și Justițiar Suprem (după regulile pe care i le dictează AtotJustițiarulSuprem, aka Domnul).

16. Internetul nu are ce căuta în viața familiei tradiționale, că n-a fost inventat de Ana lu` Ion, în timp ce lăia copchii. Plus că e plin de perversiuni la care nici cu gândul nu gândești și care te pot depărta de sfânta biserică. Doar dacă știi că ai atâta tărie și putere încât să te uiți doar pe site-urile aprobate de sfinții părinți. Care n-aveau net, da` și-au dat cumva dezlegarea. Nu știm cum, tre` să fie minune dumnezeiască.

17. Măcar duminica la biserică. Și-n toate sărbătorile. Cu toate posturile ținute. Din toate punctele de vedere.

18. Fără transfuzii, transplant de organe, operații estetice, chiar și vaccinarea copiilor e cumva cu problemă, în nici un caz nu lăsa medicul să te resusciteze. Dacă e voia Lui să trăiești, tu sau oricare din familie, o să facă o minune, fără ajutorul netradițional al medicului/medicinei. Domnul a dat, Domnul a luat…

19. Neapărat anti-islamiști. E permisă și violența, că știm cu toții cât s-a bătut Stefan cel Mare și Sfânt cu turcii.
Și antisemiți, că doar evreii l-au omorât pe Isus pe cruce.
Și anticatolici, că Papa e prea modern zilele astea. Și eretic. Și, posibil, fiul satanei. Această informație mai trebuie încă verificată și aprobată de Preasfințitul. Dar e aproape sigur.

20. Din preamult sau preapuțin, familia tradițională trebuie să doneze. Bisericii. În primul rând, când vine părintele cu Boboteaza, Crăciunul, Paștele și-n restul ocaziilor când mai apare în căutare de bani. Dup-aia, la căsătorie, botez, înmormântare. Pentru construirea bisericilor din cartier. Pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Pentru sprijinirea așezămintelor anti-avort. Pentru mânăstiri. Pentru clopotnițe. Haine biseriscești. Mașini scumpe. Patrafir de aur. Orice are legătură cu sfânta, soborniceasca și apostoleasca biserică.

Acestea fiind spuse, sper ca ghidul familiei tradiționale să fie de ajutor cât mai multor persoane aflate în căutarea luminii divine. Doamne ajută!

Published: June 27, 2016 | Comments: 18

De încă un an nou

Cumva toate textele din perioada asta par triste. Nostalgice. Melancolice.
Cumva cu toții așteaptă să se ducă anul ăsta, și nu prea.
Cumva te-agăți de părțile care-au fost bune, pentru că el trece și ție ți se adaugă la catastif încă unul.
Cumva îl vrei terminat și, cumva, vrei să-l mai vezi o dată.

Nu pun în balanță nimic. Pentru că, atunci când cântărești, o să tragă mai greu partea care vrei tu să tragă mai greu.
A fost bun? A fost!
A fost rău? Ohoo, și-ncă cum!
A fost mai mult bun, sau mai mult rău? Depinde când mă-ntrebi. Depinde dacă mă-ntrebi când râd, sau dacă mă întrebi atunci când plâng.

Anul ăsta a fost așa. Cu timp foarte mult și cu timp care a trecut prea repede. Cu lucruri pe care vrei să le uiți instant, și cu lucruri pe care nu vrei să le uiți niciodată. Cu drame și cu veselii. Cu întrebări fără răspuns, și cu răspunsuri pe care nu voiai să le știi. Cu prea multe țigări, și cu amenințarea că n-o să mai fie voie să fumezi. Cu cafea la cisternă și cu paranoia că faci infarct. Ipohondru și exaltat. Nervos și letargic. Aventuros și leneș.
Anul ăsta a fost un dicționar de antonime.

Au fost și constante. Constante care au fost și-n anii trecuți, constante care ar trebui să rămână constante. Variabile – probabil mai multe. Noroc că n-am ajuns la lecția aia la matematică, deci pot să le ignor constant.

Am văzut că se poartă bilanțul de sfârșit de an. Ăla palpabil. Cu ”ce am făcut, unde am fost, ce am realizat”. Am făcut, am fost, am realizat. Câte puțin din fiecare. Mustăți de pisică, zâmbete somnoroase, un stâlp la înălțime, parfum cu amintiri, cuvinte scrise, cuvinte arse, poze, praguri trecute, praguri de sus, faguri. Fără date exacte, la fel ca-ntotdeauna. Nu-s încă îndeajuns de adult încât să cred că totul trebuie făcut public. Și-s îndeajuns de adult să mă bucur când ceilalți mă văd încă copil.

Muzica mea. Nervii mei. Dilemele mele. Deciziile mele. Oamenii mei. Cuvintele mele. Amintirile mele. Cutiile mele. Filmele mele. Replicile mele. Egoism. Poate. Poate-l consider egoism. Sau poate e exact eu.

Și se mai poartă și hotărârile de an nou. De la anu`. De la anu`-ul meu începe acum. De pe 30 decembrie aproape anul trecut. Zen. Hotărârea mea de an nou e să nu iau altă hotărâre în afară de zen. Oricum timpul face ce vrea el.

Iar ca urare? Stay happy!
Over and out.

Published: December 30, 2015 | Comments: 10

Tradiții de Crăciun

Mi s-a dovedit, încă o dată, că românul e bătut în cap. El a rămas cu perioada comunistă adânc înfiptă-n creier. Nu că n-ar fi trecut 25 de ani de atunci, timp în care ar fi trebuit să-nțeleagă că nu mai e nevoie să stea la cozi de la 5 dimineața și nici să aibă pile la doamna de la carne, ca să aibă ce pune pe masă de sărbători. Da` perioada aia e atât de bine-nrădăcinată-n mintea lui, c-a reușit să inoculeze și ăstora, care nici măcar nu trăiau conștient la revoluție, aceleași manii și temeri. A rămas cu ideea că tre` să-și facă provizii de iarnă ca să nu moară de foame și că, de sărbători, tre` să facă mâncare cât pentru o cazarmă, ca nu cumva să rămână fără sau să creadă vecinul că e zgârcit sau, mai rău, sărac.

Să-ncepem cu-nceputul.

S-au dat ajutoare de la UE. Sau s-au trimis, că de ridicat nu s-au ridicat decât cam jumătate dintre ele. Da` ăia care au venit să le ridice, ghici ce-au făcut? Da, coadă. În ciuda faptului că era program în fiecare zi, că s-a prelungit programul, în așa fel încât să nu rămână nimeni fără, că s-au dat asigurări că se pot ridica până pe 31 decembrie, românul a făcut coadă. Și nu din aia simțită, cu o persoană aranjată regulamentar în spatele celeilalte, așteptând să-i vină rândul. Nu. Coadă din aia, cu îmbulzeală, oprit de circulație, mișcat de la un centru la altul ca să ia măcar 2 pachete pe propria răspundere. Și da, s-au călcat în picioare, au stat de la miezul nopții la coadă, să nu le fure cineva dreptul, au făcut scandal și s-au plâns lacrimogen că nu au cu ce. Și dup-aia au dat o raită cu taxi-ul și la următorul centru, pentru reiterarea poveștii.
Că românul nu-i român dacă nu se bate pe ceva gratis și nu se simte bine dacă nu poate povesti prietenilor cum a înșelat sistemul, că oricum e plin de hoți, dom`le. Lasă, să mai furăm și noi, că ei ne-au furat destul!

Am fost în Lidl să iau o caserolă cu cotlete. Una singură, că-mi era de ajuns. În timp ce partea aia cu carne de pui era cam pe jumătate plină, la carne de porc bătea vântul. Tot au luat. Și-am zis că, dacă tot și-au făcut aprovizionarea de azi nu-i bai, vin eu a doua zi să-mi iau o caserolă cu cotlete. Că dacă au ras tot, înseamnă că nu mai au nevoie. Ghici ce, a doua zi da, bătea vântul în galantare. Da` nu mai era nici carnea de pui, nici nimic care să semene vag a carne proaspătă. Au luat tot ca termitele, inclusiv cotletele alea mari, din care eu aș mânca un an întreg. Au mai rămas conservele și cârnăciorii uscați, că presupun că nu li s-a părut foarte creștinesc și tradițional să servească cârnăciori uscați tocmai de nașterea domnului. I-am prăjit foarte puțin creștinesc și tradițional și-au fost foarte buni, că nu țineam neapărat să am cotlete.

Da` nu pot să nu mă-ntreb unde a dispărut toată carnea. Că, de obicei, duduie galantarele de carne și nu se-apropie nimeni de ele. Plus că bag mâna-n foc că și la restul magazinelor cu carne era la fel de gol. C-au luat, să fie! Am auzit povești din astea sinistre, cu câte juma` de porc cumpărat, doar pentru sărbători și, sincer, nu-nțeleg unde și cât pot să bage doar pentru că e o ocazie specială.

Așa ajungem la oalele cu sarmale. Oale cu sarmale de post, până pe 24 inclusiv și oale cu sarmale cu carne, pentru de pe 25 încolo. Nu, nu oale din alea în care încap 2 porții. Oloaie. Cu suta de sarmale, frate, să fie!
Ce contează că, după ce-mpart de sufletul lu` Cutare în diverse locații și mai mănâncă și ei de se-mbuibă, încă rămân destule să hrănești un trib? Alea-s sarmalele de post care rămân și, cel mai probabil, ajung la gunoi undeva pe 1-2 ianuarie, că nici de dat nu mai dau din ele, nici de mâncat nu le mai mănâncă.
C-au trecut pe alea cu carne. Din care nu dau de pomană, servesc musafirii. Cărora le mai dau și din ligheanul cu salată boeuf, și din ceanul cu tochitură, și din tăvile cu turte, și din butoiul cu răcitură, și dup-aia se plâng că n-ai făcut decât să guști din fiecare și ei s-au chinuit să facă atâta mâncare degeaba. De parcă i-a obligat cineva să golească magazinele și să gătească pentru de la 20 persoane în sus, în condițiile în care ei sunt 6, cu tot cu musafiri.

Și-i musai să cumpere pâine. Pe 24 îi vezi pe toți cum invadează magazinul cu o sacoșă specială doar pentru pâine. 2 pâini? Dă-mi 10, să fie, că magazinele nu au program pe 25, și-o să rămânem înfometați sau fără pâine. Lasă, s-avem 3 zile de Crăciun, să nu murim de foame. Ce mai contează că la fiecare consignație găsești pâine, și multe îs non-stop, și poți să-ți cumperi și la 2 din noapte da, în noaptea de Revelion? Ce contează că nu mănânci mai mult de o pâine toată săptămâna? De sărbători ia 10, să fie! Ia toată pâinea, că știi tu că vecinii sunt hapsâni, și cumpără și ei după tine, și riști să rămâi fără, din cauza lor. Și ce mai contează că mai faci și mămăligă, c-așa-i tradițional și bun, ia toată pâinea și ia-o acum, pe 24, să-ți ajungă 3 zile, chit că mulți muncesc și vând pâine proaspătă și pe 25. Și dup-aia arunc-o la gunoi, că s-a-nvechit și n-a mâncat-o nimeni. Da` măcar ai demonstrat că ai și ai evitat cu grație dezastrul de a rămâne flămând.

Și nu uita să te plângi cât te-au costat sărbătorile și cât ai cheltuit pe mâncare pe care da, dup-aia ai aruncat-o pentru că da, ca-n fiecare an, ai făcut mai mult decât îți trebuie. Dar banii s-au dus, i-ai dat cu bună știință, și-acum simți nevoia să te plângi de cum te sărăcesc sărbătorile. De cum hoții și tâlharii profită de tine și-ți iau banii, în timp ce tu nu vrei decât să te bucuri de sărbători. Că e 1 leu o pâine, tu ai luat 10, 8 le-ai aruncat. Îți dai seama, te-au tâlhărit cu 8 lei și stau acum și fac concedii simandicoase prin afară, pe banii și pe munca ta. Că te-au obligat ei, oricare ar fi aceștia, să cumperi ca-necatul doar ca să te dai rotund.

Nu pot să trec peste o poveste, caz real, în care ea, pensionară veritabilă, cu cont în bancă cât salariul meu pe mulți ani a ascuns toată mâncarea prin cămară, când a auzit că-i vin musafiri. Și-n același timp a pregătit milionul, să i-l dea părintelui care vine cu ajunul. Că musafiri îi sunt rude care o ajută din când în când, dar părintele e reprezentantul domnului și nu poate să scoată un arpegiu fără să fie plătit pe măsură.

Și nu pot să trec nici peste vaietele care-ncep de dinainte de Crăciun, legate de kilograme, cântar și luat în greutate. Că toate încep să anunțe cum se vor îngrășa ele de sărbători, și cât de urâtă este perioada asta pentru că, efectiv, nu se pot abține din mâncat. Plus că-s invitate și la nașu`, și la cumătru` și la mama soacră, și cum să refuze. Dacă ar fi după ele, n-ar mânca decât apă cu pesmeți dar, din cauza celorlați, se-ngrașă ca vacile. Lamentările de dinainte și lamentările de după. Rezultatul e același: fac concurență porcului de-abia tăiat, dar au impresia că, dacă s-au plâns sau și-au căutat scuze, îs oareșcum exonerate de vină.
Newsflash: te-ai făcut cât vita pentru c-ai mâncat ca scroafa și nu e decât vina ta, că nu ți-a băgat nimeni pe gât mâncare cu forța. Obișnuiește-te cu gândul și treci peste. N-o să slăbești văitându-te. Cel mai probabil o să slăbesc eu, că-mi toci nervii mărunțel, cu satârul cu care ai tocat perișoarele.

Deci da, românul e bătut în cap. Și-o face cu mâna lui și se plânge după. Își umple frigiderul de parcă a dat de o sursă pe piața neagră înainte de revoluție, se-mbuibă ca-necatul, se dă rotund cu cât de creștin e el c-a primit popa, da` nu-i dă un leu lu` amărâtul ăla care stă cu mâna-ntinsă și dup-aia se plânge că și de sărbătorile astea a rămas falit. Și da, o să se-mbulzească să prindă crucea în apa înghețată și dup-aia o să se plângă că dumnezeu nu l-a ferit de pneumonie. De parcă n-are altă treabă decât să aibă grijă de toți idioții.

Da` într-o reprezentanță Orange a intrat o plodoaică cu taică-su` să-ntrebe vânzătorul unde e reprezentanța Vodafone. Asta mi s-a părut oareșcum ironic. Măcar n-a întrebat de unde să cumpere cotlete.

Published: December 26, 2014 | Comments: 22

Măcar de Crăciun

A venit din nou acel moment în care toți se simt pătrunși de spiritul sărbătorilor și-ți bagă pe gât faza cu ”fii mai bun”.

Ce contează că-n restul anului ai fost un porc nenorocit care-și bate nevasta, bagă maidanezii în sac și-i aruncă-n Dunăre sau refuză să plătească pensia alimentară a plodului? Acum e momentul să-ți răscumperi greșelile. Să te căiești pentru faptele tale, să-i cumperi femeii un buchet de flori, să ignori maidanezul și să te duci la plodul tău c-o mutră spăsită și-un cadou luat de la 39 de mii, pentru că da, vine Crăciunul.

Toate păcatele se spală în perioada asta.
Toate câcaturile pe care le-ai făcut în timpul anului se șterg de pe răboj, pentru că e perioada aceea magică a anului. Eventual, dacă mai treci și pe la biserică, te spovedești și primești și popa cu Boboteaza, ”om bun” scrie pe tine.

Nici măcar nu e nevoie de promisiuni din alea cu ”de acum încolo”. Nu, alea deja sunt expirate. Tot ce trebuie să faci pentru a te revanșa, e să fii bun în perioada asta.
De la anu` poți s-o iei de la capăt, să redevii aceași nenorocit notoriu pentru că da, după 11 luni, vine din nou luna de ispășire. Și tot așa, în fiecare an. Cercuri.

Dacă nu vrei să intri în șaradă și să fii în perioada asta ceea ce nu ești în restul timpului ești perceput, bineînțeles, ca rău.
La fel și dacă refuzi să primești mâna întinsă a ăluia care te-a bușit în restul timpului și, de Crăciun, vrea să fiți prieteni. Dup-aia poate continua să te bușească, da` măcar de Crăciun să fie liniște și pace.
Și dacă nu vrei, măcar de Crăciun, să fii sociabil și să stai la mese-ntinse, cu oameni pe care nu-i placi în mod deosebit, cu care nu ai nimic în comun și cu care, în mod normal, n-ai sta la masă. De aia doar îi eviți tot anul.

”Măcar de Crăciun” e o chestie stupidă. Un câcat frumos ambalat, ca să te facă să te simți mai bine, să-ți dea impresia că măcar tu ai încercat și eforturile ți-au fost refuzate sau, mai interesant, un mod de a te da rotund cu cât de om ești tu.

Eu n-o să fac donații pentru copiii orfani, pentru că nu fac asta nici în timpul anului. Pentru că, sincer, nu prea-mi pasă de copiii orfani.
N-o să cumpăr un cadou unui necunoscut doar pentru că asta se face. Pentru că mie-mi plac cadourile care sunt făcute și primite din plăcere, nu din obligație.
N-o să mă alipesc nici unei cauze care-ncepe cu ”de Crăciun gândește-te la cei care au mai puțin ca tine”. Pentru că, dacă ar fi să mă gândesc la ei, aș face-o constant, nu pe bază de reminder creștinesc.
N-o să fac small-talk cu persoane pe care nu le-am mai văzut de ani, doar pentru că ne leagă vag nu știu ce legătură de familie. Pentru că-n restul anului nici măcar nu mai știu exact cum îi cheamă și, cel mai probabil, dacă-i văd pe stradă, nu-i recunosc.
N-o să particip la evenimente care implică hai să ne cunoaștem mai bine, că doar suntem colegi. Pentru că, dacă vreau să te cunosc, te cunosc în restul timpului, nu fix 2 ore de Crăciun.
N-o să zâmbesc forțat și fals în poze de un grup căruia nu simt că-i aparțin, n-o să fac fapte bune pe care să le împărtășesc întregii lumi, n-o să iert persoane de neiertat, n-o să pretind că sunt altcineva decât sunt dar, în restul anului, n-am avut timp sau am uitat s-o dovedesc.
N-o să fiu altă persoană ”măcar de Crăciun”.

O să mă bucur, în schimb, să dau și să primesc cadouri cumpărate cu drag, poate o să casc ochii mari când o să văd brazi frumos împodobiți sau luminițe prin tot orașul, o să fiu la fel de indiferentă cu unii și la fel de eu cu alții, o să-mi pun o dorință, o s-aștept să se-mplinească, n-o să primesc cu Ajunul, nici cu Boboteaza, n-o să-i fac fericiți pe cei de care nu-mi pasă, n-o să stric fericirea celor pe care nu-i cunosc, iar faptele bune care fac Crăciunul magic n-o să le conștientizez, și dacă da, atunci n-o să le spun, nici măcar ca pildă. Că magia dispare dacă te-ncăpățânezi s-o subliniezi.

Și da, știu multe cântece de Crăciun. Doar că le cânt tot anul, nu doar ”când trebuie”. Încă n-am făcut bube dulci.

Published: December 21, 2014 | Comments: 10

Pioșii preoți ai vremurilor noastre

Pentru că osânza crește și se întreține cu bani și, mai ales, cu multă nesimțire, poveștile de cuvioasă pioșenie se-nmulțesc. Toate în numele domnului și pentru viața aia de apoi, de unde nu s-a-ntors nimeni să povestească cum e. Sau dacă e.

În numele domnului fac procesiuni la care se-ngrămădesc cu miile, să pupe rămășițe de mortăciuni.
Li se-ntoarce stomacul dacă le povestești cum te-ai chinuit să-ți îngropi mâța, c-a murit, și nu te-a lăsat sufletul s-o arunci barbar la gunoi, dar pupă oase de necunoscuți, c-așa le zice popa că-și asigură locul în rai. Și, la fel de pios, se calcă-n picioare s-atingă sfințenia, să guste din sarmalele gratis sau să bălească icoane. Leșină, se păruie, se-njură și-ajung la urgențe, totul în numele credinței.
Dacă-i întrebi cine-a fost Noe sau câți apostoli sunt, ridică cretin din umeri și-și rânjesc gingiile.
Și-și dau pensia la biserică, da` cu-mprumut dacă le ceri 10 lei, nu-ți dau, că-s săraci. Și jură că n-au, și-și mai fac un set de cruci.
Un set complet de cruci își fac pe lângă fiecare biserică pe lângă care trec, de fiecare dată când trec pe lângă ea, da` n-au probleme să otrăvească un câine și scuipă disprețuitor spre aurolacul care-și ia prenandez din bani cerșiți.
Pioșii inculți ai vremurilor noastre.

Și totuși. Problema nu-i la ei. Că-s ușor de manipulat și nu e vina lor. Problema e la cultivatorii de osânză pe banii proștilor. La ăia care s-au făcut preoți pentru că vinul e dulce și gratis, și banul gros și viața ușoară. Care s-au prins că e de ajuns să știi să cânți oleacă, să-ți lași barbă și să ai o preoteasă grasă, cu 3 copii acasă și să-ți crești burta în interes de serviciu. Pentru care cuvântul domnului e amenințarea supremă, că oamenii îs mulți, da` proști și e imposibil să nu fraierești îndeajuns de mulți încât să-ți iasă afacerea. Și să propovăduiești smerenia, și umilința, și sărăcia, da` să te lăfăi în 4×4-ul tău, pentru că ai conexiune directă cu divinitatea.

Biserică pe platoul Bucegi. Că-s destule biserici, câte una la aproape fiecare colț de stradă, da` aici iese banul și de la turiști.
Îți dai seama câți vor da bani să vadă biserica de la cea mai mare altitudine din țară? Mulți!
Dumnezeu îți dă, da` nu-ți bagă și-n traistă, așa că profită de orice poți, pentru un portofel mai gros. Deocamdată e liniște. Nu se știe dacă pe motiv de aprobări și avize dar, odată încolțită ideea, ortodoxul nu se lasă. E acest pitbull care te-a agățat de jugulară.

Catedrala mântuirii neamului e un subiect îngropat. În bani. În fonduri de la stat și-n donații pentru o construcție grandioasă și inutilă.
Că dacă vrei să ajuți săracii, îi ajuți dându-le, nu luând de la ei.
Donațiile alea pe care le ceri, și pe care ei ți le dau ca proștii, ar fi mult mai utile dacă ar avea ce mânca, cu ce se-mbrăca, cu ce-și trimite copiii la școală.
Da` profiți de naivitatea lor, cu biciul divinității de partea ta, ca să le vinzi iluzii, pe bani reali.
Ca șarlatanii din trecut, care promiteau leacuri miraculoase pentru chelie, impotență și dragoste.
Doar că ăia stăteau câteva zile și dispăreau, să nu fie prinși.

Tu, preafericitule, ești constant și de neatins. Că promiți minuni și viață veșnică. Dacă minunile nu se-ntâmplă, a fost voia domnului, și nu-l poți trage la răspundere pe-un dumnezeu invizibil. Iar viața veșnică, cu asta poți jongla la infinit, că e la fel de invizibilă ca divinitatea în numele căreia vorbești.

Mă gândesc așa, ca prostul: oare banii ăia pe care i-ați băgat în biserica de la Ghimbav, oraș fără policlinică, grădiniță sau azil de bătrâni, doar pentru că ați vrut cupolă aurită și altă biserică unică în România, nu făceau mai mult bine în altă parte?

Oare dumnezeul vostru nu vă iubea la fel de mult, ba chiar în plus, dacă ridicați o construcție ieftină cu altar și cruce deasupra, și de restul banilor făceați da, măcar un dispensar?

Nu erați mai aproape de biblia pe care o propovăduiți, bătându-vă cu pumnii în piept că vă pasă de oameni, dacă făceați ceva cu adevărat util? Că de rugat, te poți ruga oriunde. Da` mă-ndoiesc că poți face o banală operație de apendicită într-o biserică. Fie ea și cu cupolă aurită. Sau că tot sub cupola aia adunați toți copiii care ar trebui să meargă la grădiniță, sau toți bătrânii de care n-are cine să aibă grijă.
Dar e un oraș prea mic pentru medicină sau asistență socială. Îndeajuns de mare, totuși, pentru o construcție de 1 milion de euro.

Bisericii nu-i pasă de bani. De fapt toți noi ăștia, care ne plângem de construcții, și taxe, și considerăm nesimțire crasă felul în care biserica manipulează populația suntem atei, degenerați, defecți, posedați sau damnați pentru eternitate. Posibil nebuni, nu știm despre ce vorbim, și-o să vedem noi ce pedepse ne așteaptă. Că biserica nu se poate impune decât dacă amenință.

Și să te ferească sfântul portofelelor să ajungi la o oareșcare biserică din Călărași și să aprinzi lumânări străine, că te paște amendă. De 50 de milioane. Vechi. Cu ștampila parohiei, că n-ai voie să aprinzi în biserică decât lumânări cumpărate de acolo.

Da` când cumperi lumânare, îți dă cineva bon?
Cum se poate depista dacă lumânarea ta e una infiltrată, sau una autentică, din biserică?
Dacă-ți dă amendă, cu ce drept ți-o dă?
Cu autorizația cui?
Îți dă și chitanță pe ea, s-o poți contesta în instanță?
Și, la urma urmei, ce-i pasă parohiei de arborele genealogic al lumânării tale?

Tu ești acolo să te rogi. Sau în vizită. Și-aprinzi o lumânare c-așa simți atunci. Poți să aprinzi și lumânări din alea, cu numere, să pui 6 lângă 9, și tot n-ar trebui să-i pese nimănui. Că eu nu știu să scrie undeva ”aprindeți lumânări ca să demonstrați că vă rugați” și nici nu e specificat pe nicăieri modelul și dimensiunea lumânării.

Dar. Aprinzi lumânări străine, banii nu se mai duc în bugetul bisericii. Nici în buzunarul preotului. Se duc, probabil, în bugetul unui supermarket de unde ai cumpărat bax din ăla, de 100 de lumânări, pe care le ții după tine, c-așa ești tu mai ciudat, și-ți place să aprinzi câte una în fiecare biserică.
Îți place, nu? Amendă! Dedarea la plăceri e instrumentul diavolului. El o să-ți ia sufletul după moarte, preotul o să-ți ia banii, cât mai trăiești încă.

Bisericii nu-i pasă de bani. Nu-i cere, îi adună pe post de taxa de protecție.
Persoanele fizice pot intra la închisoare pentru evaziune fiscală pentru că n-au declarat o chirie de 100 de euro pe lună. Pe preoți nu-i caută nimeni câte sute de euro adună, fără chitanță, din marea mărinimie a credincioșilor.

Poate chiar există, mă, dumnezeul lor, dacă pe ăștia nu-i ridică poliția, indiferent de cât de mult fraieresc. Și nici nu-i trage nimeni la răspundere, nu li se-ntâmplă nimic rău, nu-i ating nici cuvintele, nici petițiile, nici plângerile. Ba chiar le merge enervant de înfloritor.

Published: November 29, 2014 | Comments: 11