victorian book of the dead

Ghid corporatist de supraviețuire

Teoretic, după ultimele definiții și glume, sunt corporatist. Cu acte-n regulă, mergând pe cel de-al 9-lea (!) an în cadrul aceleași firme. Am început ca oricare dintre colegii mei, spunându-mi că e o rampă de lansare. Un pas de la student sărac la angajat, de la angajat – la angajat cu diplomă și, dup-aia, lumea e a mea. Cu experiența acumulată, cu banii strânși și, mai ales, cu toate planurile făcute între timp, nimic nu mă oprește să fiu noul Bill Gates. Sau măcar un om de carieră, un liber-profesionist de succes, o revelație într-un domeniu oarecare.
Teoretic.

Practic, n-am luat în calcul că diploma aia nu mă ajută la nimic, că experiența acumulată mă duce tot spre un call-center, că planurile sunt frumoase doar pe hârtie și că banii acumulați sunt doar o iluzie. Că poți fi revelație în orice domeniu, dar pentru asta îți trebuie timp, iar timpul nu se face așa ușor dacă lucrezi 8 ore pe zi și, mai ales, dacă te cheamă Camelia Bucur, îți place să dormi înainte de muncă, să bei bere și să te relaxezi – după.

Așa am ajuns să merg pe al 9-lea an în cadrul aceleași firme.
Încă mai există fețe pe care le-am cunoscut când m-am angajat. Fețe noi se perindă. Unele dispar rapid, altele încep să meargă, ușor-ușor, pe al 4-lea, 5-lea, 6-lea an în firmă. Dar, în momentul în care se angajează, toți pun aceeași întrebare: ”Cum ai rezistat atâta timp?” Și așa ajungem la ghidul corporatist de supraviețuire.

1. Dacă atunci când te-ai angajat ți-ai zis că e doar un job temporar, o rampă de lansare, atunci e bine să-ți repeți asta și să continui s-o crezi încă măcar 2 ani. Cât te obișnuiești cu gândul că, de fapt, nu-i chiar așa.

2. Nu te obosi să-nveți numele colegilor. Mulți dintre ei vor dispărea înainte de a reuși asta. Dacă rezistă 2 ani, o să-i știi fără să depui efort.

3. Nu mânca în sala de mese. De cele mai multe ori e plină. Când nu e plină, miroase ciudat, gen conservă de pește încălzită la microunde. Și dacă, din fericire, găsești sala de mese goală, aerisită și-o masă numai pentru tine, garantat se va găsi cineva care să se posteze lângă tine, să-ți pună întrebări care musai necesită răspuns, exact când mesteci mai cu spor. Nu mânca în sala de mese. Dacă nu se poate altfel, nu mânca deloc 8 ore cât ești la serviciu. Te scapă de multe complicații.

4. Nu comunica mai mult decât trebuie. Cel puțin în primii 5 ani. E de ajuns să știe cum te cheamă. Prea mult chiar, dar e inevitabil. De-abia după 5 ani poți da informații suplimentare, gen ziua nașterii. În anul 6 – luna. De-abia după vreo 8 ani, poți divulga anul. Dar doar dacă trebuie.

5. Nu te plânge, decât dacă te afectează direct. Și personal. Nu dacă afectează grupul. Grupul nu există. E fiecare pentru el. Și nu pentru toate câcaturile, că nu ești la psiholog. Dacă ție ți s-a făcut ceva, dacă pe tine te deranjează ceva și, mai ales, dacă nu poți rezolva singur. Dacă nu e plângere de grădiniță. Ești la serviciu, nu la doamna educatoare, să-ți șteargă lacrimile și să-ți panseze genunchiul.

6. Nu participa la petrecerile firmei. Mai ales dacă sunt foarte oficiale. Și mai ales dacă se servesc băuturi alcoolice. Mereu o să fie măcar o poză, sau măcar un coleg, care să-ți aducă aminte cât de tare te-ai îmbătat și cum ai alergat printre invitați, cu chiloții în cap.

7. Bate la ușă înainte de o deschide. Mai ales dacă e aia de la cabina de toaletă.

8. Nu lua laxative înainte de a pleca la serviciu. Chiar dacă nu te cunosc, colegii îți vor fi recunoscători.

9. Învață că orice ”șef”, înainte de titulatură, e om. Unora nu le place să fie pupați în fund. Iar pentru cei cărora le place, lista de pretendenți e prea lungă ca să te alături și tu.

10. E un loc de muncă. Nu asociație de caritate, nu centru de consiliere psihologică, nu tabără de făcut prieteni. Muncești 8 ore, pentru care ești plătit. Tu, pe munca ta. Nu contează cât ia altul pe munca lui, și nici n-ar trebui să te intereseze. Capra vecinului n-are ce căuta într-un sediu de firmă, că nu ești cioban, să lucrezi la stână.

11. Spală-te, măcar zilnic. Sincer, e un lucru mic pentru tine, dar vital pentru restul firmei.

12. Dacă te enervează colegii tăi, imaginează-ți cum ajungi intr-o dimineață la muncă, blindat de arme, și-i omori pe toți. Sau cum îi torturezi, pe fiecare în parte. Important e doar să-ți imaginezi, nu să treci și la fapte. Nu vrei să faci saltul de la ”corporatist pe viață” la ”ocnaș pe viață”. Abține-te.

13. Nimănui nu-i pasă câți invitați o să ai la nuntă, ce fel or să fie buchetele de flori, cât de lungă o să fie trena. Ce minunat e micuțul tău, ce soi de pamperși îi cumperi, sau cum îl duci și-l iei zilnic de la grădiniță, pentru că ultima bonă nu făcea ce trebuie, pe salariul de X pe care i-l dădeai. Ce-ai gătit azi, cum i-ai spălat șosetele soțului sau cum l-ai surprins în dormitor. NIMĂNUI!
Nici măcar ăia care par interesați. Toți râd și-și pun note mentale, să nu facă ca tine. Din nou, abține-te!

14. Uită să-ți mai pese de părerea celorlați. Vrei să vii cu sutienul peste bluză, c-așa ai visat azi-noapte? Fă-o! Atât timp cât nu încalcă normele de decență și nu-ți afectează prestația profesională, ar trebui să te doară 2 metri mai în față de ce cred ceilalți.

15. Fii întotdeauna legal. Mai ales când e vorba de pauză. Chiar dacă nu ești, fă în așa fel încât să fii. Nimănui nu-i place un trișor nepriceput.

16. Fă tot ceea ce ești plătit să faci. Nu mai mult, nu mai puțin. Până la urmă, când ai semnat un contract, te-ai angajat să-l respecți. Ce e în plus se plătește suplimentar, la fel cum ce e în minus, se penalizează.

17. Când te lovește depresia cu ”atât pot să fac? de aici voi ieși la pensie?” imaginează-ți-i pe toți la pensie. Cum o să faceți întrecere cu scaunele cu rotile pe coridoare, cum o să faceți schimb de perfuzii cu pizza sau chicken fingers și cum, ca o glumă sadică, unul dintre voi o să vă amestece protezele în timp ce, inevitabil, veți adormi în timpul programului. Nu e o perspectivă îmbucurătoare, dar e mai amuzantă decât realitatea.

18. Când te gândești că nu ai salariul destul de mare, nu mai ai cafea gratis, sau nu-ți permiți lejer concediul ăla în Maldive, amintește-ți că lucrezi în România. Galați. Și exact sub tine sunt alții care lucrează mai mult, pe bani mai puțini.

19. Când vii la serviciu, gândește-te la concediu. Care o să vină, la un moment dat. Și la faptul că mereu există posibilitatea să-ți iei fără plată. Și că, peste 40 de ani, o să ieși la pensie. Ajută.

20. Nu fi pesimist, gândindu-te că te așteaptă 8 ore de muncă. Fii optimist: după 8 ore, te așteaptă o bere rece, cu vorbă și relaxare. Sau orice altceva care te face să te simți bine.

21. N-au trecut DOAR 4 ore. Au trecut DEJA 4 ore.

22. Mai sunt DOAR 4 zile până la week-end.

23. Există oameni pe care nu-i suporți, oameni pe care îi tolerezi, și oameni cu care ai bea o bere. Ai grijă să nu uiți că, înainte de toate, sunt oameni cu care lucrezi. Violența în public nu e niciodată recomandată.

24. Programul obligatoriu e de 8 ore. Ce faci în plus, sau în minus, e strict problema ta. Nu e nevoie să te plângi constant despre asta.

25. Rupe ușa după 8 ore. Da, poți să te plângi acasă despre ce ți s-a întâmplat, dar închide telefonul. Mail-ul. Facebook-ul. Nimic de la muncă nu te mai poate atinge după alea 8 ore.

26. Scoate-ți badge-ul imediat după muncă. Altfel o să-l folosești la interfon-ul de acasă, și-o să te enervezi că nu merge.

27. Nu oscila. Dacă ești un antipatic urâcios, fii până la capăt. N-are nici un sens să-ți ascunzi adevărata natură. Cu atâția oameni în jur, cineva o să te calce, la un moment dat, atât de tare pe bătături, și-o să fie mai nasol. Așa măcar oamenii știu la ce să se aștepte.

28. Nu-ți bate singur cuie în tălpi. Adică nu te înhăma la chestii pe care știi că nu ești dispus să le faci. Cum ar fi să zâmbești fals, în timp ce înjuri pe toată lumea în gând. Înjurăturile nespuse se simt, și nu-ți fac bine la ficat.

29. Tratează-i pe ceilalți exact cum ai vrea să te trateze. Adică, dacă îi ignori, să știe să te ignore.

30. Până la urmă, părinții tăi au ieșit la pensie după 40 de ani de la același loc de muncă. Și ce dacă ei erau profesori, chimiști, pompieri, ingineri, avocați, medici? Și consilier relații clienți e o meserie, mai nou. Și la 65 de ani e posibil încă să mai poți mânui mouse-ul. Dacă nu, te faci blogger și scriitor de succes. Cu diploma de jurnalist, de la 25 de ani. E fezabil.

Published: January 17, 2016 | Comments: 11

Buna generație 2.0

Unii spun că de vreo 2 săptămâni încoace lumea s-a trezit la realitate. Că s-a trezit umanitatea din oameni, compasiunea dă pe din afară, suntem uniți, și uniți câștigăm, dacă vrem, putem, vocea străzii nu poate fi ignorată, acum se vede cine e om, și cine nu, fraternitate, iubire, milă și ajutor reciproc. Că a fost nevoie de o tragedie să ne zguduie și să ne aducă aminte că suntem oameni, dar că, odată trezită conștiința, vom fi mai buni. S-au bătut admirativ pe spate și s-au felicitat, s-au creat eroi și au fost ridicați la rang de purtători de cuvânt și formatori de opinie.
Asta spuneți voi. Eu am văzut altceva.

Am văzut oameni sărind la jugulara (virtual și nu numai) celor care n-au ieșit în stradă. Da, e frumos să faci baie în mulțime, să simți că aparții și că participi la ceva măreț, gen o revoluție. Dar, în afară de omogenitatea de corpuri, fiecare voia altceva.
Eternele pensii mai mari, cerute de pensionari care aveau dreptate, dar și de cei care vor mereu mai mult. Locuri de muncă plătite ca-n afară, de către unii care stau pe ajutor de șomaj, pentru că e sub demnitatea lor să muncească pe 1200 RON pe lună, cu toate c-au terminat, cu chiu cu vai, un seral. Înlocuirea clasei politice, de către unii care au impresia că e de ajuns să faci ”SPUF” cu o baghetă magică pentru a schimba oameni și mentalități. Monarhie, de către cei care au impresia că, sub regalitate, devenim Anglia sau Suedia până la Crăciun.
Dar să le sfâșiem jugulara celor care n-au ieșit în stradă. Sfâș, sfâș. Să-i facem de câcat că nu gândesc și nici nu simt românește. Să le dăm unfriend, să-i porcăim pe la cunoscuți și să-i facem de rușine pe Facebook. Doar suntem generația 2.0, nu?

Am văzut oameni bătându-și reciproc obrazul că de au, sau de ce nu au pătrat de doliu la poza de profil. Fiecare tabără cu argumente deștepte, amuzante, ironice, subtile, lacrimogene sau spumegând de furie. Fiecare imputându-și celuilalt că nu gândește la fel. Unde ”la fel” nu e neapărat mai bine sau mai rău, ci doar ”altfel”.

Am văzut mii de informații scrise pentru trafic sau pentru bani. Fără să conteze dacă e, într-adevăr, o știre sau dacă e, într-adevăr, adevărată. Goana după bani și notorietate. Ca să fii cineva a trebuit să ai câte o părere despre orice, măcar de 3 ori pe zi. Sau o dată la 6 ore, ca antibioticul.

Am văzut ”Dărâmați biserici” și ”Moarte sataniștilor!”, ”Rock-ul ucide” sau ”Au murit pentru că și-au întors fața de la Dumnezeu!”

Am văzut reproșuri că ai sau n-ai steagul Franței la profil. De ce să fii solitar cu Franța? Cu Colectivul n-ai putut fi, nu? Jeg de om ce ești! Sau cu Libanul, Irak-ul, Antarctica. Cât poți fi de penal. De ce să-ți pese de francezi? Ei te desconsideră, și tu ești doar un lingău.
Poate că ăia cu steagul Franței au rude, prieteni, amici acolo. Poate că n-au făcut-o doar să show off. Și chiar dacă. Personal, în bârlogul tău, între prietenii tăi care gândesc ca tine, la compul tău, făcut după chipul și asemănarea ta, pe contul tău de Facebook, cu ce te afectează poza de profil a lu` Cutare?
Unii sunt empatici, alții îs empatici la comandă, alții tac, indiferent de categorie. Dar n-ar fi trist să fim toți la fel?

Am văzut statusuri care s-au transformat în câmp de luptă.

Am văzut nefumători pregătind lagăre pentru fumători. Pogrom. Pentru că nu contează că ești prost, violent, nespălat, needucat, atât timp cât ești nefumător, ești valabil. Și singura cale sigură spre civilizație e să interzici total fumatul în locuri publice. Ba chiar și acasă, cum se vehicula prin anumite cercuri.
Iar dacă e vorba de fumat, să-l interzici total, să-mi limitezi accesul în anumite locuri (pentru că eu n-o să mă duc să beau o bere undeva ca să mă opresc din discuție la fiecare 5 minute să ies să fumez o țigară, ci n-o să mai frecventez acele locuri) și să-ți freci satisfăcut palmele pentru că, finalmente, s-a decis cine e om, și cine e sub-om – mie-mi sună a discriminare pură. Ambalată frumos, în numele binelui public.

Am văzut persoane aruncând cu insulte, doar pentru că nu erau de aceeași părere.

Am văzut îndemne spre violență împotriva musulmanilor și îndemne spre violență împotriva celor care au ceva cu musulmanii.

Am văzut răutate, prostie, barbarie, intolerență, discriminare, violență. Acolo, pe 2.0-ul ăla pe care l-ați lăudat că e primul pas spre o schimbare adevărată.
Ar putea fi o schimbare. Ar putea fi.
Din păcate, tuturor gesturilor și cuvintelor mărețe le lipsește cu desăvârșire toleranța. Accesul la informație, așa-zisa civilizație, evoluția – n-au reușit să vă scape de interesul pentru ograda vecinului.
Și toată umanitatea s-a oprit la vederea unei păreri diferite. Nu neapărat mai bună, sau mai rea, ci doar ”altfel”.

Published: November 16, 2015 | Comments: 4

Tipuri de colegi

Știu, încă-ți mai place să citești despre cum să supraviețuiești liceului, tipuri de colegi, tipuri de profi sau cum să chiulești sau să copiezi mai cu spor, dar ai trecut de mult de perioada aia.
Ai terminat de ceva timp liceul și citești despre el într-un mod nostalgic, dând aprobator din cap și gândindu-te că, dacă ai fi din nou acolo, ai supraviețui altfel.
Realitatea e că muncești de câțiva ani, mai ai câteva decenii până la pensie și singurii colegi despre care merită să vorbești sunt ăia de la muncă. Pentru că – să fim serioși – sunt singurii colegi pe care o să-i mai ai până când o să fii bătrân, încrețit, mâncând pizza din perfuzie și alergând vioi sprijinit în cadru. Până când colegii tăi vor încerca să te întreacă la maratonul septuagenarilor, în scaun cu rotile.

Și, într-un mod bizar, dacă n-ai un loc de muncă serios, adult și responsabil, pe principiul părinților tăi, atunci tipurile de colegi or să ți se pară cumva ca-n liceul. Adică:

1. Colegul invizibil
Știi că există, știi că e coleg cu tine, probabil lucrează de câteva luni, dar nu știi care-i. Posibil să fi auzit un nume, dar să nu-l poți mula pe figură.
E ăla despre care în fiecare zi crezi că-i un coleg nou. Sau un străin rătăcit prin firmă. Cineva care a venit să se angajeze, să repare aerul condiționat sau care a venit de la firma vecină, doar ca să mănânce în sala de mese.
E colegul ăla pe care, ori de câte ori l-ai vedea într-o zi, nu știi sigur că-i coleg cu tine, pentru că-l uiți în secunda 2. Fiecare întâlnire e cu el e mereu prima.
Și când pleacă, nu-ți lipsește nimic, pentru că n-a fost, în mod real, niciodată acolo.

2. Colegul Știe-Tot
Fie că e vorba de muzică, film, istorie, religie, procedură, medici, programul barurilor sau de ce nu se poartă alb după 1 mai, el le știe pe toate.
Și l-ai putea urî. L-ai putea urî sincer, pentru că are răspunsul la întrebările tale nepuse, da` n-ai cum. Că-ți explică fără să sublinieze cu marker-ul cât ești de prost. Parcă-i scos din Cuore.

3. Colegul care mănâncă tot timpul
Fără să se-ngrașe. Orice, oricum, oricând. Digeră cantități uriașe de mâncare, mestecă tot timpul un covrigel, un fruct, o alună, are rezerve infinite prin geantă și, totuși, nu se-ngrașă. O gaură neagră pe 2 picioare.

4. Colegul religios
Dacă e coleg care mănâncă mult, o să-ți dai seama după meniu dacă e post sau nu.
Dacă bat clopotele, o să-ți spună pentru ce sărbătoare.
Dacă faci mișto de religie, o să deschidă o gură de balaur și-o să-ți explice că de ce Adam and Eve, nu Adam and Steve. O să aibă o explicație pentru toate poveștile din Biblie, dacă nu le are o să-ți bage pumnul în gură cu ”crede și nu cerceta”, iar dacă i-ai greșit o să-ți repete cuvintele părintelui, cum că ”degeaba te chinui să aduni penele aruncate dintr-o clopotniță”.
Nu încerca să-nțelegi, nu-l contrazice și, mai ales, nu sta lângă el dacă ai de gând să porți tricoul cu cruce-ntoarsă și să fredonezi Ave Satani. Nu vrei nici un ochi vânăt, nici o baie de agheazmă.

5. Colegul care pute
Să fim serioși, toți am avut un coleg care pute. Constant. Nu vorbesc de ăia care miros într-o zi a cartofi prăjiți sau a tocăniță. Vorbesc de ăia care put constant. A chestii. A mix de nespălat, cu stătut și cu scutec de bebeluș constipat. Care refuză să se spele. Care miros a diverse, de luni până vineri, de parcă au alergie la apă și săpun. Și lângă care refuzi să stai, că mirosul ăla pare molipsitor. Verde toxic.
Partea cea mai ciudată e că există alții, care nu put, și care stau liniștiți în compania lor. De parcă și-ar fi dezactivat simțul olfactiv. Și care-ți spun nonșalant că puturosul e un om bun, amuzant și un prieten pe cinste.
O fi, da` dacă-i împuțit, fugi cât mai poți, până nu-ți ajung miasmele la creier și te transformi în el.

6. Colegul zen
Parcă-i tot timpul fumat. Orice i-ai spune, orice i-ai face, e zen.
I-a furat cineva mâncarea? Meeeh.
Întârzie salariul? Meeeh.
Este o bombă în clădire și e posibil să murim cu toții? Meeeh.
Nu se enervează, nu se grăbește, nu țipă, nu râde isteric, nu face nimic. Și când face, simți cum îți cresc firele de păr alb, până să termine. Din ăla de ai impresia că se mișcă în reluare, vorbește în reluare, trăiește în reluare. Dar el e zen. O să moară probabil niciodată, c-o să fie moartea prea plictisită de el ca să vină să-l ia. Și chiar și-atunci o să mai aibă parte de-o prelungire, că e prea calm ca să moară.

7. Colegul veșnic nemulțumit
I s-a mărit salariul? Cu prea puțin!
I s-a scurtat programul, pe aceeași bani? Și el ce face în timpul rămas?
I se oferă posibilitatea de a face suplimentare? Da` firma crede că el n-are viață personală?
Nu se fac suplimentare? Și el cum o să trăiească doar din salariu?
Se dă ceva gratis? Vor să ne momească!
Din cauza scaunelor îl doare spatele. Se schimbă scaunele? Bine că firma dă bani pe scaune, în loc să mărească salariile!
8 ore pe zi de muncă? E inuman!
Decontează firma ochelarii? Păi, cu banii ăia nu pot să-mi iau rame Chanel!
Aerul e prea cald! Prea rece! Apa nu e pură! Nu se reciclează bidoanele! Nu avem hârtie igienică cu aromă de merișor sălbatic din Himalaia! Și nici bodaproste la birouri! Și, până la urmă, de ce nu avem, dom`le, un salariu de 5 ori mai mare, cu un program de 3 ori mai mic?
Nedreptate! Nedreptate peste tot!

8. Colegul pe speed
Se trezește la 5 dimineața, se culcă la 3 dimineața și, totuși, e plin de energie. Cântă, vorbește, nu bea cafea, face ture-ture printre birouri și nu tace o clipă. Nu poți da vina pe vârstă, nu poți spune că e o pasă, e fericit și guraliv ca un pițigoi când a dat primăvara. Constant. Te obosește din prima secundă și, cel mai probabil, e și colegul care-ți va pune întrebări multe, care necesită un răspuns elaborat, exact când vrei și tu să mesteci liniștit o felie de pizza și să nu te gândești la nimic. Moartea!

9. Colegul cu zvonurile
Ăla care știe mai bine decât tine ce ai făcut, unde, când și, mai ales, cu cine.
Știe zvonuri confirmate, bârfe întemeiate și adevăruri posibile.
Și, mai grav, le și împrăștie.
Ai băut cu un pahar în plus de apă? Ești pe droguri!
Ai comandat o altă pizza decât de obicei? Ești însărcinată!
Ai ieșit de 2 ori la țigară cu aceeași persoană? Sunteți combinați, și planificați și nunta!
Tot ceea ce tu nu știi, el știe. Și se asigură că știe și restul lumii.

10. Colegul cu nunta
A nu se confunda cu colegul căsătorit, care și-a schimbat contul de Facebook în ”Noi doi” și care-ncearcă să-ți bage pe gât minunile căsătoriei. Nici cu colegul părinte, care nu mai vorbește decât despre micuța minune care i-a decorat viața, scutece murdare și viitorul copilului geniu, care la 1 an a zis deja ”caca”.
Nu.
Colegul cu nunta e ăla care e prezent la toate nunțile cunoscuților. Care știe unde se găsesc mărturii în formă de scoică, flori exotice pentru buchetul miresei, fețe de masă din bumbac egiptean și exact la ce oră se joacă găina. Cu pedigree-ul complet al găinii, evident.
Care merge la nunți ca să vină lumea și la a lui și pentru care Nirvana absolută e să aibă nunta aia de vis, cu 3 rochii, mii de poze contrafăcute și pahare de cristal, gravate cu numele lor.
Charlotte în Sex and the city.

După top 10, urmează

11. Colegul care nu vorbește niciodată
12. Colegul care vorbește prea mult
13. Colegul pe care îl urăști, dar care nu vrea să-nțeleagă și insistă să vorbească cu tine
14. Colegul care are mereu o părere
15. Colegul care e mereu la dietă
16. Colegul care ar sta toată viața la muncă
17. Colegul care face constant aceleași glume
18. Colegul Queen Bee
19. Colegul pe care nu vrei să-l cunoști
20. Colegii care au înțeles că sunteți doar colegi, împărțiți 8 ore și, dup-aia, drumurile voastre se despart până la o nouă zi de muncă

Lista e, bineînțeles, deschisă.
Over and out!

Published: August 16, 2015 | Comments: 11

Cum să fii zen în câțiva pași simpli

În ultimul timp, toată lumea are nervi. Și dacă n-are, și-i face. Recunoaște! Colegul tău are nervi, vecinul tău are nervi, vânzătoarea de la consignație are nervi și da, cel mai important, tu ai nervi.

Căldura? Bag pula-n ea de căldură, fac un duș pe oră, și tot transpir ca un câine.
Concediul? Bag pula și-n el, că se termină prea repede și, la final, mai am 2 săptămâni pân` la salariu, și bani pentru 2 zile.
Vecinul? Bag și-n el, că acum și-a găsit să renoveze. Dacă nu vecinul, atunci vecinul de lângă, și tot așa. Tot cartierul renovează și nu se-aude decât murmurul suav de bormașină.
Violatorii din Vaslui? Să-și bage toată lumea-n ei, că nu mai intră o dată la-nchisoare, și din cauza lor tot on-line-ul a turbat de-a binelea.
Putin? Toată armata, că din cauza lui s-ar putea să se reintroducă stagiul militar obligatoriu.
UE? Și-n ei, că-s hoți și ne vor banii.
Romi, profesori, elevi care tocmai au dat bac-ul, gay, părinți care ar trebui decăzuți din drepturi, preoți, religie, legea antilegionară, firmele care n-au scăzut TVA-ul, institutul de meteorologie că n-a anunțat seceta, primarul că n-a amenajat bazine, presa, știrile contrafăcute, ăia care postează știri false sau știri de acu` câțiva ani pentru trafic, Pleșu că a reacționat la calomnie, Petronela că n-a știut să-și verifice sursele, câinii maidanezi că-s prea mulți, câinii cu stăpân, că se cacă peste tot și stăpânul nu strânge după, pisicile c-au intrat în călduri, păsările că ciripesc prea tare, berea că se-ncălzește mai repede decât o poți bea, colegul că-și trântește mouse-ul, pms-ul că vine prea repede și durează prea mult, părul că s-a decolorat de la soare, dietele că se țin cu sacrificii, veganii că pun egal între cei care mănâncă carne și ăla care l-a omorât pe Cecil, fumătorii că poluează aerul, nefumătorii că vin cu argumente stupide, hingherii că ți-au dat amendă când n-aveai bilet, tanti de la asociație că-n mod clar umflă facturile, mămicile că pun poze cu Pamperși murdari pe Facebook, non-mămicile că nu înțeleg tantrum-ul, vaccinul că provoacă autism, prietenul ăla care comentează bălării la orice, țânțarii c-au ieșit la vânat, c-a murit Jon Snow, feministele că bărbații îs misogini, bărbații că femeile-s misandre, tabere în jurul canalelor TV, tabere-n jurul vedetelor de carton, că nu mai demisionează Ponta, apa rece că-i caldă, aerul că există.

Ăștia sunteți voi. Nervii voștri. Doar câțiva dintre ei, desigur. Explodând fie cu voce tare, în discuții care s-ar putea foarte bine să se lase cu sânge, fie direct pe Facebook, unde se lasă cu carnagiu tastaturistic.

Eu? Eu sunt zen.
Eram și eu, înainte, un pachet de nervi. Orice nimic mă făcea să explodez instant. Să mă angajez într-o tiradă furtunoasă, să-nșir postări lungi și frumos argumentate, să-mi fac nervi, eliberându-mi nervii.
Acum sunt zen.
Văd nervii voștri, aș vrea să fraternizez cu unii dintre ei, să mă aprind și eu ca o petardă, să-mi iau tastatura și să scriu una bună, să le arăt eu lor (oricare ar fi acei ”ei”), să mă descarc, să urlu în cuvinte, să dau un knock out à la Tyson, să fac sânge pe pereți cu sângele vostru, să sfâșii jugulare cu dinții și să fiu the last one standing, ușor rănit, dar învingător. Și când m-așez la tastatură, sau înainte de a deschide gura, îmi dau seama că-s prea zen, și-o las baltă.

Nu, n-am fumat nimic. Nu, nu-s pe pastile. Nu, nu mi-a venit o moștenire fabuloasă, nici nu l-am descoperit pe dumnezeu, retrăgându-mă spre meditație în pustie. N-am aderat la „eat, pray, love”, care mi s-a părut o carte ușoară, ușor stupidă și cu filozofie pentru femei singure care au nevoie de filozofia altor femei singure, ca să se ridice. Nu m-am întâlnit cu Dalai Lama, să-și pogoare liniștea și înțelepciunea asupra mea. Nici măcar nu m-am apucat de sport sau yoga, ca să-mi eliberez nervii pe cale activă.

Pur și simplu am realizat că nu se merită. Nu se merită să-mi consum eu nervii mei frumoși pe banalitățile sau dramele altora.
În chestii actuale, latră alții. Mult, și mult înaintea mea, pentru că-s prea leneșă să știu ce se petrece, în momentul în care s-a petrecut. Și-ar fi redundant să apar cu a 152-a opinie pe același subiect. Așa că trec mai departe.
În chestii de vecini, muncă, șefi și nedreptăți sociale – toate trec. Și munca s-a terminat când ai terminat programul, și ce faci în personal e mai interesant decât profesionalul. Și dacă vecinul încearcă să-ți strice personalul, ignoră-l. N-are personalul lui de care să se ocupe. Nu-ți transforma vecinul în personal. Riști să ajungi ca el.

Închide net-ul. Pune o muzică care-ți place, indiferent de ce cred ceilați despre ea, bagă un film, stai dezbrăcat în casă, du-te și fă topless pe acoperiș, pune-ți căștile când mergi pe stradă, ignoră-i pe toți cei care nu-ți dau de mâncare, ignoră-i și pe ăia cu care n-ai împărți o bere, treci peste dramele celorlalți, ar putea fi ale tale, da` nu-s, nu mai simpatiza, nu mai empatiza, zâmbește doar pentru că vrei, nu pentru că trebuie, lasă-te afectat, bucurat sau întristat doar de ăla care-i lângă tine, orice chestie care poate fi rezolvată, se rezolvă și dacă nu te enervezi, în același timp, dar cu mai puține riduri și mai puțin stres, scroll down peste toate câcaturile care ar putea să te enerveze, deschide-ți o bere, ia-ți și-o țigară, fă-le-n ciudă ălora care-ți spun că astea te omoară, ia-ți vitaminele, mănâncă o pizza, fă 100 de flotări într-o mână, du-te și cumpără-ți dulci nimicuri și relaxează-te.

Știi că spuneam la început că-ți bagi pula-n tot ce-ți face nervi? Cu nervi și cu mânie? La figuratul negativ?
Ia-ncearcă să ți-o bagi de-a binelea. La figuratul pozitiv. Să nu-ți mai pese de nimic care nu te afectează direct. Pe tine, ca persoană. Și lista o să fie mult mai scurtă.
Și poate c-o s-ajungi la fel de zen ca mine.
O doză mică de nesimțire n-a stricat niciodată, nimănui. Și dacă alții îs nesimțiți cu tine, de ce n-ai fi nesimțit – pentru tine?

Zen and out.

Published: August 9, 2015 | Comments: 12

35 de dileme

1. Dacă am cusut azi un nasture, ce soi de păcat am acumulat? C-am cusut în sfânta duminică, c-am cusut în Duminica Floriilor sau că am cusut de Paștele catolic?

2. Dacă pun o mașină la spălat în zi de sărbătoare, e sau nu păcat? Că teoretic nu spăl eu, spală mașina.

3. ”Fete cu băieți, pute-a castraveți și băieți cu fete – pute-a ouă fierte.” Mi se pare mie, sau din copilărie părinții ne învățau, subliminal, să fim gay, sugerând că heterosexualii put?

4. În aceeași ordine de idei, de ce ies câte 2, 4, 6 cupluri în oraș, ei și ele, stau la aceeași masă, dar discută doar fetele cu fetele și băieții cu băieții? N-ar fi mai simplu să iasă separat?

5. Cum de, în ultima săptămână, n-a trecut zi fără să aud de un câine pierdut/găsit în Galați și de câte un accident de mașină?

6. De ce părinții continuă să te considere incapabil de a fi adult, chit că muncești de ani buni, îți plătești facturile și până acum nici n-ai murit, nici n-ai intrat în belele?

7. De ce toată lumea rămâne siderată că nu știu cât costă un kil de cotlete sau un kil de scrumbie? E normal să nu știu, pentru că n-am cumpărat niciodată un kil de cotlete, doar din alea la 250g, la tăviță, iar scrumbie nu mănânc.

8. De ce popii propovăduiesc sărăcia pe pământ și bogăția în ceruri, dar au mașini ultimul răcnet și strâmbă din nas dacă nu le plătești baban orice serviciu care, de altfel, e inclus în fișa postului?

9. De ce a avut Episcopia Galați nevoie de clădirea în care a fost Muzeul de Artă Vizuală? Sau de ce e vital să existe un Muzeu al istoriei culturii și spiritualității creștine de la Dunărea de Jos? Să se expună ce? Moaște și bărbi?

10. De ce lumea ajunge pe pagina mea căutând următoarele: ”kum sa slabesti kel mai usor”, ”am dat cu pumnu si mi s-a umflat”, ”superstitii can de ineci cu saliva ta”, ”babe care fac sex din placere”, ”fara dieta dar sport slabesti”, ”cum sati rupi mana fara dureri”, ”cum sa fiu mai smeker”, ”Ce smecherii sa le fac la prieteni.cu tigara”, ”vad negru si ma imaginez murind”, ”cum devii smechera la scoala”, ”cine pula mea e pop tamas”, ”cum sa-ti rupi mana in 5 minute de la cot”, ”copii sai inveti smecheri”, ”se intra in biserica dupa ce te impreunezi cu sotul tau”, ”mi sa blocat telefonul pe un site porno”, ”citate de dat peste nas pentru cei invidiosi adevarate”, ”cum sa iti rupi un deget”, ”de ce o fata nu tr sa stea in taxi in fata”, ”futai in grup cu copi”, ”clipuri cu jucari care dau din cap ce sa nu faci in romana”, ”porno in sandale pe tocuri”, ”daţi-mi.voie.să.descarc.un.singur.film.porno.am.40.ani.”
Sau. De ce ai căuta astea?

11. Suntem în zona Paște. Dar de ce ai face încă 5 bancuri cu ouă pe secundă? Am înțeles. Îs mai bătrâne ca bunică-mea. Și bunică-mea e foarte bătrână.

12. De ce se agită tot Galațiul că s-a oprit căldura la 1 aprilie? Nu-s condiții inumane. E a 2-a lună de primăvară. Mergi în tricou. Dacă nu stai la pol, n-ai motiv să ai căldură în aprilie.

13. De ce ar trebui să ai apă rece, dacă n-ai plătit-o? Eu știu că, dacă nu-mi plătesc abonamentul la telefon, nu mai pot vorbi. Ar trebui să-mi plătească primăria abonamentul pentru că, dom`le, nu mai suntem în Evul Mediu?

14. La ce-mi folosesc logaritmii învățați în liceu? Și, ca idee, majoritatea noțiunilor matematice, 2 ore pe sătămână, timp de 3 ani?

15. De ce ar trebui să-mi pese că a câștigat sau pierdut Halep, în condițiile în care nu mă uit la tenis, nu pariez și n-am nici un merit în performanța ei?

16. De ce unii insistă să aibă cont comun de facebook?

17. De ce la mahmureală te vindecă doar fast-food-ul?

18. De ce e ciudat că-mi place berea inclusiv iarna?

19. Dacă-ți mănânci unghiile sau pielițele de la deget, nu carecumva ești măcar semi-canibal?

20. De ce ai impresia că monarhia salvează România? Regele a abdicat, nu mai vorbește ca lumea româna ba, mai mult, nu mai vorbește ca lumea. Danemarca are monarhie și-o duce bine. Dar tu vrei ca la noi să fie cu monarhie la fel de bine ca-n Danemarca, fără să iei în calcul că, pe lângă sistemul de conducere, în Danemarca există câteva chestii care la noi nu: oameni civilizați, cultivați, eliberați de superstiții ortodoxe și da, deschiși la minte. Care nu scuipă-n sân și nu-și fac cruce la tatuați, gay, divorțați sau orice nu intră între ochelarii de cal.

21. De ce nu mai există mașini de culoarea albastru egiptean?

22. De ce americanii au interzis ouăle Kinder, dar concursurile tip pageant, cu concurente de până-n 10 ani, sunt foarte legale?

23. De ce se fac sticle de bere de 330ml?

24. De ce unii sar de cur în sus dacă ripostezi, după de ei te-au făcut de câcat in the first place?

25. De ce ar trebui să-ți dau like la pagină sau să-ți cumpăr cartea, doar pentru că suntem rude?

26. De ce ne crește păr pe picioare, cu toate că ne epilăm și unghiile lungi, cu toate că le tăiem săptămânal?

27. De ce se sparg ouă și se taie miei de Înviere?

28. De ce au părinții acces la internet?

29. De ce se trezesc pensionarii cu noaptea în cap, cu toate că n-au absolut nimic de făcut?

30. Cum de e calciul metal?

31. De ce, cu 35 de romane scrise, n-am învățat de Rodica Ojog-Brașoveanu la literatură?

32. De ce-și rad femeile sprâncenele, și dup-aia le desenează cu creionul?

33. De ce dacă ai 17 ani și 11 luni și faci sex cu cineva de 17 e iubire, iar dacă ai făcut 18, e pedofilie?

34. De ce se-ncurcă mereu firul de la căști, oricât de frumos l-ai fi așezat înainte?

35. De ce nu e legală marijuana? Nici eutanasia la cerere?

Liber la răspunsuri.

Published: April 5, 2015 | Comments: 13